Endoftalmita postperatorie

1. Terminologie. Incidenţă
2. Etiologie. Surse de infecţii. Factori de risc
3. Mecanism patogenetic
4. Tablou clinic
5. Diagnostic pozitiv
6. Diagnostic diferenţial
7. Tratament
7.1. Medical
7.2. Chirurgical
8. Profilaxie
9. Prognostic

1. Terminologie. Incidenţă

Endoftalmita postfacoemulsificare este una din complicaţiile grave ale operaţiei de

cataractă. Chiar dacă în ultimii ani s-au dezvoltat măsurile de asepsie şi profilaxie antibiotică,
endoftalmita rămâne una din dramaticele complicaţii după operaţia de cataractă. Termenul se
referă la inflamaţia intraoculară, predominant centrată pe vitros [Am. Ac. 92-93] şi/sau la
nivelul segmentului anterior ocular. Până în 1950, frecvenţa endoftalmitei după operaţia de
cataractă a fost de aproximativ 1%.
Kanski [ ] precizează o frecvenţă de 1 la 1000 de cazuri şi chiar cu un tratament
precoce şi adecvat 50% din pacienţi îşi pierd vederea la ochiul afectat. Kressloff şi colb [1-
Rasik/275] arată o incidenţă de 0,07-0,13% a complicaţiei după facoemulsificare. Studii
americane [2, 3, 4 – Steinert/432] evidenţiază o prevalenţă de 0,1-0,4% a complicaţiei după
operaţia de cataractă.
Jabitt şi colab [6 – Steinert/432] arată că pe parcursul unui an de la operaţia de
cataractă, incidenţa endoftalmitei este de 0,17% la cei operaţi prin tehnica intracapsulară şi de
0,12% la cei la care s-a practicat extracţie extracapsulară standard sau facoemulsificare.
Unii autori [Bejing-Rasik/275] speculează că facoemulsificarea prin influxul mai
scăzut de bacterii în camera anterioară în timpul operaţiei, comparativ cu extracţia
extracapsulară standard datorită menţinerii unei presiuni pozitive în camera anterioară,
determină o scădere a riscului endoftalmitei.
De altfel, Taban şi colb [citat de RO Eichmochan] arată că dacă în 1990, incidenţa
endoftalmitei postfacoemulsificare (prin incizie sclerală) a fost de 0,087%, între 2000 şi 2003
a crescut la 0,267% (incizie corneeană). Se pare că incizia în cornee clară a crescut riscul
endoftalmitei, probabil printr-o etanşeizare defectuoasă a plăgii, distorsiunea repetată a
acesteia intraoperator [Affeldt, Driebe-Krupin/34].
ESCRS Study group [5-Endoft] arată că în anii 1910, incidenţa endoftalmitei după
operaţia de cataractă a fost de 10%. În perioada EEC cu incizie sclerală sau limbică (1970-
1990), frecvenţa complicaţiei a scăzut la 0,12% în Europa [90-Koc, Sn/32] şi la 0,072% în
SUA [88-.../33]. Odată cu introducerea inciziei în corneean clară, incidenţa endoftalmitei este
de 0,3-0,5% [5-Endoft].

2. Etiologie. Surse de infecţie. Factori de risc

Endoftalmita poate fi de natură infecţioasă cauzată de bacterii sau fungi sau

noninfecţioasă determinată de materialul cristalinian restant sau substanţe toxice introduse în
ochi în timpul operaţiei (endoftalmita sterilă) [ Am. Ac. 2002/99].
În endoftalmita infecţioasă, organismele pot ajunge la ochi pe cale hematogenă
(endoftalmita endogenă) sau din exterior (endoftalmita exogenă), prin incizie chirurgicală
(endoftalmita postoperatorie), printr-o plagă oculară (endoftalmita posttraumatică) sau prin
bula de filtraţie. Ne vom referi în continuare la endoftalmita postoperatorie [Am Ac 2002/99]
după operaţia de cataractă.
Din punct de vedere etiologic, microorganismele cele mai incriminate în endoftalmita
postoperatorie sunt bacteriile Gram pozitive:
- stafilococul epidermitis, stafilococul aureu şi streptococul [Am Ac/2002/92,
Kanski/166, 69,70-teză, Krupin/21].

