3.7.

Optimizarea tratamentelor de fisurare hidraulică

3.7.1. Parametrii de proiectare ai operaţiei de fisurare hidraulică

Există o serie de factori care trebuie luaţi în considerare în proiectarea

tratamentului de stimulare prin fisurare. Pentru stabilirea metodologiei de
proiectare se va ţine seama de:
- alegerea parametrilor geometrici ai fisurii;
- selectarea materialelor pentru propagarea şi susţinerea fisurilor;
- determinarea unor criterii de proiectare care să asigure randamentul
maxim tratamentelor de fisurare.
- prevederea productivităţii sondei pentru diferite dimensiuni de fisură şi
conductivităţi ale fisurii;
Sunt prezentate succint efectele principalilor parametri necesari proiectării
tratamentului de fisurare.
1.Geometria fisurii şi conductivitatea fisurii influenţează răspunsul
zăcământului la tratamentul de fisurare. De aceea trebuie asigurat un echilibru
între caracteristicile fisurii şi proprietăţile zăcământului pentru a realiza o
optimizare a debitului de curgere din strat în sondă.
2.Propietăţile mecanice ale rocii şi distribuţia solicitărilor rocii in-situ au
un efect dominant în iniţierea şi propagarea fisurii. O fisură cu lungime şi
deschidere mare este de dorit pentru obţinenerea unei productivităţi maxime a
sondei.
3.Vâscozitatea fluidului de fisurare şi caracteristicile de filtrare au o mare
influienţă în distribuţia şi plasarea agentului de susţinere şi în eficienţa
tratamentului. Un fluid foarte vâscos crează o fisură largă şi este mai eficient în
transportul materialului de susţinere, însă necesită presiuni mari de pompare şi
există posibilitatea unei creşter nedorite a înălţimii fisurii.
4.Volumul fluidului de transport şi concentraţia materialului de susţinere a
fisurii determină conductivitatea fisurii şi capacitatea ei de a permite trecerea
fluidului.
5.Ritmul de pompare şi presiunea de tratare sunt impuse uneori de
gradientul de fisurare al formaţiunii şi de limitările echipamentului de suprafaţă.
De multe ori este de preferat să se menţină presiunea de pompare sub presiunea
critică de fisurare a formaţiunii în timpul tratării sondei pentru maximizarea
lărgimii fisurii. Presiunea optimă de pompare trebuie să fie determinată încât să
prevină creşterea fisurii în afara zonei productive.
Presiunea dată de frecările din ţevile de extracţie şi presiunea de tratare de
la suprafaţă trebuie luate în considerare în determinarea ritmului de pom-
pare maxim posibil.
 6. Condiţiile de operare la suprafaţă şi parametrii regimului de lucru ai
sondei după tratament influienţează productivitatea sondei. O restricţionare a
debitului impusă de regimul de funcţionare al sondei poate anula reuşita
tratamentului de fisurare.

3.7.4. Aplicaţii referitoare la optimizarea procesului de fisurare

Optimizarea permeabilităţii materialului de susţinere în funcţie de

caracteristicile fisurii

Varianta 1
Prima etapă de optimizare este calcularea funcţiei adimensionale de timp
pentru 30 de zile folosind ecuaţia timpului adimensional (3.140). Valoarea de 30
de zile se foloseşte deoarece, pentru orice zăcământ, valoarea se va înscrie
în valorile unei curbe tip.
Din tabelul 3.15 se alege un FCD optim pentru un timp adimensional
determinatt .

