 Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate

Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent, progresiv,
in panta, fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns, datorita
capacitatii lor de acomodare. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si
la fibrele nervoase senzitive integre. Curentii triunghiulari, cu fronturi de crestere liniare, in
special exponentiale, sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici
afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. Explicatia este aceea ca
degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care
poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. Utilizarea acestor curenti cu panta
lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate, precum si a
fibrelor nervoase senzitive.
Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare, previne si incetineste atrofia musculara a
musculaturii denervate. Ea devine astfel, o metoda pregatitoare pentru programele
kinetoterapiei de recuperare. Pentru a fi incununata cu succes, terapia trebuie instituita
precoce, imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare,
exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10
zile).
Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. Se
incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si
cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de
detectie (electromiografia), care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai
acurata a modificarilor cantitative. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de
electrodiagnostic.
Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara
(electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi
electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat, electrodul negativ fiind situat distal, la
jonctiunea tendomusculara). Cu cat procesul de denervare este mai accentuat, cu atat mai
mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. Se incepe cu un numar scazut de
stimulari pe sedinta, care se repeta in cursul unei zile. Se recomanda 7-14 zile de tratament.
Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de
urmatoarele reguli:
 Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare,
 Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare,
 Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea,
 Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna,
 Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii, precum termoterapie, masaj
locoregional, electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic).
 Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei
musculare de valoarea 2. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de
electrostimulare (la 10-14 zile interval). Se poate continua cu stimularea selectiva a
muschilor denervati, chiar si dupa introducerea programelor kinetologice.
 Terapia musculaturii spastice
Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici,
prin care se obtine un efect de relaxare. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza
receptorilor contractili si aparatului Golgi. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii
de la proprioceptorii stimulati, declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice,
respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. Concomitent, antagonistii
musculaturii spastice, de obicei hipotoni, isi amelioreaza tonusul, pe baza inervatiei
reciproce. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara, aplicand doua
circuite electrice de excitatie, intre ele realizandu-se un decalaj in timp, pentru a se putea
stimula mai multe grupe musculare, de obicei antagoniste. Concret, intensitatea creste
progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. Rezulta astfel o
excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti, cu o intarziere intre cele doua
circuite excitatorii. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor, printr-o
buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. Efectul de relaxare a musculaturii
spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani, facilitand astfel aplicarea
programelor de kinetoterapie. Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul
paraliziilor spastice centrale.
Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine
centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere),
leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice), parezele
spastice din cadrul scelozei in placi, hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale,
boala Parkinson.
Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala
amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat.
Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care
furnizeaza curenti dreptunghiulari. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor
doua circuite, precum si durata impulsurilor. Intensitatea curentului trebuie sa produca o
contractie musculara puternica, fara senzatie cutanata neplacuta. Durata tratamentului pentru
o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari,
durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. Se recomanda sedinte zilnice, pe o
durata de 12-18 sedinte. Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice
iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. Electrozii se aseaza la
nivelul punctelor de excitatie ale muschilor.
 Stimularea contractiei musculaturii netede
Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a
acestor muschi, pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. Asupra
musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali, cu durata mare si frecventa scazuta.
Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si
de atonia vezicala postoperatorie.
Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate,
durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute, in cure de 20-25 sedinte, efectuate la
inceput zilnic.