General Guidance For Developing Documenting - en

Translated from English to Romanian - www.onlinedoctranslator.
com
Ghid general pentru dezvoltarea,

documentarea, implementarea,
întreținerea și auditarea unui sistem
SQF
Modulul 2: Elementele sistemului
Cod SQF, Ediția 8
2 0 1 7 NOIEMBRIE
© 2017 Safe Quality Food Institute

2345 Crystal Drive, Suite 800
Arlington, VA 22202 SUA
202-220-0635
www.sqfi.com
Institutul SQF este o divizie a Institutului de Marketing Alimentar (FMI).

Ghid pentru dezvoltarea, documentarea, implementarea, menținerea și
auditarea unui sistem SQF de siguranță alimentară pentru producție
Cod SQF, Ediția 8 – Elemente de sistem SQF pentru fabricație
Prefaţă
Acest document oferă îndrumări generale pentru site-urile, consultanții și auditorii SQF atunci când implementează
și auditează modulul 2 din Codul SQF, ediția 8 și poate fi utilizat acolo unde nu sunt disponibile ghiduri specifice
sectorului industrial.
Scopul implementării Codului SQF nu este doar de a obține certificare, ci și de a asigura validarea și revizuirea
constantă și continuă a Sistemului SQF al unui site pentru actualitate și completitudine.
Implementarea eficientă a Codului SQF necesită angajamentul conducerii șantierului și implicarea și participarea
constantă a personalului șantierului pentru a menține siguranța produselor certificate SQF. Rezultatele The
implementării eficiente a SQF nu sunt doar protecția sănătății publice și a mărcilor companiei, ci și îmbunătățirea
reală a marjelor prin reducerea deșeurilor, retragerilor și retragerilor și îmbunătățirea productivității prin „a face
bine de prima dată”.
Institutul SQF este recunoscător Consiliului Consultativ Tehnic al Institutului SQF și părților interesate SQF pentru
asistența acordată în revizuirea și contribuția la acest document.
© 2017 Food Marketing Institute SQF 1

Code System Elements for
Manufacturing Guidance Document
Cuprins
Prefaţă................................................. .................................................. ..1
Secțiunea 1. Introducere .................................................. .............................3
1.1 Scopul documentelor de orientare ............................................. ..... 3
1.2 Structura codului SQF ............................................. ....................... 3
Sectiunea 2. Procesul de certificare SQF .................................................. ...4
Secțiunea 3. Procesul de implementare SQF .................................................4
Secțiunea 4. Introducere în acest ghid ................................................ ...........6
1. Scopul și domeniul de aplicare al acestui ghid ................................................ ................ 6
2. Structura Codului SQF, Ediția 7 ....................................... ....... 7
3. Structura unui sistem SQF............................................. ................ 7
4. Modulul 2 Elemente obligatorii ............................................. ................. 8
5. Formatul Modulului 2 Ghid................................................ ............... 9
Secțiunea 5. Modulul 2: Elementele sistemelor SQF .......................................... .10
2.1 Angajamentul managementului ................................................ .............. 10
2.2 Controlul documentelor și înregistrările ............................................. .......... 17
2.3 Specificații și dezvoltarea produsului ................................................. 21
2.4 Sistemul de siguranță alimentară ............................................. ........................ 26
2.5 Verificarea sistemului SQF ............................................. .............. 38
2.6 Identificarea produsului, urmărirea, retragerea și retragerea................................... 44
2.7 Apărarea alimentară și frauda alimentară ............................................. ........... 48
2.8 Managementul alergenilor.............................................................. ..................... 51
2.9 Instruire ................................................. ....................................... 55
Anexa 1: Ghid de curățare și igienizare cu alergeni..............................61
Introducere ............................................................. ............................................... 61
Validarea și verificarea curățării .................................................. ........... 63
Concluzie ................................................................ ................................................. 64

Secțiunea 1. Introducere
1.1 Scopul documentelor de orientare
Scopul acestei serii de documente de orientare SQF este de a ajuta furnizorii cu proiectarea, dezvoltarea,
documentarea, implementarea și menținerea unui sistem SQF de siguranță alimentară folosind Codul SQF pentru
siguranța alimentară pentru fabricație, ediția 8 și de a ajuta auditorii înregistrați SQF în auditarea SQF. Cod, ediția
8.
Numărul relevant al versiunii codului este identificat în antetul documentului. Termenii utilizați în aceste
documente sunt definiți în Anexa 2: Glosar al Codului SQF pentru Siguranța Alimentară pentru Fabricare,
ediția 8.
Ghidul este destinat să sprijine Codul SQF pentru Siguranța Alimentară, dar nu îl înlocuiește. Nu este un document
auditabil, nici nu este definitiv și aplicabil în orice situație. Furnizorii, consultanții și auditorii trebuie să înțeleagă
riscurile pentru siguranța alimentară într-un anumit sector industrial și sunt capabili să aplice Codul SQF pentru
Siguranța Alimentară pentru a controla eficient aceste riscuri.
1.2 Aspectul codului SQF
Codul SQF pentru Siguranța Alimentelor pentru Fabricare, ediția 8 constă din două părți și patru anexe. Partea A
conține criteriile pentru implementarea și menținerea Codului SQF. Partea B, este alcătuită din module. În cadrul
fiecărui modul sunt clauze sau elemente, pe care site-ul trebuie să le implementeze ca sistem SQF. În modulul 2,
clauzele cuprind elementele sistemului. Fiecare element subliniază unde trebuie documentate procedurile, unde este
necesară păstrarea înregistrărilor sau unde trebuie luate măsuri. Modulele 3, 4, 9, 10 și 11 conțin cerințele privind
bunele practici industriale aplicabile diferitelor sectoare ale industriei alimentare. Site-urile trebuie să îndeplinească
cerințele modulului sau modulelor aplicabile sectorului lor din industria alimentară.
Cele patru anexe din Codul SQF oferă informații suplimentare necesare pentru implementarea unui sistem
SQF:
o Anexa 1: Categorii din sectorul alimentar SQF
o Anexa 2: Glosar de termeni

o Anexa 3: Reguli de utilizare a siglei SQF
o Anexa 4: Cerințe pentru Certificarea SQF pentru mai multe site-uri

Secțiunea 2. Procesul de certificare SQF

Pașii procesului de pregătire pentru certificarea SQF sunt prezentați mai jos. Pașii opționali sau alte opțiuni sunt
indicați în paranteză. Acest proces este prezentat în secțiunea 1 a părții A a Codului de siguranță alimentară SQF
pentru fabricație, ediția 8.
• Aflați despre Codul SQF

Pasul 1 • (Instruire de implementare SQF)
• Selectați modulele SQF relevante

Pasul 2
• Înregistrați-vă în baza de date de evaluare SQF

Pasul 3
• Desemnați un practician SQF

Pasul 4
• Documentați și implementați Codul SQF

Pasul 5
• Selectați un organism de certificare

Pasul 6
• (Efectuați un audit de pre-evaluare)

Pasul 7
Secțiunea 3. Procesul de implementare a SQF

Pentru a obține certificarea SQF, site-ul trebuie să documenteze și să implementeze modulele relevante din Codul SQF de
siguranță alimentară pentru fabricație. De asemenea, este important să furnizați dovezi ale Sistemului sub formă de
documente și înregistrări. Procesul de implementare este prezentat mai jos.

Documentați sistemul SQF – pregătiți politici, proceduri, instrucțiuni de lucru și specificații care abordează
modulele relevante ale Codului SQF. Cu alte cuvinte „spune ce faci”.
Implementați sistemul SQF – implementați politicile, procedurile, instrucțiunile de lucru și specificațiile pregătite.
Cu alte cuvinte, „fă ceea ce spui”.
Furnizați înregistrări Sistemul SQF – păstrați înregistrări pentru a demonstra conformitatea cu modulele relevante ale
Codului SQF. Aceste înregistrări oferă dovezi ale funcției și controlului Sistemului. Cu alte cuvinte, „demonstrează-o”.

Secțiunea 4. Introducere în acest Ghid

1. Scopul și domeniul de aplicare al acestui ghid
Scopul acestei serii de documente de orientare SQF este de a ajuta furnizorii cu proiectarea, dezvoltarea,
documentarea, implementarea și menținerea unui sistem SQF folosind Codul SQF, ediția 8, și de a asista auditorii
înregistrați SQF în auditarea Codului SQF, ediția 8.
Numărul relevant al versiunii codului este identificat în antetul documentului. Termenii utilizați în acest document
sunt definiți în Anexa 2: Glosar al Codului SQF, ediția 8.
Acest ghid special acoperă cerințeleModulul 2: Elementele sistemului SQF.Toate site-urile care doresc certificarea
Codului SQF, ediția 8 trebuie să documenteze, să implementeze și să mențină modulul 2 din Codul SQF, indiferent de
sectorul lor de activitate.
Ghidul este destinat să sprijine Codul SQF, dar nu îl înlocuiește. Nu este un document auditabil, nici nu este
definitiv și aplicabil în orice situație. Site-urile, consultanții și auditorii trebuie să înțeleagă riscurile pentru siguranța
alimentară într-un anumit sector industrial și sunt capabili să aplice Codul SQF pentru a controla eficient aceste
riscuri.

2. Structura codului SQF, Ediția 8
Codul SQF este un standard de certificare a proceselor și a produselor care folosește ca bază punctele critice de control
pentru analiza pericolelor (HACCP). HACCP este un sistem de management al siguranței alimentelor bazat pe principiile
definite fie în:
- Principiile și orientările HACCP ale Comisiei CODEX Alimentarius sau
- Comitetul Național Consultativ pentru Criteriile Microbiologice pentru Alimente (NACMCF)
Principala caracteristică a Codului SQF este accentul pus pe aplicarea sistematică a HACCP pentru a identifica, monitoriza și controla
pericolele pentru siguranța alimentelor, precum și pericolele pentru siguranța alimentelor în fluxul procesului pentru a gestiona riscurile
identificate pentru siguranța alimentelor.
Acest ghid face referire la tehnica HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), dar nu explică metoda HACCP în
detaliu. Se cere ca cei care implementează și auditează un sistem SQF să fi urmat cursuri de formare HACCP, așa cum
este definit înAnexa 2: Glosardin Codul SQF, ediția 8 și au cunoștințe extinse despre ghidurile HACCP ale oricăreia
dintre documentele de mai sus, aplicarea principiilor HACCP și experiență în implementarea sistemelor HACCP. Nu
este menit să furnizeze reguli prescrise, absolute pentru implementare, ci să fie utilizat de către site-uri, consultanții
SQF și auditorii SQF ca recomandări privind aplicațiile practice pentru implementarea și certificarea Codului SQF.
3. Structura unui sistem SQF
Un Sistem SQF este un sistem de management al riscului documentat și implementat de un furnizor de produse alimentare (sau
produse conexe) pentru a controla riscurile pentru siguranța alimentelor folosind Codul SQF, ediția 8. Poate fi auditat și certificat de
un organism de certificare autorizat SQF.
Procesul de documentare și implementare a Codului SQF, ediția 8 și obținerea certificării SQF poate fi găsit în cea mai
recentă versiune a părții A a Codului SQF, ediția 8.
Modulul 2 definește elementele de bază ale Codului SQF care oferă protecție și asigurare și care trebuie să fie implementate de
toate site-urile care solicită certificarea SQF. Acesta formează baza sistemului SQF al site-ului. Acesta include angajamentul
conducerii locației de a menține o aprovizionare cu alimente sigure și procesele de management care trebuie să existe pentru a
face acest lucru; planul (planurile) HACCP care identifică și controlează pericolele; planul (planurile) de siguranță alimentară
HACCP care identifică amenințările și definește controlul acestora; trasabilitatea și rechemarea produsului; controlul
alimentelor care conțin alergeni și al altor alimente care necesită păstrarea identității; și cerințele de pregătire a personalului.
De asemenea, indică programele pre-condiții specifice industriei care se găsesc în modulele aplicabile 3, 4, 9, 10 și 11
din Codul SQF de siguranță alimentară pentru producție. Modulul 2 trebuie să fie asociat cu implementarea
modulului relevant GAP/GMP/GDP pentru ca certificarea SQF să aibă loc.
Elementele Modulului 2 pe care site-ul trebuie să le abordeze în sistemul său SQF sunt următoarele:
2.1 Angajamentul managementului
2.2 Controlul documentelor și înregistrările
2.3 Specificații și dezvoltare a produsului

2.4 Sistemul de siguranță alimentară
2.5 Verificarea sistemului SQF
2.6 Identificarea produsului, urmărirea, retragerea și retragerea
2.7 Apărarea alimentară și frauda alimentară
2.8 Managementul alergenilor
2.9 Instruire

4. Modulul 2 Elemente obligatorii
Codul SQF recunoaște că fiecare afacere este diferită și că unele elemente ale sistemului SQF ar putea să nu se
aplice unor afaceri alimentare. Cu toate acestea, este de așteptat ca majoritatea elementelor modulului 2 să se
aplice majorității întreprinderilor alimentare și, acolo unde sunt aplicabile, să fie documentate și implementate.
O serie de elemente din modulul 2 sunt indicate ca fiind „obligatorii” și trebuie implementate și auditate pentru ca
certificarea să fie acordată. În timpul unui audit SQF, aceste elemente nu pot fi raportate ca „nu se aplică” sau
„exceptate” de către auditor. Ele sunt marcate cu (Obligatoriu) în antetul clauzei. Elementele obligatorii sunt
enumerate în Partea A, 2.10 din Codul SQF, ediția 8 și sunt după cum urmează:
2.1.1 Politica privind siguranța alimentelor
2.1.2 Responsabilitatea managementului

2.1.3 Analiza managementului
2.1.4 Gestionarea reclamațiilor
2.2.1 Sistemul de management al siguranței alimentelor
2.2.2 Controlul documentelor

2.2.3 Înregistrări
2.4.1 Legislația alimentară
2.4.2 Bune practici de fabricație
2.4.3.1 Planul de siguranță alimentară
2.4.4 Programul de furnizori aprobat

2.4.8 Lansarea produsului
2.5.1 Validare și eficacitate
2.5.2 Verificare și monitorizare
2.5.3 Acțiune corectivă și preventivă
2.5.5 Auditul intern
2.6.1 Identificarea produsului
2.6.2 Urmărirea produsului
2.6.3 Retragerea și retragerea produsului

2.7.1 Planul de apărare alimentară
2.8.1 Managementul alergenilor pentru fabricarea produselor alimentare (obligatoriu numai pentru producătorii de alimente)
2.8.2 Gestionarea alergenilor pentru fabricarea hranei pentru animale de companie (obligatoriu numai pentru producătorii de hrană pentru
animale de companie)
2.9.2 Program de instruire
Site-urile nu ar trebui să ia în considerare elementele obligatorii ca fiind singurele elemente care trebuie implementate.
Toate elementele aplicabile din modulul 2 trebuie implementate și vor fi auditate. De exemplu, managementul alergenilor
nu este considerat a fi un element obligatoriu, deoarece unele întreprinderi alimentare cu risc scăzut nu au un risc de
alergen. Cu toate acestea, fiecare site care prezintă un risc de alergen trebuie să aibă un program de management al
alergenilor care îndeplinește 2.8.1 și va fi auditat în funcție de acel element.

5. Formatul Modulului 2 Ghid
Următoarea secțiune explică elementele și subelementele Codului SQF, ediția 8 și oferă îndrumări cu privire la ceea
ce trebuie să facă un site pentru a dezvolta, documenta și implementa un sistem SQF și oferă informații despre ceea
ce auditorul poate căuta pentru a confirma conformitate.
Următorul format este utilizat pe tot parcursul:
Numărul și Numele elementului
Sub-element Număr și Nume. Elementele obligatorii vor fi indicate prin: „(Obligatoriu)”.
Această secțiune va descrie ce necesită Codul SQF, ediția 8. Acesta este textul din Codul SQF și este standardul auditabil. În cazul
în care există un dezacord între textul Codului SQF și ghid, Codul SQF în limba engleză prevalează.
Ghid de implementare
Ce înseamnă?
Aceasta va include comentariile interpretative ale ceea ce necesită subelementul sau definițiile termenilor utilizați.
Ce trebuie să fac?
Aceasta va include sugestii cu privire la ceea ce trebuie făcut de către site pentru a documenta și implementa acest subelement.
Informațiile furnizate nu sunt considerate exhaustive și pot să nu se aplice în orice situație. Este menit să ofere îndrumări și
interpretare.
Ghid de audit
Aceasta va include sugestii despre ceea ce auditorul poate căuta ca dovadă de conformitate pentru acest subelement.
Informațiile furnizate nu sunt exhaustive și pot să nu se aplice în orice situație.

Secțiunea 5. Modulul 2: Elementele sistemelor SQF

„Mâncare” poate fi interpretată și ca „hrană pentru animale de companie”. „Siguranța alimentelor” poate fi interpretată ca „siguranța alimentelor pentru animale de companie”. „Planul de siguranță alimentară” poate fi
interpretat ca însemnând „plan de siguranță alimentară pentru animale de companie”.
2.1 Angajamentul managementului
Nivelul de angajament, suport și leadership demonstrat de conducerea companiei și a șantierului este fundamental pentru
implementarea eficientă a unui sistem de management al siguranței alimentare SQF. Conducerea superioară trebuie să creeze un
mediu în cadrul amplasamentului care să încurajeze o atitudine proactivă în rândul personalului față de siguranța alimentară.
Cerințele detaliate în 2.1 oferă o măsură importantă a nivelului de conducere în cadrul site-ului furnizorului.
2.1.1 Politica privind siguranța alimentelor (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.1.1.1 Conducerea superioară trebuie să pregătească și să implementeze o declarație de politică care să prezinte cel puțin
următoarele:
i. Angajamentul site-ului de a furniza alimente sigure;
ii. Metode utilizate pentru a se conforma cu cerințele clienților și de reglementare și pentru a îmbunătăți continuu sistemul de
management al siguranței alimentelor; și
iii. Angajamentul site-ului de a stabili și revizui obiectivele de siguranță alimentară.
2.1.1.2 Declarația de politică trebuie să fie:
i. Semnat de conducerea șantierului;
ii. Disponibil într-un limbaj înțeles de către întreg personalul; și
iii. Afișat într-o poziție proeminentă și comunicat eficient întregului personal.
2.1.1 Ghid de implementare
Ce înseamnă?
Angajamentul față de o politică de către conducerea superioară este un semn vizibil de leadership – crearea unei „culturi a
siguranței alimentare” în cadrul site-ului. Declarația de politică oferă un accent pe ceea ce aspiră site-ul și spre care lucrează în ceea
ce privește siguranța alimentară.
„Senior” înseamnă persoana care deține controlul operațional în cadrul șantierului furnizorului. Este considerată persoana în vârstă
de pe șantier. Unele site-uri mai mari pot fi influențate de un consiliu de administrație sau de o echipă de conducere cu sediul la
sediul central. Cu toate acestea, așa cum este considerat în Codul SQF, conducerea superioară a site-ului este la care se face referire
și persoana care trebuie să semneze politica.
Conducerea superioară trebuie să semneze documentul ca o indicație a angajamentului lor de a-l implementa. Declarația de
politică stabilește obiectivele Sistemului SQF al site-ului și oferă cadrul pentru atingerea obiectivelor la nivel operațional.
Obiectivele trebuie să fie scrise astfel încât fiecare angajat al șantierului să poată contribui la atingerea lor.
Angajamentul față de cerințele de reglementare și ale clienților stă la baza Sistemului SQF al site-ului și trebuie
inclus în declarația de politică.
Ce trebuie să fac?
Acest element este Declarația de politică este în general prima parte a manualului de siguranță alimentară al furnizorului
obligatoriu. (vezi 2.1.3).
Proprietarul sau persoana cu cea mai înaltă responsabilitate din cadrul site-ului furnizorului este obligat să:
- documentează și semnează o declarație de politică care demonstrează clar înțelegerea lor cu privire la responsabilitatea lor privind
siguranța alimentară în cadrul Sistemului SQF;
- prezintă modul în care furnizorul va realiza și menține siguranța alimentelor;
- include un angajament declarat de a se conforma cu cerințele de reglementare și ale clienților; și
- include un angajament declarat de a îmbunătăți continuu sistemul SQF.
Declarația de politică trebuie revizuită cel puțin anual de conducerea superioară. când Această revizuire se face în mod normal
este întreprinsă revizuirea Sistemului SQF.
Declarația de politică trebuie să fie disponibilă întregului personal într-o formă și într-o limbă care să fie înțeleasă de tot personalul.

2.1.1 Ghid de audit
Conținutul declarației de politică va fi revizuit de către auditor inițial la auditul de birou. Cu toate acestea, în timpul primului
și al auditurilor ulterioare ale șantierului, auditorul va verifica pentru a confirma dacă conținutul declarației de politică este
aplicat în practică în fiecare zi.
Auditorul va căuta dovezi de conformitate cu angajamentul managementului și, prin urmare, o „cultură a siguranței
alimentare” prin observație și interviu. Dovezile pot include:
- O declarație de politică documentată, semnată de managerul superior de șantier, care se angajează să îndeplinească
cerințele de reglementare și ale clienților și indică modul în care aceste cerințe trebuie îndeplinite; stabilirea și atingerea
obiectivelor de siguranță alimentară; revizuirea obiectivelor de siguranță alimentară în mod regulat (cel puțin anual); și
îmbunătățirea continuă a Sistemului de management al siguranței alimentelor SQF.
- Moneda declarației de politică.
- Disponibilitatea declarației de politică pentru tot personalul din cadrul șantierului. Aceasta include confirmarea
înțelegerii angajaților cu privire la declarația de politică.
- Obiectivele de siguranță alimentară sunt stabilite și realiste.
- Activitățile din cadrul site-ului îndeplinesc așteptările reglementărilor și ale clienților.
- Activitățile din cadrul site-ului reflectă obiectivele stabilite de siguranță alimentară. Auditorul poate solicita procesele-verbale ale
reuniunii companiei privind siguranța alimentelor și poate verifica dacă conducerea a participat la aceste întâlniri.
- Declarația de politică, inclusiv obiectivele de siguranță alimentară, este revizuită cel puțin anual.
Declarația de politică nu trebuie doar postată, ci și acțiunile pentru angajamentul managementului trebuie implementate.
Există, de asemenea, situații care pot indica fie individual, fie în combinație, un angajament slab al managementului, cum
ar fi:
• Un mediu de fabrică în care angajații și conducerea nu sunt implicați sau nu au conștientizarea obiectivelor privind
siguranța alimentară;
• Posturi de personal care au fost create recent (indicând că au fost create pur și simplu pentru a îndeplini elementul
Codului și nu în mod proactiv pentru a aborda obiectivele de siguranță alimentară), depășite sau au fost vacante
pentru o perioadă lungă de timp;
• Rechemarile recente sau presiunea de audit continuă;
• Uzina este de vânzare sau a fost făcut un anunț public că uzina sau divizia va fi vândută;
• Utilizarea unui bazin mare de forță de muncă temporară.
2.1.2 Responsabilitatea managementului (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.1.2.1 Structura de raportare care îi descrie pe cei care au responsabilitatea pentru siguranța alimentelor va fi identificată și
comunicată în cadrul șantierului.
2.1.2.2 Conducerea superioară a amplasamentului trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că practicile de siguranță alimentară și toate
cerințele aplicabile ale sistemului SQF sunt adoptate și menținute.
2.1.2.3 Conducerea superioară a amplasamentului trebuie să se asigure că sunt disponibile resurse adecvate pentru a atinge
obiectivele de siguranță alimentară și pentru a sprijini dezvoltarea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a
Sistemului SQF.
2.1.2.4 Managementul superior al șantierului va desemna un practician SQF pentru fiecare șantier cu responsabilitatea și autoritatea de a:
i. Supraveghea dezvoltarea, implementarea, revizuirea și întreținerea Sistemului SQF, inclusiv elementele fundamentale ale siguranței
alimentare prezentate în 2.4.2 și planul de siguranță alimentară prezentat în 2.4.3.
ii. Luați măsurile adecvate pentru a asigura integritatea sistemului SQF; și
iii. Comunicați personalului relevant toate informațiile esențiale pentru a asigura implementarea și întreținerea eficientă a
Sistemului SQF.
2.1.2.5 Practicianul SQF trebuie:

i. Să fie angajat de șantier ca angajat al companiei cu normă întreagă;

ii. Ocupa o pozitie de responsabilitate in legatura cu managementul Sistemului SQF al site-ului; Să fi
iii. urmat un curs de formare HACCP;
iv. Să fie competent să implementeze și să mențină planuri de siguranță alimentară bazate pe HACCP; și
v. Să înțeleagă Codul SQF pentru Siguranța Alimentară și cerințele pentru implementarea și menținerea Sistemului SQF
relevante pentru domeniul de certificare al site-ului.
2.1.2.6 Conducerea șantierului trebuie să se asigure că nevoile de instruire ale șantierului sunt dotate cu resurse, sunt implementate și
îndeplinesc cerințele prezentate în elementele sistemului, 2.9, și că personalul șantierului a îndeplinit competențele necesare pentru a
îndeplini acele funcții care afectează legalitatea și siguranța alimentelor. produse.
2.1.2.7 Conducerea superioară a locației trebuie să se asigure că tot personalul este informat cu privire la siguranța alimentară și responsabilitățile de
reglementare, sunt conștienți de rolul lor în îndeplinirea cerințelor Codului de siguranță alimentară SQF și sunt informați cu privire la responsabilitatea lor
de a raporta personalului problemele legate de siguranța alimentelor. cu autoritate de a iniția acțiuni.
2.1.2.8 Fișele postului pentru cei responsabili cu siguranța alimentelor trebuie să fie documentate și să includă prevederi pentru a
acoperi absența personalului cheie.
2.1.2.9 Managementul superior al șantierului trebuie să stabilească procese pentru a îmbunătăți eficacitatea sistemului SQF pentru a
demonstra îmbunătățirea continuă
2.1.2.10 Conducerea superioară a șantierului trebuie să asigure integritatea și funcționarea continuă a sistemului de siguranță alimentară
în cazul unor schimbări organizaționale sau de personal în cadrul companiei sau al unităților asociate.
2.1.2.11 Managementul superior al șantierului va desemna perioade definite de întrerupere care împiedică auditurile de
recertificare inopinate să aibă loc în afara sezonului sau când site-ul nu funcționează din motive comerciale legitime. Lista datelor
de blocare și justificarea acestora vor fi transmise organismului de certificare cu cel puțin o (1) lună înainte de fereastra de
recertificare de șaizeci (60) de zile pentru auditul neanunțat convenit.
Ce înseamnă?
Acțiunile tangibile trebuie să urmeze angajamentul. Conducerea trebuie să se asigure că resursele necesare pentru implementarea
politicii și a obiectivelor de siguranță alimentară sunt disponibile. Resursele sunt adesea limitate în multe organizații. Oricum,
conducerea trebuie să demonstreze că angajații își înțeleg responsabilitatea pentru siguranța alimentară și li se acordă timp,
instrumente și autoritate pentru a-și îndeplini aceste responsabilități.
Prin furnizarea și comunicarea unei organigrame și descrieri de poziție care demonstrează interrelațiile și responsabilitățile din
cadrul site-ului furnizorului, fiecare angajat își va cunoaște rolul său în asigurarea siguranței alimentare și îmbunătățirea
continuă. Acest lucru trebuie să fie înțeles de toți angajații și membrii personalului site-ului. Conducerea trebuie să identifice și să
furnizeze în mod clar resursele pentru atingerea obiectivelor de siguranță alimentară.
Acest element include, de asemenea, cerințele și responsabilitățile practicianului SQF. Acesta este un rol cheie în cadrul site-ului
furnizorului, fiind persoana desemnată de conducerea superioară pentru a gestiona dezvoltarea, implementarea, operarea
zilnică, validarea și verificarea Sistemului SQF.
Perioadele de întrerupere sunt definite ca sezoane blocate sau perioade de timp în timpul anului în care un site nu este în
plină funcționare și, prin urmare, nu poate avea un audit complet complet neanunțat.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Persoana responsabilă principală trebuie să documenteze structura de raportare organizațională care
descrie fiecare post care are responsabilitatea pentru siguranța alimentelor. Structura organizațională oferă un instantaneu al modului în
care aceste poziții interacționează și împărtășesc această responsabilitate.
Managementul superior trebuie să transmită acest lucru fiecărui angajat. Acest lucru va fi scris în fișele postului pentru toate rolurile din cadrul site-
ului care au impact asupra siguranței alimentelor. Fișele postului pentru personalul cheie trebuie să includă o prevedere pentru acoperirea tuturor
turelor și înlocuirea în timpul absenței. Trebuie să existe instrucțiuni documentate și instruire pentru întreg personalul pentru a raporta problemele
legate de siguranța alimentelor personalului cu autoritatea de a iniția acțiuni.
Conducerea superioară trebuie, de asemenea, să documenteze modul în care vor furniza resurse pentru atingerea obiectivelor de siguranță
alimentară. Aceștia trebuie să-și demonstreze sprijinul pentru dezvoltarea, implementarea și întreținerea și îmbunătățirea continuă a Sistemului SQF.
Pentru a defini aceste perioade de blocare în care un audit inopinat nu este viabil la acel moment, un site trebuie să trimită
datele și justificarea perioadei de blocare dorite cu cel puțin o (1) lună înainte de fereastra de recertificare de șaizeci (60) de zile
a unei perioade convenite. audit inopinat.
Practicianul SQF este persoana desemnată de conducerea superioară pentru a dezvolta, valida, verifica și menține

