Cernat Ștefan

Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

INFECȚIILE LEGATE DE CATETER

-ETIOLOGIE, FACTORI DE RISC, PREVENȚIE-

1. Definiție și epidemiologie

Infecțiile legate de cateter se definesc astfel:

1. Infecții produse prin contaminare cateterului (cultura nesemnificativă, absența
semnelor generale/locale)
2. Infecții produse prin colonizarea cateterului (cultura pozitivă în absența semnelor
generale/locale)
3. Infecții clinice prin cateter (cultura pozitiva, semne generale/locale remise după
îndepartarea cateterului)
4. Bacteriemie prin cateter (cultura pozitivă și bacteriemie cu același agent patogen în
absența unui alt focar la distanță) (D. Azoicai, 2022-2023)
Diagnosticul infecțiilor legate de cateter se bazează pe prezența manifestărilor clinice ale
infecției și pe dovezile de colonizare a vârfului cateterului de către bacterii, micobacterii sau
ciuperci. (E. Bouza si colab., 2002)
Aceste tipuri de infecții reprezintă 18-25% dintre infecțiile associate asistenței medicale
și au o mortalitate de 6% ( 20% in secțile de A.T.I.).
Infecția tractului urinar este cea mai frecventă boală infecțioasă din serviciile de sănătate
din întreaga lume. Infecția tractului urinar este cauzată în principal de plasarea cateterului.
Aproximativ 40% dintre infecțiile din asistența medicală sunt infecții ale tractului urinar, în care
80% sunt declanșate de plasarea cateterului. Aproximativ 12%-16% dintre pacienții adulți au
folosit catetere permanente în timpul șederii în spital, iar 3%-7% dintre pacienți aveau infecție
urinară asociată cateterului. Numărul de infecții ale tractului urinar este estimat la 222 de
milioane de oameni în întreaga lume. (H. Hariati, 2019)
Infecțiile fluxului sanguin legat de cateterul venos central au fost detectate la 12,9%
dintre pacienții internați.

1
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

2. Etiologie
Distribuția agenților patogeni variază în funcție de tipul de pacient, starea de bază, tipul
de cateter, unitatea și calitatea îngrijirii cateterului.
Rapoartele recente au arătat o creștere a ratei bacteriemiei Gram negative în mai multe
situații, inclusiv in infecțiile fluxului sanguine asociate cateterului (CRBSI). În hemodializă,
majoritatea organismelor izolate sunt Gram-pozitive (52%–84%), cu Staphylococcus aureus între
21% și 43% si S. aureus rezistent la meticilină (MRSA) în aproximativ 12%–38% din cazuri.
Organismele Gram-negative cauzează 20%-40% din CRBSI, întrucât infecțiile
polimicrobiene (10%–20%) și infecţiile fungice (<5%) sunt mai puţin frecvente. (S.Mandolfi si
colab. , 2021)
Proporția CR-BSI cauzată de bacili Gram negativi este mai mare la copiii cu cancer (32–
48%) , la pacienții cu SIDA (imunosupresati) și la pacienții care au catetere cu un loc de inserție
jugular sau femural.
Agenții patogeni neobișnuiți, cum ar fi Enterobacter spp., ar trebui să avertizeze
clinicianul să verifice eventualele sisteme de traductoare arteriale contaminate, produse de
perfuzie sau dezinfectanți contaminați dacă nu sunt cultivate din niciun alt loc anatomic.
Candida spp., S. aureus și Malassezia furfur în infecțiile de tract urinar neonatale sunt mai
frecvente la pacienții cu nutriție parenterală totală. (E. Bouza, 2002).

