Democratie participativa

De la Practica – sau non practica la teorie

Particularitatea abordarii
• Teoria participarii democratice – opusul catalaxiei
• Se opune versiunilor democratiei liberale si elitiste ( politica activa este domeniul guvernarii
elitelor, fie ca grupuri, fie ca personalitati –Schumpeter)
• Reprezentarea si votul competitiv in alegeri formale=doar un rau necesar in cel mai bun caz
• In loc se pune luarea deciziei prin discutie care creeaza consensul
• In timp ce Hayek discrediteaza “unitatea in urmarirea scopurilor comune cunoscute” ca
vestigii ale tribalismului, democratii participativi sustin sudarea solidaritatii ca virtute
principala a democratiei
Pratica participarii
• Nu numai ca teoria contesta conceptualizarea catalaxiei si democratiei elitiste, dar istoric s-a
format ca opusul acestora
• Termenul= inventat de Arnold Kaufman in 1960, profesor de filosofie la Universitatea
Michigan
• 1962 – Declaratia de la Port Huron redactata de studenti radicali de la Universitatea Michigan
• Manifest politic al studentilor activisti din organizatia Students for a Democratic Society –
fondata in 1959 Tom Hayden
• Studentii cereau participarea la luarea deciziilor in procesul de guvernare a universitatii, dar si
in afara ei, si criticau totodata vederile antiparticipative ale profesorilor lor( era dominanta
viziunea neo-schupeteriana)
Impotriva “realismului politic”
• Realpolitick=politică reală, actuală, practică, bazată pe consideraţii de putere şi pe factori
materiali şi practici şi nu pe cei ideologici sau morali sau etici
• In sfera teoretică a realismului şi pragmatismului
• Coercitivă, amorală, machiavelliană
Teoria contemporana asupra dem particip
• Rousseau “upgraded”= Republicanismul civic: cetatenii trebuie sa isi vada inainte de toate
intersele comune si astfel se constituie in ASOCIATII care sunt opuse AGREGARII
• Distinctia intre democratii agregative si substantive
• Carole Pateman – Participation and Democratic Theory 1970
• Jane Mansbridge – Beyond Adversary Democracy- 1983= democratii participativi vad in
deliberarea constructiva o modalitate superioara votului, de a ajunge la decizii democratice
• Distinge intre 2 forme de democratie: adversariala si unitara
• Benjamin Barber - Strong Democracy: participatory Politics for a New Age 1984
 • O clasificare in trei a democratiilor

1. democratia reprezentativa – sau democratia subtire (thin)- modelul Schumpeterian= cetatenia

numai o chestiune legala, ei sunt obligati numai prin puterea contractului, pasivi politic

2. modelul alternativ propus de Barber = democratia unitara= oamenii sunt obligati unul fata de
celalalt prin singe sau analog prin legaturi prepolitice- idealul cetateniei este fraternitatea iar
politicul inseamna supunerea fata de grup

3. Democratia puternica= cetatenii se relationeaza unul fata de celalalt ca “vecini” obligati unul fata
de celalt prin participarea activa la activitati impartasite

• Toate cele trei forme se bazeaza pe consens, dar obtinut diferit

1. democratia subtire se bazeaza pe un contract in care se intra datorita anticiparii unui avantaj in
interesul propriu
2.democratia unitara se intemeiaza pe un consens substantiv – valori- care predateaza guvernarea si
dau inidivizilor identitatea lor
3. democratia puternica in care se realizeaza “consensul creativ” care apare prin discutii comune ,
decizii comune si munca comuna = participare pentru depasirea conflictelor prin creearea unei
constiinte comune si judecata politica
• Prin teoria lui, Barber doreste sa sublinieze capacitatea D.P. de a recunoaste diversitatea
intereselor