Planurile de siguranță alimentară ale companiei și să-și asume controlul asupra funcționării zilnice a sistemului SQF. Practicianul SQF
poate angaja serviciile unui consultant SQF pentru a ajuta la dezvoltarea Sistemului SQF sau pentru a sprijini validarea și verificarea
acestuia, dar responsabilitatea generală rămâne a furnizorului prin intermediul practicianului SQF.
Cerințele practicianului SQF sunt subliniate clar în 2.1.2.5 și sunt descrise în continuare în ghidul SQFI privind practicienii SQF.
Rețineți că practicienii SQF nu sunt obligați să finalizeze un curs de formare Implementarea sistemelor SQF sau o examinare
Implementarea sistemelor SQF, nu este obligatoriu, deși unul sau ambele sunt recomandate. Cu toate acestea, practicianului i se
cere să înțeleagă și să demonstreze cunoașterea Codului SQF și aplicarea acestuia în cadrul site-ului.
Angajamentul conducerii de a se asigura că angajații sunt instruiți și evaluați ca fiind competenți pentru a îndeplini funcțiile postului legate
de siguranța alimentelor trebuie să fie documentat. Fișele postului trebuie să reflecte competențele cerute fiecărui angajat pentru a-și
îndeplini responsabilitățile în materie de siguranță alimentară și pregătirea care este necesară pentru a asigura acele competențe
(consultați 2.9).
De asemenea, conducerea trebuie să fie capabilă să demonstreze că scopul nu este pur și simplu obținerea certificării SQF, ci că
are procese în vigoare pentru a-și îmbunătăți continuu procesele de siguranță alimentară (consultați 2.1.4). Ei trebuie să aibă
măsuri pentru a monitoriza eficacitatea sistemului lor SQF și să aibă programe și activități în vigoare pentru a îmbunătăți
rezultatele. Măsurile pot include, dar nu se limitează la:
- reclamațiile clienților (2.1.5),
- rezultatele auditului (2.5.7),
- analiza produsului (2.5.6),
- acțiuni corective (2.5.5) și
- retragerea și rechemarea produsului (2.6.3).
2.1.2 Ghid de audit
Auditorul trebuie să evite să ia o decizie rapidă2.1.2 Responsabilitatea managementului. Deși acest element se află la începutul
Codului, este puțin probabil ca auditorul să emită o judecată completă asupra conformității cu acest element până la sfârșitul
auditului.
Structura organizațională documentată și fișele postului vor fi auditate ca parte a auditului inițial de birou. Cu toate acestea, în
timpul primului și al auditurilor ulterioare ale șantierului, auditorul va verifica pentru a confirma dacă conținutul structurii
organizaționale și al fișelor posturilor sunt aplicate în practică în fiecare zi – că a fost creată o „cultură a siguranței alimentare”.
Acreditările practicianului SQF vor fi, de asemenea, verificate la auditul inițial de birou. Cu toate acestea, competența
practicianului și capacitatea sa de a gestiona eficient Sistemul SQF vor fi confirmate la fiecare audit de șantier.
Auditorul va căuta dovezi de conformitate cu această cerință prin observare și interviu. Dovezile pot include:
- Există o structură organizațională actuală, documentată, care îi identifică pe cei responsabili pentru siguranța alimentară
și interrelația dintre acestea și este aprobată de conducerea superioară.
- Fișele postului sunt disponibile pentru posturile din cadrul șantierului furnizorului care au responsabilitatea pentru siguranța
alimentelor. Auditorul se poate întreba de ce posturile au fost vacante pentru o perioadă lungă de timp sau site-ul alege să
folosească o mare rezervă de forță de muncă temporară.
- Există resurse adecvate pentru a îndeplini obiectivele de siguranță alimentară și cerințele sistemului SQF. Aceasta include
acoperirea pentru toate schimburile operaționale și absențe.
- Angajații din cadrul șantierului cu responsabilitate pentru siguranța alimentelor sunt identificați în mod clar, sunt conștienți de
responsabilitățile lor și sunt instruiți și competenți pentru a-și îndeplini aceste responsabilități.
- Conducerea superioară se asigură că toate practicile și activitățile desemnate în materie de siguranță alimentară sunt
documentate corect, îndeplinesc cerințele Codului SQF și sunt implementate corect și complet pe toate turele. Aceasta ar
include o revizuire a oportunității implementării acțiunilor corective, acțiuni în privința reclamațiilor și abordarea
lacunelor identificate în programele site-ului.
- Există un practician SQF desemnat care gestionează zilnic implementarea și întreținerea Sistemului SQF.
- Practicianul desemnat are calificările necesare pentru a fi un practician SQF (identificat în

2.1.2.4 și 2.1.2.5) și este capabil și competent să îndeplinească această funcție.
- Practicianul desemnat are sprijinul conducerii superioare și are timpul și disponibilitatea pentru a monitoriza eficacitatea
Sistemului SQF; este competent și are autoritatea să ia măsurile corective corespunzătoare atunci când este necesar; și
comunică angajaților relevanți orice informații necesare pentru menținerea sau îmbunătățirea Sistemului.
- Managementul superior are procese în vigoare pentru a măsura implementarea eficientă a Sistemului SQF și pentru a
iniția, a furniza resurse și a revizui programele de îmbunătățire.
2.1.3 Revizuirea managementului (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.1.3.1 Conducerea șantierului va fi responsabilă de revizuirea Sistemului SQF și de documentarea procedurii de revizuire.
Evaluările vor include:
i. Manualul de politici;
ii. Constatările auditului intern și extern;
iii. Acțiuni corective și investigațiile și soluționarea acestora;
iv. Reclamațiile clienților și soluționarea și investigarea acestora;
v. Sistem de management al pericolelor și riscurilor; și
vi. Urmăriți acțiunile din revizuirea anterioară a managementului.
2.1.3.2 Practicienii SQF vor actualiza (minimum) lunar managementul superior al șantierului cu privire la aspectele care afectează
implementarea și întreținerea Sistemului SQF. Actualizările și răspunsurile conducerii trebuie să fie documentate. Sistemul SQF în
întregime va fi revizuit cel puțin o dată pe an.
2.1.3.3 Planurile de siguranță alimentară, bunele practici de fabricație și alte aspecte ale sistemului SQF vor fi revizuite și actualizate după
cum este necesar atunci când orice modificări potențiale implementate au un impact asupra capacității locației de a livra alimente sigure.
2.1.3.4 Trebuie păstrate înregistrările tuturor revizuirilor și actualizărilor de management.
Ce înseamnă?
Acest element este strâns legat de 2.1.2 și este una dintre acțiunile tangibile care demonstrează angajamentul și
implicarea managementului.
Furnizorul trebuie să își revizuiască sistemul SQF atunci când au loc modificări care afectează siguranța alimentelor. Aceasta poate include
modificări ale formulărilor produselor, materialelor brute sau de ambalare, echipamentelor de procesare sau ambalare sau modificări ale
personalului. Practicianul SQF este responsabil pentru gestionarea acestor modificări, dar conducerea superioară este responsabilă
pentru autorizarea și aprobarea acestor modificări.
Sistemul SQF va fi revizuit și actualizarea modificărilor comunicate (cel puțin) lunar conducerii superioare a șantierului, ca parte a
revizuirii tuturor activităților operaționale. În plus, conducerea superioară trebuie să efectueze anual o revizuire completă a
Sistemului SQF.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Această revizuire anuală (cel puțin), inclusiv actualizări lunare pentru managementul șantierului, va
include politicile prezentate în declarația de politică a companiei, constatările din auditurile interne și externe programate în mod
regulat, plângerile clienților, înregistrările testelor, rapoartele de abatere și rezultatele acțiunilor corective.
O procedură care să documenteze modul în care este efectuată revizuirea Sistemului SQF trebuie inclusă în manualul de siguranță
alimentară. Evaluarea trebuie efectuată de conducerea superioară cu scopul de a asigura integritatea continuă a sistemului de management
al siguranței alimentelor.
Evaluarea va măsura eficacitatea sistemului SQF în raport cu obiectivele de siguranță alimentară stabilite de conducerea
superioară și eficacitatea acțiunilor corective luate ca răspuns la deficiențele sistemului. Accentul se va pune, de asemenea, pe
eficacitatea programelor pre-condiții și pe acuratețea și validarea continuă a planului (planurilor) pentru siguranța alimentară.
Toate revizuirile și modificările majore ale Sistemului SQF vor fi înregistrate de către practicianul SQF, inclusiv motivele oricăror
modificări și acțiunile întreprinse ca urmare a modificărilor sau revizuirilor.
Schimbări majore la un proces, un control al procesului sau orice modificări care ar putea avea un impact asupra capacității Sistemului de a

livrarea unui aliment sigur va declanșa o revizuire a Planului de siguranță alimentară pe lângă revizuirea anuală. Orice modificare
majoră a planurilor de siguranță alimentară trebuie validată și verificată înainte de implementare.
2.1.3 Ghid de audit
Auditorul va căuta dovezi cu privire la existența unei proceduri de revizuire a managementului la biroul de audit și
conformitatea cu această cerință printr-o revizuire a înregistrărilor și interviuri cu conducerea superioară și practicianul SQF.
Dovezile pot include:
- Revizuirea procedurii de revizuire a managementului.
- Înregistrările evaluărilor sistemului SQF de către conducerea superioară și profunzimea acoperirii întâlnirilor de revizuire (de
exemplu, obiectivele de siguranță alimentară, măsurile de siguranță alimentară, plângerile clienților, înregistrările testelor,
modificări ale produselor și proceselor etc.).
- Identificarea acțiunilor din ședințele de revizuire și urmărirea progresului și a rezultatelor acțiunilor corective.
- Modificări ale produselor și/sau proceselor operaționale de la ultimul audit și măsura în care aceste modificări sunt
reflectate în manualul de siguranță alimentară.
- Măsura în care modificările materialelor, proceselor sau produselor au fost validate.
- Înregistrări ale modificărilor produselor și proceselor și validarea acestora.
2.1.4 Gestionarea reclamațiilor (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.1.4.1 Metodele și responsabilitatea pentru gestionarea și investigarea cauzei și soluționării reclamațiilor din partea clienților și
autorităților, care decurg din produsele fabricate sau manipulate la fața locului, vor fi documentate și implementate.
2.1.4.2 Tendințele datelor privind reclamațiile clienților vor fi investigate și analizate de către personalul care cunoaște incidentele.
2.1.4.3 Măsurile corective trebuie implementate pe baza gravității incidentului și așa cum este subliniat în 2.5.5.
2.1.4.4 Trebuie păstrate înregistrări ale reclamațiilor clienților și ale investigațiilor acestora.
Ce înseamnă?
Reclamațiile clienților oferă o măsură importantă a cât de bine funcționează sistemul SQF. Înregistrând cu precizie tipurile de reclamații
ale clienților, un furnizor poate măsura în mod obiectiv schimbările în sistemul său de management și poate arăta îmbunătățiri într-un
proces. Plângerile clienților pot prezenta, de asemenea, tendințe care nu au fost identificate în timpul procesării și verificărilor normale
ale controlului procesului. Codul SQF, ediția 7 impune furnizorului să implementeze o procedură de soluționare a reclamațiilor clienților.
Procedura trebuie să sublinieze metodele utilizate și să identifice responsabilitățile pentru a se asigura că plângerile sunt investigate și
sunt luate măsurile adecvate.
Ce trebuie să fac?
Deși acesta nu este un element obligatoriu, este extrem de neobișnuit ca furnizorii să NU aibă reclamații ale clienților.
Furnizorul trebuie să dezvolte o procedură care să indice modul în care sunt primite, investigate și răspunse reclamațiile clienților și metodele
utilizate pentru a investiga tendințele reclamațiilor.
Procedura trebuie să detalieze responsabilitatea pentru investigarea reclamațiilor clienților, inițierea acțiunilor de urmărire și
comunicarea înapoi clientului cum a fost rezolvată reclamația. Procedura ar trebui să includă criterii pentru determinarea validității
reclamațiilor.
Orice tendință sau gestionarea datelor privind reclamațiile trebuie să fie inclusă în procedură. Procedura poate include criterii
atunci când tendințele arată probleme care necesită dezvoltarea unui plan de acțiuni corective și/sau ajustarea procesului.
Reclamațiile pot fi primite sau primite la nivel local de la un site central, un centru de apel sau o entitate corporativă și trebuie să
includă plângeri de la clienți, consumatori și/sau autorități de reglementare. Toate ar trebui să fie disponibile pentru utilizare în
procedura de reclamație.
În cazul în care entitatea corporativă a site-ului este responsabilă de crearea și executarea programului de gestionare a
reclamațiilor, procedura trebuie să descrie modul în care site-ul este informat despre program, modul în care acesta este comunicat
către site-ul, modul în care site-ul a implementat programul și modul în care site-ul verifică dacă programul este urmat. The

site-ul va trebui să verifice modul în care utilizează informațiile furnizate de corporație pentru a dezvolta planuri de acțiuni corective.
Înregistrările reclamațiilor trebuie păstrate și să includă măsuri corective întreprinse de furnizor.
2.1.4 Ghid de audit
Plângerile clienților pot fi prima înregistrare pe care un auditor cere să o revizuiască atunci când începe auditul site-ului.
Plângerile clienților pot oferi auditorului o perspectivă asupra performanței sistemului SQF al furnizorului și a oricăror domenii de
tendință care ar putea necesita o atenție mai mare. Procedura de reclamație a clienților va fi revizuită în timpul auditului de birou
și implementarea procedurii (inclusiv urmărirea și acțiunile corective) verificată ca parte a auditului la fața locului prin interviu,
observare și revizuire a înregistrărilor. Dovezile pot include:
- Examinarea înregistrărilor reclamațiilor clienților (adică plângeri de la clienți, consumatori și/sau autorități de
reglementare);
- Revizuirea procedurii de reclamație a clienților, inclusiv responsabilitatea pentru colectarea datelor privind
reclamațiile clienților, investigarea reclamațiilor și gestionarea acțiunilor corective (consultați 2.5.5);
- Investigarea interfeței dintre o funcție de raportare corporativă și cunoașterea site-ului și investigarea

reclamațiilor clienților (unde este cazul);
- Investigarea rezultatelor acțiunilor corective luate ca urmare a investigațiilor reclamațiilor clienților (consultați 2.5.5).
2.1.5 Planificarea managementului crizelor
Ce spune codul SQF
2.1.5.1 Un plan de management al crizelor care se bazează pe înțelegerea pericolelor potențiale cunoscute (de exemplu, inundații, secetă,
incendiu, tsunami sau alte evenimente meteorologice severe sau evenimente regionale, cum ar fi războiul sau tulburările civile) care pot afecta
capacitatea amplasamentului de a livra alimente sigure, vor fi documentate de conducerea superioară, subliniind metodele și
responsabilitatea pe care site-ul le va implementa pentru a face față unei astfel de crize de afaceri.
2.1.5.2 Planul de gestionare a crizei trebuie să includă cel puțin:
i. Un manager superior responsabil cu luarea deciziilor, supravegherea și inițierea acțiunilor care decurg dintr-un incident de
gestionare a crizei;
ii. Numirea și formarea unei echipe de management de criză;
iii. Controalele implementate pentru a asigura un răspuns nu compromit siguranța produsului;
iv. Măsurile pentru izolarea și identificarea produsului afectat de un răspuns la o criză;
v. Măsurile luate pentru a verifica acceptabilitatea alimentelor înainte de eliberare;
vi. Pregătirea și menținerea unei liste de contacte actuale pentru alerte de criză, inclusiv clienții din lanțul de aprovizionare;
vii. Surse de consultanță juridică și de specialitate; și
viii. Responsabilitatea pentru comunicarea internă și comunicarea cu autoritățile, organizațiile externe și mass-media.
2.1.5.3 Planul de gestionare a crizelor va fi revizuit, testat și verificat cel puțin o dată pe an.
2.1.5.4 Trebuie păstrate înregistrări ale revizuirilor planului de gestionare a crizelor.
Ce înseamnă?
Un „plan de management al crizei” este adesea confundat cu un „plan de retragere și retragere a produsului” (2.6.3). Sunt două
funcții și programe separate. Un plan de management al crizelor prescrie acțiuni care vor fi luate ca urmare a unei defecțiuni
externe, de mediu, climatice, a echipamentelor sau a altor potențiale amenințări comerciale care vor afecta capacitatea
furnizorului de a oferi clienților săi produse sigure. Aceste amenințări, în funcție de produsul furnizorului, locația și alți factori,
pot include incendiu, inundații, pană de curent, daune provocate de furtună, acte de terorism etc.
Cu toate acestea, un plan de rechemare prescrie măsuri care trebuie întreprinse atunci când un produs este sub standard, adică un produs care deviază

de la limitele de siguranță stabilite, este distribuit și trebuie recuperat de pe piață (a se vedea 2.6.3).
Pentru unii furnizori mai mici, echipa de gestionare a crizelor și echipa de rechemare pot fi una și aceeași. Pentru furnizorii mai
mari, aceștia pot diferi.
Este de așteptat ca toți furnizorii SQF să fi luat în considerare potențialele amenințări la adresa afacerii lor și controalele necesare pentru a asigura o
aprovizionare continuă și sigură cu alimente.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să identifice o echipă de management al crizelor, inclusiv un factor de decizie senior și să se asigure că echipa este
instruită în procedurile de management al crizelor. Echipa trebuie să identifice amenințările cunoscute la adresa afacerii care ar putea
perturba sau afecta capacitatea acesteia de a produce și furniza alimente sigure și va pregăti un plan care să descrie metodele și controalele
pe care furnizorul le va implementa pentru a aborda aceste amenințări dacă ar apărea și cum să mențină continuitatea furnizarea de
produse în timpul crizei.
Planul trebuie să documenteze în detaliu controalele pe care furnizorul le va implementa pentru a se asigura că siguranța alimentară nu este
compromisă și că dacă integritatea oricărui produs este compromisă, modul în care produsul va fi izolat și controlat. Planul ar trebui să
asigure că toți membrii echipei de management al crizei sunt familiarizați cu procedurile de retragere și retragere pe care furnizorul le-a
documentat în conformitate cu 2.6.3.
Planul trebuie să includă criterii pentru când vor fi implementate controalele (de exemplu, numărul de ore fără curent, creșterea
temperaturii produsului înainte de mutarea în locații alternative de depozitare etc.) și modul în care criteriile vor fi monitorizate în
timpul stării de amenințare a afacerii. Criteriile trebuie să fie specifice produsului, după caz. Sunt incluse, de asemenea, criteriile de
revizuire și eliminare a produsului pentru a determina ce produs poate fi recuperat, ce poate fi recuperat și ce trebuie distrus.
Metodele de recuperare, salvare și distrugere vor fi descrise în plan.
Comunicarea în timpul unei crize este importantă. Trebuie descrise metodele de comunicare cu clienții, părțile interesate și mass-
media de știri și trebuie identificate persoanele care sunt responsabile de comunicare.
Planul de gestionare a crizelor include o listă de contacte pentru alerte de criză, surse de asistență juridică și de asistență a practicienilor care
pot consilia conducerea superioară într-o situație de criză și desemnarea responsabilităților pentru comunicarea internă și externă în timpul
unei crize.
Planul de gestionare a crizei este revizuit cel puțin o dată pe an. Toate elementele planului trebuie testate. Acesta ar putea include
un comunicat de presă simulat, un incident simulat, cerința de a contacta locațiile de stocare externe etc. Dispoziția cheie este
identificarea unei crize simulate, identificarea produsului, criteriile de monitorizare a produsului afectat, acțiunile care ar fi luate pe
baza rezultatelor din monitorizarea și eliminarea finală a produsului identificat. Dacă se creează o comunicare simulată, nu este
recomandat să contactați clienții de teamă de confuzie.
Înregistrările acestei revizuiri sunt necesare.
2.1.5 Ghid de audit
Planul de management al crizei va fi revizuit în timpul auditului de birou și al implementării planului, iar revizuirea anuală a
acestuia (inclusiv măsurile de urmărire și acțiuni corective) va fi verificată ca parte a auditului la fața locului prin interviu,
observare și revizuire a înregistrărilor. Dovezile pot include:
- A fost înființată, instruită o echipă de gestionare a crizelor și include un factor de decizie senior; Un plan de
- gestionare a crizelor este în vigoare și a fost testat cel puțin o dată pe an;
- Planul de gestionare a crizelor include amenințări cunoscute de afaceri, controale care trebuie implementate, măsuri
de izolare a produsului afectat și o listă de contacte a autorităților relevante, consiliere juridică și alte părți interesate
cheie;
- Planul de management al crizei include identificarea persoanei (individului) responsabil(e) cu comunicarea, inclusiv
comunicarea în cadrul site-ului;
- În cazul în care revizuirea anuală a planului de gestionare a crizei a identificat neconformități sau domenii care
necesită îmbunătățiri, au fost identificate și implementate acțiuni corective (vezi 2.5.5); Înregistrările revizuirilor
- planului de continuitate a afacerii și acțiunile lor corective sunt disponibile.
2.2 Controlul documentelor și înregistrările
2.2.1 Sistemul de management al siguranței alimentelor (obligatoriu)
Ce spune codul SQF

2.2.1.1 Un sistem de management al siguranței alimentelor trebuie să fie documentat și menținut în formă electronică și/sau hârtie. Acesta
trebuie să sublinieze metodele pe care organizația le va folosi pentru a îndeplini cerințele Codului de siguranță alimentară SQF pentru
fabricație, să fie pus la dispoziția personalului relevant și să includă:
i. Un rezumat al politicilor organizației privind siguranța alimentară și al metodelor pe care le va aplica pentru a îndeplini
cerințele acestui standard;
ii. Declarația privind politica de siguranță alimentară și organigrama;
iii. Domeniul de aplicare a certificării;
iv. O listă a produselor acoperite de domeniul de aplicare a certificării; Proceduri de
v. siguranță alimentară, programe preliminare, planuri de siguranță alimentară; și
vi. Alte documentații necesare pentru a sprijini dezvoltarea și implementarea, întreținerea și controlul Sistemului SQF.
2.2.1.2 Toate modificările aduse planurilor de siguranță alimentară, bunelor practici de fabricație și alte aspecte ale sistemului SQF
vor fi validate sau justificate.
Ce înseamnă?
În general, sistemele de management al siguranței alimentelor implică „a spune ceea ce faci”, de exemplu, documentarea
politicilor, specificațiilor, procedurilor, planurilor HACCP și instrucțiunilor de lucru care sunt de acord cu standardul (în acest
caz, Codul SQF) și „a face ceea ce spui ”, de exemplu, funcționând pe baza acelor politici și proceduri documentate. Acest
lucru se reflectă în întregul Cod SQF în utilizarea termenilor „documentat și implementat”.
În Codul SQF, manualul de siguranță alimentară este sistemul documentat („a spune ceea ce faci”) care trebuie
implementat („a face ceea ce spui”).
Manualul pentru siguranța alimentelor trebuie să fie practic, utilizabil și disponibil pentru toți angajații cu responsabilitate pentru
siguranța alimentelor. Acesta poate fi stocat electronic sau pe hârtie, iar actualitatea și securitatea manualului trebuie controlate
(vezi 2.2.1). Forma și structura manualului sunt determinate în întregime de furnizor. Trebuie să fie într-o limbă și o formă care să
fie înțelese de toți angajații relevanți.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Furnizorul trebuie să pregătească un manual pentru siguranța alimentară care să documenteze
politicile, procedurile, programele pre-cerințe, planul(e) de siguranță alimentară, specificațiile și instrucțiunile de lucru necesare
pentru a sprijini dezvoltarea, implementarea, întreținerea și controlul Sistemului SQF.
Manualul va include declarația de politică a companiei și o organigramă. Acesta va include planul (planurile) de siguranță
alimentară HACCP (consultați 2.4.3) pentru toate produsele incluse în domeniul de certificare al furnizorului.
Nu există un format prescris pentru modul în care manualul (manualele) este/vor fi construit(e). Formatul este determinat de furnizor. Poate
fi împărțit într-un manual de politici, manual de siguranță alimentară sau combinat într-un singur manual. Poate fi integrat cu alte proceduri
operaționale sau găzduit într-un manual SQF separat - alegerea depinde de ceea ce se potrivește cel mai bine afacerii furnizorului.
Principalele criterii sunt de a se asigura că manualul respectă cerințele Codului SQF care sunt relevante pentru sectorul industrial
și locația respectivă și că este ușor de utilizat de către personalul aflat la șantier. Prin urmare, trebuie să fie succint și concis și să
fie disponibil într-o formă și limbă care să răspundă nevoilor de acces, limbii și nivelurilor de alfabetizare ale personalului de
operare.
2.2.1 Ghid de audit
Manualul pentru siguranța alimentelor va fi auditat amănunțit ca parte a auditului inițial de birou. Orice neconformități
ridicate la auditul de birou trebuie corectate înainte de a continua cu auditul inițial al șantierului. Conținutul manualului va fi
revizuit și verificat, dar nu și formatul.
Ulterior, la auditurile ulterioare de recertificare, auditul de birou este combinat cu auditul site-ului. Auditorul trebuie să revizuiască
modificările și să efectueze verificări ale documentației, inclusiv specificațiile sau procedurile care pot avea impact asupra siguranței
alimentelor. Conținutul planurilor de siguranță alimentară va fi revizuit la fiecare audit.
Auditorul va căuta dovezi de conformitate cu această cerință prin revizuirea documentației. Dovezile pot include:
- Manualul include declarația de politică a companiei (consultați 2.1.1) și structura organizațională și fișele postului
(consultați 2.1.2)

- Manualul include un rezumat al politicilor furnizorului de siguranță alimentară și acoperă toate elementele relevante ale
Codului SQF.
- Manualul include proceduri și/sau instrucțiuni de lucru pentru toate programele pre-condiții incluse în domeniul de
certificare al furnizorului.
- Manualul include specificații pentru toate produsele incluse în domeniul de certificare al furnizorului.
- Manualul include planul (planurile) de siguranță alimentară HACCP pentru toate produsele incluse în domeniul de certificare al
furnizorului.
- Manualul este actual, concis, disponibil și poate fi utilizat de către angajații de pe site-ul furnizorului.
2.2.2 Controlul documentelor (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.2.2.1 Metodele și responsabilitatea pentru menținerea controlului documentelor și asigurarea accesului personalului la
documentele curente vor fi documentate și implementate.
2.2.2.2 Se va păstra un registru al documentelor actuale ale sistemului SQF și al modificărilor aduse documentelor.
2.2.2.3 Documentele trebuie să fie depozitate în siguranță și ușor accesibile.
Ce înseamnă?
Acest element se referă la2.1.3 Sistemul de management al siguranței alimentelor.Toate documentele sistemului de management (de exemplu,
politici, proceduri, specificații, planuri de siguranță alimentară, instrucțiuni de lucru), plus orice alte documente de referință operaționale (de
exemplu, coduri externe, reglementări, cerințe ale clienților, instrucțiuni de echipamente etc.), trebuie controlate pentru a asigură actualitatea și
relevanța acestora. Acestea includ formulare care sunt șabloane pentru înregistrări care sunt utilizate pentru a raporta rezultatele testelor,
inspecțiilor și auditului.
Documentele pot fi stocate electronic sau pe hârtie sau o combinație a ambelor. Cu toate acestea, copia actuală a
documentelor relevante trebuie să fie disponibilă personalului și angajaților care trebuie să le folosească. O listă de
documente și modificări la documente trebuie menținută pentru a identifica documentele curente în uz.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Pentru a respecta această cerință, furnizorul trebuie să desemneze un membru al personalului care este
responsabil de stocarea și securitatea documentelor și de modul în care documentele sunt controlate; distribuirea versiunilor actuale către
angajații relevanți; și asigurarea faptului că documentele sunt actualizate. Documentele uzate, ilizibile sau învechite trebuie înlocuite. Trebuie
elaborată și implementată o procedură scrisă care să descrie modul în care documentele vor fi menținute, actualizate și înlocuite.
Trebuie ținut un registru al tuturor documentelor, inclusiv când au fost emise, actualizate și cine deține o copie a fiecărui document.
Documentele la care se face referire includ, de exemplu, programe preliminare, planuri de siguranță alimentară, SSOP-uri, POS-uri,
alte instrucțiuni de lucru și specificații pentru materii prime și produse finite etc.
Orice cerințe pentru corecții sau menținerea înregistrărilor trebuie înregistrate în procedurile de control al documentelor, inclusiv
metodele adecvate de abordare a corecțiilor.
2.2.2 Ghid de audit
Auditorul trebuie să caute dovezi cu privire la existența unei proceduri de control a documentelor la biroul de audit și
respectarea acestei cerințe prin observare, interviu cu persoana responsabilă și interviuri cu personalul pentru a se asigura că au
documente actuale disponibile. Dovezile pot include:
- Revizuirea procedurii de control al documentelor;
- Revizuirea registrului de documente și a listei de modificări și acuratețea acestora;
- Disponibilitatea și moneda documentelor în uz;
- Securitatea și depozitarea documentelor;
- Tot personalul care are nevoie de acces la documente specifice, cum ar fi planurile de siguranță alimentară, procedurile,
specificațiile clienților și reglementările alimentare aplicabile au acest acces.

