Bariere în comunicarea didactică. Studiu de caz.

Uneori activitatea şcolară nu se poate desfăşura la parametri optimi din cauza unor surse de
distorsiune, numite şi bariere sau blocaje în comunicare. Unii elevi nu manifestă interes față de
școală și astfel închid canalul de comunicație.
Cauzele pentru care elevii se implică prea puțin sau deloc în dialogul școlar sunt uneori
obiective, întemeiate, iar alteori subiective, nejustificate. Chiar și atunci când este vorba despre
cauze subiective, simpla constatare a acestui fapt nu este capabilă sa rezolve problemele.
Într-o intervenție educativă de succes, după identificarea cauzelor se recurge la elaborarea
unor strategii acționale de contracarare a manifestărilor nefavorabile și de promovare a celor
favorabile.
În urma unui studiu de caz realizat pe un eșantion reprezentativ de un număr de 168 de elevi,
din clasele terminale ale gimnaziului și din primii doi ani de liceu, li s-a cerut să specifice motivele
personale pentru care nu participă efectiv la desfăşurarea lecțiilor. După prelucrarea răspunsurilor,
au fost inventariate următoarele categorii de cauze:
 Natura temperamentală (în mare măsură genetică): introvertit, nesociabil, necomunicativ, timid,
pasiv, etc.;
 Gradul de solicitare în realizarea sarcinilor școlare;
 Atractivitatea pe care o inspiră profesorul;
 Atractivitatea pe care o inspiră disciplina de învățământ;
 Capacitatea stimulativa a profesorului;
 Capacitatea stimulativă a clasei de elevi;
 Gradul de satisfacție personală pe care îl procură interacțiunea;
 Gradul de satisfacție inter-personală pe care îl procură interacțiunea;
 Măsura în care interacțiunea poate satisface așteptările, speranțele, aspirațiile elevului;
 Climatul psiho-afectiv pe care îl degajă instituția în mod explicit și implicit.
Același studiu a relevat faptul că profesorii recurg exclusiv la metode frontale de predare și
că oferă extrem de rare oportunități elevilor de a interacționa unii cu ceilalți. De altfel, multe dintre
cauze privesc chiar personalitatea și incapacitatea profesorilor de a provoca interacțiunile dintre
elevi. Elevii invocă - în mod deosebit - nu atât cauze de ordin logic, rațional, cât mai ales, cauze de
ordin sensibil, emoțional.
Printr-o consultare a celuilalt partener al relației - profesorul, a rezultat că, într-adevăr, ei
recurg arareori la lucrul în grup, pe echipe, argumentând că programele școlare sunt excesiv de
încărcate și nu le lasă timp pentru diversificarea metodologiei de lucru.

Soluții de ameliorare a barierelor de comunicarea didactică

Din punctul meu de vedere, al partenerului educațional în procesul instructiv-educativ, am

încercat să realizez și o clasificare a barierelor în calea comunicării eficiente la clasă, să găsesc
soluții, căi de ameliorare a comunicării la nivelul tuturor factorilor care concură la educarea
tinerilor, care să prevină reacţiile defensive de comunicare şi să faciliteze dorinţa de a stabili relaţii
de comunicare, de exprimare şi autoexprimare.
 Clasificarea surselor de distorsiune în comunicarea didactică

A. Surse care vin din mediul ambiental

B. Surse ce ţin de organizarea procesului instructiv-educativ
C. Surse care țin de profesor
D. Surse care țin de familia elevilor
 Concluzii

Efectul acţiunii educative depinde în mare măsură de calitatea agenţilor, educator şi educat,
cât şi de relaţia dintre ei.
 Sursele barierelor în calea comunicării la școală ţin în mare parte de relaţia profesor-elev
(control aversiv, subiectivism în apreciere, necunoaşterea personalităţii elevului sau a mediului său
social, cultivarea la elevi a unor motivaţii negative, autoritarism, indiferenţă la succes, disciplină
asigurată numai prin interdicţii şi solicitări, tranzacţii compromiţătoare, reacţii exclusiv punitive la
eşec, încurajarea vedetismului, etc.).

În marea majoritate a cazurilor de blocaj în comunicare, soluția stă în mâinile profesorului.

Ascultarea este o verigă principală a actului de comunicare. Unele probleme pe care le are elevul se
pot rezolva la acest nivel, al ascultării, deoarece fiind ascultat, copilul are ocazia să-şi exprime
dificultatea, s-o conştientizeze mai bine, s-o analizeze şi, în felul acesta, uneori, ajunge singur la o
soluţie.
De noi, profesorii, țin metodele prin care ne putem face mai bine înţeleşi de către elevi şi pe
de altă parte, îi putem ajuta să se deschidă mai mult faţă de noi.