Tabelul 3.15. FCD optim pentru diferite valori ale lui

Timp adimensional Factdor de conductivitate

aiimensional FCD
1,0 3
0,1 10
0,01 30
0,001 50
0,0001 100
0,00001 500

Dacă valoarea timpului adimensional calculată nu este în tabel, atunci

valoarea optimă a factorului de ccnductivitate FCD se calculalează prin
interpolare între valorile şi la care corespund şi utilizând
următoarele relaţii:

, (3.152)

. (3.153)

În momentul în care FCD optim este cunoscut, permeabilitatea fisurii pentru

realizarea acestei valori poate fi calculată din ecuaţia (3.141).
 Problema 3.25
Să se optimizeze permeabilitatea materialului de susţinere a unei fisuri
realizate printr-o operaţie de fisurare hidraulică la o sondă de gaze, dacă se
cunosc următoarele caracteristici ale zăcământului şi fisurii:
- permeabilitatea formaţiunii k = 0,03 mD;
- vâscozitatea fluidului ce saturează porii rocii µg = 0,02 cP;
- coeficientul de porozitate al rocii m = 0,06 mm;
- factorul de abatere z = 0,866;
- coeficientul de compresibilitate al fluidului β = 1,48·10-8 Pa-1;
- temperatura din formaţiunea productivă t = 122°C;
- presiunea statică pc = 410 bar;
- presiunea dinamică p fd = 140 bar;
- presiunea de închidere pî n = 570 bar;
- lungimea fisurii xf = 550 m;

Rezolvare:
• Timpul adimensional pentru 30 de zile folosind ecuaţia (3.140):

Din tabelul 3.15 valoarea FCD dorită este în jur de 30. O valoare mult mai
precisă se poate obţine prin folosirea ecuaţiilor (3.152) şi (3.153).

C = log(0,0144/0,01)/log(0,1/0,01) = 0,158,
FCD = 30 − 0.158(30 − 10) = 26,84.

Se alege lăţimea fisurii de 0,1in (w)= 0,25 cm), se determină

permeabilitatea fisurii pe cale grafică şi se calculează valoarea factorului de
conductivitate.
 104
Permeabilitatea, D

Fig.3.49 Variaţia permeabilităţii în

103 1 funcţie de presiunea de închidere
pentru nisipul„ Northern” (tip A)
2 1 – nisip 12/20
3 2 – nisip 20/40
102
4 3 – nisip 30/50
4 – nisip 40/70
10
0 2000 4000 6000 8000 10000 psi
0 138 276 414 552 690 bar
Presiunea de închidere
Permeabilitatea, D

104

103 1
2

102 3

10
0 4000 8000 12000 16000 psi
0 276 552 827 1104 bar

Presiunea
Fig. 3.50. Variaţia de închidere în funcţie
permeabilităţii
de presiunea de închidre pentru nisip
acoperit cu răţină „Resin Coated Sand” (tip
B)
1 – 12/20 RSC
2 – 16/30 RSC
3 – 20/40 RSC
Permeabilitatea, D

104
Fig. 3.51.Variaţia permeabilităţii
1 în funcţie de presiunea de
închidere pentru materiale de
103 3
susţinere cu rezistenţă
5 intermediară (tip C)
1 – 12/20
2
102 2 – 16/20
3 – 20/40+
4
6 4 – 20/40++
10 0 5 – 20/40
4000 8000 12000 16000 psi 6 – 40/70
0 276 552 827 1104 bar
Presiunea de închidere

104
Permeabilitatea, D

1
Fig. 3.52. Variaţia permeabilităţii
103
2 în funcţie de presiunea de
3 închidere pentru bauxită
sinterizată (tipD)
102 4 1 – bauxită 12/20
2 – bauxită 16/20
0 4000 8000 12000 16000 psi 3 – bauxită 20/40
10 0 276 552 827 1104 bar 4 – bauxită 40/70
Presiunea de închidere

Valorile permeabilităţilor pentru patru tipuri de materiale de susţinere a

fisurii (A,B,C,D) de aceeaşi dimensiune 24/40 mech sunt obţinute din figu- rile
(3.49 – 3.52) în funcţie de presiunea de închidere:
– Nisip de calitate superioară 20/40 (tip A): k = 28170 mD;
– Nisip acoperit cu răşină 20/40 (tip B): k = 85600 mD;
– Material de susţinere de rezistenţă medie 20/40 tip C: k=206000 mD;
– Bauxita 20/40 (tip D): k = 300000 mD.