Bohigan [in Krupin /20] arată pe un studiu de vitrectomie pemrtu endoftalmite că 94%
din germenii cauzatori au fost bacterii G+, din care 70% au fost micrococi coagulazo-
negativi, 10% stafilococi aureu, 9% streptococi şi în 2% a cazurilor enterobacter.
În acelaşi studiu [Endoft. Study- Krupin/20] se precizează că stafilococul aureu este
mult mai virulent şi are o evoluţie mai puţin favorabilă decât stafilococul epidermitis.
Alte studii [Aubug 46, 70, 81, 100, 102, 105, 134, 205, 207 – Endoft] arată că într-o
proporţie de 33-77% sunt incriminaţi stafilococi coagulazo-negativi, în 10+21% stafilococ
aureu şi în 9-19% streptococi.
Propionilbacterium este mai frecvent incriminat în endoftalmita bacteriană cronică,
apărută chiar şi la 1 an postoperator [23-Stein/428].
Bacteriile Gram negative sunt responsabile cam în 6-22% a cazurilor, cel mai frecvent
fiind Pseudomonas [102, 105, 134, 205, 207-Endoft Bohig- Krupin/20]. Este cunoscută
acţiunea lui rapid distructivă. Alţi germeni G- incriminaţi sunt: Haemophilus, Proteus,
Klebsiella, Serratia, din familia enterobacter, care determină un prognostic sumbru al
complicaţiei[Kanski/166, Bohig].
Alţi germeni responsabili de endoftalmita postoperatorie sunt fungii. Cei mai frecvenţi
sunt: candida Blastomyces, Coccioides, Cryptococcus, Sporotricum, Fusarium, Aspergillus
(vezi tabel). Studiile lui Johnson şi colab. [Krupin/34] arată că aproximativ 10-15% din
endoftalmite sunt de natură fungică. Alţi autori [100,102, 105, 134, 205,207 Endoft] arată o
frecvenţă până la 8%.
Bacterii Gram pozitive: - Stafilococ epidermitis
- Stafilococ aureus
- Streptococ
- Propionilbacterium
- Bacillus species
Bacterii Gram negative: - Pseudomonas
- Haemophilus
- Proteus
- Serratia/ Enterobacter
Fungi: - Candida
- Blastomyces
- Coccidiodes
- Cryptococcus
- Aspergillus

În rezumat, cei mai importanţi agenţi patogeni în endoftalmită sunt:

