Democratia deliberative

• Spre deosebire de teoria clasică a democraţiei, care susţine că cetăţenii işi aleg reprezentanţi
publici care să le reprezinte interesele, democraţia deliberativă işi propune să faciliteze
discuţia liberă dintre cetăţeni

• leaga autorizarea de a exercita puterea politică

de procesul deliberarii

• Are în esenţa sa ideea că legile şi politicile ar trebui să rezulte dintr-un proces de alegeri
colective

• Se desfăşoara in dezbateri publice, proces în care susţinători a diferite opinii îşi oferă
reciproc motivaţii raţionale, şi în care dezacordurile se soluţionează, înainte de toate, prin
acceptarea acestor motivaţii

• În cadrul concepţiei deliberative, puterea politică este legitimată de „raţiunea comună a

cetăţenilor”

• Pentru o participare reală la procesul de luare a deciziilor publice, cetăţenii trebuie sa se

implice în deliberarea autentică, nu numai să-şi exprime preferinţele.

Istoria deliberarii in gindirea politica

• originile deliberării pot fi depistate încă din Atena secolului al V-lea Pericle: liderii politici
vedeau dezbaterea nu ca pe „piedică în calea acţiunii”, ci ca pe „o etapă intermediară
indispensabilă oricărei acţiuni

• Aristotel - primul teoretician major care a susţinut valoarea procesului în care cetăţenii
discută public şi îşi justifică reciproc opiniile

• termenul „deliberativ” a fost utilizat pentru prima dată cu referire la discuţia politică (anul
1489)- se referea la discuţia din cadrul unui grup mic si exclusiv de lideri politici.

Iluminism

• Odata cu secolul al XVIII-lea, deliberarea a devenit un factor de apărare al reprezentării

politice, care trebuia să reziste atacurilor opiniei publice

• Edmund Burke, Discurs catre electorii din Bristol, declara ca „Parlamentul este o adunare
deliberativă”, dar este considerată o apărare faimoasă a conceptului de reprezentare, care
astăzi pare a fi mai mult aristocratic decât democratic

• Fondatorii naţiunii americane nu au îmbrăţişat o formă esenţialmente democratică a

conceptului de deliberare, desi „căutau” instituţii care să promoveze deliberarea

Modernitate

• Sec XIX. John Stuart Mill, considerat a fi unul din promotorii democraţiei deliberative.

• Deliberarea trebuie sa fie condusă de cei „mai bine educaţi”.

• Sec.XX. deliberarea a început a fi asociată în mod decisiv conceptului de democraţie.

• Autori: contributia americana de la inceputul secolului John Dewey, Alf Ross şi A.D. Lindsay
 • deliberarea - parte implicită a democraţiei, o condiţie indispensabilă acestei forme de
guvernamânt

Deliberarea in gindirea politica contemporana

• Jurgen Habermas – autorul responsabil pentru reînvierea conceptului de deliberare în forma

si intelesul actual – o sustinere de la stinga

• i-a oferit un fundament democratic mult mai solid = Sursa fundamentală a legitimităţii o
reprezintă judecata publică a poporului

• politicile deliberative sunt ferm legate de ideea de suveranitate populară.

• John Rawls – Teoria dreptatii – o sustinere liberala a deliberarii

Deliberarea in teoria democratiei azi

• Miscarile sociale din SUA si Europa din anii ‘60 problematicul deceniu 7

• Deficitul democratic in reprezentarea politica

• Autori:

• Mansbridge, Jane J (1980). Beyond adversary democracy

• Cohen, J. (1996). Procedure and Substance in Deliberative Democracy

• Bohman, J. (2000). Public Deliberation. Pluralism, Complexity, and Democracy

Deliberare=judecata publica

• Proces institutionalizat

• Metodologia specifica= forumul deliberativ

• Distinctia: judecata – opinie, parere personala

• judecata publica - puncte de vedere împărtăşite sau profunde, reflectă punctul de vedere al
publicului odată ce oamenii au avut ocazia să confrunte în mod serios o problemă şi pe o
perioadă de timp mai îndelungată 