2.2.3 Înregistrări (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.2.3.1 Metodele și responsabilitatea pentru desfășurarea activităților de monitorizare, verificarea, menținerea și păstrarea
înregistrărilor vor fi documentate și implementate.
2.2.3.2 Toate înregistrările trebuie să fie lizibile și autorizate în mod corespunzător de către cei care desfășoară activități de
monitorizare care demonstrează că inspecțiile, analizele și alte activități esențiale au fost finalizate.
2.2.3.3 Înregistrările trebuie să fie ușor accesibile, recuperate, stocate în siguranță pentru a preveni deteriorarea și deteriorarea și
trebuie păstrate în conformitate cu perioadele specificate de client sau reglementări.
Ce înseamnă?
Înregistrările sunt informațiile despre operațiunile de prelucrare înregistrate pe formulare, care trebuie să fie clare, concise, lizibile și
exacte. Înregistrările trebuie păstrate astfel încât să nu fie deteriorate, astfel încât să poată fi recuperate în scop de investigare.
Stocarea poate fi electronică sau pe hârtie. Codul SQF prevede că înregistrările trebuie să fie autorizate în mod corespunzător și trebuie
să fie stocate conform cerințelor corporației, clientului sau legislației.
Diferite roluri din cadrul companiei pot fi responsabile pentru completarea înregistrărilor, inclusiv cele care sunt responsabile
pentru monitorizare, testare și/sau auditare. Alți membri ai personalului (inclusiv practicianul SQF) pot fi responsabili pentru
verificarea acurateței înregistrărilor (consultați 2.5.4) și unul sau mai mulți pot fi responsabili pentru regăsirea și stocarea
înregistrărilor. Toți astfel de indivizi trebuie să fie identificați și conștienți de responsabilitățile lor.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Furnizorul trebuie să elaboreze o procedură scrisă care să documenteze responsabilitățile pentru
completarea înregistrărilor (de exemplu, înregistrările de monitorizare, înregistrările de inspecție și test, etc.) și identificarea celor responsabili cu
verificarea înregistrărilor.
Înregistrările trebuie păstrate în condiții de siguranță, conform specificațiilor clientului și legislației.
Angajații care sunt responsabili cu monitorizarea și înregistrarea activităților trebuie să fie conștienți de importanța menținerii
tuturor înregistrărilor într-o manieră clară și lizibilă și de importanța înregistrării informațiilor în momentul în care se desfășoară
activitatea.
Angajații responsabili cu monitorizarea punctelor critice de siguranță alimentară (CCP, CQP) în proces sunt obligați să semneze înregistrarea
care indică înregistrarea și data la care a fost făcută (sau autorizează electronic intrarea). În plus, furnizorul trebuie să se asigure că
personalul responsabil cu verificarea înregistrărilor privind siguranța alimentelor semnează și datează fiecare înregistrare pe care o
examinează ca parte a activităților lor de verificare (consultați 2.5.4). Aceste responsabilități și acțiuni trebuie să fie documentate în
procedură.
Înregistrările electronice sunt acceptabile. Furnizorul trebuie să dispună de mijloace pentru a gestiona securitatea electronică a
înregistrărilor, semnăturile electronice ale monitoarelor și evaluatorilor și mijloacele de revizuire electronică.
În cazul înregistrărilor pe hârtie, nu este recomandată utilizarea lichidului de corecție pentru a aborda corecțiile. Se recomandă
o linie prin înregistrarea inexactă, cu înregistrarea corectă și inițialele monitorului.
Nu există o durată prescrisă pentru păstrarea înregistrărilor. Pentru unii furnizori poate fi prescris de legislație, cerințele clienților sau
acoperirea de asigurare. În afară de aceste cerințe, regula generală este păstrarea înregistrărilor pentru perioada de valabilitate comercială
a produsului (adică timpul maxim înainte de consum). Cu toate acestea, pentru produsele cu durată scurtă de valabilitate, furnizorii trebuie
să păstreze înregistrările dincolo de următorul audit de recertificare, cel puțin.
2.2.3 Ghid de audit
La auditul de birou, auditorul va căuta dovezi ale existenței unor proceduri sau instrucțiuni de lucru pentru activitățile de
monitorizare, activități de verificare și stocarea înregistrărilor. La auditul la fața locului, auditorul va examina un eșantion de
înregistrări selectate de auditor și poate intervieva angajații care completează înregistrările. Dovezile pot include:
- Proceduri documentate care definesc metodele și responsabilitățile pentru desfășurarea activităților de monitorizare a
punctelor critice de control și a altor activități necesare pentru menținerea siguranței alimentelor și înregistrarea corectă și
lizibilă a rezultatelor;

- Proceduri documentate care definesc metodele și responsabilitățile de verificare a activităților de monitorizare și

înregistrarea corectă și lizibilă a rezultatelor;
- Proceduri documentate care definesc metodele și responsabilitățile pentru efectuarea activităților de testare și/
sau audit și înregistrarea corectă și lizibilă a rezultatelor;
- Înregistrări precise și lizibile pentru toate activitățile necesare;
- Înțelegerea acțiunilor necesare atunci când rezultatele înregistrate arată abateri de la valorile cerute (de exemplu, în
afara limitelor critice);
- Înregistrările sunt stocate în siguranță și accesibile.
De asemenea, trebuie menționat că falsificarea intenționată, sistemică a înregistrărilor poate avea ca rezultat o neconformitate
critică și o eșec imediată a unui audit de certificare sau recertificare SQF și o potențială retragere a certificatului SQF.
2.3 Caietul de sarcini și dezvoltarea produsului
2.3.1 Dezvoltarea și Realizarea Produsului
Ce spune codul SQF
2.3.1.1 Metodele și responsabilitatea pentru proiectarea, dezvoltarea și transformarea conceptelor de produs în realizarea comercială
vor fi documentate și implementate.
2.3.1.2 Formularea produsului, procesele de fabricație și îndeplinirea cerințelor produsului trebuie să fie validate prin teste la fața
locului, teste de valabilitate și testare a produsului.
2.3.1.3 Testele de valabilitate, acolo unde este necesar, trebuie efectuate pentru a stabili și valida:
i. Cerințe de manipulare, depozitare, inclusiv stabilirea termenelor de „utilizare până” sau „date de consumul de consumat”;
ii. Criterii microbiologice; și
iii. Cerințe de pregătire, depozitare și manipulare ale consumatorilor.
2.3.1.4 Un plan de siguranță alimentară trebuie validat și verificat pentru fiecare produs nou și procesul asociat acestuia prin
conversie la producția și distribuția comercială, sau atunci când are loc o modificare a ingredientelor, procesului sau ambalajului care
poate afecta siguranța alimentelor.
2.3.1.5 Trebuie păstrate înregistrările tuturor proiectării produselor, dezvoltării proceselor, încercărilor de valabilitate și aprobărilor.
Ce înseamnă?
Produsele noi și revizuirile la produsele existente sunt dezvoltate în general în laboratorul de cercetare alimentară sau, în cel mai bun caz,
la scară pilot. Cu toate acestea, este posibil ca produsele fabricate comercial să aibă o variabilitate mai mare a procesului decât produsele
de banc sau pilot. Furnizorul trebuie să aibă în vigoare o procedură pentru a asigura siguranța produselor escaladate de la producția de
bancă/pilot la producția comercială completă. Acesta va include un plan de siguranță alimentară pentru produse noi sau revizuite, teste de
valabilitate și validare, declarații pe etichetă, teste de contact încrucișat cu alergeni, teste de materii prime, ingrediente și ambalaje.
Acest lucru se aplică produselor noi, modificărilor la produsele existente și introducerii de noi materiale sau dimensiuni de ambalaj.
Acesta nu este un element obligatoriu, deoarece nu toate facilitățile sunt implicate în schimbările de produs sau introducerea de noi
produse. Cu toate acestea, orice site certificat SQF care introduce produse noi, pachete sau revizuiri de produse trebuie să aibă o
procedură documentată implementată și implementată.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să descrie metodele și persoanele responsabile pentru procesul prin care produsele noi sunt convertite în
aplicații comerciale. Metodele ar trebui să includă proceduri specifice necesare pentru tranziția de la instalațiile pilot și bucătăriile
de testare la producția la scară largă în fabrică.
Chiar dacă funcția corporativă a furnizorului este responsabilă pentru crearea programului de dezvoltare a produsului, acel
program este responsabilitatea furnizorului odată ce ajunge la dezvoltarea comercială și produsele sunt produse, vândute și
distribuite pe piață.
Orice afirmații despre produs trebuie să fie fundamentate prin cercetarea și/sau testarea produsului, iar testarea termenului de valabilitate va fi

efectuate după cum este necesar. Orice testare care este necesară se poate concentra pe performanța produsului, manipularea clienților sau
noile condiții de ambalare. În cazul în care furnizorul stabilește că testarea termenului de valabilitate nu este necesară, furnizorul trebuie să
documenteze motivul acestei decizii și orice dovezi în susținere.
Pe măsură ce produsul este pregătit pentru tranziția de la faza pilot sau de testare la producția comercială, orice procese noi, echipamente,
manipulare suplimentară, condiții noi de ambalare sau depozitare trebuie revizuite cu identificarea oricăror riscuri posibile pentru siguranța
alimentară asociate cu noile condiții. Aceste riscuri trebuie evaluate și trebuie făcute ajustări ale planurilor de siguranță alimentară înainte de
implementare.
Orice ajustări ale siguranței alimentare trebuie validate și verificate de către practicianul SQF înainte de producerea comercială a
produsului în cauză.
Informațiile privind manipularea în siguranță trebuie incluse pe toate ambalajele, conform cerințelor legislației (regulamentului) și/sau utilizării clienților.
2.3.1 Ghid de audit
Auditorul va căuta dovezi privind existența unei proceduri de realizare a produsului la biroul de audit și respectarea acestei
cerințe prin observarea, interviul și revizuirea modificărilor și înregistrărilor la auditul de șantier. Dovezile pot include:
- Revizuirea procedurii de realizare a produsului;
- Revizuirea modificărilor sau introducerilor de produse, procese, materiale și/sau echipamente;
- Modificări ale planurilor, procedurilor sau specificațiilor privind siguranța alimentelor ca urmare a modificărilor sau introducerii
produselor;
- Verificarea modificărilor aduse documentației;
- Comunicarea modificărilor către personalul relevant.
2.3.2 Materiile prime și de ambalare
Ce spune codul SQF
2.3.2.1 Specificațiile pentru toate materiile prime și materialele de ambalare, inclusiv, dar fără a se limita la ingrediente, aditivi, substanțe
chimice periculoase și auxiliare de procesare care au impact asupra siguranței produsului finit, trebuie documentate și menținute la zi.
2.3.2.2 Toate materiile prime și materialele de ambalare și ingredientele trebuie să respecte legislația relevantă din țara de fabricație
și țara de destinație, dacă este cunoscută.
2.3.2.3 Metodele și responsabilitatea pentru elaborarea și aprobarea specificațiilor detaliate de materie primă, ingrediente și
ambalare trebuie să fie documentate.
2.3.2.4 Materiile prime și materialele de ambalare și ingredientele trebuie validate pentru a se asigura că siguranța produsului nu
este compromisă și că materialul este potrivit pentru scopul său. Verificarea materiilor prime și ingredientelor trebuie să includă
certificate de conformitate sau certificat de analiză sau prelevare de probe și testare.
2.3.2.5 Verificarea materialelor de ambalare trebuie să includă:
i. Certificare conform căreia toate ambalajele care intră în contact direct cu alimentele îndeplinesc fie criteriile de acceptare, fie de
aprobare. Documentația trebuie să fie sub forma unei declarații de garanție continuă de conformitate, a unui certificat de
conformitate sau a unui certificat de la agenția de reglementare aplicabilă.
ii. În absența unui certificat de conformitate, a unui certificat de analiză sau a unei scrisori de garanție, se efectuează teste și
analize pentru a confirma absența unei potențiale migrări chimice de la ambalaj la conținutul alimentar și se păstrează
înregistrări.
2.3.2.6 Etichetele produselor finite trebuie să fie exacte, să respecte legislația relevantă și să fie aprobate de personalul calificat al
companiei.
2.3.2.7 Un registru al specificațiilor și etichetelor materialelor prime și de ambalare trebuie menținut și actualizat.
Ce înseamnă?
Acest element se leagă cu2.4.5 Bunuri și servicii primite.Înainte de a putea fi implementat un program de furnizori aprobat, trebuie
să existe specificații pentru toate materialele care ar putea afecta siguranța produsului. Aceasta se referă la

materii prime, ingrediente, materiale de ambalare, adjuvanți de procesare, aditivi și substanțe chimice utilizate în site-ul lor, inclusiv compuși
de curățare. Furnizorul este obligat să păstreze Fișele cu date de securitate a materialelor (MSDS) și etichetele pentru toate substanțele
chimice care sunt utilizate la fața locului.
Ce trebuie să fac?
Specificațiile trebuie să descrie complet materialele furnizate. Informațiile legate de siguranță din specificațiile materiilor
prime și ale ingredientelor pot include niveluri de prag pentru agenții patogeni microbiologici, factori care afectează
creșterea microbiologică, cum ar fi pH-ul și activitatea apei, niveluri de prag pentru potențialii contaminanți chimici sau
fizici și prezența sau absența alergenilor cunoscuți. Măsura în care acești factori trebuie să fie incluși în specificații va
depinde de utilizarea materialului și de riscul pentru siguranța alimentară pentru produsul finit.
Trebuie ținut un registru cu toate specificațiile privind materiile prime și ambalajele (inclusiv etichetele produsului finit), inclusiv
un număr de versiune și o dată, astfel încât să existe dovada că specificațiile sunt actualizate după cum este necesar. Furnizorul
trebuie să se asigure că toate departamentele și angajații relevanți au cele mai actuale informații.
Toate materiile prime și materialele de ambalare trebuie validate pentru a se asigura că pericolele și riscurile pentru siguranța
produsului finit sunt identificate și controlate. Materiile prime și de ambalare ar trebui incluse în Planul HACCP pentru siguranța
alimentară (consultați 2.4.3) pentru a se asigura că există controale pentru a elimina pericolele sau a le reduce la un nivel acceptabil.
Validarea este testarea peste monitorizarea zilnică pentru a se asigura că limitele stabilite de siguranță alimentară sunt
eficiente, adică obțin rezultatele dorite, astfel încât furnizorul să aibă încredere că produsul și procesul sunt sigure. Metodele
de validare vor varia în funcție de riscul pentru siguranța produsului finit. Validarea pentru materiale cu risc scăzut poate
include certificate de analiză sau certificate de conformitate, furnizate de un furnizor de încredere. Pentru materialele cu risc
ridicat, testarea și analiza sunt necesare pentru validare și trebuie efectuate anual (vezi 2.5.2). Pentru materialele de ambalare
care intră în contact cu alimentele, aceasta poate include teste sau asigurări pentru o potențială migrare chimică în produsul
alimentar.
Specificațiile trebuie, de asemenea, să îndeplinească standardele stabilite prin reglementări în țara de origine și țara (țarile) de
destinație prevăzută. Aceasta include nivelurile maxime de reziduuri, declarațiile de alergeni și, în special, cerințele de
etichetare în țară (a se vedea 2.4.1).
Toate specificațiile actuale pentru materiale care ar putea avea un impact asupra siguranței alimentelor trebuie incluse într-un registru (listă).
2.3.2 Ghid de audit
Auditorul va căuta dovezi privind existența și actualitatea specificațiilor materiale și o procedură pentru elaborarea și
aprobarea specificațiilor la auditul de birou. În timpul primului audit de șantier și al ulterioare, auditorul va confirma
conformitatea cu această procedură; registrul specificațiilor materialelor și procesul de verificare a conformității cu
specificațiile, de validare a specificațiilor și de asigurare a angajaților relevanți au acces la copiile actuale ale specificațiilor
(consultați 2.2.1). Dovezile vor fi căutate prin interviu, revizuirea specificațiilor și revizuirea înregistrărilor și pot include:
- Revizuirea procedurii de elaborare și aprobare a specificațiilor;
- Confirmarea faptului că registrul specificațiilor materialelor brute și de ambalare include toate materialele la fața
locului;
- Revizuirea unui eșantion selectat de specificații materiale pentru a confirma acordul cu legislația relevantă;
- Revizuirea unui eșantion selectat de specificații ale materialelor, în special pentru materialele cu risc ridicat, pentru a se asigura că sunt
incluși factori potențiali care au impact asupra siguranței produsului;
- Disponibilitatea copiilor actuale ale specificațiilor pentru personalul relevant;
- Interviu cu personalul care desfășoară activități de validare;
- Revizuirea înregistrărilor verificărilor de validare.
2.3.3 Furnizorii de servicii contractuale
Ce spune codul SQF
2.3.3.1 Specificațiile pentru serviciile contractuale care au un impact asupra siguranței produsului trebuie să fie documentate, actualizate, să
includă o descriere completă a serviciului care urmează să fie furnizat și să detalieze cerințele relevante de formare a întregului personal
contractual.

2.3.3.2 Trebuie ținut un registru cu toate specificațiile contractuale de servicii.
Ce înseamnă?
Multe sarcini în cadrul site-ului de producție sau procesare a alimentelor pot fi îndeplinite de persoane sau organizații care nu sunt
angajate de companie, dar sunt contractate pentru a furniza servicii de specialitate. Acestea pot include companii implicate în transport,
construcții, închiriere de forță de muncă contractuală, inginerie, control al dăunătorilor, salubritate, management chimic, colectarea
gunoiului, depozitare frigorifică sau curățare uniformă.
Serviciul contractual nu trebuie să implice în mod direct siguranța produsului, dar ar putea afecta indirect produsul sau site-ul.
De exemplu, inginerii constructori pot să nu aibă contact direct cu producția de alimente, dar munca și prezența lor într-un loc
de manipulare a alimentelor pot afecta indirect siguranța alimentelor.
Acest element al Codului abordează modul în care serviciile acestor organizații externe sunt controlate, monitorizate și verificate
pentru a se asigura că siguranța alimentară este menținută și că sunt îndeplinite specificațiile clienților.
Ce trebuie să fac?
La fel ca și în cazul materiilor prime și al ambalajului, specificațiile trebuie să existe și pentru toți furnizorii de servicii contractuale.
Specificația poate fi inclusă în contract și va descrie complet serviciile furnizate și modul în care siguranța produsului este
protejată de acțiunile și prezența personalului contractual. Aceasta va include, după caz, calificările personalului contractual și
echipamentele, uneltele și substanțele chimice permise pe șantier (de exemplu, o politică „fără sticlă”).
Antreprenorii care lucrează în șantier vor fi supuși acelorași condiții de igienă personală și bunăstare ca și angajații. Aceste condiții
vor fi incluse în caietul de sarcini al contractului.
Caietul de sarcini trebuie să includă pregătirea cerută de furnizorii de servicii contractuale. Exemple de instruire ar putea fi formarea
efectuată de furnizorii de servicii, formarea finalizată de furnizor sau certificarea ca demonstrație a instruirii.
Toate specificațiile curente pentru furnizorii de servicii contractuale trebuie incluse într-un registru (listă).
2.3.3 Ghid de audit
Auditorul va căuta dovezi ale existenței unui registru al specificațiilor contractuale de servicii și va revizui un eșantion de
specificații pentru a asigura conformitatea cu cerințele Codului. Dovezile vor fi căutate prin interviu, revizuirea specificațiilor și
observație și pot include:
- Revizuirea eșantionului selectat de specificații de servicii contractuale pentru a confirma conformitatea cu cerințele
Codului SQF, inclusiv igiena și bunăstarea personalului;
- Calificările și acreditările personalului contractual;
- Cunoașterea serviciului contractual și a cerințelor Codului de către personalul contractual.
2.3.4 Producătorii contractuali
Ce spune codul SQF
2.3.4.1 Metodele și responsabilitatea pentru asigurarea tuturor acordurilor referitoare la siguranța alimentară și cerințele de produse
ale clienților, precum și realizarea și livrarea acestora sunt specificate și convenite, vor fi documentate și implementate.
2.3.4.2 Situl trebuie:
i. Verificați conformitatea cu Codul de siguranță alimentară SQF pentru producție și că toate cerințele clienților sunt îndeplinite în
orice moment. Produsele și/sau procesele co-producătorilor care sunt considerate cu risc ridicat vor fi supuse unui audit de
către site sau altă agenție terță pentru a confirma conformitatea cu
Codul SQF pentru Siguranța Alimentară pentru fabricație și aranjamentele convenite; și
ii. Asigurați-vă că modificările la acordurile contractuale sunt aprobate de ambele părți și comunicate personalului relevant.
2.3.4.3 Trebuie păstrate înregistrările tuturor revizuirilor contractului și modificărilor aduse acordurilor contractuale și aprobărilor
acestora.

Ce înseamnă?
Producătorii contractuali sunt facilități care sunt contractate de furnizorul certificat SQF pentru a produce, procesa,
împacheta și/sau stoca o parte a tuturor unuia sau mai multor produse incluse în domeniul de aplicare al produsului
furnizorului. În unele cazuri, un produs poate fi fabricat interschimbabil la locația furnizorului și la un site contractat. În alte
cazuri, un producător contractual poate fi utilizat doar intermitent pentru a îndeplini sau completa producția furnizorului.
Indiferent de situație, orice locație contractuală folosită pentru a produce, parțial sau integral, un produs certificat SQF
TREBUIE să îndeplinească aceleași cerințe ca și furnizorul certificat SQF. Responsabilitatea de a se asigura că aceste condiții
sunt îndeplinite face parte din sistemul SQF al furnizorului principal.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să aibă o procedură documentată care să detalieze modul în care se va asigura că produsul aflat în grija
producătorului de contact îndeplinește specificațiile clienților și cerințele Codului SQF. Controlul sistemului de management al siguranței
alimentelor într-un sit extern care se află sub management diferit nu este o sarcină ușoară. Cu toate acestea, furnizorul trebuie să se
asigure că instalațiile selectate pentru contractarea producătorului se angajează să îndeplinească cerințele sistemului SQF. Aceasta
include angajamentul managementului, programele pre-rechise, controlul documentelor și înregistrările, respectarea specificațiilor,
planurile de siguranță alimentară și toate celelalte controale privind siguranța alimentară.
Furnizorul poate solicita pur și simplu producătorului contractual să fie certificat SQF în mod independent sau poate alege să
controleze condițiile de pe site-ul contractului prin eșantionare, testare, inspecții și audit intern. În acest din urmă caz, trebuie
inclus un program de verificare, inclusiv un plan de eșantionare și o procedură de audit intern.
Dacă producătorul contractual procesează sau ambalează produse cu risc ridicat în numele furnizorului, atunci producătorul
contractual trebuie să fie supus unui audit în conformitate cu cerințele Codului SQF pentru categoria respectivă din sectorul
alimentar. Auditul poate fi efectuat de furnizor sau de o agenție terță parte independentă și trebuie efectuat cel puțin o dată pe
an. Auditul nu necesită neapărat certificare, dar trebuie să confirme conformitatea cu cerințele Codului SQF.
Un audit anual SQF al producătorului contractual nu înlocuiește necesitatea altor verificări și inspecții regulate la intervale
regulate.
Orice modificare a specificațiilor clientului trebuie să fie complet documentată. Procedurile trebuie să includă un plan de
comunicare pentru contractarea producătorilor cu modificări ale specificațiilor identificate. Procedura furnizorului trebuie să
includă verificarea faptului că producătorul contractual este la curent cu modificările aduse specificațiilor și că produsul
produs după implementarea modificării reflectă acele modificări necesare.
2.3.4 Ghid de audit
Auditorul va căuta dovezi ale existenței unui acord documentat care leagă producătorul contractual de Codul SQF și va
detalia metodele prin care furnizorul confirmă aceste aranjamente. Dovezile vor fi căutate prin interviu, observarea și
revizuirea înregistrărilor. Dovezile pot include:
- Revizuirea acordului contractual si a procedurii de monitorizare si verificare a produsului contractat;
- Înregistrări de certificare, audituri interne, eșantionare și testare a produselor de la unitățile contractate.
- Înregistrările auditurilor SQF ale unităților contractate pentru fabricarea alimentelor cu risc ridicat.
Notă: în situațiile în care auditorul consideră că există un risc de produs de la șantierul contractat, auditorul poate solicita
o vizită la acel loc pentru a confirma conformitatea cu Codul și aranjamentele convenite.
2.3.5 Specificațiile produsului finit
Ce spune codul SQF
2.3.5.1 Specificațiile produsului finit trebuie să fie documentate, actualizate, aprobate de șantier și de clientul acestora, accesibile
personalului relevant și pot include:
i. Limite microbiologice și chimice; și
ii. Cerințe de etichetare și ambalare.
2.3.5.2 Se ține un registru al specificațiilor produsului finit.

Ce înseamnă?
Trebuie furnizată o specificație scrisă a produsului finit pentru toate produsele acoperite de Certificarea SQF a furnizorului.
În unele cazuri, specificațiile sectorului industrial se pot aplica, de exemplu, pentru transporturile în vrac exportate pe
piețele mondiale de mărfuri. În alte cazuri, specificația poate fi furnizată de client. Este important ca furnizorul să nu se
angajeze să furnizeze bunuri în cazul în care specificația nu este realizabilă în mod constant în toate condițiile de procesare
și de furnizare a materiei prime.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să elaboreze o specificație scrisă a produsului finit pentru fiecare produs (sau grup de produse similare) acoperit de
domeniul de aplicare a certificării. Specificația trebuie să respecte, cel puțin, legislația corespunzătoare privind siguranța alimentară (inclusiv
cerințele de etichetare) și trebuie să fie actualizată după cum este necesar. Furnizorul trebuie să păstreze o copie a tuturor specificațiilor
produsului finit și un registru al tuturor versiunilor acestor documente.
O specificație de produs finit poate include fizice (de exemplu, mărime/clasă, culoare, greutate netă etc.), microbiologice (de
exemplu, număr de plăci aerobe, drojdie și mucegai, lactice, coliformi), chimice (de exemplu, sare, umiditate, aciditate titrabilă). ,
pH, conținut de grăsime, brix, vâscozitate etc.) și specificațiile de ambalare pentru produs.
Furnizorul trebuie să se asigure că revizuirea anuală a Sistemului SQF (consultați 2.1.4.2) include o revizuire a specificațiilor
produsului finit și că lista de specificații este menținută și actualizată într-un registru (listă).
Clienții vor furniza în mod normal specificațiile produsului finit și, dacă acesta este cazul, este recomandabil ca atât furnizorul, cât și clienții lor
să fie de acord că specificația este realizabilă și să fie de acord cu privire la atributele de siguranță ale produsului care urmează să fie furnizat.
Pentru articolele din stoc care nu sunt specifice clientului, furnizorul este de așteptat să dezvolte specificațiile produsului finit pentru acele
articole.
Specificația trebuie să fie pusă la dispoziția personalului relevant de procesare din producție, control al procesului și personalului QA.
2.3.5 Ghid de audit
Specificațiile produsului finit vor fi incluse în manualul de siguranță alimentară și vor fi revizuite inițial la auditul de birou. La
fiecare audit de șantier, auditorul se va asigura că există toate specificațiile pentru toate produsele incluse în domeniul de
certificare și că șantierul este capabil de și asigură conformitatea cu specificațiile. Dovezile pot include:
- Fiecare produs care face obiectul certificării este acoperit de o specificație;
- Specificațiile sunt actuale și agreate cu clienții;
- Specificațiile includ toți parametrii importanți necesari pentru a asigura siguranța produsului;
- Versiunile curente ale specificațiilor sunt disponibile pentru întreg personalul relevant;
- Furnizorul are metode și criterii pentru prelevarea de probe și testarea produsului finit (vezi 2.5.6) pentru a
asigura conformitatea cu specificațiile produsului finit;
- Furnizorul are procese în vigoare pentru a se asigura că produsul lansat (vezi 2.4.8) îndeplinește
specificațiile;
- Specificațiile sunt revizuite ca parte a procesului de revizuire a managementului (consultați 2.1.4.2).
2.4 Sistemul de siguranță alimentară
2.4.1 Legislația alimentară (obligatorie)
Ce spune codul SQF
2.4.1.1 Site-ul trebuie să se asigure că, în momentul livrării către clientul său, alimentele furnizate trebuie să respecte legislația care
se aplică alimentelor și producției sale în țara de utilizare sau vânzare. Aceasta include respectarea cerințelor legislative aplicabile la
limitele maxime de reziduuri, siguranța alimentelor, ambalarea, descrierea produsului, greutățile nete, etichetarea nutrițională, cu
alergeni și aditivi, etichetarea alimentelor conservate de identificare, orice alte criterii enumerate în legislația alimentară și la codurile
relevante stabilite din industrie. de practică.

2.4.1.2 Metodele și responsabilitatea pentru asigurarea ca amplasamentul este ținut informat cu privire la modificările aduse legislației
relevante, evoluțiile științifice și tehnice, problemele emergente privind siguranța alimentelor și codurile de practică relevante ale industriei vor
fi documentate și implementate.
2.4.1.3 SQFI și organismul de certificare vor fi notificați în scris în termen de douăzeci și patru (24) de ore în cazul unui avertisment de
reglementare. Notificarea către SQFI se va face prin e-mail lafoodsafetycrisis@sqfi.com .
Ce înseamnă?
Legislația alimentară (reglementările) se aplică întotdeauna și stă la baza Codului SQF. Furnizorii TREBUIE să îndeplinească
toate reglementările alimentare aplicabile în țara, statul sau regiunea în care produsul este procesat (adică unde se află sediul
furnizorului) și țara în care va fi vândut produsul, dacă este cunoscută. În unele cazuri, este posibil ca destinațiile de export să
nu fie cunoscute. Cu toate acestea, dacă un produs este destinat, etichetat sau cunoscut că este distribuit într-o altă jurisdicție
legală, atunci legislația de destinație trebuie să fie cunoscută și aplicată.
Dacă există un dezacord între legislația alimentară și Codul SQF, legislația alimentară are întotdeauna precedent. Acestea pot
include (dar nu se limitează la) limitele maxime aplicabile de reziduuri, greutățile comerciale și măsurile, nivelurile permise de
agenți patogeni, descrierea produsului, țara de origine, etichetarea nutrițională și a alergenilor etc.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Furnizorul este obligat să cunoască și să fie la curent cu toată legislația aplicabilă. Un furnizor mai
mare poate angaja o persoană cu această responsabilitate. Pentru un furnizor mai mic, acest lucru poate fi realizat prin actualizări
web sau comunicări de la organizații comerciale, consultanți sau clienți de retail. Trebuie dezvoltată o procedură pentru a
demonstra modul în care furnizorul este informat cu privire la legislația aplicabilă și la modificările aduse legislației. Procedura
trebuie să includă informații despre evoluțiile științifice sau tehnice din sectorul specific al industriei și codurile de practică aplicabile
ale industriei.
Furnizorul trebuie să demonstreze cunoașterea și conformitatea cu toată legislația aplicabilă pentru toate produsele incluse în
domeniul lor de certificare. Cerințele legislative trebuie incluse în specificațiile produsului finit (consultați 2.3.5) și testate pentru
(consultați 2.5.6).
Specificațiile pentru materiile prime, ingredientele, materialele de ambalare și materialele de ambalare din fabrică trebuie, de
asemenea, să îndeplinească standardele stabilite prin reglementări în țara de origine și țara (țarile) de destinație. Aceasta include
nivelurile maxime de reziduuri, declarațiile de alergeni și, în special, cerințele de etichetare în țară (a se vedea 2.3.2).
În multe jurisdicții, operațiunile site-ului trebuie să fie aprobate de o autoritate națională sau locală relevantă (a se vedea modulul
11, 11.1.2 și alte module de program pre-requisite 3-15), iar site-urile trebuie înregistrate, dacă este cazul. Furnizorul trebuie să
asigure conformitatea și să poată cita documentația de înregistrare/aprobare.
Este important de reținut aici că, în cazul în care un furnizor a fost informat cu o încălcare a reglementărilor sau provoacă un incident de siguranță
alimentară care necesită o notificare publică, organismul de certificare și SQFI TREBUIE să fie contactați în termen de 24 de ore de la eveniment
(consultați Partea A, 5.3 din Codul SQF, ediția 7). Neinformarea organismului de certificare și a SQFI cu privire la existența unei încălcări a
reglementărilor de natură publică poate duce la suspendarea sau retragerea certificatului SQF. Persoana de contact SQFI pentru evenimentele privind
siguranța alimentelor este foodsafetycrisis@sqfi.com .
2.4.1 Ghid de audit
Legislația aplicabilă poate fi inclusă în manualul de siguranță alimentară sau depozitată separat. Auditorul va căuta dovezi ale
existenței unor informații cu privire la legislația aplicabilă și a unei proceduri de menținere a actualității reglementărilor
alimentare. Conformitatea va fi verificată la auditul de birou și prin observare și interviu în timpul auditului de șantier. Dovezile
pot include:
- Revizuirea procedurii de menținere și actualizare a cerințelor legislative;
- Cerințele legislative aplicabile au fost încorporate în specificații (vezi 2.3.2, 2.3.5);
- Cerințele legislative aplicabile sunt aplicate și inspectate și/sau testate (consultați 2.5.6);
- Conformitatea cu legislația este verificată ca parte a auditurilor interne (vezi 2.5.7) și a revizuirii managementului (vezi
2.1.4.2).
- Confirmare că SQFI și Organismul de Certificare au fost notificați în scris în cazul unui incident de siguranță
alimentară care necesită o notificare publică.