- în formele acute: stafilococi coagulazo-negativi, strepococ betahemolitic, pneuminiae
faecalis, bacterii Gram negativi ca Haemophilus influenza şi Pseudomonas aeruginosa
- în formele cronice: P acnes, Diphteroides, fungi.
Sursele de bacterii sau fungi pot fi clasificate astfel:
1. Sala de operaţii
Modernizarea tehnicilor chirurgicale şi a instrumentarului a eliminat în mare măsură bacteriile
Gram negative ca şi cauză a endoftalmitei. Totuşi trebuie să existe în continuare precauţii
pentru a întâmpina alte tipuri de contaminare. De exemplu folosirea filtrelor HEPA în sala de
operaţie are menirea de a reduce sporii de microbi, iar personalul cu eczeme active sau cu
infecţii ale căilor respiratorii superioare nu trebuie admis la operaţie, putând favoriza
satfilococitele [Seal].
2. O altă sursă de contaminare poate fi reprezentată de pleoape, conjunctiva sau aparat
lacrimal [Krupun, Christy/34, Speaker, Krup/34]. De aceea, orice infecţie acută sau subacută
la acst nivel necesită temporarea intervenţiei. De asemenea, sterilizarea preoperatorie cu
betadină, inclusiv a fundurilor de sac conjunctival, are menirea de a scădea riscul
endoftalmitei [Krupin/20]. Seal [ ] susţine că 80-90% din pleoapele şi conjunctiva bolnavului
sunt coloizate cu stafilococi. Cam 10% din pacienţi prezintă pe pleoape stafilococ aureu,
procent care creşte la 70% la pacienţii cu stm bronşic.
3. Instrumentarul chirurgical, soluţiile de irigare ale camerei anterioare sau cristalinele
artificiale, pot constitui surse de infecţie a globului ocular [7-11- Steinert,
Sherwood-Krupin/20].
Uzul colirurilor ca ...... se preferă celor comune. Un studiu recent [Seal] arată că 40% din
colirurile obişnuite sunt contaminate cu stafilococi.
4. Alţi factori favorizanţi sunt:
- diabetul zaharat: aproximativ 14-21% din pacienţii cu endoftalmită au prezentat diabet
zaharat. Totuşi, nu există studii care să confirme că diabetul zaharat reprezintă un factor de
risc pentru endoftalmită [4, 5- Endoft]. Cauza cea mai frecventă o reprezintă la aceşti pacienţi
bacteriile gram negative [122, Endoft]. Vitrectomia se indică la aceşti pacienţi mai precoce,
chiar când acuitatea vizuală este mai bună decât percepţia luminii;
- stare de imunodepresie prin tratament general corticosteroidic sau antimetaboliţi creşte mult
riscul endoftalmitei [106-Endoft];
- pacienţi atopici sau cu acnee rozacee au o alterare a florei microbiene conjunctivale şi de la
nivelul pleoapelor, predominând stafilococul aureu [12-Endoft]. Se recomandă acestor
pacienţi tratament local cu unguente cu antibiotice antistafilococice;
- incizia în cornee clară a crescut riscul endoftalmitei după facoemulsificare [864, 197, 205-
Endoft]. Explicaţia rapidă din construcţia inciziei, care este double wide decât radială. Unii
[183-Endoft] susţin că punerea enei suturi scade riscul de endoftalmită;
- leakeage-ul la nivelul inciziei corneene (dehiscenţa plăgii) poate favoriza apariţia
endoftalmitei [203-Endoft];
- ruptura capsulei posterioare, cu pierdere de vitros creşte riscul endoftalmitei de 4 ori [Stein];
- noduri îngropate inadecvat sau suturi îndepărtate prea prematur [Rabkin/274].
Practic, orice traumatism asupra irisului atrage după sine o reacţie inflamatorie nespecifică ce
trebuie combătută [Olt M, Carst B- Oftalmo- urg Ed Did –Ped 1985, 241-243, 258-259].

3. Mecanismul patogenetic al reacţiei inflamatorii – etape:

1. Actul chirurgical determină depăşirea barierei hemato-oculare (cu pătrunderea

proteinelor serice şi a componentei complement în umoarea apoasă.
2. Activarea C de PMMA sau prin creşterea Ig G.
3. Activarea C va determina eliberarea de mediatori ai inflamaţiei (histamină) din
mastocite cu creşterea permeabilităţii capilare şi chemotactism L (PMN) acoperind suprafaţa
părţii optice cu un exudat inflamator format din:
- macrofage,
- celule epiteliale,
- celule gigante,
care în final vor încapsula pseudofacul.
4. Migrarea crescută a PMN în umoarea apoasă formează hopopionul steril.
Eliberarea de enzime proteolitice din leucocite provoacă alterări tisulare [Olt. M – Trat Oft],
[Smith RE, Hazik RA – Uveitis a clinical approch to diagnosis and management, Baltimor,
Wiliams-Vilkins, 1983, 142-145].

4. Tabloul clinic al endoftalmitei

Simptomele şi semnele unei endoftalmite depinde de severitatea complicaţiei şi de germenele

