ENDOCRINOLOGIE:

HIPERALDOSTERONISMUL PRIMAR -SINDROMUL CONNHiperaldosteronismul primar este o afectiune caracterizata prin cresterea nivelului de aldosteron din sange determinand concentratii crescute de sodiu in sange (hipernatremie), cresterea volumului de sange (hipervolemie), precum si un nivel scazut de potasiu (alcaloza hipokalemica). Aceasta tulburare se caracterizeaza prin perioade de slabiciune, senzatii neobisnuite, cum ar fi furnicaturi si senzatia de arsura, paralizie tranzitorie, crampe musculare, cresterea tensiunii arteriale (hipertensiune arteriala), urinare excesiva (poliurie) si sete excesiva (polidipsie). Aldosteronul este un hormon secretat de glandele suprarenale. Acest hormon este esential pentru reglarea nivelelor de sodiu si potasiu din organism, ajutand astfel la mentinerea sub control a tensiunii arteriale si a echilibrului lichidelor si electrolitilor din sange. Secretia de aldosteron este reglata de sistemul renina-angiotensina si, intr-o masura mai mica, de ACTH (hormon secretat de hipofiza). In mod normal, sodiul si potasiul contribuie la mentinerea echilibrului de lichide din organism, la conducerea impulsurilor nervoase si la contractia si relaxarea muschilor.

Cauzele hiperaldosteronismului primar:

Tumora benigna (adenom) la nivelul glandei suprarenale - afectiune cunoscuta sub numele de SINDROMUL CONN Hiperplazie suprarenaliana bilaterala - proliferare anormala a celulelor glandelor suprarenale,

avand drept urmare o crestere de volum si a activitatii glandelor suprarenale. Tumora maligna dezvoltata in cortexul suprarenal (partea periferica a glandei suprarenale)

Mutatii genetice Un tip rar de hiperaldosteronism primar este aldosteronismul glucocorticoid vindecabil, o

tulburare autozomal dominanta (este o afectiune ereditara) in care cresterea secretiei de aldosteron sub influenta ACTH-ului nu mai este tranzitorie si determina hipertensiune arteriala la copii si adultii tineri.

Simptomele hiperaldosteronismului primar:

Hipertensiunea arteriala (cresterea tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg datorita volumului crescut de sange) care nu raspunde la tratamentul medicamentos este principalul simptom al sindromului Conn . Durerile de cap (cefalee) sunt legate de tensiunea arteriala ridicata. Deteriorarea vaselor de la nivelul retinei pot determina aparitia

tulbararilor de vedere. Crampele musculare sunt datorate nivelurilor scazute de potasiu din

organism. Astenie (oboseala) Aritmiile cardiace sunt datorate nivelurilor scazute de potasiu. Setea excesiva (polidipsia) datorata excesului de sodiu si cresterea

volumului urinar (poliuria) datorita volumului crescut de sange apar predominant pe timpul noptii si sunt rezistente la administrarea de hormon antidiuretic (vasopresina). Spasmofilia (hiperexcitabilitate neuromusculara) cu semnul Chvostek

prezent (percutia cu varful degetului in unghiul format de arcada zigomatica si ramura superioara a mandibulei produce miscari fine ale coltului gurii si a pleoapei superioare) Paralizie tranzitorie Paresteziile sunt senzatiile de furnicatura sau amorteala, uneori de raceala sau presiune

profunda, in special la nivelul extremitatilor. Absenta edemelor (retentie patologica de lichid in tesuturile organismului, in special in

tesutul conjunctiv) caracterizeaza hiperaldosteronismul primar.

Complicatiile hiperaldosteronismului primar:

Cea mai serioasa complicatie a hiperaldosteronismului primar este hipertensiunea arteriala. Netratata hipertensiunea arteriala poate duce la infarct miocardic, insuficienta cardiaca, hipertrofie

ventriculara stanga, accident vascular cerebral, boli renale, insuficienta renala si moarte prematura. Nivelul scazut de potasiu din sange poate provoca stari de oboseala, crampe musculare, urinare excesiva si aritmii cardiace.

SINDROMUL CONN
Aceasta boala rara descoperita de medicul american Jerome Conn in 1955. Sindromul Conn este o boala hormonala ce apare de doua ori mai frecvent la femeile intre 30-35 de ani. Secretia crescuta asa numitului hormon aldosteron de catre glanda suprarenala, provoaca cresterea tensiunii arteriale, percum si dezechilibrul substantelor minerale din organism. Bolnavul este obosit, ameteste, deseori elimina o cantitate mare de urina.

Aparitia sindromului Conn:

La baza bolii sta cresterea secretiei de aldosteron, provocata in cele mai multe cazuri de tumoarea benigna (adenom) a glandei suprarenale, sau uneori de cresterea in greutate si marime a glandei suprarenale (hiperplazia),eventual de o tumoare maligna. Functia, respectiv efectele diversilor hormoni suprarenali asupra organismului sunt strict determinate. In cazul in care aceasta ordine strict stabilita nu este corespunzatoare, in timp foarte scurt pot apare diverse simptome si boli. Sindromul Conn este numai unul dintre acestea.

Tratamentul sindromului Conn:

In cazul in care boala este provocata de tumoarea glandei suprarenale, tumoarea se poate indeparta pe cale chirurgicala. Inainte de interventie trebuie restabilit echilibrul substantelor minerale din organism. In cazul in care cauza secretiei excesive de aldosteron o reprezinta hiperplazia glandei, se recomanda tratament medicamento de lunga durata.

Evolutia bolii:
Evolutia bolii difera de la caz la caz. In cazul in care tumoarea fiind la originea bolii, produce o cantitate mare de aldosteron, simptomele apar in timp foarte scurt. In aceste cazuri apare ameteala, probleme de memorie, tulburari ale ritmului cardiac, oboseala si alte tulburari ale starii generale. Pacientul, insa in cele mai multe cazuri este asimptomatic, boala fiind depistata numai cu ocazia unui control medical de rutina.

Complicatii :
Boala diagnosticata in timp este tratabila. In anumite cazuri, cand nivelul potasiului in sange scade considerabil, pot apare tulburari ale ritmului cardiac.

Profilaxia sindromului Conn

Nu sunt cunoscute metode de preventie. In vederea diagnosticarii precoce a bolii se recomanda pariciparea la controale medicale periodice.

Bibliografie:
y Manual de medicina interna pentru cadre medii- Corneliu Borundel ,Ed. ALL, Bucuresti 1994 y y DICTIONAR DE MEDICINA- Elizabeth A. Martin, Ed. ALL, Bucuresti , 2011 www.romedic.ro