2.4.2 Bune practici de fabricație (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.4.2.1 Site-ul trebuie să se asigure că Bunele Practici de Fabricare descrise în modulele 3, 4, 9, 10 sau 11 (după caz) din prezentul Cod
pentru Siguranța Alimentelor sunt aplicate sau scutite conform unei analize scrise a riscurilor care subliniază justificarea scutirii sau
dovezilor. a eficacității măsurilor alternative de control pentru a se asigura că siguranța alimentară nu este compromisă.
2.4.2.2 Acele bune practici de fabricație aplicabile domeniului de certificare care subliniază modul în care siguranța alimentară este
controlată și asigurată trebuie documentate și implementate.
Ce înseamnă?
Această serie de elemente indică modulul (modulele) programului de pre-requisit al sectorului industrial (PRP) (adică modulele
de la 3 la 15) relevante pentru domeniul de certificare al furnizorului. Furnizorul trebuie să implementeze modulul 2 ȘI modulul
PRP care se aplică sectorului industrial relevant pentru produsul lor certificat. Furnizorii care sunt afaceri integrate pe verticală
ar putea avea nevoie să aplice mai mult de un modul PRP. Acest lucru este explicat în continuare în Partea A, 1.2 a Codului SQF,
ediția 7.
SQFI recunoaște că nu toate întreprinderile alimentare sunt la fel, chiar dacă modulele PRP sunt specifice sectorului. De
exemplu, o afacere de cofetărie (sectorul alimentar categoria 17, modulul 11) poate include sau nu depozitarea la rece, în
funcție de tipul de produs de cofetărie. Astfel, unele elemente din modulele PRP pot fi excluse din audituri explicând prin
intermediul evaluării riscurilor documentate în manualul de siguranță alimentară motivul pentru care acestea trebuie excluse.
În același mod, unele companii pot implementa o metodă alternativă de control pentru a înlocui unul sau unele dintre
elementele unui modul PRP. În cazul în care acest lucru se aplică, trebuie justificat prin evaluarea riscurilor pentru a demonstra
că controlul este încă în vigoare. Procedurile furnizorului trebuie să reflecte metoda alternativă de control.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Furnizorul trebuie să se asigure că toate programele de cerințe preliminare (PRP) relevante aplicabile
sectorului lor industrial, site-ului și produsului (produselor) sunt documentate și implementate eficient. PRP-urile pentru fiecare sector
industrial pot fi găsite în modulele de la 3 la 15. Poate fi necesar să fie aplicate unul sau mai multe module PRP.
Un plan de amplasament care arată locația locației și utilizarea terenului înconjurător și dovezi de la autoritatea locală care indică
faptul că locația este aprobată în acest scop.
Spațiile, clădirile și echipamentele trebuie să fie amplasate, construite și proiectate pentru a facilita procesarea, manipularea,
depozitarea și livrarea corespunzătoare a alimentelor sigure. Spațiile trebuie să fie menținute structural sănătos și sanitar.
Programele pre-condiții trebuie să fie documentate și implementate după cum se aplică în domeniul de aplicare al certificării.
Fiecare program preliminar aplicat trebuie verificat de către practicianul SQF pentru a se asigura că își atinge scopul propus.
Practicianul SQF trebuie să semneze fiecare program pre-condiție, indicând faptul că verificarea a fost finalizată.
2.4.2 Ghid de audit
Documentația pentru programele pre-requisite (PRP) va fi verificată la biroul de audit. Aceasta include proceduri și instrucțiuni
de lucru aplicabile modulelor PRP relevante sau metodelor alternative de control. Auditorul va confirma conformitatea cu acest
element la auditul pe amplasament prin interviu, observare și prelevare de probe și verificarea înregistrărilor. Dovezile pot
include:
- Furnizorul a documentat și implementat modul(ele) corect(e) PRP;
- Există proceduri și/sau instrucțiuni de lucru pentru a acoperi toate PRP-urile aplicabile în modulul(ele) PRP
relevant(e);
- PRP-urile aplicabile sunt implementate eficient;
- PRP-urile scutite sunt documentate;
- Eficacitatea PRP-urilor, inclusiv controalele alternative, acolo unde este cazul, a fost verificată

asigurați-vă că obțin rezultatul dorit
- Înregistrările validărilor PRP sunt disponibile;
- Proprietatea, clădirile și echipamentele îndeplinesc cerințele PRP și sunt curate și realizează o producție
igienă;
- Practicile de personal și tehnicile de procesare îndeplinesc cerințele PRP și procedurile documentate.
2.4.3 Planul de siguranță alimentară (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.4.3.1 Un plan de siguranță alimentară trebuie pregătit în conformitate cu cei 12 pași identificați în orientările HACCP ale Comisiei
Codex Alimentarius. Producătorii de furaje pot utiliza un plan de referință pentru siguranța alimentară bazat pe HACCP, elaborat de o
autoritate responsabilă.
2.4.3.2 Planul de siguranță alimentară trebuie implementat și menținut în mod eficient și va sublinia mijloacele prin care site-ul
controlează și asigură siguranța alimentară a produselor sau grupelor de produse incluse în domeniul de aplicare al certificării SQF și
procesele asociate acestora. Poate fi necesar mai mult de un plan HACCP de siguranță alimentară pentru a acoperi toate produsele
incluse în domeniul de aplicare a certificării.
2.4.3.3 Planul sau planurile de siguranță alimentară vor fi elaborate și menținute de o echipă multidisciplinară care include
practicianul SQF și acel personal de șantier cu cunoștințe tehnice, de producție și de inginerie despre produsele relevante și
procesele asociate. În cazul în care expertiza relevantă nu este disponibilă la fața locului, se pot obține sfaturi de la alte surse pentru
a ajuta echipa de siguranță alimentară.
2.4.3.4 Scopul fiecărui plan de siguranță alimentară trebuie elaborat și documentat, inclusiv începutul și punctul final al proceselor
luate în considerare și toate intrările și ieșirile relevante.
2.4.3.5 Descrierile produselor vor fi elaborate și documentate pentru toate produsele incluse în domeniul de aplicare al planurilor de
siguranță alimentară. Acesta trebuie să facă referire la specificațiile produsului finit (consultați 2.3.5.1) plus orice informații
suplimentare relevante pentru siguranța produsului, cum ar fi pH-ul, activitatea apei și/sau compoziția.
2.4.3.6 Utilizarea prevăzută a fiecărui produs trebuie să fie determinată și documentată de echipa de siguranță alimentară. Acestea
includ grupurile de consumatori țintă, potențialul de consum de către grupurile vulnerabile ale populației, cerințele pentru
prelucrarea ulterioară, dacă este cazul, și potențiala utilizare alternativă a produsului.
2.4.3.7 Echipa de siguranță alimentară trebuie să elaboreze și să documenteze o diagramă de flux care să acopere domeniul de aplicare al
fiecărui plan de siguranță alimentară. Diagrama de flux trebuie să includă fiecare pas din proces, toate materiile prime, materialul de ambalare
și intrările de serviciu (de exemplu, apă, abur, gaze, după caz), întârzierile programate ale procesului și toate ieșirile procesului, inclusiv
deșeurile și reprelucrarea. Fiecare diagramă de flux va fi confirmată de echipa de siguranță alimentară în toate etapele și orele de funcționare.
2.4.3.8 Echipa pentru siguranța alimentelor trebuie să identifice și să documenteze toate pericolele pentru siguranța alimentelor care pot fi așteptate în
mod rezonabil să apară la fiecare pas din proces, inclusiv materiile prime și alte intrări.
2.4.3.9 Echipa pentru siguranța alimentelor trebuie să efectueze o analiză a pericolelor pentru fiecare pericol identificat, pentru a identifica care pericole
sunt semnificative, adică eliminarea sau reducerea lor la un nivel acceptabil este necesară pentru a asigura siguranța alimentelor. Metodologia pentru
determinarea semnificației pericolelor trebuie să fie documentată și utilizată în mod consecvent pentru a evalua toate pericolele potențiale.
2.4.3.10 Echipa pentru siguranța alimentelor trebuie să stabilească și să documenteze măsurile de control care trebuie aplicate
tuturor pericolelor semnificative. Mai mult de o măsură de control poate fi necesară pentru a controla un pericol identificat și mai
mult de un pericol semnificativ poate fi controlat printr-o anumită măsură de control.
2.4.3.11 Pe baza rezultatelor analizei pericolelor (vezi 2.4.3.9), echipa pentru siguranța alimentelor trebuie să identifice etapele
procesului în care trebuie aplicat controlul pentru a elimina un pericol semnificativ sau a-l reduce la un nivel acceptabil (adică, un
punct critic de control, sau CCP). În cazurile în care un pericol semnificativ a fost identificat la o etapă a procesului, dar nu există nicio
măsură de control, echipa de siguranță alimentară trebuie să modifice procesul pentru a include o măsură de control adecvată.
2.4.3.12 Pentru fiecare CCP identificat, echipa de siguranță alimentară trebuie să identifice și să documenteze limitele care separă produsul
sigur de cel periculos. Echipa de siguranță alimentară trebuie să valideze limitele critice pentru a asigura nivelul de control desemnat al
pericolului (pericolelor) identificat(e) pentru siguranța alimentelor; și că toate limitele critice și măsurile de control individual sau în combinație
asigură în mod eficient nivelul de control necesar (a se vedea 2.5.2.1).
2.4.3.13 Echipa de siguranță alimentară trebuie să elaboreze și să documenteze procedurile de monitorizare a CCP-urilor pentru a se
asigura că rămân în limitele stabilite (consultați 2.4.3.12). Procedurile de monitorizare trebuie să identifice personalul desemnat să
efectueze testarea, metodele de eșantionare și de testare și frecvența testării.

2.4.3.14 Echipa de siguranță alimentară trebuie să elaboreze și să documenteze procedurile de abatere care identifică dispozițiile produsului
afectat atunci când monitorizarea indică o pierdere a controlului la un CCP. Procedurile trebuie, de asemenea, să prescrie acțiuni pentru
corectarea etapei procesului pentru a preveni reapariția defecțiunii de siguranță.
2.4.3.15 Planul (planurile) de siguranță alimentară documentat și aprobat(e) trebuie să fie implementat în totalitate. Implementarea efectivă va
fi monitorizată de echipa pentru siguranța alimentelor și o revizuire completă a planurilor documentate și implementate trebuie efectuată cel
puțin o dată pe an sau atunci când apar modificări ale procesului, echipamentelor, intrărilor sau alte modificări care afectează siguranța
produsului.
2.4.3.16 Planurile de siguranță alimentară implementate vor fi verificate ca parte a verificării sistemului SQF (consultați 2.5)
2.4.3.17 În cazul în care reglementările privind siguranța alimentelor din țara de producție și de destinație (dacă se cunosc) prescriu o metodologie de
control al siguranței alimentelor, alta decât liniile directoare HACCP ale Comisiei Codex Alimentarius, echipa de siguranță alimentară va implementa
planuri de siguranță alimentară care îndeplinesc atât cerințele Codex, cât și cerințele de reglementare a alimentelor. .
Ce înseamnă?
Planul HACCP pentru Siguranța Alimentelor este baza sistemului SQF al site-ului. Planul de Siguranță Alimentară trebuie pregătit folosind
metoda HACCP, ceea ce înseamnă că toate produsele și procesele incluse în domeniul de certificare SQF trebuie să fie abordate în unul sau
mai multe planuri HACCP. Se va utiliza modelul Codex HACCP. Toate principiile HACCP și etapele de implementare trebuie incluse în Planul
HACCP pentru Siguranța Alimentară. Planul HACCP trebuie dezvoltat pe deplin de către site, ceea ce înseamnă că site-ul poate utiliza
serviciile unui consultant SQF, dar își asumă întreaga responsabilitate pentru planul HACCP.
Este evident, dar important să recunoaștem că planul HACCP nu poate fi doar pe hârtie, ci trebuie implementat pe deplin.
Sistemul HACCP implementat de site trebuie să fie, în cuvintele Documentului de cerințe GFSI, ediția a șaptea „sistematic,
cuprinzător și minuțios”.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu. Site-ul trebuie să elaboreze și să implementeze pe deplin un Plan de siguranță alimentară folosind
metoda Codex HACCP, care urmează cel puțin cei 12 pași de implementare a HACCP:
1. Trebuie implementată o echipă multidisciplinară HACCP care să includă expertiză privind siguranța procesului, a produsului și a
alimentelor. Trebuie desemnat un lider de echipă care este pe deplin instruit în procesul HACCP. Acest lider de echipă poate fi practicantul
SQF. De asemenea, trebuie oferită instruire pentru toți membrii echipei HACCP (consultați 2.9.4). Sfera de aplicare a Planului HACCP pentru
Siguranța Alimentelor trebuie, de asemenea, determinată, de exemplu, produsele incluse în plan și punctele de început și de sfârșit ale
procesului luat în considerare.
2. Descrierile produselor trebuie pregătite pentru toate produsele incluse în Planul HACCP care include toate informațiile relevante
privind siguranța produsului. Acest lucru poate fi sau nu deja inclus în specificațiile produsului finit (consultați 2.3.5).
3. Utilizarea prevăzută a fiecăruia dintre produsele incluse în domeniul de aplicare trebuie să fie identificată, de exemplu, produsul care
urmează să fie prelucrat în continuare sau gătit de către consumator înainte de consum, sau este gata pentru consum. Produsul este
destinat consumului de către un grup vulnerabil sau de către populația generală (reținând că populația generală include consumatorii
vulnerabili).
4. Construiți o diagramă de flux a procesului care să acopere domeniul de aplicare convenit (vezi pasul 1 de mai sus) al procesului și să includă toate
intrările procesului (de exemplu, materiile prime, materialele de ambalare, auxiliare de procesare) și ieșirile (inclusiv produsul de clasa a doua,
produsul pentru reluare). ). Fiecare pas al procesului trebuie identificat.
5. Echipa HACCP trebuie să parcurgă procesul și să confirme diagrama de flux, inclusiv orice variații ale schimburilor din spate sau ale
orelor suplimentare. Liderul echipei HACCP trebuie să semneze diagrama de flux.
6. Pașii de la 1 la 5 permit echipei HACCP să adune toate informațiile necesare pentru a finaliza pasul 6, care este și Principiul 1 al
HACCP. Acest pas poate fi împărțit în trei componente:
a) Pentru fiecare pas al procesului identificat la pasul 5, echipa HACCP trebuie să identifice toate pericolele pentru siguranța
alimentelor, inclusiv potențialele pericole pentru siguranța alimentelor. Pericolele vor fi, cel puțin, clasificate ca microbiologice,
chimice și fizice, dar, la discreția locului, pot separa alergenii, contaminarea microbiană, creșterea microbiană, pericolele
radiologice, metal, sticlă etc.
b) Pentru fiecare pericol identificat, efectuați o analiză a pericolului pentru a determina probabilitatea potențială de apariție a
pericolului și gravitatea în cazul în care a apărut (denumită în mod colectiv semnificație). Nu există o metodologie specificată
pentru efectuarea unei analize de pericol, deși există multe metodologii utilizate în industria alimentară. SQFI se așteaptă ca
metoda utilizată să fie logică, bazată pe dovezi, aplicată în mod consecvent pentru toate pericolele identificate în Planul HACCP și
documentată.
c) Determinarea măsurilor de control necesare pentru fiecare pericol identificat și asigurarea procedurilor (POS) și/sau a lucrărilor

există instrucțiuni pentru a aplica acest control.
7. Punctele critice de control (CCP) sunt etape ale procesului în care controlul este esențial pentru a elimina un pericol identificat sau pentru a-l reduce
la un nivel acceptabil, de exemplu, gătirea, pasteurizarea, sterilizarea pe retortă etc. Detectarea metalelor poate, dar nu este neapărat o PCC. Codexul
include un arbore de decizie pentru determinarea CCP, care funcționează bine pentru pericolele microbiologice. Din nou, metodologia aleasă pentru
determinarea contrapartidelor centrale trebuie aplicată în mod consecvent.
Dacă a fost identificat un pericol și nu există nicio măsură de control pentru acel pericol, atunci procesul trebuie modificat pentru a se
asigura că controlul poate fi aplicat la un moment dat în proces.
8. Toate etapele ulterioare din Planul HACCP se referă la CCP. Limitele critice sunt conform definiției Codex, „criterii care separă
acceptabilitatea de inacceptabilitate”. Sunt valori care sunt setate și ușor de măsurat, care identifică produsul „sigur” de cel
„nesigur”. Limitele critice trebuie stabilite pentru fiecare CCP și trebuie validate științific (consultați 2.5.1) sau justificate prin
reglementări, cerințele clienților sau codul de practică al industriei.
9. Monitorizarea este testarea regulată sau măsurarea limitelor critice pentru a se asigura că procesul rămâne „sigur”. Planul HACCP trebuie
să identifice, pentru fiecare CCP, ceea ce urmează să fie măsurat; cine (adică, ce poziție) este responsabil pentru testare/măsurare; când
urmează să fie efectuată testarea (de exemplu, la fiecare oră, o dată pe schimb) și cum urmează să fie efectuată testarea. Monitorizarea se
aplică fiecărui CCP și trebuie să fie susținută de instrucțiuni de lucru de testare și de instruire a operatorilor desemnați să efectueze
monitorizarea.
10. Pentru fiecare CCP, trebuie stabilite acțiuni corective pentru a identifica acțiunile care vor fi luate pentru fiecare abatere de la limitele
critice (vezi 2.5.3). HACCP este un sistem proactiv – predetermina acțiunile care vor fi întreprinse înainte ca acestea să apară. Prin urmare,
acțiunile corective detaliate în Planul HACCP trebuie să fie clare, concise și lipsite de ambiguitate. Acestea trebuie să includă acțiuni de
abordare sau eliminare a produsului afectat (adică, înapoi la ultima verificare „bună”) și acțiuni necesare pentru a corecta procesul și a
preveni reapariția. Trebuie identificate responsabilitățile pentru acțiunile corective.
11. Verificarea se aplică aplicării testării, auditurilor și altor proceduri, altele decât monitorizarea, pentru a determina
conformitatea cu Planul HACCP. Verificarea este acoperită în elementul 2.5.
12. Planul HACCP pentru siguranța alimentelor trebuie inclus în sistemul de siguranță alimentară (consultați 2.2.1) și controlat conform
2.2.2. Înregistrările privind monitorizarea, acțiunile corective și activitățile de verificare trebuie securizate și păstrate conform
2.2.3.
Planul HACCP nu este un document static. Limitele critice trebuie revalidate cel puțin anual (consultați 2.5.1.1 ii) de către
practicianul SQF, iar întregul Plan de siguranță alimentară implementat trebuie verificat anual. Când apar modificări în proces,
Planul HACCP trebuie actualizat și revalidat pentru a reflecta modificările (consultați 2.1.3.3).
Dacă țara de producție și/sau vânzare impune prin reglementare o metodologie de control al siguranței alimentelor, alta decât un plan HACCP bazat
pe Codex, site-ul trebuie să elaboreze și să implementeze un plan de siguranță alimentară care să abordeze fie individual, fie în comun atât planul
necesar pentru siguranța alimentară, cât și un plan bazat pe Codex. Sistemul HACCP.
2.4.3 Îndrumări de audit
Planul HACCP pentru Siguranța Alimentară va fi revizuit de auditor la auditul inițial de birou pentru a se asigura că toate produsele din
domeniul de aplicare al site-ului sunt acoperite, toate pericolele potențiale sunt identificate și pașii de implementare HACCP au fost
urmați. Planul HACCP pentru Siguranța Alimentelor, plus modificările aduse planului HACCP, vor fi revizuite în întregime la fiecare audit
ulterior al amplasamentului. Implementarea planului HACCP va fi verificată prin interviu, observarea și revizuirea înregistrărilor. Dovezile
pot include:
• Echipa HACCP este la locul lor, include expertiza procesului subiect, iar membrii sunt instruiți în principiile HACCP;
• Echipa HACCP a fost pe deplin implicată în dezvoltarea și revizuirea sistemului HACCP;
• Este definită domeniul de aplicare al produsului și al procesului din planul HACCP;
• Sunt disponibile descrieri ale produselor și includ informații relevante privind siguranța;
• Utilizarea prevăzută a produsului este clar definită;
• A fost dezvoltată o diagramă de flux de proces care include toate etapele procesului, intrările și ieșirile. A fost confirmat de
echipa HACCP;
• Au fost identificate pericole potențiale pentru toate etapele procesului și o analiză a pericolelor efectuată folosind o
metodă consecventă și validă;
• Sunt aplicate măsuri de control pentru toate pericolele identificate și procedurile/instrucțiunile de lucru sunt implementate în
mod eficient;

• CCP-urile sunt identificate corect folosind o metodologie validă;
• Există limite critice pentru fiecare CCP și sunt validate pentru a asigura siguranța constantă a produsului;
• Toate limitele critice sunt monitorizate și procedurile de testare, responsabilitățile și frecvența sunt complet documentate și
implementate;
• Acțiunile corective sunt documentate, sunt clare și lipsite de ambiguitate și determină dispoziția produsului și acțiunile necesare
pentru a preveni reapariția (vezi 2.5.3);
• Procedura de acţiune corectivă a fost urmată atunci când monitorizarea arată abateri de la limitele critice (vezi 2.5.3);
• Personalul cu responsabilitate pentru monitorizarea, validarea, verificarea limitelor critice sau orice alte măsuri de control al
siguranței alimentelor sunt conștienți de responsabilitatea lor, sunt instruiți și își îndeplinesc funcțiile în mod corect;
• Practicianul SQF se asigură că Planul de siguranță alimentară este dezvoltat, implementat, menținut și verificat în mod
eficient (consultați 2.1.2.4 i).
2.4.4 Programul de furnizori aprobat (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.4.4.1 Materiile prime, ingredientele, materialele de ambalare și serviciile care au impact asupra siguranței produsului finit trebuie să
îndeplinească specificațiile convenite (consultați 2.3.2) și să fie furnizate de un furnizor aprobat.
2.4.4.2 Primirea materiilor prime, ingredientelor și materialelor de ambalare primite de la furnizori neaprobați va fi acceptabilă numai
în situații de urgență și cu condiția ca acestea să fie inspectate sau analizate înainte de utilizare.
2.4.4.3 Responsabilitatea și procedura pentru selectarea, evaluarea, aprobarea și monitorizarea unui furnizor aprobat vor fi
documentate și implementate.
2.4.4.4 Planul de apărare alimentară al amplasamentului (consultați 2.7.1.1) trebuie să includă măsuri de asigurare a materialelor și
ingredientelor primite și de a le proteja împotriva actelor deliberate de sabotaj sau a incidentelor de tip terorist.
2.4.4.5 Evaluarea vulnerabilității site-ului la frauda alimentară (consultați 2.7.2.1) trebuie să includă susceptibilitatea site-ului la înlocuirea materiilor prime
sau a ingredientelor, etichetarea greșită, diluarea și contrafacerea care poate avea un impact negativ asupra siguranței alimentelor.
2.4.4.6 Planul de atenuare a fraudei alimentare (vezi 2.7.2.2) trebuie să includă metode prin care vulnerabilitățile identificate privind siguranța
alimentară din ingrediente și materiale trebuie să fie controlate.
2.4.4.7 Materiile prime, ingredientele și materialele de ambalare primite de la alte unități aflate sub aceeași proprietate corporativă,
vor fi supuse acelorași cerințe de specificație (consultați 2.3.2) și cerințe de furnizori aprobate ca toți ceilalți furnizori de materiale.
2.4.4.8 Programul de furnizori aprobat se va baza pe performanța anterioară a unui furnizor și pe nivelul de risc al ingredientelor
materiilor prime, al materialelor de ambalare și al serviciilor furnizate și trebuie să conțină cel puțin:
i. Specificații convenite (vezi 2.3.2);
ii. Referire la evaluarea nivelului de risc aplicat ingredientelor materiei prime, materialelor de ambalare și serviciilor și furnizorului
aprobat;
iii. Un rezumat al controalelor de siguranță alimentară implementate de furnizorul aprobat; Metode
iv. de acordare a statutului de furnizor aprobat;
v. Metode și frecvență de monitorizare a furnizorilor aprobați; Detalii
vi. ale certificatelor de conformitate, dacă este necesar; și
vii. Metode și frecvență de revizuire a performanței și a stării furnizorului aprobat.
2.4.4.9 Auditurile furnizorilor se vor baza pe risc și vor fi efectuate de persoane care cunosc cerințele de reglementare și siguranța
alimentară aplicabile și sunt instruite în tehnici de audit.
2.4.4.10 Trebuie păstrate un registru al furnizorilor aprobați și evidențe ale inspecțiilor și auditurilor furnizorilor aprobați.
Ce înseamnă?
Obiectivul acestui element este de a se asigura că toate materialele și serviciile primite respectă specificațiile și sunt sigure.
Acest element se leagă de 2.3.2, care definește specificațiile pentru materiile prime și de ambalare și 2.3.3, care definește
specificațiile pentru furnizorii de servicii contractuale.

Un program de furnizor aprobat este un set de proceduri implementate de furnizor pentru a asigura siguranța bunurilor
și serviciilor primite. Acesta poate fi bazat pe riscul de siguranță prezentat de materia primă sau pe baza performanței
istorice sau a istoricului precedent al furnizorului.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să poată furniza dovezi documentate că materialele primite fie au fost inspectate, fie că provin de la un furnizor
aprobat. Metodele de selectare, evaluare, aprobare și monitorizare a unui furnizor aprobat trebuie să fie documentate. Acest lucru va fi
bazat pe risc și poate fi la fel de simplu ca un istoric bun de aprovizionare, aprovizionarea de la furnizori certificați (de exemplu, furnizori
certificați SQF) sau auditarea/inspectarea personală a operațiunilor furnizorului de materiale, în funcție de risc, cunoștințele furnizorului
și istoricul trecut. Aceleași principii pentru furnizorii aprobați se extind și asupra site-urilor interne sau furnizorilor care se află sub
aceeași proprietate corporativă, chiar dacă aceștia se află sub același sistem de management al siguranței alimentare (adică
producătorii de ouă care hrănesc într-un loc de procesare a ouălor sau operațiuni cu nuci prăjite care alimentează în un loc cu unt de
nuci).
Furnizorul trebuie să solicite furnizorilor lor de materiale să verifice că respectă specificațiile pentru produsele furnizate.
Metodele de analiză trebuie să fie conforme cu standardele industriale recunoscute (vezi 2.5.6). Funcțiile postului responsabile
în cadrul activității furnizorilor pentru inspecțiile materialelor și aprobarea furnizorului trebuie să fie incluse în fișele postului
prezentate la 2.1.3.2.
Programul de furnizori aprobat trebuie să includă furnizori de servicii contractuale, cum ar fi transportul, controlul dăunătorilor,
întreținerea, angajarea forței de muncă etc. Programul va identifica metode pentru a se asigura că furnizorii de servicii și personalul
acestora respectă specificațiile prezentate în 2.3.3.
Furnizorul trebuie să mențină o listă a furnizorilor aprobați, inclusiv a furnizorilor de servicii contractuale. Toți furnizorii de
bunuri și servicii trebuie să fie incluși în registru.
Programul de furnizori aprobat va fi revizuit cel puțin anual (vezi 2.1.3.3) sau mai des, pe baza performanței furnizorului.
Primirea materiilor prime de la furnizori neaprobați este acceptabilă, dar numai în situații de urgență și cu condiția ca
materialele să fie inspectate înainte de utilizare. Trebuie păstrate înregistrări privind utilizarea furnizorilor neaprobați și
inspecțiile acestora.
Situl va include, de asemenea, ca parte a planului lor de apărare alimentară (a se vedea 2.7.1.1), un mijloc de a asigura materialele
primite pentru a preveni falsificarea și contaminarea intenționată.
Ca parte a planului de fraudă alimentară (consultați 2.7.2.1 și 2.7.2.2), amplasamentul trebuie să includă în planul de evaluare și
atenuare a vulnerabilității riscurile potențiale de alterare economică care pot afecta siguranța alimentară pentru toate materialele
primite. Vulnerabilitățile pot include înlocuirea ingredientelor, etichetarea greșită, diluarea sau contrafacerea. Este important să
includeți ingrediente minore, cum ar fi condimente, aditivi și adjuvanti de procesare. Aceste materiale sunt adesea trecute cu vederea,
dar multe au o rată mare de fraudă.
În timpul auditului de birou, auditorul va revizui programul de furnizori aprobat documentat. Cu toate acestea,
conformitatea cu acest element va fi revizuită în principal în timpul auditurilor la fața locului. Furnizorul aprobat va fi
auditat prin interviu, observare și revizuire a înregistrărilor. Dovezile pot include:
- Revizuirea programului de furnizori aprobat documentat pentru a se asigura că sunt incluse toate materialele și serviciile care
pot avea un impact asupra siguranței produsului;
- Se identifică ratingul de risc aplicat furnizorilor și se implementează controale;
- Există un registru al furnizorilor aprobați;
- Toate materialele sau serviciile aflate în uz sunt incluse în registrul furnizorilor sau listate ca furnizor neaprobat;
- Testarea metodelor de aprobare pentru conformitatea cu specificațiile convenite (a se vedea 2.3.2, 2.3.3);
- Programul specifică acțiunile care trebuie întreprinse atunci când se identifică neconformitatea;
- Au fost urmate metode de testare/inspecție documentate și acțiuni corective;
- Personalul relevant este conștient de responsabilitățile și îndatoririle lor în ceea ce privește inspecția și primirea
mărfurilor primite;
- Programul de furnizori aprobat este modificat în funcție de performanța furnizorului;