cauzator (bacterii sau fungi).
A. Endoftalmita bacteriană (acută)
În cazurile severe, debutul este brusc – la 24-72 de ore postoperator, fiind cauzată de
stafilococ aureu, streptococ şi microorganisme Gram negative (Proteus, Piocianic). Debutul
este cu durere vie, scăderea marcată a acuităţii vizuale, edem palpebral, congestie
conjunctivală şi chemozis, hipotransparenţa corneeană, hipopion, Tyndall ++, exudat în
pupilă, flocoane vitreene, lipsa reflexului roşu şi imposibilitatea vizualizării retinei.
 În cazurile uşoare, debutul este între a 5-7-a zi postoperator, cauzată de stafilococ
epidermidis şi evoluează cu durere de intensitate mică, hipopion minim sau absent şi
conservarea reflexului roşu al pupilei în retroiluminare [Kanski-167]. Acuitatea vizuală se
poate menţine la 1/20 [Am Ao/103]-
B. Endoftalmita fungică (cronică)
În acest caz, debutul este la câteva săptămâni sau luni postoperator cu durere minimă,
congestie conjunctivală şi fenomene de irită [Krup/23]. Examenul biomicroscopic decelează
hipopion mic, precipitate endoteliale, abces vitreean lângă marginea pupilară sau o
condensare galbenă în vitrosul anterior [Krup/23]. Uneori în sacul capsular se decelează
material cristalinian restant [Am Ao/103].
C. Endoftalmita sterilă (aseptică)
Termenul este sinonim cu cel de uveită postoperatorie. De regulă, acest tip de endoftalmită
apare la cazurile cu decurs operator complicat cu mase cristaliniene restante sau pierdere de
vitros [Theodore FH]. Acest tip de endoftalmită poate apare ca o reacţie toxică la soluţiile de
irigare sau componente reziduale pe pseudofac. Debutul este lent cu edem palpebral minim şi
o acuitate vizuală destul de bună [Krupin].

5. Diagnosticul pozitiv al endoftalmitei

Presupune mai multe etape:

5.1. Anamneza stabileşte momentul operator, eventual decursul operator şi apariţia
durerii oculare, care constituie unul din simptomele esenţiale de endoftalmită. La ..... durerea
este de intensitate mai moderată, dar predomină scăderea acuităţii vizuale. Oricum, trebuie
suspectat o endoftalmită când gradul inflamaţiei sau durerea este peste aşteptări [Steiert/427-
428].
Examenul ocular la biomicroscop evidenţiază celelalte semne ale endoftalmitei:
edemul palpebral, chemozis conjunctival, edem corneean, ±hipopion, starea plăgii corneene
sau sclerale. Din acest punct de vedere trebuie evidenţiat orice dehiscenţă a plăgii, eventual
încarcerare de vitros (...... de vitros în plagă) [16, 15- Stein/432], îndepărtarea prematură a
firelor cu leakage la nivelul plăgii. Toţi aceşti factori constituie factori favorizanţi şi asociaţi
endoftalmitei [17, 18 – Stein/24]. Chiar şi în plăgile intacte, o sutură ce ajunge până în camera
anterioară poate oferi un traiect pentru bacterii, dacă sutura este expusă sau îndepărtată [19-
Stein/241].
5.2. Când retina se vizualizează cu dificultate trebuie efectuată ecografia oculară
pentru a evidenţia orice membrană vitreeană, dezlipire de retină sau efuziune coroidiană
[Stein-427]. În cazul prezenţei endoftalmitei asociată cu dezlipire de retină prognosticul
vizual este rezervat datorită dificultăţilor de reaplicare a retinei.
5.3. Odată ce diagnosticul este pus, este necesar diagnosticul de laborator, aspirarea
din camera anterioară şi din vitros fiind obligatorie. Bahigian [Krupin] susţin că, culturile de
pe conjunctivă, sau din plagă sunt ineficiente pentru că microorganismele izolate de pe
suprafaţa ochiului pot să nu fie cele cauzatoare de endoftalmită.
Recoltarea culturii din camera anterioară se face în anestezie locală topică. Se face un side-
port în cornee clară şi se aspiră o mică cantitate (0,1 ml) din camera anterioară cu o seringă de
insulină la care s-a ataşat un ac de 22-24G, urmată de sigilarea leakage-ului. Aspiratul din
camera anterioară (UA) se însămânţează pe mediul agar, ciocolată- agra şi Sabouraud şi se fac
2 lame cu coloraţie Gram şi Giemsa.
Prin pars plana se inseră un ac de 22 G (ataşat la o seringă de 3 ml) la 3,5-4 mm
posterior de limb în vitrosul anterior. Se extrage 0,2-0,3 ml de vitros. În absenţa IOL-CP sau a
unei capsule posterioare intacte se lărgeşte plaga iniţială şi se introduce în camera anterioară
un ac de 22 G şi prin pupilă în vitros de unde se aspiră lent 0,2-0,3 ml.
Steinert [ ] evidenţiază că în cazul culturilor pozitive, în 76% a fost vorba de
microorganisme Gram pozitive, în 16% de microorganisme Gram negative şi doar în 5% de
fungi [15-Stein/432]. Puliafito [9-Stein/432] şi Valfidis [10-Stein/432] arată că cel mai
incriminat microorganism a fost stafilococul epidermidis.
Totuşi, uneori culturile sunt negative. Există unele cauze ale reultatelor fals negative
ale culturilor ca : dimensiuni mici ale aspiratelor, sechestrarea de microorganisme pe
suprafeţe (IOL, capsulă), uzul preoperator de antibiotice şi natura dificilă a unor
microorganisme [0-Einh].
În ultimul timp se vorbeşte tot mai des de diagnostic molecular în endoftalmite, fiind
avantajos pentru că necesită o cantitate mică de microorganisme pentru a da un rezultat
pozitiv, iar microbii nici nu trebuie să fie în viaţă [0 Rob]. Acest diagnostic molecular se
bazează pe detectarea şi identificarea de material genomic în orice tip de mostră permiţând
diagnosticarea infecţiei prin secvenţa ADN. Ferrer, citat de O’Rob [ ] precizează că
diagnosticul molecular în infecţiile oculare implică o tehnică ce detectează microorganisme
prin amplificarea ADN prin reacţia polimerazei (PCR). Prin această tehnică rezultatul poate fi
dat în 6 ore dacă este un ADN microbian în mostră şi dacă este de origine bacteriană sau
fungică.
O identificare mai specifică a microorganismelor necesită secvenţialitatea ADN, o
tehnică ce diferenţiază între diferite specii, bazată pe secvenţa nucleotidelor ADN.

