DISCIPLINA 2.

LEADERSHIP EDUCATIONAL
2.1. Conceptul de leadership in educatie. TEMA: Identificati stilul de leadership dominant
in organziatia dvs. si argumentati incadrarea.

Liceul în care îmi desfăşor activitatea si care anul viitor va sărbători 100 de ani
de existenţă, este unul cu tradiţie în oraşul nostru, impunându-se de departe a fi o instituţie
de învăţământ de o înaltă ţinută academică şi morală. De aceea, din punctul meu de
vedere, a conduce acest Colegiu este un lucru dificil, iar a-l conduce cu succes este cu atât
mai greu.
Luând în considerare modelul Hersey-Blanchard, stilul, de fapt stilurile de
leadership dominante în liceul din care fac parte sunt stilul Director şi cel Coordonator.
Stilul Director este cel decisiv, directiv, cel care creează structuri, care planifică şi
coordonează, cel care stabileşte scopurile şi clarifică rolurile. Stilul Coordonator este unul
de cuvânt, de încredere care menţine structurile deja create, ia decizii, rezolvă problemele
inerente care apar la tot pasul, în acelaşi timp disciplinează, dar şi cel care coordonează în
timp ce rezolvă aceste probleme.
Ȋn funcţie de personalitatea celui aflat în funcţia de conducere, aş înclina să cred
că stilul dominant în instituţia mea este cel Birocratic. Ȋntr-adevăr, aşa cum spune teoria,
cel care adoptă acest stil are o mare grijă ca angajaţii săi să respecte reglementările şi
procedurile elaborate iar acest stil se regăseşte la acele persoane de conducere care
lucrează într-un climat unde regulile sunt mult mai importante decât creativitatea. A
conduce o instituţie de învăţământ presupune, în primul rând, a respecta regulamentele şi
procedurile în vigoare ceea ce lasă prea puţin loc creativităţii.
Avantajele acestui stil ar fi că poate fi folosit atunci când activitatea este una de
rutină, repetitivă, lucru absolut valabil într-o şcoală unde an de an trebuie luate de la capăt
toate rutinile obişnuite. Un alt avantaj este cel al costurilor reduse de producţie, ceea ce, în
contextul actual al învăţământului românesc unde totul trebuie făcut cu minimum de
cheltuială, este un adevărat câştig.
Cât despre dezavantaje, un prim inconvenient ar fi că acest stil de conducere
oferă un mediu de lucru lipsit de creativitate, dar de câtă creativitate trebuie să dai dovadă
ca să atribui săli de clasă fiecărei clase la început de an şcolar, sau să numeşti comisii pe
baza procedurilor ş.a.m.d.?
Un al doilea dezavantaj este „dez-umanizarea” angajaţilor. Din fericire, munca la
catedră este cea care oferă profesorilor acel plus de umanitate care este necesar în relaţia
cu elevul, beneficiarul direct al procesului instructiv-educativ. Birocratizarea excesivă, un
fenomen din ce în ce mai acut prezent în instituţiile de învăţământ şi care este al treilea
dezavantaj major al acestui stil de leadership, este astfel pus în balanţă şi echilibrat de
relaţia afectivă pe care profesorul reuşeşte să o aibă cu elevii săi. Din păcate,
reglementările excesive constituie un factor disturbator al muncii profesorului la catedră,
obosindu-l, distrăgându-i atenţia, încărcându-l în exces şi în mod ne-necesar, dar aceste
regelementări vin din direcţia Ministerului Educaţiei Naţionale iar cei care conduc
instituţiile de învăţământ au obligaţia să le pună în practică.
 Luând în considerare modelul stabilit de psihologul Kurt Lewin care a identificat
trei stiluri de leadership de bază, îmbogăţite ulterior de alţi teoreticieni ai conceptului,
stilul dominant în instituţia mea ar fi cel Participativ sau Democrat.
Stilul democrat-participativ are ca termen cheie ataşamentul faţă de organizaţie.
Liderul e mai curand un mediator-organizator al grupului de muncă şi al procesului de
discuţie⁄decizie; de fapt, echipa este cea care ia decizia, in problemele care o privesc.
Predomină relaţiile şi comunicarea neoficială; liderul intervine cand apar conflicte, pentru
a impăca părţile adverse. Se folosesc motivatorii intrinseci, iar cei care greşesc sunt ajutaţi
de ceilalţi angajaţi să se corecteze. Autoritatea se deleagă adesea, nu intr-un mod clar. Este
stilul de comunicare managerială cel mai generos, insă comunicarea in acest caz se poate
transforma in handicap pentru colectiv (pierderea de timp in discuţii inutile).
Cu alte cuvinte, acest stil este caracterizat de implicarea membrilor echipei în
luarea deciziilor. Presupune încurajarea oamenilor pentru a-și împărtăși ideile și
sintetizarea tuturor informațiilor pentru lua cea mai bună decizie. Membrii sunt încurajați
să-și exprime opinia în procesul decizional, însă responsabilitatea deciziei finale revine
liderului. Oamenii conduși de un astfel de lider sunt foarte motivați și satisfăcuți pe plan
profesional, deoarece au sentimentul controlului asupra propriei munci.
Dezavantajul acestui stil constă în încetinirea procesului decizional – toți
membrii echipei sunt încurajați să-și exprime opinia. Stilul participativ este mai puțin
recomandat în contextele în care rapiditatea și eficiența activității sunt importante, de
exemplu în situațiile de criză, în care se poate pierde timp prețios cu ascultarea fiecărui
membru al echipei
Această abordare este potrivită atunci când calitatea muncii este mai importantă
decât eficiența sau productivitatea și când se pune accentul pe munca în echipă. Este
recomandat pentru echipele formate din oameni experimentați, profesioniști, fiind stilul
care poate valoriza cel mai bine expertiza unei astfel de echipe. Leadership-ul participativ
ridică moralul echipei pentru că au sentimentul că opinia lor contează. Se spune că este cel
mai eficient stil de leadership.