• In urma deliberarii se obtin solutii, rezultate concrete la problema discutata

Forumul deliberativ sau deliberative polling – Obiective

• 1.urmăreşte obţinerea unor opinii diferite de opiniile altora, deliberarea nu schimbă atât
poziţiile personale, cât schimbă atitudinile faţa de puncte de vedere opuse. De aici se
deschide calea spre ajungerea la o soluţie comun-acceptată

• 2. Obţinerea de noi cunoştinţe-produsul diferitelor perspective şi experienţe de viaţă ale

oamenilor. Avantajul procesului deliberativ -nu se limitează la a accepta diferenţele, ci le
utilizează în mod eficient

• 3. Participarea repetată la forumuri produce modificări ale oamenilor: in capacitatea de a

interactiona, intelege si rezolva chestiuni ce tin de politici publice.

• 4. Poate cel mai important, forumurile deliberative determină schimbări de atitudine ale
cetăţenilor faţa de comportamentul politic
Decizie prin deliberare

• Rezultatul forumului – o decizie colectiva, care se colectivizeaza prin adoptarea unei politici
publice

• Participarea in procesul deliberarii democratice – un proces transformational, îl determină

pe cetăţean să-şi stabilească preferinţele şi priorităţile în funcţie de cele ale celorlalţi -
Robert Dahl- gaining enlightened understanding.

• viziunea democratică deliberativă se fundamentează pe „principiul reciprocităţii” (Gutmann

şi Thompson), sau, aşa cum susţine Marion Young, pe „dispoziţia spre raţionalizare”.

Avantajele deliberarii democratice

• modelul democratic deliberativ - mult mai în măsură să încorporeze opiniile academice,

ştiinţifice şi să-şi bazeze politicile pe rezultatele cercetărilor aflate în curs.

• tinde, mai mult decat orice alt model, să genereze condiţii ideale de imparţialitate,
raţionalitate si cunoaştere a faptelor relevante.

• Jurgen Habermas, « ţelul politicii ar trebui să fie consensul raţional, şi nu compromisul, iar
actul politic decisiv este acela de angajare în dezbateri publice ce au ca finalitate consensul 
Habermas, J. (1989). The Structural Transformation of the Public Sphere .

• Democratie tare versus democratie slaba

• în loc să agrege şi să filtreze preferinţele sistemul politic ar trebui să aibă capacitatea de a le

« structura » prin intermediul dezbaterilor publice şi a confruntărilor

Neajunsuri si critici

• James Bohman- democratia deliberativa « ignora multe constrangeri sociale ale procesului
decizional :

• costuri decizionale si informationale,

• asimetrii ale competentei si ale expertizei,

• grad inegal de cunostinte in cadrul sferei publice,

• limitele atentiei publice,

• saracia culturala a resurselor deliberative 

• aracterul democratic al procesului şi rezultatele obţinute pot fi vulnerabile în faţa aspectelor

de dominare şi putere din interiorul arenei deliberative.

• Actorii externi şi contextul institutional pot influenţa scopul acţiunii şi deciziilor deliberative.

• Procesul deliberativ poate implica nivele nerealiste de participare a cetăţenilor, în condiţiile

climatului civic şi politic contemporan.

• Aceste experimente deliberative pot avea succes în primă fază, dar să fie dificile de susţinut
pe termen lung.

Provocari esentiale ale democratiei deliberative

•  « pluralismul cultural » - impiedica posibilitatea conturarii unei vointe generale, a unui bun
comun unitar si a unei singure ratiuni publice

• « inegalitatile sociale » - pot determina criterii preferentiale de selectie ale cetatenilor

participanti in procesul de deliberare

• « complexitatea sociala » - implica existenta unor institutii mari si puternice pentru

desfasurarea deliberarii

• « mentalitatea comunitară » - poate limita atat comunicarea publica, cat si obiectivul

posibilelor solutii la problemele si conflictele sociale