6. Tratamentul endoftalmitei

7.1. Tratamentul medical

Obiective:
1. Sterilizarea globului ocular prin administrarea de antibiotice. Cea mai eficientă cale
este injectarea intravenoasă de antibiotice în asociere cu administrarea lor şi în
instilaţii subconjunctivale şi parabulbare.
2. Reducerea potenţialului distructiv al inflamaţiei prin administrarea intravitreeană
topică şi sistemică de corticosteroizi.
3. Îndepărtarea vitrosului pentru a elimina toxinele din bacterii şi leucocite şi a creşte
circulaţia antibioticului intravitreean.
Administrarea intravitreeană a antibioticului
Cei mai mulţi chirurgi oftalmologi împărtăşeşte părerea că administrarea intravenoasă
a antibioticului în endoftalmită este esenţială [29 St-429]. Singurul dezavantaj ar fi toxicitatea
retinei.
Alegerea antibioticului
Antibioticul utilizat este Amikacin sulfat 0,4 mg în 0,1 ml ser în asociere cu
Vancomicină hidroclorică 1 mg în 0,1 ml. Antibioticul se injectează lent în vitrosul mijlociu
printr-un ac de 25 gauge pentru a evita deteriorarea retinei prin ,,valul” indus de injectarea cu
antibiotic.
Alegerea antibioticului diferă de la autor la autor. Fang şi Topping [Steinert] folosesc
o asociere de 2 antibiotice cu activitate antistafilococică coagulazo-negativă, germenii cei mai
implicaţi în etiologia endoftalmitei.
Ca primă alegere se preferă Vancomicina datorită faptului că majoritatea stafilococilor
izolaţi sunt rezistenţi la Penicilină, Cefalosporine şi aminoglicozide [31 Stein/43].
A doua alegere este Amikacina, care acţionează împotriva bacteriilor Gram negative.
Orice endoftalmită cu bacili Gram negativi deşi este rară poate fi fatală pentru globul ocular.
S-a dovedit [32 Stein/431] că atât aminoglicozidele, cât şi cefalosporinele de generaţia
a III-a acţionează de asemenea împotriva germenilor Gram negativi, dar există puţine dovezi
privind eficienţa cefalosporinelor de generaţia a III-a îm endoftalmită. Amikacina s-a ales
tocmai datorită toxicităţii comparativ cu Gentamicina, efect dovedit experimental pe ochi de
iepure [32 Stein/431].
Amfotericina B se indică în infecţii intravitreena doar dacă rezultatul antibiogramei
arată prezenţa fungilor. Altfel, în absenţa infecţiei fungice, injectarea intravitreeană de
Amfotericină B creşte inflamaţia oculară. De regulă endoftalmita fungică evoluează lent şi
evoluţia nu e influenţată prin temporizarea terapiei medicamentoase 24-48 d ore, până la
aflarea rezultatului antibiogramei.
Astfel, până la aflarea rezultatului antibiogramei orice endoftalmită va fi tratată ca una
bacteriană, datorită evoluţiei rapide a acesteia.
Terapie adjuvantă
Administrarea de antibiotic subconjunctival nu ridică nivelul intravitreean al
antibioticului, ci în camera anterioară, ceea ce este important în endoftalmita ce evoluează cu
ulcer corneean. Orice injecţie subconjunctivală cu antibiotic se administrează la sfârşitul
intervenţiilor chirurgicale. Friabilitatea conjunctivei limitează numărul de injecţii
subconjunctivale.