- În cazul în care au fost folosiți furnizori neaprobați, bunurile au fost inspectate și s-a păstrat o evidență;
- Programul de furnizori aprobat este revizuit cel puțin anual (vezi 2.1.4).
2.4.5 Produs sau echipamente neconforme
Ce spune codul SQF
2.4.5.1 Trebuie documentate și implementate responsabilitatea și metodele care descriu modul în care produsul, materia primă,
ingredientul, lucrările în curs de desfășurare, ambalarea sau echipamentul neconform detectate în timpul primirii, depozitării,
procesării, manipulării sau livrării. Metodele aplicate trebuie să asigure:
i. Produsul neconform este pus în carantină, identificat, manipulat și eliminat într-o manieră care reduce la minimum riscul
utilizării involuntare, utilizării necorespunzătoare sau riscul pentru integritatea produsului finit;
ii. Echipamentele neconforme sunt reparate sau eliminate în mod eficient într-o manieră care reduce la minimum riscul utilizării
involuntare, utilizării necorespunzătoare sau riscul pentru integritatea produsului finit; și
iii. Tot personalul relevant este conștient de cerințele de carantină și de eliberare ale organizației aplicabile echipamentelor
sau produselor plasate în stare de carantină.
2.4.5.2 Trebuie păstrate înregistrările de carantină și înregistrările privind manipularea, acțiunile corective sau eliminarea produselor
sau echipamentelor neconforme.
Ce înseamnă?
Produsul neconform este un produs în orice etapă a procesului care nu îndeplinește criteriile convenite de siguranță alimentară. Acest lucru se poate
aplica materiilor prime, ingredientelor, materialelor de ambalare, lucrărilor în curs sau produsului finit. Se poate aplica și oricărui alt material utilizat
pe site care poate afecta siguranța produsului, de exemplu substanțe chimice de curățare, adjuvanți de procesare.
Acest element include și modul în care furnizorul tratează echipamentele neconforme.
În acest element este inclusă a doua referință la producătorii primari din modulul 2 (cealaltă referință este în elementul 2.4.3.1 i). În cazul în
care materialele primare sunt neconforme, trebuie înregistrate numele câmpului, cantitatea și dispoziția finală.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să documenteze procedura care descrie modul de etichetare și identificare a produselor care sunt respinse sau puse în
carantină ca urmare a inspecției, auditului sau abaterii procesului. Furnizorul trebuie să descrie modul în care produsul neconform este izolat
pentru a evita reutilizarea sau expedierea acestuia.
În circumstanțe în care produsul este alterat sau condamnat, furnizorul trebuie să detalieze modul în care produsul condamnat este
identificat și eliminat.
Furnizorul trebuie, de asemenea, să documenteze o procedură pentru echipamentele care s-au dovedit a fi neconforme. Această
procedură poate fi combinată sau separată de cea pentru produsul neconform. Echipamentul trebuie identificat și scos din
producție până când este reparat sau eliminat în alt mod.
Mijloacele de identificare a produselor și echipamentelor neconforme trebuie comunicate personalului relevant. Acesta poate fi un
sistem de etichete, semne, locații de depozitare desemnate, depozite de sistem sau alte metode care îndeplinesc intenția acestei
secțiuni.
Furnizorul are obligația de a păstra toate înregistrările privind eliminarea produselor și echipamentelor neconforme, inclusiv
a produsului care este reprelucrat, reambalat, condamnat și/sau eliminat.
2.4.5 Ghid de audit
Auditorul va revizui procedura de produs/echipament neconform la auditul de birou și conformitatea cu această cerință prin
observarea, interviul și revizuirea înregistrărilor la fiecare audit de șantier. Dovezile pot include:
- Revizuirea procedurii pentru produsul/echipamentul neconform;
- Identificarea produsului și/sau echipamentului neconform și a acțiunii întreprinse;
- Înregistrări ale produsului care nu a îndeplinit specificațiile
- Înregistrări ale testării produsului finit care sunt în afara specificațiilor microbiene și modul în care a fost rezolvată

- Înregistrări ale eliminării produselor;
- Înregistrări ale reparațiilor echipamentelor neconforme.
2.4.6 Reprelucrarea produsului
Ce spune codul SQF
2.4.6.1 Responsabilitatea și metodele care descriu modul în care ingredientele, materialele de ambalare sau produsele sunt reprelucrate
trebuie să fie documentate și implementate. Metodele aplicate trebuie să asigure:
i. Operațiunile de reprelucrare sunt supravegheate de personal calificat;
ii. Produsul refăcut este clar identificat și urmărit;
iii. Fiecare lot de produs reprelucrat este inspectat sau analizat după cum este necesar înainte de eliberare;
iv. Inspecțiile și analizele trebuie să fie conforme cu cerințele prezentate la elementul 2.5.6; și
v. Eliberarea produsului reprelucrat trebuie să fie conformă cu elementul 2.4.7
2.4.6.2 Trebuie păstrate înregistrări ale tuturor operațiunilor de reprelucrare.
Ce înseamnă?
Obiectivul acestui element este acela de a asigura produsele care sunt reprelucrate sau sunt de aceleași standarde ca produsul de primă
tiraj. Același lucru este valabil și pentru produsele finite dintr-un depozit care sunt recuperate (adică, produsul finit din depozit care este
reambalat într-un nou ambalaj secundar pentru distribuție).
Dacă procesul furnizorului permite ca produsul să fie reprelucrat sau recuperat, procesul trebuie să fie definit și documentat pentru a
asigura o aplicare consecventă. Acest proces trebuie să asigure că produsul (produsele) reprelucrate sau recuperate îndeplinesc aceleași
cerințe ca produsul (produsele) de prima execuție.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să documenteze că produsul a fost reprelucrat sau recuperat sub supraveghere calificată și conform unei
proceduri aprobate.
Trasabilitatea trebuie păstrată și produsul trebuie identificat în mod clar. Trebuie furnizate dovezi că fiecare lot este eliberat numai
după inspecție.
Un element important al procedurii de reprelucrare îl reprezintă criteriile pentru determinarea când produsul trebuie reprelucrat,
cât de mult poate fi reprelucrat, în ce condiții poate fi reprelucrat și cum trebuie identificat și urmărit. Produsul, după ce a fost
reprelucrat, trebuie revizuit conform verificărilor de siguranță alimentară desemnate de companie pentru a se asigura că
îndeplinește toate specificațiile aplicabile. Trebuie avut grijă să vă asigurați că alergenii nu sunt introduși accidental în produs prin
reluare.
Reprelucrarea produsului perisabil trebuie să ia în considerare perioada de valabilitate a produsului care urmează să fie reprelucrat (adică cel mai vechi
produs).
Operațiunile de recuperare trebuie să asigure că produsul recuperat nu este stricat sau deteriorat în afara specificațiilor companiei.
Trebuie păstrate înregistrările tuturor operațiunilor de reprelucrare/recuperare.
2.4.6 Ghid de audit
Politica de reluare și/sau recuperare, procedurile și instrucțiunile de lucru vor fi revizuite (dacă este cazul) ca parte a auditului
inițial de birou. Implementarea acestor instrucțiuni va fi revizuită ca parte a auditului amplasamentului. Dovezile pot include:
- O declarație de politică privind reluarea/recuperarea inclusă în manualul de siguranță alimentară;
- Acolo unde este cazul, proceduri și/sau instrucțiuni de lucru care detaliază metodele de reprelucrare/recuperare;
- Observarea operațiunilor de reprelucrare/recuperare;
- Interviu cu operatorii și supraveghetorii implicați în operațiuni de reprelucrare/recuperare;

- Confirmarea securității și integrității lucrărilor în curs și a produsului finit care include reprelucrare;
- Confirmarea faptului că termenul de valabilitate al lucrărilor în curs și al produsului finit care conține reprelucrare reflectă termenul de
valabilitate al reprelucrării incluse;
- Se efectuează prelevarea de probe și analiza produsului reprelucrat;
- Operațiunile de recuperare aruncă produsul deteriorat;
- Înregistrările operațiunilor de reprelucrare sau de recuperare sunt păstrate.
2.4.7 Lansarea produsului (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.4.7.1 Responsabilitatea și metodele de eliberare a produselor trebuie să fie documentate și implementate. metodele The
aplicate trebuie să asigure eliberarea produsului:
i. De către personal autorizat; și
ii. Odată ce toate inspecțiile și analizele sunt finalizate cu succes și documentate pentru a verifica că au fost îndeplinite controalele
legislative și alte controale stabilite privind siguranța alimentelor.
2.4.7.2 Trebuie păstrate înregistrări ale tuturor lansărilor de produse.
Ce înseamnă?
Un program de lansare a produsului asigură că numai produsele conforme sunt lansate pe piață. Furnizorul trebuie să pregătească
o procedură care să sublinieze responsabilitatea și protocoalele pentru eliberarea produselor și să implementeze eficient acea
procedură.
Eliberarea produsului se aplică și procedurilor de eliberare a produsului aflat în carantină sau reținut (consultați 2.4.6).
Consultați și 2.5.6Prelevare de probe, inspecție și analiză de produs, 2.6.1Identificarea produsuluiși 2.6.2Urma produsului.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu.
Un furnizor poate face acest lucru subliniind măsurile de proces în linie care demonstrează că produsele sunt conforme cu cerințele
specificate. În această procedură, furnizorul va identifica personalul responsabil cu colectarea probelor și efectuarea inspecțiilor sau
se asigură că inspecțiile sunt efectuate, precum și metodele pentru a face acest lucru.
Procedura de eliberare a produsului nu se aplică numai eliberării pozitive a produselor conforme, furnizorul trebuie să prezinte și
procedura de eliberare a produselor din carantină sau starea de reținere.
În toate cazurile, furnizorul trebuie să identifice acele posturi de personal cu responsabilitate pentru eliberarea produselor și să indice
acțiunile pe care le vor întreprinde atunci când rezultatele sunt în afara specificațiilor, inclusiv referiri la alte proceduri de păstrare,
reprelucrare sau eliminarea produsului.
Furnizorul trebuie să se asigure că:
- Toate produsele sunt confirmate ca fiind conforme înainte de lansarea pe piață;
- Tot personalul este familiarizat cu procedurile de eliberare a produsului și că personalul autorizat să elibereze
produsul este conștient de responsabilitățile lor; și asta
- Toate produsele aflate în carantină sau în stare de reținere sunt eliberate de personalul autorizat numai după
ce produsul a trecut cu succes inspecția.
Toate produsele lansate pentru distribuție trebuie să aibă înregistrări păstrate. Aceste înregistrări ar trebui să înregistreze numele și
identificarea produsului, confirmarea verificărilor produsului și eliminarea produsului (de exemplu, eliberare, carantină, reținere).
Produsele eliberate din reținere trebuie, de asemenea, înregistrate. Înregistrările trebuie să includă cantitatea de produs care a fost
deținută și motivul reținerii. Înregistrările ar trebui revizuite în mod obișnuit pentru a se asigura că depozitele sunt închise. Orice produs
care este încă în așteptare trebuie să fie verificabil fizic sau vizual.
2.4.7 Ghid de audit

Procedurile vor fi revizuite inițial la biroul de audit și conformitatea cu această cerință prin observarea, interviul și revizuirea
înregistrărilor la fiecare audit de șantier. Dovezile pot include:
- Revizuirea procedurii de lansare a produsului;
- Revizuirea înregistrărilor de lansare a produsului;
- Înțelegerea personalului responsabil de eliberarea, carantină și reținerea procedurilor de eliberare a produsului;
- Confirmare vizuală și urmărire a produsului reținut sau pus în carantină.
2.4.8 Monitorizarea mediului
Ce spune codul SQF
2.4.8.1 Trebuie să existe un program de monitorizare a mediului bazat pe riscuri pentru toate procesele de fabricare a alimentelor și a hranei pentru animale de
companie.
2.4.8.2 Responsabilitatea și metodele pentru programul de monitorizare a mediului vor fi documentate și implementate.
2.4.8.3 Trebuie pregătit un program de prelevare a probelor de mediu și de testare, care să detalieze agenții patogeni sau
organismele indicator aplicabile de testat pentru acea industrie, numărul de probe care trebuie prelevate și frecvența prelevării.
2.4.8.4 Rezultatele testelor de mediu trebuie să fie monitorizate și acțiuni corective (vezi 2.5.3.1) trebuie implementate acolo unde
sunt observate tendințe nesatisfăcătoare.
Ce înseamnă?
Trebuie să existe un program de monitorizare a mediului pentru procesele alimentare care sunt manipulate, expuse, depozitate,
procesate sau ambalate. Acest program ar trebui inclus pentru procesele alimentare de toate nivelurile de risc. Acest element
subliniază condițiile specifice necesare în zonele în care alimentele sunt procesate sau manipulate. Condiții ca acestea pot conține
microorganisme patogene și vor sprijini formarea de toxine sau creșterea microorganismelor patogene și au probabilitatea ca
creșterea să cauzeze îmbolnăvire sau rănire a consumatorului dacă nu sunt produse, procesate, distribuite și/sau pregătite în mod
corespunzător pentru consum. Se poate aplica, de asemenea, unui aliment care este considerat cu risc ridicat de către un client,
declarat un risc de reglementările alimentare relevante sau care a provocat un focar major de boală alimentară (consultați Codul
SQF, Anexa 2: Glosar).
Ce trebuie să fac?
Fluxul procesului este deosebit de relevant pentru procesele cu risc ridicat în care produsul este supus manipulării sau
expunerii după o „etapă de ucidere”. Aceasta include (consultați 11.7.1) segregarea capătului de post-proces de cel de materie
primă a procesului; controlul pasarelelor pietonale pentru a evita contaminarea personalului; instrumente și echipamente
dedicate post-procesare; personal dedicat care deservește sfârșitul post-procesului; și uniforme dedicate pentru personalul
care lucrează după proces.
Referirea la programul de monitorizare a mediului se explică de la sine, dar merită repetată deoarece este considerată
obligatorie pentru zonele în care alimentele cu risc ridicat sunt procesate, manipulate sau expuse. Nerespectarea unui
program eficient de monitorizare a mediului va duce la o neconformitate majoră.
Un program de monitorizare a mediului (EMP) este un program care include tamponarea cu agenți patogeni pentru a detecta
riscul în condițiile sanitare ale mediului de procesare și este o verificare a eficacității controalelor patogenilor pe care un loc de
management le are în aplicare pentru alimentele cu risc ridicat (vezi Anexa 2: Glosar de termeni).
Tamponarea trebuie să includă nu numai părțile netede și accesibile ale procesului, ci și punctele de transfer, lagărele etc.,
unde produsul este probabil să se acumuleze.
2.4.8 Ghid de audit
Procedurile de control pentru monitorizarea mediului vor fi revizuite ca parte a auditului inițial de birou. Ulterior, aceste
procese vor fi auditate ca parte a fiecărui audit de șantier prin observare, revizuire a înregistrărilor și interviuri cu
personalul de exploatare. Dovezile pot include:
- Există proceduri de control în vigoare pentru procesele alimentare; Procedurile de

- control sunt implementate eficient pentru procesele alimentare;
- Zonele cu risc ridicat sunt separate în mod adecvat de zonele de manipulare a materiilor prime;

- Zonele cu risc ridicat sunt deservite doar de personalul dedicat acestei funcții; Zonele
- post-procesare nu sunt expuse riscului de pe trotuarele pietonale; Se asigură
- îmbrăcăminte de protecție în zonele cu risc ridicat;
- Instrumente și echipamente dedicate sunt disponibile în zonele cu risc ridicat;
- Transferul de produse între echipamente și între zone cu risc ridicat și alte zone nu prezintă niciun risc pentru
produs;
- Există un program eficient de monitorizare a mediului (EMP); PME include un
- program de eșantionare și responsabilitatea pentru eșantionare; Tamponarea
- include punctele de transfer și articulațiile din echipament;
- Înregistrările de tamponare sunt păstrate.
2.5 Verificarea sistemului SQF
2.5.1 Validare și eficacitate (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.5.1.1 Metodele, responsabilitatea și criteriile pentru asigurarea eficacității tuturor elementelor aplicabile ale Programului SQF vor fi
documentate și implementate. Metodele aplicate trebuie să asigure că:
i. Sunt confirmate bunele practici de fabricație pentru a se asigura că obțin rezultatul dorit;
ii. Limitele critice de siguranță alimentară sunt validate și revalidate anual;
iii. Modificările aduse proceselor sau procedurilor sunt evaluate pentru a se asigura că controalele sunt încă eficiente; și
iv. Toate elementele aplicabile ale Programului SQF sunt implementate și eficiente.
2.5.1.2 Trebuie păstrate înregistrări ale tuturor activităților de validare.
Ce înseamnă?
Confirmarea eficacității programelor pre-condiții și validarea limitelor critice de siguranță alimentară este vitală pentru a se asigura
că programele și limitele își ating scopul propus, rezultând în producția de alimente sigure.
Validarea presupune testarea peste monitorizarea zilnică pentru a se asigura că limitele stabilite de siguranță alimentară sunt
eficiente, adică obținerea rezultatelor dorite, astfel încât furnizorul să aibă încredere că produsul și procesul sunt sigure. Metodele
de validare vor varia în funcție de riscul pentru siguranța produsului finit. Pentru pericolele evaluate ca fiind cu risc ridicat, limitele
critice trebuie revalidate anual.
Se spune că limitele critice de siguranță alimentară sunt validate deoarece au fost confirmate prin analize științifice.
Programele prealabile și alte controale privind siguranța alimentelor sunt totuși confirmate prin observare, inspecție sau
audit pentru a se asigura că obțin rezultatul dorit.
Ce trebuie să fac?
Acesta este un element obligatoriu.
Practicianul SQF este responsabil pentru documentarea și implementarea metodelor, responsabilității și criteriilor pentru
confirmarea eficacității programelor pre-requisite și validarea limitelor critice de siguranță alimentară pentru a se asigura că
acestea își ating scopul propus. Furnizorul trebuie să demonstreze modul în care metodele de validare asigură că limitele critice
selectate ating nivelul de control necesar pentru pericolul vizat pentru siguranța alimentară. Furnizorul trebuie să aibă, de
asemenea, documentație care să ateste că metodele și măsurile de control asigură nivelul de control necesar.
Unele metode potențiale de confirmare a eficacității unor programe specifice pre-condiții sunt enumerate mai jos. Implementarea
acestor metode specifice nu este neapărat necesară, dar este necesară confirmarea eficacității programului. Aceasta nu este o listă
exhaustivă, dar oferă câteva exemple:
- Practici privind personalul: Observați angajații în timpul auditului intern sau al inspecției operaționale zilnice pentru a vă
asigura că îndeplinesc cerințele programului furnizorului.
- Practici de procesare a personalului: Observați angajații în timpul auditului intern sau al inspecției operaționale zilnice
pentru a vă asigura că îndeplinesc cerințele programului.
- Instruirea personalului: Intervievați angajații pentru a vă asigura că pregătirea profesională a fost eficientă și că cheia

punctele sunt înțelese.
- Calibrarea echipamentului: Angajați un contractor extern pentru a confirma că echipamentul este calibrat corespunzător.
- Gestionarea dăunătorilor și a paraziților: Tendința informațiilor despre activitatea dăunătorilor pentru a determina dacă programul este
eficient.
- Întreținerea spațiilor și a echipamentelor: Tendința defecțiunilor echipamentelor pentru semne de probleme repetate.
- Curățare și inspecție: Efectuați teste de mediu pentru a vă asigura că încărcările microbiologice sunt acceptabile.
- Microbiologia apei: Efectuați testarea apei pentru a vă asigura că respectă standardele de potabilitate.
Metodele de validare pentru CCP-uri sau CQP-uri trebuie să demonstreze că pericolul este controlat în mod adecvat. Validarea posibilă pentru
etapele de intervenție utilizate în procesarea produsului, cum ar fi o etapă de „ucidere”, poate fi una dintre următoarele:
- Literatură științifică;
- Cercetare publicată evaluată de colegi;
- Studii de provocare interne sau de laborator;
- Referire la CCP definite legal, cum ar fi pentru pasteurizarea laptelui.
Dacă tehnologia este utilizată într-o manieră diferită de cea descrisă în literatură sau cercetare, atunci furnizorul trebuie să
demonstreze modul în care modul de utilizare revizuit este conform cu revendicarea inițială de intervenție.
Validarea este necesară pentru limitele critice identificate pentru TOATE CCP și CQP. Validarea unui CQP trebuie să dovedească că intervenția
aleasă controlează amenințarea identificată la adresa produsului.
Toate activitățile de validare trebuie să fie înregistrate pentru a confirma și demonstra că au fost finalizate.
2.5.1 Ghid de audit
Procedurile de validare vor fi revizuite inițial la biroul de audit și conformitatea cu această cerință prin observare, interviu cu
practicianul SQF, interviuri cu alt personal relevant responsabil cu activitățile de validare și revizuirea înregistrărilor la fiecare
audit de șantier. Dovezile pot include:
- Documentarea metodelor și responsabilității și criteriilor de asigurare a eficacității programelor pre-condiții;
- Implementarea metodelor si responsabilitatii si criteriilor de asigurare a eficacitatii programelor pre-requisite;
- Programele pre-requisite își ating scopul propus;
- Limitele critice de siguranță alimentară sunt validate anual sau atunci când apar modificări ale procesului;
- Metodele utilizate pentru validarea limitelor critice asigură că etapa procesului este sigură dacă limitele critice sunt îndeplinite;
- Limitele critice asigură efectiv nivelul de control desemnat;
- Personalul care desfășoară activități de validare își înțelege rolurile și responsabilitățile (vezi 2.5.1);
- Înregistrările tuturor activităților de verificare sunt actuale și exacte.
2.5.2 Activități de verificare (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.5.2.1 Va fi pregătit și implementat un program de verificare care să prezinte activitățile de verificare, frecvența lor de finalizare și
persoana responsabilă pentru fiecare activitate.
2.5.2.2 Metodele, responsabilitatea și criteriile de verificare a monitorizării bunelor practici de fabricație, punctelor critice de control și
alte controale privind siguranța alimentară, precum și legalitatea produselor certificate, vor fi documentate și implementate.
Metodele aplicate trebuie să asigure că personalul responsabil cu verificarea activităților de monitorizare autorizează fiecare
înregistrare verificată.
2.5.2.3 Trebuie ținute înregistrări ale verificării activităților de monitorizare.

Ce înseamnă?
Un program de verificare este destul de simplu de creat, dar uneori dificil de implementat. Practicianul SQF este responsabil pentru
toate activitățile de verificare, dar nu este neapărat cel care conduce acele activități. Practicianul trebuie să stabilească programul
pentru a se asigura că toate activitățile de verificare necesare sunt efectuate și frecvența acestor activități. Practicianul trebuie, de
asemenea, să se asigure că resursele sunt disponibile și competente adecvat pentru a desfășura aceste activități.
Ce trebuie să fac?
Elementele 2.5.1 și 2.5.3 impun furnizorului să-și definească activitățile de validare și verificare. Acest element cere pur și simplu
furnizorului (adică, practicianul SQF) să identifice în continuare când vor avea loc acele activități și cine este responsabil.
Furnizorul trebuie să aibă un program de verificare care:
- descrie activitățile de verificare a sistemului SQF;
- prezintă frecvența verificării;
- desemnează persoana responsabilă pentru fiecare activitate de verificare; și
- prevede un jurnal al activității de verificare.
Programul de verificare va fi revizuit inițial la biroul de audit și conformitatea cu programul prin observare, interviu cu
practicianul SQF, interviuri cu alt personal relevant responsabil cu activitățile de validare și verificare și revizuirea înregistrărilor
la fiecare audit de șantier. Dovezile pot include:
- Revizuirea programului de verificare, inclusiv identificarea responsabililor pentru activitățile de verificare;
- Interviu cu cei desemnați ca responsabili pentru activitățile de verificare;
- Personalul desemnat este instruit și competent pentru a desfășura activități de verificare;
- Activitati de verificare efectuate conform programului.
2.5.3 Acțiune corectivă și preventivă (obligatorie)
Ce spune codul SQF
2.5.3.1 Responsabilitatea și metodele care descriu modul în care corecțiile și acțiunile corective sunt determinate, implementate și
verificate, inclusiv identificarea cauzei fundamentale și rezolvarea nerespectării limitelor critice de siguranță alimentară și a
abaterilor de la cerințele de siguranță alimentară, trebuie să fie documentate și implementate.
2.5.3.2 Trebuie păstrate înregistrări ale tuturor investigațiilor și soluționării neconformităților, inclusiv corecțiile și măsurile
corective ale acestora.
Ce înseamnă?
Acțiunea corectivă este o parte importantă a oricărui sistem de management. Acțiunile corective sunt mai degrabă
proactive decât reactive la o abatere de la operațiunile obișnuite. Necesită elaborarea unei proceduri care să descrie,
înainte de eveniment, cine, ce, când, unde și cum furnizorul va aborda o problemă sau abatere identificată. Identificarea
unui mijloc de abordare a unei probleme înainte de apariția acesteia necesită ca furnizorul să ia în considerare acțiuni
imediate pentru a rezolva problema și a face față oricărui produs afectat, precum și acțiuni preventive pentru a preveni
reapariția problemei.
Ce trebuie să fac?
Atunci când apar probleme sau probleme care implică siguranța alimentelor, furnizorul este obligat să ia măsuri corective și
preventive pentru a face față oricărui produs(e) afectat(e) și pentru a remedia procesul (procesele). Furnizorul trebuie să
documenteze o procedură care descrie responsabilitatea pentru investigarea și identificarea cauzelor problemelor, inclusiv o
defalcare a limitelor critice legate de siguranța alimentară critică. În plus, furnizorul trebuie să documenteze cum vor fi aceste
probleme rezolvate dacă și când apar, metodele folosite pentru a corecta și controla situația și acțiunea care urmează să fie

luate pentru a preveni reapariția problemei.
Corecțiile sunt considerate o remediere pe termen scurt, adică o acțiune rapidă luată pentru a remedia o problemă specifică și a face
ajustări pentru a recâștiga controlul imediat. O acțiune corectivă este o remediere pe termen lung menită să identifice cauza principală
a problemei și să întreprindă acțiuni care vor preveni reapariția. Acest proces este conceput pentru a minimiza riscul ca situația să se
repete.
Atunci când activitățile de monitorizare arată că limitele critice au fost depășite, acțiunile corective ale furnizorului trebuie să
descrie ce se întâmplă cu produsul (produsele) afectat(i) (adică, produsul procesat de la ultimul rezultat bun), precum și
acțiunea preventivă pentru corectarea procesului. Aceste acțiuni corective sunt proactive – sunt descrise în planul HACCP
înainte de eveniment.
Corectările ar trebui făcute atunci când există vreo observație în cadrul unui loc care să-l facă să creadă că siguranța
produselor alimentare este în pericol. După ce se face corectarea, furnizorul trebuie să investigheze pentru a determina cauza
principală a problemei. Când se identifică cauza principală a problemei, pot fi luate măsuri corective.
Acțiunile corective asociate cu abaterile de la limitele critice pentru CCP și CQP trebuie să fie documentate în planurile HACCP
(FSP, FQP – consultați 2.4.3 și 2.4.4). Acesta va descrie responsabilitățile și acțiunile necesare pentru a trata sau elimina
produsul afectat (de exemplu, înapoi la ultima verificare bună) și acțiunile necesare pentru a corecta procesul. Cu toate
acestea, furnizorul trebuie să pregătească și o procedură de acțiuni corective (și un jurnal) pentru a se asigura că corecțiile și
acțiunile corective sunt documentate, atribuite, urmărite și confirmate.
Acest tip de acțiune preventivă ajută la asigurarea îmbunătățirii continue a Sistemului, rezultând mai puține probleme viitoare,
deoarece cauzele fundamentale au fost abordate. Acțiunile corective vor fi, de asemenea, revizuite ca parte a procesului de
revizuire a managementului (a se vedea 2.1.4.1 iii).
Furnizorul a cerut, de asemenea, să păstreze înregistrări ale corecțiilor și măsurilor corective luate.
În esență, furnizorului i se cere să sublinieze și să demonstreze modul în care va gestiona acțiunile corective, să identifice cine este responsabil
pentru gestionarea acestora și să descrie ce metode sunt utilizate pentru a rezolva orice probleme de siguranță.
Planurile HACCP (adică, FSP și FQP) și procedura de acțiuni corective vor fi revizuite inițial la auditul de birou și
conformitatea cu această cerință prin observare, interviu cu practicianul SQF, interviuri cu alt personal relevant responsabil
cu realizarea acțiunilor corective și revizuire. a înregistrărilor acțiunilor corective la fiecare audit de șantier (vezi 2.5.1).
- Sunt documentate responsabilitățile și metodele care descriu modul în care corecțiile și acțiunile corective sunt
investigate/rezolvate/gestionate/controlate;
- Responsabilități și metode care descriu modul în care corecțiile și acțiunile corective sunt investigate/
rezolvate/gestionate/controlate/implementate;
- Au fost efectuate analize de cauza principală pentru nerespectarea limitelor critice de siguranță alimentară;
- Acțiunile corective au tratat corect produsul afectat;
- Acțiunile corective au obținut soluții care vor preveni reapariția problemelor de proces;
- Personalul care efectuează acțiuni corective își înțelege rolurile și responsabilitățile;
- Înregistrările acțiunilor corective sunt actuale și precise (consultați 2.5.1).
2.5.4 Eșantionarea produsului, inspecția și analiza
Ce spune codul SQF
2.5.4.1 Metodele, responsabilitatea și criteriile pentru prelevarea de probe, inspectarea și/sau analizarea materiilor prime, a
produsului finit și a lucrărilor în curs vor fi documentate și implementate. Metodele aplicate trebuie să asigure:
i. Inspecțiile și analizele sunt efectuate la intervale regulate conform cerințelor și conform specificațiilor convenite și cerințelor
legale;
ii. Se efectuează inspecții pentru a se asigura că materiile prime, lucrările în proces și produsele finite respectă specificațiile
relevante, cerințele de reglementare și sunt conforme cu eticheta; și
iii. Toate analizele sunt efectuate pe metode recunoscute la nivel național sau metode alternative care sunt validate ca
echivalente cu metodele recunoscute la nivel național.