3. Factori de risc
Factorii de risc asociați infecțiilor de cateter se împart în:

a. EXTRINSECI : - DE MEDIU:
- modificarea florei cutanate
- absența măsurilor de igienă
- manipularea sistemelor de perfuzie
- alimentația parenterală
- DE CATETER:
- tehnica defectuasă
- structura materialului ( PVC > poliuretan)

2
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

- catetere multiluminale
- localizare (femurala are risc mai mare)
b. INTRINSECI :
- vârste extreme
- neutropenie
- chimioterapie prelungită
- infecții la distanță
- tratament cu imunosupresoare
- leziuni cutanate
(D. Azoicai, 2022-2023)
Pielea găzduiește o gamă variată de microorganisme, cunoscute în mod colectiv sub
numele de microbiomul pielii. Acest microbiom joacă un rol crucial în menținerea integrității și
sănătății pielii, iar întreruperile microbiomului pot duce la o varietate de infecții ale pielii,
inclusiv cele asociate cu utilizarea cateterului venos.
Studii recente au demonstrat că microbiomul pielii poate avea un impact semnificativ
asupra dezvoltării infecțiilor asociate cateterului venos (VCI). De exemplu, un studiu publicat în
revista Clinical Microbiology and Infection a constatat că pacienții cu o abundență mai mare de
Staphylococcus aureus pe piele prezentau un risc mai mare de a dezvolta VCI. În mod similar,
un studiu publicat în Journal of Hospital Infection a constatat că pacienții cu niveluri mai mari de
stafilococi coagulazo-negativi (CoNS) pe piele au avut șanse mai mari de a dezvolta VCI .
Pe lângă aceste specii bacteriene specifice, s-a demonstrat că diversitatea generală a
microbiomului pielii joacă un rol important în protecția împotriva CRBSI. Un studiu publicat în
Journal of Clinical Microbiology a constatat că pacienții cu un microbiom cutanat mai divers au
fost mai puțin susceptibili de a dezvolta VCI decât cei cu un microbiom mai puțin divers. Acest
lucru sugerează că menținerea unui microbiom al pielii sănătos și divers poate fi o strategie
importantă pentru prevenirea VCI.
Pe lângă rolul microbiomului pielii în infecțiile asociate cateterului venos, structura
materialului cateterului în sine poate juca, de asemenea, un rol semnificativ. Infecțiile asociate
cateterului sunt adesea cauzate de bacterii care aderă la suprafața cateterului și formează un
biofilm. Structura materialului cateterului poate afecta capacitatea acestor bacterii de a adera și
de a forma un biofilm.
Un studiu publicat în Journal of Medical Microbiology a constatat că cateterele realizate
dintr-un material hidrogel sunt mai puțin susceptibile de a susține aderența bacteriană și formarea
de biofilm decât cele realizate dintr-un material siliconic. În mod similar, un alt studiu publicat în
Journal of Hospital Infection a constatat că cateterele acoperite cu un hidrogel impregnat cu ioni
de argint au avut o incidență mai mică a infecției în comparație cu cateterele neacoperite.

3
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

Rugozitatea suprafeței materialului cateterului poate influența, de asemenea, dezvoltarea