Valoarea maximă a factorului de conductivitate FCD obţinută pentru fiecare

material de susţinere, presupunând o lăţime a fisurii de 0,25 cm este următoarea:
• FCD pentru nisip de calitate superioară 20/40 (tipul A):

• FCD pentru nisip acoperit cu răşină 20/40 (tipul B):

 ;

• FCD pentru material de susţinere de rezistenţă medie 20/40 (tipul C):

• FCD pentru bauxită 20/40 (tipul D):

Prin compararea acestor valori a factorului de conductivitate pentru fiecare

tip de material de susţinere cu valoarea optimă (FCD = 26.9) rezultă următoarele
concluzii:
- folosirea unui material de susţinere de tip A ar necesita o creştere a lăţimii
fisurii de 6,2 ori.
- folosirea unui material de susţine de tip B ar necesita o creştere a lăţimii
fisurii de 2 ori.
Aceste lăţimi de fisură nu pot fi realizate din cauza fluidului ales sau a
limitărilor de tratament.
Materialul de susţinere tip C va fi cea mai bună alegere pentru a obţine un
factor de conductivitate FCD cât mai apropiat de cel optim.
Acest exemplu nu a luat în considerare efectul reziduului de gel, migrarea
particulelor fine din formaţiune în fisură şi degradarea pe termen lung a
materialului de susţinere. Aceste efecte pot reduce conductivitatea cu 50% sau
mai mult.
Ecuaţia (3.141) poate fi rearanjată pentru a permite calcularea
permeabilităţii materialului de susţinere ca să se obţină valoarea dorită pentru
FCD:

Dacă se consideră o reducere de 50%, pentru ca valoarea conductivităţii să

fie cea dorită este necesară o permeabilitate a materialului de susţinere de 354
000 mD (354 µm2) pentru o fractură de 0,1 in (0,25 cm) şi o permeabilitate de
177 000 mD (177 µm2) pentru o fractură de 0,2 in (0,51 cm). pentru aceeaşi
lungimede fisură
 Uneori, valoarea dorită a lui FCD nu poate fi atinsă datorită limitelor de
permeabilitate a materialului de susţinere, de transportul acestuia sau de lăţimea
fisurii cauzate de dificultăţile de obţinere a unei concentraţii adecvate a
materialului de susţinere în fisură. Când una din aceste condiţii constiuie o
problemă, rezultatele scontate pot fi atinse variind conductivitatea
adimensională a fisurii, ce egalează valoarea optimă a lui FCD.

, (3.154)

, (3.155)

, (3.156)

unde: (FCD)m este factorul de conductivitate mediu adimensional al fisurii;

FCDi este factorul de conductivitate adimensional al segmentului i;
Li – lungimea segmentului i;
xf – lungimea fisurii;
k – permeabilitatea formaţiunii ;
kmsi – permeabilitatea materialului de susţinere a segmentului i;
wi – lăţimea fisurii în segmentul i.

Varianta 2
Variaţia conductivităţii fisurii se mai poate realiza folosind următorul
procedeu:
- Se determină permeabilitatea nisipului la presiunea de închidere;
- Se calculează FCD considerând o lăţime a fisurii de 0,1 in (0,25cm).
Dacă FCD nu are valoarea dorită, este necesară o fisură mai largă lângă peretele
găurii de sondă sau o fisură cu material de susţinere mai permeabil. În orice caz,
valoarea lui FCD pentru segmentul apropiat de peretele sondei trebuie să fie mai
mare decât valoarea dorită a lui FCD.
- Se calculează conductivitatea pentru materialul de susţinere în segmentul
L2 şi conductivitatea materialului de susţinere în segmentul L1, unde:
segmentul L2 este segmentul la extremitatea fisurii ;
segmentul L1 este cel mai apropiat de peretele găurii de sondă.
Lungimea de fisură a segmentului L1 se poate determina din ecuaţia:

, (3.157)

în care:
(kmsw)2 – conductivitatea materialului de susţinere a fisurii în segmentul 2;
(kmsw)1 – conductivitatea materialului de susţinere a fisurii în segmentul 1.