2.5.4.2 Personalul de la fața locului care efectuează teste de mediu sau de produs trebuie să participe la un program de testare a
competenței aplicabil cel puțin anual pentru a asigura acuratețea rezultatelor.
2.5.4.3 În cazul în care sunt utilizate laboratoare externe pentru a efectua analize de intrare sau de produs, laboratoarele trebuie să fie
acreditate conform ISO 17025 sau un standard național echivalent și trebuie incluse în registrul specificațiilor de servicii contractuale ale
șantierului (consultați 2.3.3.1).
2.5.4.4 Înregistrările tuturor inspecțiilor și analizelor trebuie păstrate.
Ce înseamnă?
În cursul normal al producției și fabricării alimentelor, produsul trebuie prelevat și analizat fie în timpul, fie după producție, pentru
a se asigura că respectă specificațiile și pentru a verifica aspectele privind siguranța alimentară.
Furnizorul trebuie să stabilească ce materii prime, lucrul în curs și produsul finit urmează să fie analizate (de obicei fac parte
din verificare și sunt detaliate în programul de verificare). Pentru a determina tipul de analiză, orice laborator extern care
efectuează teste sau analize trebuie să fie acreditat conform ISO 17025 sau un standard național echivalent. Metodele și testele
aplicate trebuie, de asemenea, să fie menționate și probele de control reținute pentru a asigura eșantionarea ulterioară, dacă
este necesar. Procedura trebuie să includă un plan și un program pentru activitățile de eșantionare și să desemneze
persoanele care vor fi responsabile pentru acestea.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să documenteze o procedură care descrie metodele stabilite pentru testarea produsului finit, a lucrărilor în curs
și/sau a materiilor prime pentru a se asigura că respectă specificațiile referitoare la siguranța alimentară. Inspecțiile, testarea sau
analiza produsului finit trebuie finalizate înainte de livrarea către un client. Testarea produsului finit poate fi definită de furnizor și
de clientul acestora.
Furnizorul trebuie să identifice cei care au responsabilitatea pentru prelevarea de probe, inspectarea și testarea produsului finit, a lucrărilor
în curs și/sau a materiilor prime și să identifice metodele utilizate pentru colectarea probelor și finalizarea acestor teste, inspecții și analize.
Tipurile de testare care sunt efectuate pe produsul finit ar trebui să fie determinate de specificațiile produsului finit. Exemplele sunt
variate și pot include analize senzoriale (de exemplu, gust, culoare, aromă, miros), fizice (de exemplu, număr, greutate, dimensiune,
textură), chimice (de exemplu, grăsime, sare, umiditate, Brix, pH) sau microbiologice. (de exemplu, număr de plăci aerobe, drojdie și
mucegai, coliformi, lactici). Trebuie remarcat faptul că, dacă agenții patogeni (de exemplu,Salmonella, patogenE coli,Listeria) se
găsesc pe produsul finit, acel produs nu ar trebui să fie lansat pe piață până când nu se obțin rezultate ale testelor și se verifică
rezultatele negative. Dacă este necesară retestarea microbiologică, planul de eșantionare și retestarea trebuie să fie mai robuste
decât planul de prelevare inițial pentru a asigura validitatea rezultatelor. Nu este valabil să retestați pur și simplu o probă atunci
când se obțin rezultate care nu sunt dorite de site.
Dacă se utilizează analize de laborator externe, furnizorul trebuie să demonstreze că o astfel de analiză este efectuată de un
laborator recunoscut care este acreditat conform ISO 17025 sau un standard național echivalent și unul care utilizează metode
standard recunoscute în industrie. Aceste metode pot fi descrise în specificații.
Dacă se utilizează un laborator intern sau al companiei, metodele de testare trebuie verificate cu un laborator extern acreditat cel
puțin o dată pe an.
Furnizorul va demonstra că eșantionarea produsului pentru inspecție sau analiză este finalizată folosind metode de eșantionare
recunoscute.
Furnizorul trebuie să se asigure că personalul este calificat, instruit și competent pentru a finaliza inspecția și analizele de prelevare.
Trebuie ținute înregistrări ale tuturor inspecțiilor, testelor și analizelor.
2.5.4 Ghid de audit
Procedurile de eșantionare și testare a produselor vor fi revizuite inițial la biroul de audit și conformitatea cu această cerință
prin observare, interviu cu practicianul SQF și cu alt personal relevant responsabil cu eșantionarea și testarea și revizuirea
înregistrărilor la fiecare audit de șantier. Dovezile pot include:
- Sunt documentate metodele de prelevare a probelor, inspectarea și/sau analizarea materiilor prime, a produsului finit
și a lucrărilor în curs;
- Metodele documentate sunt metode aprobate și îndeplinesc cerințele reglementărilor și ale clienților;

- Inspecțiile sunt efectuate conform documentelor și la intervale suficiente pentru a menține controlul;
- Inspecțiile confirmă specificațiile, cerințele de etichetă și greutățile și măsurile comerciale;
- Analizele sunt efectuate de persoane calificate și după metode aprobate;
- Metodele alternative utilizate sunt validate ca echivalente cu metodele standard aprobate la nivel național;
- Laboratoarele externe sunt acreditate conform ISO 17025 sau standard național echivalent;
- Evaluările senzoriale sunt efectuate conform specificațiilor interne și ale clienților;
- Înregistrările tuturor inspecțiilor și analizelor (inclusiv analizele senzoriale) sunt exacte și păstrate.
2.5.5 Audituri și inspecții interne (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.5.5.1 Metodele și responsabilitatea pentru programarea și efectuarea auditurilor interne pentru a verifica eficacitatea Sistemului
SQF vor fi documentate și implementate. Auditurile interne se efectuează cel puțin o dată pe an. Metodele aplicate trebuie să
asigure:
i. Toate cerințele aplicabile ale Codului de siguranță alimentară SQF pentru fabricație sunt auditate conform listei de verificare a auditului SQF
sau a unui instrument similar;
ii. Se întreprind acțiuni de corectare și corectare a deficiențelor identificate în timpul auditurilor interne;
iii. Rezultatele auditului sunt comunicate personalului de conducere relevant și personalului responsabil cu implementarea și
verificarea acțiunilor corective.
2.5.5.2 Personalul care efectuează audituri interne trebuie să fie instruit și competent în procedurile de audit intern.
2.5.5.3 Trebuie planificate și efectuate inspecții regulate ale șantierului și ale echipamentelor pentru a verifica bunele
practici de fabricație și întreținerea clădirii/echipamentelor este conformă cu Codul de siguranță alimentară pentru
fabricație SQF. Site-ul va:
i. Luați corecții sau măsuri corective și preventive; și
ii. Păstrați evidența inspecțiilor și a oricăror măsuri corective luate.
2.5.5.4 În cazul în care personalul practic care efectuează audituri interne trebuie să fie independent de funcția auditată.
2.5.5.5 Înregistrările auditurilor și inspecțiilor interne și ale oricăror corecții și măsuri corective luate ca urmare a auditurilor
interne trebuie păstrate.
Ce înseamnă?
Auditurile interne sunt o verificare internă pentru a identifica lacunele sau deficiențele sistemului SQF și oferă o bază solidă
pentru a decide cu privire la măsurile de îmbunătățire. Auditul intern este o metodă de verificare și, atunci când este utilizat
corespunzător, poate reduce incertitudinea și riscul auditurilor externe.
Acest element necesită ca furnizorul să auditeze activitățile din Sistemul său în mod regulat pentru a se asigura că totul funcționează
fără probleme. Auditurile interne ajută furnizorul să identifice defecțiunile din Sistemul lor, astfel încât acesta să poată fi îmbunătățit.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să pregătească o procedură de audit intern care să descrie modul în care sunt efectuate auditurile interne ale
întregului Sistem SQF și să identifice cine este responsabil pentru programarea și efectuarea auditurilor interne.
Auditurile interne trebuie să acopere întregul Sistem SQF, inclusiv aplicarea programelor pre-condiții și a Planului HACCP
pentru Siguranța Alimentară și controalele critice privind siguranța alimentară care au fost implementate. Furnizorul trebuie,
de asemenea, să confirme că cerințele legislative sunt îndeplinite, că inspecțiile și testele sunt efectuate conform cerințelor și
că spațiile, împrejurimile și echipamentele sale sunt întreținute sanitar și în stare bună.
Programul de audit trebuie să includă:
- Un program de audit (adică când vor fi efectuate auditurile);

- Criterii de audit (adică, zona și cerințele evaluate);
- Responsabilitate (adică cine va efectua auditul);
- Corecții și acțiuni corective (adică răspunsul la audit);
- De asemenea, o revizuire a sistemului de urmărire, așa cum este subliniat în 2.6.2.
Trebuie să existe cel puțin un audit intern complet al Sistemului SQF pe an. anul sauDe preferință, aceasta se desfășoară pe tot parcursul
sezonul, în funcție de durata sezonului din cadrul site-ului. conformitățile necesită un fizic major sau program non-
program de audit intern mai eficient.
Pentru ca auditurile interne să fie eficiente, personalul care efectuează audituri interne trebuie să fie instruit în tehnicile de
audit intern, culegerea de informații și observarea obiectivă. Această formare nu trebuie să fie „formală” oferită de o sursă
externă. Formarea auditorilor interni acoperă procedurile de audit intern, inclusiv planificarea și programarea auditurilor
interne, pregătirea rapoartelor de audit intern și inițierea și urmărirea constatărilor auditului. Auditurile interne ar trebui să
combine mai multe tehnici de colectare a informațiilor, inclusiv interviul personalului, revizuirea înregistrărilor și observarea
condițiilor actuale.
Pentru a asigura obiectivitatea auditului intern, furnizorului li se cere, acolo unde este posibil, să utilizeze personal care este
separat de zona auditată pentru a efectua audituri interne. Includerea cuvintelor „acolo unde este posibil” ilustrează faptul că,
în cazul unor furnizori foarte mici, acest lucru ar putea să nu fie posibil. În astfel de cazuri, furnizorului i se cere să demonstreze
că aranjamentul alternativ de audit intern îndeplinește obiectivul acestei cerințe și este comunicat tuturor părților afectate.
În cele din urmă, rezultatele tuturor auditurilor interne, inclusiv orice acțiuni corective întreprinse, trebuie să fie înregistrate. Orice
instrument de audit dezvoltat de furnizor poate fi utilizat pentru a efectua auditurile interne cu condiția să acopere domeniile și
programele necesare.
2.5.5 Ghid de audit
Procedura și programul de audit intern vor fi revizuite inițial la biroul de audit și conformitatea cu această cerință prin
observare și interviuri cu personalul care efectuează audituri interne și revizuirea înregistrărilor la fiecare audit de
șantier. Auditorul SQF va verifica dacă programul de audit este adecvat pe baza observațiilor din evaluarea șantierului.
- Există o procedură și un program de audit intern care acoperă în mod adecvat toate elementele sistemului SQF;
- Sunt alocate resurse suficiente pentru a efectua audituri interne conform programului;
- Personalul care efectuează audituri interne este instruit corespunzător;
- Personalul care efectuează audituri interne este independent de zona auditată;
- Corecțiile și acțiunile corective ale deficiențelor identificate sunt corect alocate, urmărite și completate (vezi 2.5.5);
- Rezultatele auditului intern sunt comunicate conducerii și personalului relevant;
- Rapoartele de audit intern și urmărirea acestora sunt revizuite ca parte a procesului de revizuire a
managementului (vezi 2.1.4.1);
- Se păstrează evidența auditurilor interne și a acțiunilor corective corespunzătoare.
2.6 Identificarea produsului, urmărirea, retragerea și retragerea
2.6.1 Identificarea produsului (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.6.1.1 Metodele și responsabilitatea de identificare a materiilor prime, ingredientelor, materialelor de ambalare, lucrărilor în curs,
intrărilor de proces și produselor finite în toate etapele de producție și depozitare vor fi documentate și implementate. Sistemul de
identificare a produselor va fi implementat pentru a asigura:
i. Materiile prime, ingredientele, materialele de ambalare, lucrările în curs, intrările de proces și produsele finite sunt
identificate clar în toate etapele de recepție, producție, depozitare și expediere; și
ii. Produsul finit este etichetat conform specificațiilor clientului și/sau cerințelor de reglementare.

2.6.1.2 Înregistrările de identificare a produsului trebuie păstrate.

2.6.1.3 Procedurile de pornire și schimbare a produsului în timpul ambalării trebuie să fie documentate și implementate pentru
a se asigura că produsul corect este în ambalajul corect și cu eticheta corectă și că schimbarea este inspectată și aprobată de o
persoană autorizată.
Ce înseamnă?
Pentru a permite urmărirea efectivă înapoi (consultați 2.6.2), rechemare (consultați 2.6.3) și controlul și rotația stocurilor (consultați 2.4.9), materialele
și produsele în toate etapele de producție trebuie să fie etichetate și identificate. Modul în care furnizorul procedează în acest sens este în totalitate
propria lor alegere, atâta timp cât produsul poate fi identificat și urmărit în fiecare etapă a producției.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să fie capabil să identifice în mod clar produsul la primire, pe tot parcursul procesului și atunci când acesta este un produs
finit.
Produsul care este în proces poate fi identificat într-o varietate de moduri. Site-ul ar putea folosi etichete de coș, etichete de paleți, culori,
etichete de produs etc. Site-ul trebuie să poată demonstra cum funcționează sistemul de identificare a produsului pentru materialele primite,
lucrările în curs și pentru produsul finit.
Eticheta produsului finit trebuie să conțină informații care să descrie cu acuratețe produsul în conformitate cu specificațiile
clientului și/sau cerințele de reglementare din țara de origine și țara de destinație.
Furnizorul este obligat să pregătească o procedură care să precizeze cine este responsabil cu menținerea sistemului de identificare a
produsului și să includă în procedură metodele utilizate pentru identificarea produsului.
Atunci când expediază produsul finit, furnizorul trebuie să se asigure că produsul este identificat în mod clar și că toate detaliile de
identificare a produsului sunt descrise cu acuratețe în documentele de expediere sau incluse în alt mod cu o expediție, odată ce acesta
părăsește afacerea.
2.6.1 Ghid de audit
Procedura de identificare a produsului va fi revizuită inițial la biroul de audit și conformitatea cu această cerință prin observare
și interviuri cu personalul operațional și revizuirea înregistrărilor la fiecare audit de șantier. Site-ul ar trebui să se aștepte ca
auditorul să selecteze produsul în diferite etape ale procesului și să solicite originea produsului, furnizorul de materii prime
etc. pentru a testa sistemul de identificare. Dovezile pot include:
- Există un sistem documentat de identificare a produselor;
- Sistemul de identificare a produselor este implementat eficient;
- Produsul este identificat în mod clar în toate etapele procesului;
- Produsul finit este etichetat conform cerințelor clientului;
- Produsul finit este etichetat conform cerințelor de reglementare din țara de origine și țara de destinație;
- Tot personalul operațional înțelege și utilizează sistemul de identificare a produsului.
2.6.2 Urmărirea produsului (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.6.2.1 Responsabilitatea și metodele utilizate pentru urmărirea produsului trebuie să fie documentate și implementate pentru a asigura:
i. Produsul finit este trasabil până la client (unul în sus) și oferă trasabilitate prin proces până la furnizorul de producție și data de
primire a materiilor prime, ambalajelor și materialelor în contact cu alimentele și alte intrări (unul înapoi);
ii. Trasabilitatea este menținută acolo unde produsul este reprelucrat; și

iii. Eficacitatea sistemului de urmărire a produsului va fi revizuită cel puțin o dată pe an, ca parte a revizuirii retragerii și
retragerii produsului (consultați 2.6.3.3)

2.6.2.2 Trebuie ținute înregistrări ale primirii și utilizării materialelor prime și de ambalare, precum și expedierea și destinația
produsului finit.
Ce înseamnă?
Abilitatea de a identifica și urmări produsul este un aspect important al oricărei afaceri alimentare. Autoritățile de reglementare a produselor
alimentare, comercianții cu amănuntul, companiile de asigurări și producătorii de alimente cer ca produsul să fie trasabil. Furnizorul trebuie să
documenteze metoda utilizată pentru urmărirea produsului, asigurându-se că oferă o legătură cu toate inputurile brute utilizate. Materiile prime și
alte intrări trebuie să poată fi urmărite de-a lungul procesului până la produsul finit. Trebuie ținute înregistrări privind expedierea și destinația
produsului. Documentația trebuie să atribuie responsabilitatea pentru expedierea produsului și să includă numele produsului, când a fost expediat
(vândut), cine a fost client (fără a include vânzările directe către consumatori), cantitatea și datele și detaliile lotului de producție.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să aibă un proces care să le permită să urmărească produsul până la clientul său (unul în sus) și înapoi la furnizorul de materiale
(unul înapoi). O procedură scrisă trebuie să fie documentată pentru a arăta cum se realizează acest lucru. Sistemul de urmărire a produsului trebuie
să țină cont de materiile prime, materialele de ambalare și auxiliarele de procesare utilizate care pot avea un impact asupra siguranței alimentelor.
În scopul acestei secțiuni, primul client al furnizorului este prima locație în care produsul este livrat după ce acesta părăsește
controlul direct. Acesta poate fi un centru de distribuție, locația clientului, broker etc. Nu este cerința site-ului să poată urmări
dincolo de primul client. Cu toate acestea, furnizorul ar trebui să verifice și cerințele cumpărătorilor lor.
În sensul Codului SQF, trasabilitatea este o cerință „un sus, unul înapoi”. Procedura furnizorului trebuie să includă detalii despre modul în
care toate materiile prime, materialele de ambalare și auxiliarii de procesare sunt legate de produsul finit; și trebuie să sublinieze modul în
care furnizorul ține cont de reutilizarea produsului reprelucrat. Procedura de urmărire a produsului trebuie să sublinieze modul în care
furnizorul urmărește produsul până la un client și cine este responsabil pentru implementarea și menținerea sistemului de urmărire a
produsului.
Furnizorul trebuie să testeze eficacitatea sistemului de urmărire cel puțin o dată pe an. Auditorul va solicita să vadă înregistrările
testului de urmărire și orice acțiuni corective luate ca urmare a acestei revizuiri.
Furnizorul este obligat să păstreze înregistrările tuturor produselor expediate. Trebuie înregistrate atât detaliile produsului, cât
și unde și cui a fost expediat.
Identificarea (consultați 2.6.1) și urmărirea materialelor în vrac poate fi problematică dacă nu există suficiente containere pentru vrac
pentru a stoca livrări separate. În cazul în care pubele/silozurile sunt reumplute în mod continuu, loturile de livrare trebuie încă
înregistrate și proporția fiecărei livrări trebuie identificată atunci când materialele sunt utilizate în vrac. Materialul prelucrat trebuie, pe
cât posibil, să fie legat de livrările de materii prime.
2.6.2 Ghid de audit
Procedura de urmărire a produsului va fi revizuită inițial la auditul de birou și conformitatea cu această cerință prin observare,
interviuri cu personalul operațional și revizuirea înregistrărilor la fiecare audit de șantier. Auditul șantierului trebuie să includă o
revizuire a urmăririi la reluare (unde este cazul), iar auditorul poate avea nevoie să verifice cerințele de trasabilitate. Dovezile pot
include:
- Există o procedură de urmărire a produsului care documentează toate materialele aplicabile, lucrările în curs și
produsele finite;
- Sistemul de urmărire a produsului este implementat eficient;
- Sistemul de urmărire a produsului este unul în sus, unul în spate;
- Produsul finit poate fi urmărit până la furnizorii de materiale;
- Reprelucrarea poate fi urmărită până la materiale și lucrări în curs;
- Sistemul de urmărire a produsului a fost testat anual.

2.6.3 Retragerea și rechemarea produsului (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.6.3.1 Responsabilitatea și metodele utilizate pentru retragerea sau rechemarea produsului trebuie să fie documentate și implementate.
Procedura trebuie:
i. Identificați cei responsabili pentru inițierea, gestionarea și investigarea unei retrageri sau a retragerii unui produs;
ii. Descrieți procedurile de management care trebuie implementate, inclusiv sursele de consiliere juridică, de reglementare și de
experți și informații esențiale de trasabilitate; și
iii. Schițați un plan de comunicare pentru a informa clienții, consumatorii, autoritățile și alte organisme esențiale în timp util,
adecvat naturii incidentului;
iv. SQFI, organismul de certificare și autoritatea de reglementare corespunzătoare vor fi enumerate ca organism esențial și
notificate în cazurile de incident de siguranță alimentară de natură publică sau de retragere a unui produs din orice motiv.
2.6.3.2 Trebuie efectuată o investigație pentru a determina cauza principală a unei retrageri, a unei simulari de rechemare sau a retragerii
și detaliile investigațiilor și orice acțiune întreprinsă trebuie documentate.
2.6.3.3 Sistemul de retragere și rechemare a produselor va fi revizuit, testat și verificat ca fiind eficient cel puțin o dată pe an.
Testarea trebuie să includă materialele primite (unul din spate) și produsul finit (unul în sus).
2.6.3.4 SQFI și organismul de certificare vor fi notificați în scris în termen de douăzeci și patru (24) de ore după identificarea
unui eveniment privind siguranța alimentelor care necesită o notificare publică. SQFI va fi notificat la
foodsafetycrisis@sqfi.com .
2.6.3.5 Trebuie păstrate înregistrări ale tuturor retragerilor de produse, retragerilor și retragerilor simulate.
Ce înseamnă?
Rechemarea unui produs se aplică atunci când se constată că un produs este nesigur sau încalcă în alt mod cerințele de reglementare și este
retras de la vânzarea publică, iar piața de consum este sfătuită să nu folosească sau să consume acel produs. Rechemarile pot fi obligatorii
(adică, inițiate de un organism de reglementare), determinate de comerciant cu amănuntul sau voluntare (adică, inițiate de furnizor).
O retragere a unui produs se aplică atunci când se constată că un produs expediat nu îndeplinește cerințele de
siguranță, este considerat nepotrivit pentru vânzare și este retras din lanțul de distribuție înainte de a ajunge la
consumator.
O procedură de retragere și retragere a produselor trebuie pregătită, implementată și revizuită în mod regulat pentru a se
asigura că toți cei implicați în procesul de retragere înțeleg rolul și responsabilitatea lor în cazul unei retrageri sau retrageri.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să aibă un comitet de management care să coordoneze și să gestioneze retragerile și trebuie să pregătească
o procedură de retragere și retragere care să descrie metodele, responsabilitățile și procedurile pe care le implementează în
cazul retragerii sau retragerii unui produs. Trebuie să existe implicarea conducerii superioare în comitetul de rechemare,
precum și a managerilor de departamente și de divizie cu autoritatea de a lua decizii.
Procedura poate conține o descriere a incidentelor specifice produsului furnizorului care pot declanșa o retragere sau o
retragere și trebuie să includă o listă actualizată de clienți, autorități de reglementare și alte contacte esențiale care trebuie
notificate în cazul unei retrageri sau reamintire.
SQFI și organismul de certificare (OC) al furnizorului trebuie să fie incluse pe lista de comunicare. Furnizorul este obligat să notifice CB și
SQFI în scris, în termen de 24 de ore, de la un incident de natură publică privind siguranța alimentară (adică, care necesită o notificare
publică) sau o retragere a unui produs din orice motiv. Persoana de contact SQFI este foodsafetycrisis@sqfi.com. ).
De asemenea, trebuie să sublinieze metodele pe care furnizorul le va implementa pentru a investiga cauza unei retrageri sau a unei
retrageri (consultați 2.5.5). Furnizorul trebuie să-și revizuiască și să testeze procedura de retragere și retragere cel puțin o dată pe an și
să verifice dacă instrucțiunile continuă să fie relevante, că sunt eficiente și eficiente și că toată lumea își înțelege rolul.
Trebuie păstrate înregistrările oricăror/tuturor retragerilor și retragerilor, împreună cu rezultatele testării procedurii de retragere și
retragere. Înregistrările pentru testare trebuie să includă toată documentația justificativă utilizată pentru a identifica produsul inclus în
rechemarea/retragerea. Aceste înregistrări pot include înregistrări de producție, de primire a materiilor prime înregistrări, înregistrări
de reprelucrare, reținere de produse și înregistrări de depozitare și distribuție a produselor. Furnizorul ar trebui să testeze

produs care a fost deja lansat, astfel încât trasabilitatea completă a distribuției să poată fi verificată.
Neconformitățile identificate în timpul exercițiului trebuie investigate de către șantier și trebuie finalizate acțiunile corective
necesare, cu un test de urmărire finalizat pentru a se asigura că acțiunile corective sunt eficiente. Un exercițiu de rechemare și
retragere ar trebui să poată demonstra legătura dintre materiile prime prin proces și primul client al instalațiilor. Această
revizuire a sistemului este, prin urmare, și o revizuire a sistemului de urmărire, așa cum este subliniat în 2.6.2.
Furnizorul trebuie să fie, de asemenea, conștient de obiectivele de retragere stabilite de clienții cu amănuntul. Unele pot necesita identificarea 100% și punerea
în carantină a produsului afectat în câteva ore sau notificarea de retragere. Trebuie luate în considerare, de asemenea, cerințele de reglementare privind
retragerea.
2.6.3 Ghid de audit
Procedura de rechemare și retragere va fi revizuită inițial la auditul de birou și conformitatea cu această cerință prin
observare, interviuri cu comitetul de rechemare și revizuirea înregistrărilor reale/simulate de rechemare la fiecare audit de
șantier. Auditorul SQF trebuie să revizuiască testul anual al sistemului de rechemare și retragere și acțiunile corective luate
ca rezultat al testului.
- Este înființat un comitet de rechemare și toți membrii își înțeleg rolurile și responsabilitatea;
- Sunt identificate metodele și responsabilitățile de notificare a clienților, SQFI, organismul de certificare, autoritățile de
reglementare și alte organisme esențiale;
- Sistemul de rechemare/retragere a fost testat anual;
- Sistemul de rechemare/retragere îndeplinește cerințele reglementărilor și ale clienților;
- Comunicarea a fost testată în timpul unei retrageri efective sau de testare;
- Au fost efectuate investigații privind cauza retragerilor/retragerilor efective;
- Au fost luate măsuri corective cu privire la deficiențele identificate în rechemarea/retragerea (consultați

2.5.5).
2.7 Apărarea alimentară și frauda alimentară
2.7.1 Planul de apărare alimentară (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.7.1.1 Metodele, responsabilitatea și criteriile pentru prevenirea falsării alimentelor cauzate de un act deliberat de sabotaj sau
de un incident asemănător terorismului vor fi documentate, implementate și menținute.
2.7.1.2 Un plan de apărare alimentară trebuie să includă:
i. Numele persoanei de conducere a șantierului responsabilă cu apărarea alimentelor;

ii. Metodele implementate pentru a asigura accesul numai personalului autorizat la echipamentele și vehiculele de producție, la
zonele de producție și depozitare prin punctele de acces desemnate;
iii. Metodele implementate pentru a proteja punctele sensibile de procesare de falsificarea intenționată;
iv. Măsurile luate pentru a asigura primirea și depozitarea în siguranță a materiilor prime, ambalajelor, echipamentelor și
substanțelor chimice periculoase;
v. Măsurile implementate pentru a asigura materiile prime, ingredientele, materialele de ambalare, lucrările în curs,
intrările de proces și produsele finite sunt păstrate în condiții de depozitare și transport în siguranță; și
vi. Metodele implementate pentru înregistrarea și controlul accesului la sediu de către angajați, antreprenori și vizitatori.
2.7.1.3 Planul de apărare alimentară va fi revizuit și contestat cel puțin o dată pe an.
2.7.1.4 Trebuie păstrate înregistrările revizuirilor planului de apărare alimentară.