Resik şi colab. [ ] admin. ciprofloxacină 200 mg i.v. de 2x7zi, având în vedere
penetrabilitatea bună a ei la nivelul vitrosului [Burus].
Pentru administrarea subconjunctivală folosim Ceftazidine, care prezintă o acţiune
împotriva stafilococului coagulazo-negativ şi bacterii Gram negative.
Antibioticele administrate intravenos sunt întotdeauna folosite în tratamentul
endoftalmitei, ştiut fiind că ele nu depăşesc nivelul intravitreean al antibioticului. Combinaţia
de Vancomicină şi un aminoglicozid produce nefrotoxicitate importantă, se foloseşte asociat
Amikacină şi Cefalosporină, cu monitorizarea funcţiei renale (determinarea creatininei
1-2x/zi) [Resik şi colab.].
Administrarea topică de antibiotic în endoftalmită fără lezare corneeană nu este clară,
dar se utilizează.
De regulă se face asocierea a două medicamente, unul cu acţiune împotriva
stafilococului coagulazo-negativ şi celălalt împotriva bacteriilor Gram negativi:
Ciloxan+Tobrex sau Floxal +Tobrex (3-5x/zi).
Utilizarea corticosteroizilor
Deoarece enzimele secretate de leucocite sunt distructive pentru recuperarrea globului
ocular cu potenţial funcţional este necesară introducerea corticosteroidului pentru cuparea
procesului inflamator. Steinert [ ] suţine că administrarea corticosteroizilor este crucială
pentru eliminarea consecinţelor postinflamatorii. Cei mai mulţi oftalmologi
[Stein/34/431]injectează 4 mg Dexametazonă (1 ml) pentru a scădea efectul inflamator, zilnic
pentru 5-7 zile [ Kanski], asociat cu Prednison per os 40-80 mg timp de 10-14 ile, sub
controlul glicemiei [Am Ac, Kanski].
Topic, se administrează corticosteroizi (Tobradex) 5x/zi.
Ne vom abţine de la administrarea lor în cazurile de endoftalmită fungică [Rasik].
Utilizarea midriaticelor
Cicloplegicele ca Atropina 1%, Ciclogyl 1%, Tropicamid, Neosinefrin, sunt
importante în managementul endoftalmitelor [Kresloff].
Rolul vitrectomiei derivă în primul rând ca necesitate pentru recoltarea culturilor şi
antibiogramă şi în al doilea rând pentru îndepărtarea opacităţilor, microorganismelor şi
toxinelor lor.
Olson [14-Stein/431] susţine că prin eliminarea membranei vitreene, vitrectomia
produce o distribuţiie mai bună a antibioticului şi previne dezlipirea de retină tracţională.
Oricum, efectuarea vitrectomiei pe un ochi inflamat poate fi dificil de efectuat datorită
vizualizării slabe, vascularizării şi edemului retinian.
Rasik şi colab. [ ] susţin că vitrectomia iniţial efectuată într-o endoftalmită nu oferă
rezultate mei bune decât simpla biopsie vitreeană cu injectare de antibiotic intravitreean dacă
acuitatea vizuală iniţială a fost de umbra mâinii sau mai bună [Kanski].
Vitrectomia este utilă [kanski] în cazurile severe de endoftalmită, unde AV este p.s.l.
La aceşti pacienţivitrectomia prin pars plana efectuată per primam a determinat obţinerea unor
rezultate funcţionale spectaculoase de 20/40 sau mai bine în 33% a cazurilor, 20/100 în 56%
şi 5/2000 în 20% a cazurilor, după studiile efectuate de grupul de studiu al vitrectomiei [ ].