Ce înseamnă?
Secțiunea 2.7 este despre securitatea site-ului, inclusiv apărarea alimentară. Furnizorul trebuie să documenteze și să implementeze un
plan pentru a asigura securitatea site-ului și a produsului împotriva daunelor sau a falsării cauzate de sabotaj sau incident terorist.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să pregătească, să implementeze și să mențină un protocol de apărare alimentară care să prezinte metodele,
responsabilitățile și criteriile de prevenire a falsificării alimentelor cauzate de actele deliberate de sabotaj. Acest plan trebuie
revizuit, cel puțin, anual. Furnizorul trebuie să desemneze un membru al conducerii superioare care are responsabilitatea apărării
alimentelor. Această persoană responsabilă trebuie să se asigure că există proceduri în vigoare pentru înregistrarea și controlul
accesului la zonele site-ului de către angajați, antreprenori și vizitatori.
Protocolul trebuie să identifice modul în care furnizorul limitează accesul la zonele desemnate ale operațiunii doar la angajații autorizați
corespunzător. Furnizorul trebuie să implementeze măsuri pentru a proteja punctele sensibile de procesare împotriva contaminării
intenționate. Protocolul ar trebui să explice modul în care compania asigură depozitarea și transportul în siguranță a materiilor prime,
ambalajelor, echipamentelor, substanțelor chimice periculoase și a produsului finit.
Domeniile specifice ale programului care pot fi abordate includ:
- Identificarea angajatului;
- Acces vizitator, antreprenor, tur;
- Securitatea fizică a șantierului (de exemplu, uși, ferestre securizate, spații de depozitare exterioare);
- Depozitare sigură a substanțelor chimice;
- Acces restricționat la zone sensibile de prelucrare;
- Depozitarea în siguranță a ingredientelor, ambalajelor și echipamentelor care nu sunt utilizate;
- Depozitarea și transportul în siguranță al produsului finit;
- Ambalaj invizibil sau inviolabil.
Furnizorul
Protocolul trebuie să definească modul în care aceste domenii trebuie abordate. abordează este liber să dezvolte măsuri adecvate pentru
zone
specifice pentru a asigura controlul printr-o mare varietate de soluții.
2.7.1 Ghid de audit
Furnizorul trebuie să demonstreze auditorului SQF cum controalele lor specifice abordează intenția cerințelor Codului SQF și orice
risc identificat. Protocolul de apărare a alimentelor va fi revizuit inițial la auditul de birou, iar conformitatea va fi evaluată prin
observare, interviuri cu conducerea superioară și revizuirea înregistrărilor reale/false de rechemare la fiecare audit de șantier.
- Responsabilitățile pentru apărarea alimentelor au fost atribuite unui reprezentant al conducerii superioare;
- Există un plan de apărare alimentară care identifică acțiunile necesare pentru a preveni un incident grav;
- Planul de apărare alimentară identifică metode de protejare a punctelor sensibile de procesare;
- Planul de apărare alimentară identifică metode de asigurare a accesului autorizat la produse și facilități;
- Planul de apărare alimentară identifică metode pentru a asigura depozitarea materiilor prime, a materialelor de ambalare, a produselor în curs de
desfășurare, a produsului finit și a substanțelor chimice periculoase;
- Planul de apărare alimentară identifică metode de înregistrare și control al accesului la sediu de către angajați,
contractori și vizitatori;
- Planul de apărare alimentară identifică metode de protejare a culturilor și a echipamentelor de recoltare.
2.7.2 Frauda alimentară
Ce spune codul SQF
2.7.2.1 Metodele, responsabilitatea și criteriile de identificare a vulnerabilității site-ului la frauda alimentară vor fi
documentate, implementate și menținute. Evaluarea vulnerabilității la frauda alimentară trebuie să includă site-ul

susceptibilitatea la înlocuirea produselor, etichetarea greșită, diluarea, contrafacerea sau bunurile furate care pot avea un impact negativ asupra
siguranței alimentelor.
2.7.2.2 Va fi elaborat și implementat un plan de atenuare a fraudei alimentare care specifică metodele prin care vulnerabilitățile
identificate ale fraudei alimentare vor fi controlate.
2.7.2.3 Planul de evaluare și atenuare a vulnerabilității la frauda alimentară va fi revizuit și verificat cel puțin o dată pe an.
2.7.2.4 Trebuie menținute înregistrări ale evaluării planului de evaluare și atenuare a vulnerabilității fraudei alimentare.
Ce înseamnă?
În iulie 2014, GFSI a publicat un document de discuție „Poziția GFSI privind atenuarea riscului pentru sănătatea publică a fraudei alimentare”, în care
afirmă: „Consiliul de administrație GFSI recunoaște că motivul unui incident de fraudă alimentară ar putea fi câștigul economic, dar dacă un
amenințarea decurge din efectele unui produs alterat, acest lucru va duce la un incident de siguranță alimentară.”
Frauda alimentară este adesea descrisă ca EMA, falsificare motivată din punct de vedere economic. Cu toate acestea, este mai mult decât atât. Pe lângă
falsificarea, frauda alimentară include înlocuirea, diluarea, adăugarea, denaturarea sau manipularea ingredientelor sau produselor alimentare. De
fapt, este o înșelăciune ilegală pentru câștig economic.
Riscurile economice ale fraudei alimentare pentru industrie sunt evidente. Se estimează că frauda costă industria alimentară globală
între 40 de miliarde de dolari și 50 de miliarde de dolari în fiecare an (Australian Food News, 11 iulie 2017). Cu toate acestea, sănătatea publică are un impact
sunt mai putin asa. În multe cazuri, impactul fraudei alimentare asupra sănătății nu este cunoscut decât după fapt, când consumatorii se
îmbolnăvesc și adulterantul este depistat.
GFSI cere acum ca un plan de evaluare și atenuare a vulnerabilității fraudei alimentare să fie încorporat în sistemele de management al
siguranței alimentare în toate schemele de referință GFSI. SQF în ediția 8 necesită acum ca frauda alimentară să fie luată în considerare
pentru site (2.7.2) și pentru materialele și ingredientele primite (2.4.4.5, 2.4.4.6).
Ce trebuie să fac?
Deși acest element nu este obligatoriu, este o cerință cheie GFSI și poate fi scutită numai la primirea de către Organismul de
Certificare (OC) a unei cereri scrise de la site care justifică scutirea. Dacă justificarea este acceptată de OC, elementul poate fi
exceptat. Dacă nu, iar site-ul nu a finalizat un plan de evaluare și atenuare a vulnerabilității, atunci OC trebuie să ridice o
neconformitate majoră față de 2.7.2.
Pentru multe site-uri, frauda alimentară este un aspect nou, iar partea cea mai grea este să începeți. Ce este evaluarea
vulnerabilității? Ce este o strategie de atenuare?
Strategia de fraudă alimentară este similară cu metodologia HACCP cu care sunt familiarizate site-urile. În termeni generali, este:
1. Identificați riscurile (vulnerabilitățile)
2. Determinarea acțiunilor corective și preventive (strategii de atenuare)
3. Examinați și verificați
4. Păstrați înregistrări
Cerințele privind frauda alimentară vorbesc mai degrabă despre „vulnerabilități” decât despre „risc”. Un risc (ISO 31000 Risk Management)
este ceva care a mai avut loc frecvent, va apărea din nou și există suficiente date pentru a efectua o evaluare statistică. Vulnerabilitatea este
mai degrabă o condiție care ar putea duce la un incident (Dr. John Spink, MSU). GFSI consideră că un „incident” este un „risc pentru
sănătatea consumatorului dacă nu este abordat”.
„Vulnerabilitățile” trebuie identificate în materialele și ingredientele primite și în cadrul site-ului. Nu toate materialele și
ingredientele sunt supuse riscurilor, iar cele mai mari riscuri pot fi de la ingrediente minore sau rare care provin din zone
geopolitice sensibile sau furnizori cu antecedente slabe. Ingredientele pot fi prioritizate în funcție de riscul perceput.
În cadrul site-ului, vulnerabilitățile pot include potențialul de înlocuire, diluare sau alterare intenționată sau accidentală.
Întrebarea care trebuie pusă este „cine beneficiază financiar de frauda alimentară internă?”
Strategiile de atenuare vor fi dezvoltate pe baza vulnerabilităților identificate.
Deși SQF cere ca evaluarea și atenuarea vulnerabilității fraudei alimentare să fie revizuite și verificate cel puțin o dată pe an, site-ul
ar trebui să fie constant conștient de istoricul furnizorilor și de schimbările din lanțul de aprovizionare care ar putea afecta
vulnerabilitățile.
SQFI recomandă furnizorilor care își inițiază strategiile de fraudă alimentară să caute asistență de la una dintre numeroasele resurse

care sunt disponibile online. Deși SQFI enumeră aceste resurse, nu ne asumăm nicio responsabilitate pentru informațiile pe care le
oferă sau pentru rezultatele asistenței pe care o oferă.
SQFI este partener cu Food Fraud Initiative de la Michigan State University (MSU) http://foodfraud.msu.edu. Acest grup oferă
cursuri on-line gratuite pentru site-uri și auditori despre frauda alimentară, numite Massive Open On-line Courses sau MOOC.
Alte resurse care ar putea fi luate în considerare includ evaluarea vulnerabilității PwC la frauda alimentară și baza de date USP privind fraudele
alimentare.
2.7.2 Ghid de audit
Ca și în cazul furnizorilor, frauda alimentară este, de asemenea, relativ nouă pentru auditori, iar SQFI recomandă ca toți auditorii SQF să
caute instruire în strategiile de fraudă alimentară prin resursele prezentate mai sus sau prin formarea lor internă CB.
Auditorul trebuie să evite predeterminarea vulnerabilităților site-ului privind frauda alimentară sau să ia o decizie rapidă cu privire la 2.7.2
Frauda alimentară. Frauda alimentară este o știință nouă și inexactă și nu există o metodologie prescrisă pentru determinarea
vulnerabilităților sau acțiunilor lor de atenuare. Se bazează pe informațiile pe care site-ul le are la dispoziție la momentul respectiv.
Auditorul va căuta dovezi de conformitate cu această cerință prin examinarea documentelor și înregistrărilor și interviuri.
• Există o conștientizare în cadrul conducerii superioare a necesității unei evaluări a vulnerabilității fraudei alimentare și a
strategiilor de atenuare.
• Există o evaluare a vulnerabilității actuală, documentată, care identifică vulnerabilitățile cheie ale ingredientelor, inclusiv
justificarea includerii lor. Trebuie să fie disponibilă metodologia de selectare a vulnerabilităților componente-cheie.
• Evaluarea vulnerabilității va include o evaluare a vulnerabilităților șantierului, inclusiv de la personal, contractori și alți
asociați.
• Există strategii documentate de atenuare (adică prevenire) pentru toate vulnerabilitățile identificate, care identifică ce
trebuie făcut și cine este responsabil.
• Strategiile de atenuare sunt active și sunt în curs de revizuire pentru eficacitate.
• Vulnerabilitățile și strategiile de atenuare sunt revizuite cel puțin anual.
• Există înregistrări disponibile de revizuire a programului de fraudă alimentară.
2.8 Managementul alergenilor
2.8.1 Managementul alergenilor pentru fabricarea alimentelor (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
2.8.1.1 Responsabilitatea și metodele utilizate pentru a controla alergenii și pentru a preveni sursele de alergeni să contamineze
produsul trebuie să fie documentate și implementate. Programul de management al alergenilor va include:
i. O analiză a riscurilor acelor materii prime, ingrediente și auxiliare de procesare, inclusiv lubrifianți de calitate alimentară, care
conțin alergeni alimentari;
ii. O evaluare a alergenilor alimentari de la locul de muncă din vestiare, automate, săli de prânz, vizitatori;
iii. Un registru al alergenilor care este aplicabil în țara de fabricație și țara (țarile) de destinație, dacă este cunoscut;
iv. O listă de alergeni care este accesibilă personalului relevant.

v. Pericolele asociate alergenilor și controlul acestora sunt încorporate în planul de siguranță alimentară. Un plan de
vi. management pentru controlul alergenilor identificați.
Programul de gestionare a alergenilor include identificarea, gestionarea și etichetarea produselor care conțin gluten, acolo unde este
cazul.
2.8.1.2 Trebuie furnizate instrucțiuni întregului personal implicat în recepția sau manipularea materiilor prime, a lucrărilor în curs, a
reprelucrării sau a produsului finit cu privire la modul de identificare, manipulare, depozitare și separare a materiilor prime care
conțin alergeni.

2.8.1.3 Trebuie luate măsuri pentru identificarea și separarea clară a alimentelor care conțin alergeni. Procedurile de segregare vor fi
implementate și monitorizate continuu.
2.8.1.4 În cazul în care materialul alergenic poate fi prezent în mod intenționat sau neintenționat, curățarea și igienizarea
suprafețelor de contact cu produs între schimbările de linie trebuie să fie eficiente, adecvate riscurilor și cerințelor legale și suficiente
pentru a elimina toți potențialii alergeni țintă de pe suprafețele de contact cu produs, inclusiv aerosoli. după caz, pentru a preveni
contactul încrucișat. Trebuie furnizate echipamente separate de manipulare și producție în cazul în care nu este posibilă o igienă
satisfăcătoare a liniei și curățarea sau separarea.
2.8.1.5 Pe baza evaluării riscurilor, procedurile de validare și verificare a eficacității curățării și igienizării zonelor și echipamentelor în
care sunt utilizați alergeni vor fi implementate în mod eficient.
2.8.1.6 Acolo unde poate fi prezent material alergenic, procedurile de schimbare a produsului trebuie să fie documentate și
implementate pentru a elimina riscul de contact încrucișat.
2.8.1.7 Sistemul de identificare a produselor trebuie să prevadă o identificare și etichetare clară în conformitate cu cerințele de
reglementare ale acelor produse produse pe liniile de producție și echipamentele pe care au fost fabricate alimente care conțin
alergeni.
2.8.1.8 Site-ul trebuie să documenteze și să implementeze metode pentru a controla acuratețea etichetelor produsului finit (sau a
informațiilor pentru consumatori, acolo unde este cazul) și pentru a se asigura că lucrările în curs și produsul finit este conform
etichetei cu privire la alergeni. Astfel de măsuri pot include aprobările etichetelor la primire, reconcilierea etichetelor în timpul
producției, distrugerea etichetelor învechite și verificarea etichetelor de pe produsul finit, după caz, și procedurile de schimbare a
produsului.
2.8.1.9 Sistemul de urmărire a produsului trebuie să ia în considerare condițiile în care sunt fabricate alimentele care conțin alergeni
și să asigure urmărirea completă a tuturor ingredientelor și auxiliarilor de procesare utilizați.
2.8.1.10 Reprelucrarea produsului care conține alergeni alimentari trebuie efectuată în condiții care să asigure menținerea siguranței
și integrității produsului. Produsul reluat care conține alergeni trebuie să fie clar identificat și trasabil.
2.8.1.11 Site-urile care nu manipulează materiale alergene sau produc produse alergene trebuie să documenteze, să implementeze și să
mențină un program de management al alergenilor care să abordeze cel puțin reducerea introducerii de alergeni neintenționați prin
intermediul furnizorilor, producătorilor contractuali, angajaților și activităților vizitatorilor.
Ce înseamnă?
Alergiile alimentare afectează o proporție mică, dar în creștere a populației. Ele sunt cele mai frecvente la copii, deși unele pot fi pe
tot parcursul vieții și pot provoca reacții ușoare până la severe și, uneori, care pun viața în pericol. Majoritatea alergenilor alimentari
sunt proteine și nu sunt denaturați în procesul de fabricare a alimentelor. Recunoașterea, gestionarea și comunicarea acestora
către consumator sunt așadar extrem de importante și adesea cerute de legislație.
Alergenii din alimente pot fi intenționați (adică, nuci în produsele pe bază de nuci, lapte în produsele pe bază de lapte) sau ca rezultat al
contactului încrucișat, care este termenul folosit atunci când un reziduu sau o cantitate mică de ingredient alergen este neintenționat.
adăugat la un produs alimentar. Acest lucru se poate întâmpla din cauza amestecării ingredientelor, schimbărilor de linie sau procedurilor
insuficiente de curățare și igienizare.
Unele site-uri au o expunere mare la alergeni care sunt parte integrantă a produsului (de exemplu, arahide în produsele de cofetărie cu
nuci), dar alte site-uri pot avea expunere la alergeni de contact încrucișat sau neintenționați, adică alergeni care nu fac parte din
ingrediente. Alte locații pot avea o expunere mică sau deloc la alergen, dar trebuie totuși să efectueze o evaluare a riscurilor pentru a se
asigura că nu există o expunere neintenționată la alergen.
Site-urile trebuie să fie familiarizate cu alergenii reglementați care se aplică în țara de fabricație și țara de destinație, dacă este
cunoscut. Alergenii reglementați diferă de la o țară la alta, iar produsul etichetat pentru vânzare în alte țări trebuie să respecte
reglementările de etichetare a alergenilor din țara respectivă.
Indiferent de includerea lui în reglementări, glutenul trebuie inclus în programul de alergeni al site-ului
Site-urile trebuie să fie, de asemenea, conștiente de necesitatea de a eticheta corect produsele care conțin alergeni conform reglementărilor.
Etichetarea incorectă este una dintre cauzele majore ale retragerii în multe țări și poate fi cauzată de procedurile slabe de schimbare a produsului,
precum și de informațiile incorecte pe etichetă.
Ce trebuie să fac?
Acest element este obligatoriu pentru toate unitățile de producție de alimente. Indiferent de expunerea considerată la alergen a locului,
este necesară o analiză de risc a tuturor ingredientelor, materialelor, locului de muncă (cantine, vestiare, automate) pentru a determina
riscul de contact încrucișat al alergenilor, astfel încât să se poată lua măsuri pentru a minimiza sau elimina risc.
Trebuie inițiat un plan de management pentru toate riscurile alergene identificate. În funcție de risc, acesta poate include procesul

curățenie și igienizare, validarea igienizării, segregarea ingredientelor și a produselor, controlul relucrării, programarea
produselor.
Locurile trebuie să stabilească starea alergenului materialelor și ingredientelor primite și să aibă proceduri pentru a izola și
controla materialele și produsele care conțin alergeni.
Sistemul de urmărire a produsului trebuie să includă condițiile în care sunt fabricate alimentele care conțin alergeni și să asigure
urmărirea completă a ingredientelor și a auxiliarilor de procesare.
Toți angajații trebuie să fie conștienți de prezența și riscul contaminării cu alergeni și să primească instrucțiuni cu privire la rolul lor în
gestionarea alergenilor și, în special, a alergenilor de contact încrucișat.
Site-ul trebuie să se asigure că toate produsele finite sunt conform etichetei cu privire la alergeni. Aceasta include asigurarea că etichetele
respectă reglementările privind etichetarea alergenilor din țara de fabricație și țara de destinație și că procedurile de schimbare a
produsului sunt controlate și supravegheate pentru a se asigura că produsul corect este pe eticheta corectă.
Anexa 2 Ghidul de curățare și igienizare cu alergeni din acest document include o schiță detaliată a cerințelor de gestionare a
alergenilor în cazul în care alergenii intenționați sau în contact încrucișat sunt considerați un pericol identificat.
2.8.1 Ghid de audit
Programul de management al alergenilor va fi revizuit inițial la auditul de birou, iar conformitatea va fi evaluată prin observare,
interviuri cu conducerea superioară și personalul operațional și revizuirea înregistrărilor de depozitare și producție la fiecare audit
de șantier.
Site-urile care sunt expuse la materiale alergene și nu au un program adecvat de management al alergenilor pot fi supuse unei
neconformități critice și unui eșec al auditului lor din cauza neconformității reglementărilor și a riscului pentru sănătatea
publică.
- Sunt cunoscuți alergeni reglementați în țara de origine și țara de destinație;

- Sunt cunoscuți alergeni care ar putea afecta materialele, echipamentele, procesele și produsele furnizorului, inclusiv
potențialii alergeni de contact încrucișat;
- A fost efectuată o evaluare a riscului de alergen pentru toate ingredientele, materialele, auxiliarii de procesare și
lubrifianții.
- A fost efectuată o evaluare a riscului de alergen la locul de muncă, inclusiv vestiare, cantine, automate etc.
- Un plan de management al alergenilor este documentat pe baza riscurilor identificate.

- Planul de management al alergenilor este implementat eficient.
- Metodele incluse în planul de management al alergenilor sunt suficiente pentru a preveni contaminarea neintenționată cu
alergen;
- Au fost efectuate evaluări de risc pentru materiile prime care conțin alergeni;
- Un registru de materiale și ingrediente care conțin alergeni a fost elaborat și este exact; Managementul
- alergenilor este inclus în planul (planurile) de siguranță alimentară (consultați 2.4.3);
- Personalul implicat în recepția sau manipularea materiilor prime, a lucrărilor în curs, a reprelucrării sau a produsului finit a fost
instruit cu privire la modul de identificare, manipulare, depozitare și separare a materiilor prime care conțin alergeni.
- Curățarea, igienizarea și inspecția echipamentelor sunt finalizate înainte de schimbarea produselor alergene;
- Se efectuează verificarea eficienței igienizării. Curățarea echipamentelor care conțin alergeni este verificată înainte
de schimbarea produsului;
- Au fost dezvoltate proceduri specifice pentru depozitarea ingredientelor care conțin alergeni; Segregarea
- echipamentelor pentru controlul alergenilor este efectuată și gestionează eficient riscul alergenilor de contact
încrucișat;
- Sistemul de identificare a produselor se adresează materialelor, ingredientelor, lucrărilor în curs și produselor care
conțin alergeni (vezi 2.6.1);
- Sistemul de urmărire a produsului se adresează materialelor, ingredientelor, lucrărilor în curs și produselor care
conțin alergeni (vezi 2.6.2);
- Produsele care conțin alergeni sunt etichetate corespunzător pentru a le identifica ca alergeni și îndeplinesc cerințele de
reglementare pentru etichetarea alergenilor;
- Procedurile de schimbare a produsului sunt implementate și supravegheate corespunzător.
- Angajații sunt conștienți de riscul alergenilor și de procedurile de gestionare a alergenilor.

2.8.2 Managementul alergenilor pentru fabricarea hranei pentru animale de companie (obligatoriu)
2.8.2.1 Responsabilitatea și metodele utilizate pentru controlul alergenilor și pentru prevenirea surselor de alergeni să contamineze
produsul trebuie să fie documentate și implementate. Programul de management al alergenilor va include:
i. O analiză de risc a acelor intrări și auxiliare de procesare, inclusiv lubrifianți de calitate alimentară, care conțin alergeni
alimentari;
ii. O evaluare a alergenilor alimentari de la locul de muncă din vestiare, automate, săli de prânz, vizitatori;
iii. O listă de alergeni care este accesibilă personalului relevant.
iv. Pericolele asociate alergenilor și controlul acestora sunt încorporate în planul de siguranță alimentară.
2.8.2.2 Etichetarea produsului, în conformitate cu cerințele de reglementare, trebuie să includă alergeni în care au fost identificate
riscuri de contact încrucișat.
Ce înseamnă?
O modificare în ediția 8 a furnizat o cerință separată a codului pentru gestionarea alergenilor în unitățile de hrană pentru animale de companie, iar instalațiile de
producție a hranei pentru animale de companie sunt acum necesare pentru a dezvolta implementarea unui program de management al alergenilor.
Ce trebuie să fac?
Programul de management al alergenilor trebuie să se bazeze pe o analiză a riscurilor care abordează potențialele amenințări la adresa
utilizatorului vizat și să includă măsuri de control și proceduri de monitorizare.
Se așteaptă ca amplasamentul să efectueze o evaluare a riscurilor care să includă populația vizată pentru consumul produsului
finit. Este de așteptat ca site-ul să respecte cerințele de reglementare pentru controlul alergenilor și să monitorizeze în mod regulat
modificările în politica site-ului, datele științifice sau reglementările. Ignoranța nu este o scuză. Locurile trebuie să stabilească
starea alergenului a materialelor și ingredientelor primite și să aibă proceduri pentru izolarea și controlul materialelor și produselor
care conțin alergeni.
Cerințele privind etichetarea alergenilor trebuie să respecte politica companiei sau cerințele de reglementare.
2.8.3 Managementul alergenilor pentru producătorii de hrană pentru animale

2.8.3.1 Site-urile care produc exclusiv hrana pentru animale și nu produc, manipulează sau depozitează alimente sau produse alimentare pentru animale de companie
nu sunt obligate să implementeze un plan de management al alergenilor, cu excepția cazului în care este cerut de reglementări sau de cerințele clienților.
2.8.3.2 În cazul în care un plan de management al alergenilor este cerut de regulament sau de specificațiile clientului, se vor aplica
cerințele de la 2.8.2.
Ce înseamnă?
O modificare a ediției 8 a furnizat o cerință separată a Codului pentru gestionarea alergenilor pentru producătorii de hrană pentru animale și, cu
excepția cazului în care este cerut de cerințele de reglementare sau ale clienților, nu este necesar un plan de management al alergenilor.
Ce trebuie să fac?
Dacă producătorul de hrană pentru animale este solicitat, atunci se vor aplica cerințele de la 2.8.2 Managementul alergenilor pentru fabricarea hranei
pentru animale de companie. Aceasta înseamnă că programul de gestionare a alergenilor trebuie să se bazeze pe o analiză de risc care abordează
potențialele amenințări la adresa utilizatorului vizat și include măsuri de control și proceduri de monitorizare.

2.9 Instruire
2.9.1 Cerințe de instruire
Ce spune codul SQF
2.9.1.1 Trebuie definită și documentată responsabilitatea pentru stabilirea și implementarea nevoilor de instruire ale personalului
organizației pentru a se asigura că are competențele necesare pentru a îndeplini acele funcții care afectează produsele, legalitatea
și siguranța.
2.9.1.2 Personalul care îndeplinește sarcinile esențiale pentru implementarea eficientă a Sistemului SQF și menținerea
cerințelor de reglementare și de siguranță alimentară trebuie să fie asigurată de o pregătire adecvată.
Ce înseamnă?
Ce se consideră pregătire adecvată? Toți angajații companiei care sunt responsabili pentru îndeplinirea sarcinilor legate de planul de
siguranță alimentară sau de alte roluri asociate planului trebuie să fie instruiți cu privire la procedurile care se referă direct la
responsabilitățile lor specifice, precum și la acele politici care afectează siguranța produsului. Instruirea poate fi efectuată la locul de muncă
de către personal tehnic calificat sau extern de instituții recunoscute.
Ce trebuie să fac?
Trebuie efectuată o analiză a nevoilor de formare pentru a identifica abilitățile necesare pentru fiecare rol din sistemul SQF.
Aceasta se va baza pe fișele postului (consultați 2.1.2.8), proceduri și instrucțiuni de lucru (consultați 2.1.3). Este important să ne
asigurăm că toate posturile relevante sunt acoperite și că angajații în schimburi și angajații de ajutor sunt incluși pentru a ne
asigura că nu există lacune în cerințele de formare. Trebuie să fie inclus și personalul cu funcții de supraveghere, management sau
tehnică.
Analiza nevoilor de formare va sta la baza programului de formare (vezi 2.9.2).
2.9.1 Ghid de audit
Cerințele de formare vor fi evaluate la fiecare audit de șantier prin interviu și examinarea înregistrărilor. Dovezile pot include:
- A fost efectuată analiza nevoilor de formare;
- Analiza nevoilor de instruire se bazează pe fișele postului cerute în cadrul Sistemului SQF;
- Analiza nevoilor de formare include acoperirea tuturor turelor și ajutorului.
2.9.2 Program de formare (obligatoriu)
Ce spune codul SQF
Un program de formare a angajaților va fi documentat și implementat. Acesta subliniază competențele necesare pentru sarcini
specifice și metodele de formare care trebuie aplicate pentru acei personal care îndeplinește sarcini asociate cu:
i. Dezvoltarea și aplicarea bunelor practici de producție;
ii. Aplicarea cerințelor de reglementare alimentară;
iii. Pași identificați prin analiza pericolelor și/sau alte instrucțiuni ca fiind critici pentru implementarea eficientă a planului de
siguranță alimentară și menținerea siguranței alimentelor; și
iv. Sarcini identificate ca fiind esențiale pentru îndeplinirea implementării și întreținerii eficiente a sistemului SQF.
Ce înseamnă?
Odată ce cerințele de instruire sunt identificate (consultați 2.9.1), furnizorul trebuie să se asigure că personalul este instruit pentru

să-și îndeplinească în mod competent atribuțiile și responsabilitățile. Angajații pot desfășura aceste activități dacă li se oferă
instrucțiuni clare și concise cu privire la cum, când și unde să îndeplinească sarcinile și să înregistreze informațiile.
Ce trebuie să fac?
Următoarele programe sunt considerate elementele minime necesare pentru formarea angajaților. Ele pot fi oferite ca
instruire la clasă sau la locul de muncă de către personal calificat. Uneori se poate oferi instruire
prin întâlniri de echipă. Tipul și profunzimea pregătirii vor depinde de desemnarea muncii angajatului.
Cerințele pot include:
- Performanța locului de muncă/sarcină
- Politicile și procedurile companiei privind siguranța alimentară
- Bune practici de fabricație, inclusiv conformitatea cu reglementările
- Proceduri de curățare și igienizare
- Prezentare generală HACCP și roluri specifice în cadrul planului HACCP
- Biosecuritate și apărare alimentară
- Control chimic
- Comunicarea pericolelor
- Agenți patogeni de origine alimentară
- Managementul alergenilor
- Pregătirea pentru situații de urgență
2.9.2 Ghid de audit
Programul de instruire a angajaților va fi evaluat la auditul inițial de birou și conformitatea la fiecare audit de șantier prin
interviu, observarea sarcinilor și examinarea înregistrărilor. Dovezile pot include:
- Programul de formare a angajaților se bazează pe o analiză a nevoilor de formare (vezi 2.9.1);
- Programul de formare a angajaților acoperă toate fișele de post necesare în cadrul Sistemului SQF (vezi 2.1.2.8);
- Programul de formare a angajaților include bune practici de producție/agricole (după caz);
- Programul de formare a angajaților include programe pre-condiții;
- Programul de instruire a angajaților include cerințe de reglementare a alimentelor;
- Programul de instruire a angajaților include analize de pericole relevante pentru rolul angajaților în planul de
siguranță alimentară;
- Programul de instruire a angajaților include menținerea planului de siguranță alimentară relevant pentru rolul
angajaților în planul de siguranță alimentară;
- Programul de instruire a angajaților include cerințe pentru a îndeplini specificațiile clienților;
- Programul de formare a angajaților a fost implementat și menținut eficient.
2.9.3 Instrucțiuni
Ce spune codul SQF
2.9.3.1 Instrucțiunile trebuie să fie disponibile în limbile relevante pentru personal, explicând modul în care trebuie îndeplinite toate
sarcinile esențiale pentru îndeplinirea conformității cu reglementările, menținerea siguranței alimentelor și eficiența procesului.

Ce înseamnă?
Instrucțiunile de lucru trebuie să fie disponibile pentru toți angajații care îndeplinesc sarcini care fac parte din Sistemul SQF, de exemplu,
contribuie la îndeplinirea conformității cu reglementările; controalele privind siguranța alimentară și eficiența procesului identificate în
Sistemul SQF și în specificațiile clienților.
Ce trebuie să fac?
Instrucțiunile pot fi furnizate în mai multe moduri, cum ar fi:
- Instrucțiunile de lucru scrise pot fi utile atunci când o anumită sarcină este complicată (de exemplu, necesită operatori calificați)
sau repetitivă (de exemplu, muncă banală care, în general, are ca rezultat o rotație mare a personalului și necesită un efort
constant de pregătire). Aceste instrucțiuni pot servi drept referință valoroasă de instruire atunci când personalul trebuie să verifice
modul corect de a efectua o sarcină. Instrucțiunile scrise pot fi sub forma unor programe pre-condiții (consultați 2.3.1 i) și vor fi
disponibile (dacă este practic) acolo unde este îndeplinită sarcina.
- Fotografiile și diagramele pot fi deosebit de utile pentru a depăși barierele lingvistice sau atunci când o sarcină implică o
serie de pași diferiți.
Instrucțiunile pot fi incluse în manualul de siguranță alimentară (2.1.3) și trebuie menținute la zi pe măsură ce procesele sau cerințele
sistemului se modifică.
2.9.3 Ghid de audit
Instrucțiunile de lucru vor fi evaluate la auditul inițial de birou și conformitatea la fiecare audit de șantier prin interviu cu
personalul cheie, observarea sarcinilor și examinarea înregistrărilor. Dovezile pot include:
- Există instrucțiuni de lucru specifice pentru menținerea planului de siguranță alimentară și sarcinile asociate;
- Există instrucțiuni de lucru specifice pentru întreținerea programelor pre-condiții și a altor sarcini legate de Sistemul
SQF;
- Există instrucțiuni de lucru specifice pentru aderarea la specificațiile clientului;
- Instrucțiunile de lucru sunt cunoscute și aplicate de personalul care efectuează sarcini de siguranță alimentară;
- Instrucțiunile de lucru sunt actualizate pe măsură ce apar modificări ale procesului sau ale sistemului SQF.
2.9.4 Cerința de instruire HACCP
Ce spune codul SQF
2.9.4.1 Trebuie oferită instruire HACCP pentru personalul implicat în elaborarea și menținerea planurilor de siguranță alimentară.
Ce înseamnă?
Pentru practicianul SQF este necesară instruirea HACCP examinabilă de două zile (sau echivalentă) (consultați 2.1.2.5). Cu toate
acestea, alți angajați implicați în elaborarea planurilor de siguranță alimentară trebuie să fie, de asemenea, instruiți în HACCP. De
asemenea, personalul implicat în menținerea planurilor de siguranță alimentară trebuie să înțeleagă principiile HACCP și procesul
HACCP, precum și rolul lor în procesul HACCP.
Ce trebuie să fac?
Instruirea HACCP pentru practicianul SQF trebuie să fie instruire externă printr-un centru de formare recunoscut. Pentru restul personalului
implicat în Sistemul SQF, instruirea poate fi fie/sau:
- Tot printr-un furnizor extern de formare recunoscut;
- Pe net;
- Furnizat intern printr-un trainer HACCP calificat sau un practician SQF.
Indiferent de metoda utilizată, participanții trebuie să aibă o bună înțelegere a metodei HACCP și a aplicării acesteia

în cadrul site-ului lor. Trebuie păstrată o înregistrare a instruirii HACCP.
Acreditările practicianului SQF vor fi confirmate la auditul inițial de birou. Instruirea HACCP pentru alți membri ai personalului va fi
confirmată prin interviu și revizuirea înregistrărilor la fiecare audit de șantier. Dovezile pot include:
- S-a oferit instruire HACCP pentru tot personalul asociat cu elaborarea și menținerea planurilor de siguranță
alimentară;
- Tot personalul asociat cu elaborarea și menținerea planurilor de siguranță alimentară înțelege principiile HACCP și
metoda HACCP;
- Tot personalul asociat cu dezvoltarea și întreținerea planurilor de siguranță alimentară este conștient de rolurile
și responsabilitățile lor.
2.9.5 Limbă
Ce spune codul SQF
2.9.5.1 Materialele de instruire și furnizarea de instruire trebuie să fie furnizate într-o limbă înțeleasă de personal.
Ce înseamnă?
În cazul în care angajații nu au ca limbă principală, limba în care se desfășoară activitatea furnizorului, materialele de instruire și
instrucțiunile de lucru trebuie să fie furnizate într-o limbă sau o formă care este înțeleasă de acești angajați. De exemplu,
furnizorii din țările vorbitoare de limbă engleză, care lucrează cu angajați cu limba engleză ca a doua limbă și/sau cunoaștere
limitată a limbii engleze, instruire și formare trebuie să fie disponibile într-o limbă sau limbi înțelese de toți angajații.
Ce trebuie să fac?
Furnizorii trebuie:
- Stabiliți limbile comune ale angajaților care lucrează în cadrul șantierului;
- Luați în considerare nivelul de alfabetizare al tuturor angajaților;
- Furnizați instrucțiuni (vezi 2.9.3) referitoare la proces, siguranța alimentelor în limbile comune ale angajaților;
- Oferiți instruire (consultați 2.9.2) referitoare la Sistemul SQF în limbile comune ale angajaților;
- Asigurați-vă că mesajele transmise prin instruire și instrucțiuni de lucru sunt înțelese de toți angajații;
- Asigurați-vă că materialele de instruire și instrucțiunile de lucru în alte limbi sunt actualizate pe măsură ce materialele primare sunt
modificate.
2.9.5 Ghid de audit
Respectarea acestei cerințe va fi confirmată prin interviu, observare și revizuire a materialelor de instruire și a instrucțiunilor
de lucru la fiecare audit de șantier. Dovezile pot include:
- O revizuire a limbilor primare vorbite în cadrul personalului furnizorului;
- Revizuirea altor instrucțiuni de lucru lingvistice și materiale de instruire disponibile;
- Înțelegerea angajaților limbi străine ai Sistemului și a sarcinilor implicate.