8. Profilaxia endoftalmitei

Deşi este o complicaţie foarte rară, având în vedere consecinţele severe ale
endoftalmitei sunt necesare o serie de măsuri de protecţie:
- tratamentul blefaritelor şi al obstrucţiilor sistemului lacrimal;
- prepararea corectă a câmpului operator cu prinderea genelor;
- instilaţii de povidone iodine 5% în fundurile de sac [12-Stein/4271 scade incidenţa
culturilor pozitive [Speaker];
- uzul preoperator al antibioticelor administrate intravenos şi postoperator prin injecţii
subconjunctivale al antibioticelor este controversată [13-Stein/427] putând duce la
rezistenţă sau chiar induce reacţii alergice;
- folosirea de echipamente, soluţii de irigare şi instrumente sterile.

9. Prognosticul endoftalmitei

Prognosticul vizual este influenţat de debutul endoftalmitei, de germenele cauzator şi

de începerea tratamentului. Chiar şi o minimă îmbunătăţire a situaţiei oculare de la o zi la alta
nu înseamnă întotdeauna o evoluţie favorabilă.
 Dintre germenii cauzatori, stafilococul epidermidis are un prognostic mult mai bun
decât stafilococul aureu [Stein]. de asemenea, acelaşi prognostic infaust îl are şi endoftalmita
streptococică sau cea cu germeni Gram negativi.
Un alt factor ce poate influenţa prognosticul vizual după endoftalmită sunt
complicaţiile pe care le poate genera. Astfel, dezlipirea de retină poate să aibe o evoluţie
favorabilă. Edemul macular postendoftalmită poate apare şi el, dar incidenţa şi caracteristicile
lui nu sunt foarte bine cunoscute.
Uneori, după endoftalmită chiar dacă ochiul este sterilizat, poate evolua cu hipotonie
oculară care duce la ftizie bulbară.
Ca atare, diagnosticul şi tratamentul precoce poate influenţa prognosticul vital.
Oricând în perioada postoperatorie dacă apar semne de inflamaţie accentuate şi există
suspiciunea de endoftalmită trebuie să se înceapă tratamentul fără de întârziere.

Bibliografie

1. Beatry RF, Robin JB, Tronsder MD, Smith RF: Anaerobic endophtalmitis caused by
Propionilbacterium, Am J Ophthalmol 101:114-116, 1986.
2. Bohigan G, Olk RJ: Factors associated with a poor visual results in endophtalmitis,
Am F Ophthalmol. 101:332-341, 1986.
3. Burus RP, Oden M: Antibiotic prophylaxis in cataract surgery. Trans Am Ophthalmol.
Soc. 1972, 70:434-57.
4. Eineachain R: Endophtalmitis following cataract surgery, do we have answer?
Eurotimes, vol 11, nov.2006, 18-20.
5. Endophthalmitis Vitrectomy Study group. Results of the endophtalmitis vitrectomy
study. A randomised trial of immediate vitrectomy and intravenous antibiotics for
treatement of postoperative bacterial endophtalmitis. Arch. Ophthalmol. 1995, 113:
242-50.
6. Kresloff MS, Castelasrin AA, Zabin MA, Endophtalmitis, Serv Ophtthalmol, 1998,
43: 193-224.
7. Seal P: Endophtalmitis following cataract surgery, do we have answer? Eurotimes vol
11, noc 2005, 18-19-
8. Speaker MG, Menikoff JA: Prophylaxis of endophthalmitis with topical providine-
iodine. Ophthalmology 1991; 98:1769-1764
9. Theodore FA: Prevention of infection following cataract surgery, Int Ophthalmol Clin
5, 155-182, 1965.