2.9.6 Instruire de perfecționare
Ce spune codul SQF
2.9.6.1 Programul de formare trebuie să includă prevederi pentru identificarea și implementarea nevoilor de perfecţionare a
organizaţiei.
Ce înseamnă?
Acest element se referă la 2.9.2 – Program de formare. Furnizorul trebuie să se asigure că instruirea este actualizată și să ofere cursuri
de perfecționare, după caz. Acest lucru poate avea loc pe o bază anuală, la începutul unui nou sezon sau pe măsură ce apar modificări
ale produsului, procesului sau sistemului SQF.
Ce trebuie să fac?
Furnizorul trebuie să identifice ce formare de perfecţionare este necesară şi când şi cum urmează să fie aplicată. poate Antrenament de reîmprospătare
include:
- Revizuirea Sistemului SQF la începutul unui nou sezon pentru angajații sezonieri;
- Instruire pentru angajații implicați într-o modificare a procesului, produsului sau procedurilor din cadrul Sistemului SQF;
- Instruire de actualizare regulată pentru personalul permanent.
Respectarea acestei cerințe va fi confirmată prin interviu, observare și revizuire a programului de formare la fiecare
audit de șantier. Dovezile pot include:
- Programul de instruire include cursuri de perfecționare;
- Programul de formare identifică mijloace pentru realizarea cerințelor de perfecționare;
- Formarea de perfecționare este adecvată tipului de afacere și sistemului SQF;
- Se aplică cursuri de perfecționare conform programului de formare.
2.9.7 Registrul abilităților de formare
Ce spune codul SQF
2.9.7.1 Trebuie menținut un registru de competențe de formare care descrie cine a fost instruit în competențe The
relevante. registrul va indica:
i. Numele participantului;
ii. Descrierea aptitudinilor;
iii. Descrierea instruirii oferite;
iv. Data finalizarii antrenamentului;
v. Formator sau furnizor de formare; și
vi. Verificarea supraveghetorului că instruirea a fost finalizată și că stagiarul este competent să îndeplinească sarcinile cerute.
Ce înseamnă?
Un registru de competențe de antrenament este un fișier de înregistrări de antrenament. Registrele de instruire trebuie să identifice
pregătirea aplicată, abilitățile dobândite și evaluarea aplicată pentru a se asigura că competența a fost dobândită. Registrul de formare
trebuie să respecte programul de formare (2.9.2), care îndeplinește cerințele analizei nevoilor de formare (2.9.1)
Ce trebuie să fac?
Furnizorul este obligat să întocmească un registru de competențe de formare a personalului și să documenteze cine este instruit și când au fost instruit pentru a
îndeplini o anumită sarcină. Acesta poate fi sub forma unui dosar formal de instruire pentru personalul permanent care detaliază formarea

întreprinse și semnate și datate de către angajatul subiect, sau o matrice de formare poate fi utilizată pentru a ține evidența echipelor de
muncă mari sau rotative.
Indiferent de formularul utilizat, registrul de instruire trebuie să identifice:
- Participantul stagiar;
- Abilitatea sau cunoștințele aplicate;
- Tipul de formare oferită;
- Data instruirii;
- Furnizor de formare (de exemplu, intern sau extern);
- Evaluarea competențelor (în general de către supervizorul imediat).
De asemenea, este recomandabil să existe un rezumat general care să facă legătura între registrul de formare și analiza nevoilor de formare (consultați
2.9.1), astfel încât lacunele din programul de formare (2.9.2) să poată fi identificate și corectate.
2.9.7 Ghid de audit
Conformitatea cu această cerință va fi confirmată prin interviu și revizuirea înregistrărilor de instruire la fiecare audit de
șantier. Dovezile pot include:
- Registrul competențelor de formare este disponibil și actualizat;
- Registrul competențelor de formare include numele participantului, descrierea competențelor, formarea oferită,
data formării, furnizorul de formare și verificarea competențelor;
- Înregistrările individuale ale competențelor de formare sunt semnate și datate de către participanți;
- Verificarea competențelor este semnată și datată de un supervizor sau de altă persoană competentă.

Anexa 1: Ghid de curățare și igienizare cu alergeni

Introducere
Institutul SQF oferă actualizări pentru a extinde semnificația Codului SQF și oferă îndrumări suplimentare cu privire la problemele
importante abordate în Codul SQF. Gestionarea alergenilor este tratată în Modulul 2, secțiunea 2.8.2 din Codul SQF, ediția 7. În acest
ghid, SQFI abordează gestionarea alergenilor, cu accent deosebit pe practicile de curățare și igienizare pentru controlul alergenilor.
Alergiile alimentare afectează o proporție mică, dar în creștere a populației. Ele sunt cele mai frecvente la copii, deși unele pot fi pe
tot parcursul vieții și pot provoca reacții ușoare până la severe și, uneori, care pun viața în pericol. Majoritatea alergenilor alimentari
sunt proteine și nu sunt denaturați în procesul de fabricare a alimentelor. Prin urmare, recunoașterea, gestionarea și comunicarea
acestora către consumator sunt extrem de importante.
Alergenii din alimente pot fi intenționați (adică nuci în produsele pe bază de nuci, lapte în produsele pe bază de lapte) sau introduși
prin contact încrucișat, care este termenul utilizat atunci când un reziduu sau o cantitate mică de ingredient alergen este adăugat
neintenționat la un produs alimentar. Acest lucru se poate întâmpla din cauza amestecării ingredientelor, schimbărilor de linie sau
procedurilor insuficiente de curățare și igienizare.
2.8.2.1 Responsabilitatea și metodele utilizate pentru controlul alergenilor și pentru prevenirea surselor de alergeni să
contamineze produsul trebuie să fie documentate și implementate.
Documentați responsabilitatea și metodele utilizate pentru a controla alergenii și pentru a preveni contactul încrucișat cu
orice materiale alergene sau non-alergenice diferite.
Unele produse alimentare conțin ingrediente care sunt alergeni cunoscuți și trebuie să fie declarate și etichetate conform
cerințelor de etichetare reglementare din țara de origine și țara de destinație.
Cu toate acestea, alergenii de contact încrucișat sunt mai greu de controlat. Aceștia sunt urme sau alergeni ocazionali care
nu sunt destinati să fie în produs și nu vor apărea pe lista de ingrediente. Acestea apar prin formulare incorectă,
programare proastă a liniilor, reprelucrare, auxiliare de procesare sau prezență neașteptată în ingrediente (de exemplu,
lactoză folosită ca purtător pentru arome). Alergenii de contact încrucișat pot fi controlați numai prin practici de
management aprofundate și eficiente în cadrul plantei.
(Notă: Mulți comercianți cu amănuntul nu vor accepta etichetarea „poate conține” ca un control de management al produselor de marcă
comerciant. Includerea intenționată a ingredientelor alergene trebuie să fie etichetată corespunzător. Cu toate acestea, alergenii de contact
încrucișat trebuie preveniți prin intermediul unor controale de management adecvate.)
2.8.2.1.i. Programul de gestionare a alergenilor trebuie să includă o analiză a riscurilor acelor materii prime, ingrediente și
auxiliari de procesare, inclusiv lubrifianți de calitate alimentară care conțin alergeni.
Trebuie efectuată o analiză documentată a riscului (pericolului) a tuturor ingredientelor, materiilor prime și auxiliarilor de procesare
care sunt utilizați în amplasament.
Fiecare site trebuie să cunoască alergenii intenționați și de contact încrucișat care ar putea apărea și riscul potențial de
apariție. Aceasta include asigurarea că furnizorii de materiale, ingrediente și auxiliari de procesare (inclusiv lubrifianți de
calitate alimentară) declară orice substanțe alergene din materialele pe care le furnizează, inclusiv potențialul de alergeni
de contact încrucișat.
Acest lucru nu se aplică numai ingredientelor utilizate într-un anumit produs finit, ci și celor utilizate pe întregul site.
Evaluarea riscului trebuie să se aplice și potențialilor alergeni din materiale și produse care sunt depozitate sau produse pe
alte linii din același loc, sau alteori pe aceeași linie. De exemplu, un producător de produse de cofetărie poate produce o
serie de linii de produse, dar numai una conține arahide. The
evaluarea riscurilor trebuie să includă potențialul ca alergenii de arahide să contamineze produsele care nu sunt alune.
2.8.2.1.ii. Programul de gestionare a alergenilor trebuie să includă un registru al alergenilor care este aplicabil în țara
producătorului și în țara (țarile) de destinație.
Se va elabora un registru (listă) al alergenilor din site care sunt de îngrijorare în țara de fabricație și țara de vânzare.
Lista alergenilor de reglementare variază de la o țară la alta, iar producătorii de alimente trebuie să fie familiarizați cu
alergenii declarabili în țările în care sunt vândute produsele și să se asigure că sunt respectate legile de etichetare din acea
țară. De asemenea, ei trebuie să fie conștienți de schimbările din legislație, deoarece alergenii de reglementare se modifică
din când în când.
2.8.2.1.iii Programul de gestionare a alergenilor include o listă de alergeni care este accesibilă personalului relevant

Trebuie subliniată o listă cu tot ce se află în locul de procesare care conține alergeni care pot fi accesați de personalul
implicat în operațiunile de producție.
Conștientizarea personalului este esențială pentru a evita includerea neintenționată a urmelor de material alergen în
produse și trebuie asigurată o instruire care să includă consecințele consumului neintenționat de alergeni și metodele
necesare pentru a preveni contaminarea.
Urme de materiale alergene pot fi transferate pe produse din haine, selectarea incorectă a ingredientelor, scurgerile și
curățarea inadecvată.
2.8.2.1.iv. Programul de gestionare a alergenilor trebuie să includă pericolele asociate alergenilor și controlul acestora
încorporat în planul de siguranță alimentară.
Planul de siguranță alimentară trebuie să arate pericolele (probleme potențiale) asociate cu depozitarea, mișcarea și utilizarea
alergenilor în instalație și modul în care aceste pericole sunt controlate.
Toți alergenii identificați intenționați și de contact încrucișat trebuie să fie incluși în Planul de siguranță alimentară bazat pe HACCP
și trebuie identificate controalele acestora. În unele cazuri, controalele alergenilor pot fi identificate ca CCP din cauza riscului pentru
sănătatea publică, a încălcării reglementărilor de etichetare și a potențialului de retragere a produselor. (Mulți
au avut loc retrageri din cauza nedeclarării alergenilor.)
Controalele pot include, dar nu se limitează la:
- Specificații pentru ingrediente și materii prime;
- Recepția și depozitarea separată a materiilor prime și ingredientelor;
- Depozitarea separată a lucrărilor în curs și a produselor finite;
- Programarea materialelor care conțin alergeni după materialele care nu conțin alergeni;
- Proiectarea echipamentului pentru a evita acumulările, gâturile de sticle și pentru a permite separarea materialelor foarte
alergene;
- Controlul reprelucrarii;
- Proceduri de curățare și igienizare cu alergeni (consultați mai jos);
- Testarea produselor si echipamentelor.
2.8.2.iv. Programul de gestionare a alergenilor trebuie să includă instrucțiuni cu privire la modul de identificare, manipulare,
depozitare și separare a materiilor prime care conțin alergeni furnizate personalului responsabil de primirea materiilor
prime țintă.
2.8.2.1.vi. Programul de gestionare a alergenilor trebuie să includă prevederi pentru identificarea și separarea clară a
alimentelor care conțin alergeni.
Trebuie documentate instrucțiuni pentru personalul de primire și operațional cu privire la modul de identificare, depozitare și
păstrare separată a materialelor nealergenice și a oricăror materiale despre care se știe că conțin alergeni.
Furnizorii SQF trebuie să identifice toate ingredientele alergene la primire și să le depoziteze separat de materialele
nealergenice și de materialele care conțin alte tipuri de alergeni. Personalul implicat în primirea și depozitarea trebuie să
fie pe deplin conștient de prezența și riscul alergenilor și de procedura de depozitare.
Toate ingredientele trebuie să fie clar etichetate cu numele substanței alergenice și trebuie depozitate și transportate
pentru a evita scurgerea sau scurgerea pe alte materiale nealergenice.
2.8.2.1.vii. Curățarea și igienizarea suprafețelor de contact cu produsul între schimbările de linie trebuie să fie eficiente,
adecvate riscurilor și cerințelor legale și suficiente pentru a elimina toți potențialii alergeni țintă de pe suprafețele de
contact cu produsul, inclusiv aerosolii, după caz, pentru a preveni contactul încrucișat.
2.8.2.1.viii. Pe baza evaluării riscurilor, procedurile de validare și verificare a eficacității curățării și igienizării zonelor și
echipamentelor în care sunt utilizați alergeni vor fi implementate în mod eficient.
Procedurile de curățare și igienizare pe liniile producătoare de produse alergene și non-alergenice trebuie să fie eficiente și
validate.
Procedurile de curățare documentate, implementate și validate în mod eficient sunt esențiale pentru a evita transferul
alergenilor de contact încrucișat între produse. Acest lucru este discutat mai detaliat în secțiunea 2.
2.8.2.1.ix. Echipamente separate de manipulare și producție acolo unde nu este posibilă o igienă satisfăcătoare a liniei și
curățarea sau separarea.

Acolo unde nu se poate realiza o curățare satisfăcătoare, este necesar un echipament separat de manipulare și producție.
În cazul în care riscul de alergen este mai mare (de exemplu, proteina de arahide poate provoca reacții alergice grave în cantități
mici) sau proiectarea echipamentului de procesare nu permite curățarea adecvată, trebuie furnizate echipamente de producție
separate și izolate pentru a evita contactul încrucișat. De asemenea, trebuie avut grijă pentru a evita contactul încrucișat din cauza
fluxului de aer, a transferului pe unelte sau echipamente sau a mișcării personalului de la o linie la alta.
Validarea și verificarea curățeniei

Una dintre zonele de posibilă confuzie este cerințele pentru validarea și verificarea curățării alergenilor.
Secțiunea 2.8.2.1.vii prevede; „Curățarea și igienizarea suprafețelor de contact cu produsul între schimbările de linie trebuie să fie
eficiente, adecvate riscurilor și cerințelor legale și suficiente pentru a elimina toți potențialii alergeni țintă de pe suprafețele de
contact cu produsul, inclusiv aerosolii, după caz, pentru a preveni contactul încrucișat.”
Secțiunea 2.8.2.1.viii prevede „Pe baza evaluării riscurilor, procedurile de validare și verificare a eficacității curățării și igienizării
zonelor și echipamentelor în care sunt utilizați alergeni vor fi implementate în mod eficient.
Interpretare
Codul SQF cere validarea și verificarea procedurilor de curățare și igienizare pentru echipamentele de contact cu produsul și, prin
urmare, utilizarea testării produsului finit pentru validarea curățării nu este considerată adecvată. Un program de verificare trebuie
să fie construit pe un studiu de validare inițial care identifică alergenul(i) țintă, nivelurile de prag și severitatea contaminării și să arate
că procesul de curățare și testarea utilizate sunt eficiente pentru a oferi rezultatele dorite în mod constant. Odată ce procesul de
curățare a fost validat ca eficient, se va stabili un program de verificare/monitorizare/inspecție pentru a se asigura că procesul de
curățare validat este utilizat, menținut și eficient.
Validare
Scopul validării este de a demonstra că procesul de curățare utilizat este eficient în eliminarea alergenului de îngrijorare. Această
dovadă necesită dovezi că alergenul specific a fost de fapt îndepărtat sau redus la un nivel acceptabil prin procedura de curățare. Prin
urmare, doar un test specific alergenului va oferi această dovadă.
Metodele acceptabile de testare de validare presupun folosirea unui test specific alergenului care este eliminat. Acestea necesită, în
general, utilizarea unei metode de testare care utilizează un antigen (alergenul) și un anticorp specific antigenului. Un exemplu de
test de antigen și anticorpi este imunotestul legat de enzime sau metoda ELISA. Metoda ELISA poate fi cantitativă sau calitativă și
poate fi efectuată într-un laborator sau cu truse de testare disponibile pentru uz în plante; fie este acceptabil.
Trusele de testare ELISA sunt disponibile de la mai mulți producători și sunt Dispozitivele de
utilizate în mod obișnuit în industria alimentară. testare cu flux lateral utilizează, de asemenea, o metodă bazată pe ELISA și sunt
de asemenea eficient în detectarea alergenilor specifici. În timp ce dispozitivele cu flux lateral sunt doar calitative, cele mai multe au
sensibilități de aproximativ 10 părți per milion (ppm) și sunt disponibile pentru majoritatea alergenilor obișnuiți și sunt proiectate pentru
utilizare într-un mediu vegetal.
Atât testele ELISA, cât și kiturile de testare a fluxului lateral au fost acceptate de oamenii de știință recunoscuți în cercetarea
alergenilor și îndeplinesc cerințele pentru validarea igienizării Codului SQF. Trebuie remarcat faptul că pot exista și alte teste
„acceptabile” pentru metodele de validare care pot fi utilizate, dar testul trebuie să îndeplinească criteriile „specifice pentru alergen”
sau să ofere alte dovezi că validarea este eficientă. Institutul SQF nu susține nicio tehnologie sau metodologie anume și se bazează
pe site pentru a furniza dovezi ale unei metode de curățare validate științific și eficiente. La fel ca orice validare a oricărui control al
siguranței alimentelor, este necesară revalidarea periodică pentru a lua în considerare orice modificări care ar fi putut avea loc. Nu
toți alergenii au niște truse de testare specifice care includ câțiva pești cu aripioare și alergeni care au fost modificați prin
fermentație,
Verificare
Odată ce s-a demonstrat că o metodă de curățare validată îndepărtează materialul alergenic în cauză, unitatea trebuie să verifice dacă procedurile validate au fost utilizate de fiecare dată. Această verificare trebuie
documentată de o persoană responsabilă din șantier care a fost instruită în metoda de curățare validată. Cea mai frecventă metodă folosită este observarea directă a procedurii de curățare validate în timpul procesului de
igienizare. O altă metodă de verificare acceptabilă este utilizarea tampoanelor foarte sensibile care testează proteinele. Aceste tampoane dezvoltate recent vor detecta proteinele totale la aproximativ 20 ppm. Deoarece
aceste dispozitive testează numai proteinele totale și nu alergenii specifici, ele nu sunt acceptabile pentru validare, dar vor servi pentru a verifica dacă echipamentul a fost curățat temeinic. Există, de asemenea, tampoane
sensibile de testare ATP disponibile, dar prezența ATP nu indică prezența proteinei care este materialul alergen. Utilizarea acestor tampoane cu proteine totale sau a tampoanelor sensibile la ATP trebuie calibrată cu
procedura de curățare validată prin utilizarea lor imediat după utilizarea metodei validate și înregistrarea rezultatelor atât ale testului specific alergenului, cât și ale testului cu proteine sau ATP. De asemenea, trebuie să ne
asigurăm că tamponarea suprafeței are loc la colțuri, îmbinări și crăpături din echipament, precum și pe suprafețele deschise, pentru a verifica dacă există proteine reținute în echipament. Utilizarea acestor tampoane cu
proteine totale sau a tampoanelor sensibile la ATP trebuie calibrată cu procedura de curățare validată prin utilizarea lor imediat după utilizarea metodei validate și înregistrarea rezultatelor atât ale testului specific
alergenului, cât și ale testului cu proteine sau ATP. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că tamponarea suprafeței are loc la colțuri, îmbinări și crăpături din echipament, precum și pe suprafețele deschise, pentru a
verifica dacă există proteine reținute în echipament. Utilizarea acestor tampoane cu proteine totale sau a tampoanelor sensibile la ATP trebuie calibrată cu procedura de curățare validată prin utilizarea lor imediat după
utilizarea metodei validate și înregistrarea rezultatelor atât ale testului specific alergenului, cât și ale testului cu proteine sau ATP. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că tamponarea suprafeței are loc la colțuri, îmbinări
și crăpături din echipament, precum și pe suprafețele deschise, pentru a verifica dacă există proteine reținute în echipament.

Scopul unui program de curățare validat este de a confirma că specificul procesului de curățare utilizat este complet, eficient,
suficient și, atunci când este implementat, va produce aceleași rezultate de fiecare dată.
- Atunci când există un amestec de diferiți alergeni în uz, metoda acceptabilă pentru a confirma minuțiozitatea curățării este de
a testa alergenii cu cel mai mare risc, alergenii cu cea mai mare concentrație sau cei care sunt cel mai greu de îndepărtat.
Exemple de alergeni dificil de îndepărtat includ proteinele din lapte, cum ar fi ciocolata sau caramelele și ouăle fierte. În unele
cazuri, un furnizor poate alege să testeze o proteină alergenă care are o concentrație mai mică. Așa este cazul untului de
arahide cu conținut scăzut de grăsimi, unde făina de soia este folosită la o concentrație mult mai mică în amestecul cu
arahide.
- Aproape toți alergenii în cauză au kit-uri de testare specifice, cu toate acestea, există câțiva alergeni care nu au un kit de
testare. Furnizorul trebuie să înregistreze, într-o evaluare detaliată a riscurilor, procedurile pe care le utilizează și să utilizeze
diligența necesară pentru a confirma că procedurile lor sunt adecvate pentru aplicația și produsele lor. În prezent, nu există
truse de testare acceptabile pentru anumite specii de pești, toate nucile și alți alergeni. În cazuri specifice, utilizarea
tampoanelor proteice foarte sensibile se poate dovedi a fi o alternativă acceptabilă. Aceste teste sunt de obicei sensibile la 5-10
ppm de proteine totale. Furnizorul trebuie să fie conștient de nivelurile de prag (LOAEL sau cele mai scăzute niveluri de efecte
adverse observate) pentru fiecare alergen țintă. Ele variază foarte mult la toți alergenii de îngrijorare.
- Furnizorii care folosesc nuci întregi sau parțiale pe produsele lor, cum ar fi un topping de brioșe, ar putea fi nevoiți să verifice
îndepărtarea tuturor fragmentelor de nuci din echipament pe baza inspecției vizuale. Nucile măcinate și unturile de nuci
necesită utilizarea unor proceduri de curățare validate și a unui test de curățare specific alergenilor recunoscut pe
echipamente precum transportoare, melci și alte dispozitive de transfer de produse. Acest lucru se datorează prezenței
particulelor mici de nuci și a reziduurilor de ulei/proteine.
- Codul SQF cere ca instalațiile să își valideze metodele de curățare împotriva alergenilor de îngrijorare din țara de fabricație și
țara de destinație. Noi alergeni apar tot timpul, astfel încât atât furnizorul, cât și auditorul trebuie să se asigure că se adresează
celei mai actuale liste.
- Testarea produsului finit nu este suficientă în sine pentru a valida metodele de curățare, deoarece orice alergen prezent este
diluat de produs și poate deveni aproape nedetectabil, dând astfel un rezultat discutabil. Cu toate acestea, testarea produsului
finit poate fi utilă atunci când un ingredient alergenic poate fi adăugat în mod eronat unui produs în timpul procesului de
fabricație. Testarea extinsă a produsului finit efectuată împreună cu inspecțiile vizuale ale echipamentelor de funcționare pot
furniza dovezi că metoda de verificare a eliminării alergenilor funcționează. În unele dintre aceste situații, poate fi necesară o
evaluare suplimentară de la caz la caz.
- Pentru acei procesatori care produc produse uscate, o spălare a produsului inert poate fi cea mai eficientă metodă de
îndepărtare a alergenilor. În acest caz, pot fi necesare trei spălări ale produsului pentru a asigura îndepărtarea materialului în
cauză.
Concluzie
Este responsabilitatea furnizorului SQF să-și valideze procedura de curățare pentru a se asigura că îndepărtează materialul alergenic
care prezintă motive de îngrijorare pentru a preveni contactul încrucișat cu alimente non-alergenice sau alergene diferite. Acest lucru
trebuie realizat pentru a îndeplini cerințele de reglementare din țara de origine și țara de destinație, precum și toate cerințele
clienților. Metodele de validare și verificare a procedurilor de curățare precum și a celorlalte proceduri de siguranță a alergenilor
utilizate în locație trebuie să fie documentate ca parte a manualului de siguranță alimentară. Procedurile trebuie să fie valide din
punct de vedere științific și orice excluderi sau exceptări trebuie să fie documentate temeinic cu o evaluare detaliată a riscurilor.
Trebuie să existe o reevaluare documentată a programului de control al alergenilor efectuată cel puțin anual.


General Guidance For Developing Documenting - en

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

General Guidance For Developing Documenting - en

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Translated from English to Romanian - www.onlinedoctranslator.

Ghid general pentru dezvoltarea,

Modulul 2: Elementele sistemului

Cod SQF, Ediția 8

© 2017 Safe Quality Food Institute

Institutul SQF este o divizie a Institutului de Marketing Alimentar (FMI).

© 2017 Food Marketing Institute SQF 1

© 2017 Food Marketing Institute SQF 2

1.2 Aspectul codului SQF

o Anexa 2: Glosar de termeni

© 2017 Food Marketing Institute SQF 3

Secțiunea 2. Procesul de certificare SQF

• Aflați despre Codul SQF

• Selectați modulele SQF relevante

• Înregistrați-vă în baza de date de evaluare SQF

• Desemnați un practician SQF

• Documentați și implementați Codul SQF

• Selectați un organism de certificare

• (Efectuați un audit de pre-evaluare)

Secțiunea 3. Procesul de implementare a SQF

© 2017 Food Marketing Institute SQF 4

© 2017 Food Marketing Institute SQF 5

Secțiunea 4. Introducere în acest Ghid

© 2017 Food Marketing Institute SQF 6

2. Structura codului SQF, Ediția 8

- Principiile și orientările HACCP ale Comisiei CODEX Alimentarius sau

- Comitetul Național Consultativ pentru Criteriile Microbiologice pentru Alimente (NACMCF)

3. Structura unui sistem SQF

2.1 Angajamentul managementului

2.2 Controlul documentelor și înregistrările

2.3 Specificații și dezvoltare a produsului

2.5 Verificarea sistemului SQF

2.6 Identificarea produsului, urmărirea, retragerea și retragerea

2.7 Apărarea alimentară și frauda alimentară

2.8 Managementul alergenilor

© 2017 Food Marketing Institute SQF 7

4. Modulul 2 Elemente obligatorii

2.1.1 Politica privind siguranța alimentelor

2.1.2 Responsabilitatea managementului

2.2.2 Controlul documentelor

2.4.4 Programul de furnizori aprobat

2.6.3 Retragerea și retragerea produsului

2.9.2 Program de instruire

© 2017 Food Marketing Institute SQF 8

5. Formatul Modulului 2 Ghid

Numărul și Numele elementului

Sub-element Număr și Nume. Elementele obligatorii vor fi indicate prin: „(Obligatoriu)”.

© 2017 Food Marketing Institute SQF 9

Secțiunea 5. Modulul 2: Elementele sistemelor SQF

interpretat ca însemnând „plan de siguranță alimentară pentru animale de companie”.

2.1 Angajamentul managementului

2.1.1 Politica privind siguranța alimentelor (obligatoriu)

Ce spune codul SQF

2.1.1 Ghid de implementare

- prezintă modul în care furnizorul va realiza și menține siguranța alimentelor;

- include un angajament declarat de a se conforma cu cerințele de reglementare și ale clienților; și

- include un angajament declarat de a îmbunătăți continuu sistemul SQF.

© 2017 Food Marketing Institute SQF 10

2.1.1 Ghid de audit

- Moneda declarației de politică.

- Obiectivele de siguranță alimentară sunt stabilite și realiste.

- Activitățile din cadrul site-ului îndeplinesc așteptările reglementărilor și ale clienților.

• Rechemarile recente sau presiunea de audit continuă;