infecțiilor asociate cateterului. Cercetările au arătat că cateterele cu suprafață netedă au un risc
mai mic de colonizare bacteriană decât cateterele cu suprafață mai aspră, deoarece este mai
dificil pentru bacterii să adere la suprafețele netede.
Pe lângă materialul cateterului, designul cateterului poate afecta și riscul de infecție.
Studiile au descoperit că cateterele cu lumeni mai mari și cele cu lumeni multipli sunt asociate cu
un risc mai scăzut de infecție. Locația locului de inserare a cateterului poate juca, de asemenea,
un rol semnificativ în dezvoltarea infecțiilor asociate cateterului venos. Cercetările au arătat că
locurile de inserare a cateterului în vena femurală, vena subclavie și vena jugulară internă au un
risc mai mare de infecție în comparație cu cele din venele periferice. Acest lucru se datorează
probabil faptului că aceste locuri de inserare a cateterului venos central sunt mai aproape de
inimă și plămâni, ceea ce poate duce la un risc mai mare de colonizare bacteriană și însămânțare
a fluxului sanguin.
Un alt factor care poate influența riscul de infecție la locul de inserție este durata
cateterizării. Studiile au descoperit că, cu cât un cateter este lăsat mai mult timp pe loc, cu atât
este mai mare riscul de infecție. Acest lucru se datorează faptului că cateterizarea prelungită
poate duce la creșterea colonizării bacteriene a cateterului și a locului de inserție, precum și la
creșterea manipulării mecanice a cateterului, ceea ce poate crește riscul de complicații mecanice.
Pe lângă locația și durata cateterizării, tehnica utilizată pentru inserarea cateterului poate
afecta și riscul de infecție. Cercetările au arătat că utilizarea tehnicii aseptice și a echipamentului
steril în timpul introducerii cateterului poate reduce semnificativ riscul de infecție în comparație
cu utilizarea tehnicii nesterile .
Rolul neutropeniei, o afecțiune caracterizată printr-un număr redus de neutrofile, un tip
de globule albe, în infecțiile cu cateter venos este complex și a făcut obiectul mai multor studii.
Neutropenia este adesea observată la pacienții cu cancer, care prezintă, de asemenea, un risc
crescut de a dezvolta infecții cu cateter venos din cauza utilizării chimioterapiei și a altor
tratamente.
Un studiu publicat în Journal of Clinical Oncology a evaluat incidența infecțiilor legate
de cateter la pacienții cu cancer cu și fără neutropenie și a constatat că pacienții cu neutropenie
au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta infecții legate de cateter.
Mecanismul exact prin care neutropenia crește riscul de infecții cu cateter venos nu este
bine înțeles, dar se crede că numărul redus de neutrofile poate duce la o capacitate afectată de a
lupta împotriva infecțiilor. În plus, utilizarea antibioticelor cu spectru larg pentru a preveni
infecțiile la pacienții neutropenici poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea bacteriilor
rezistente la antibiotice, care pot crește și mai mult riscul de infecție.
(M. Kaur și colab., 2015)

4
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

4. Prevenție
A. CATETER PERIFERIC
1. Protocol stabilit cu timpi de funcționare și pauze
2. Material metalic sau teflon
3. Asepsie riguroasă în perioada de pauză
4. Pansament ocluziv steril
5. Schimbarea abordului venos la fiecare 72 de ore
B. CATETER VENOS CENTRAL
1. Limitarea indicațiilor
2. Protocol stabilit cu timpi de funcționare și pauze
3. Perioada de pauză programată de operator experimentat
4. Asepsia timpilor operatori
5. Abord subclavicular față de cel jugular
6. Decontamicare cu polividone-iodat 10%, clorhexina 2%
7. Fixarea eficientă a cateterului
8. Pansament ocluziv
9. Preparate aseptice de perfuzie
10. Schimbarea totală a tubulaturii de perfuzie la fiecare 48-72 h în caz de alimentație
parenterală
(D. Azoicai, 2022-2023)
Recomandările de prevenție sunt clasificate fie ca: (1) practici esențiale care ar trebui
adoptate de toate spitalele de îngrijire acută sau (2) abordări suplimentare care pot fi luate în
considerare în locații și/sau populații din spitale atunci când CRBSI-urile nu sunt controlate prin
utilizarea practicilor esențiale.
Practicile esențiale includ recomandări în care potențialul de a afecta riscul CRBSI
depășește în mod clar potențialul de reacții nedorite. Abordările suplimentare includ recomandări
în care intervenția este probabil să reducă riscul CRBSI, dar există îngrijorări cu privire la
riscurile pentru rezultate nedorite, recomandări pentru care calitatea dovezilor este scăzută,
recomandări în care raportul cost-beneficiu poate fi ridicat sau recomandări în care dovezile
susțin impactul intervenției în anumite setări (de exemplu, în timpul focarelor) sau pentru
anumite populații de pacienți.

5
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

PRACTICILE ESENȚIALE:
A. ÎNAINTE DE INSERARE
1. Oferiți un acces facil la o listă bazată pe dovezi pentru utilizarea CVC pentru a
minimaliza plasarea lui inutilă
2. Educarea și evaluarea personalului medical implicat in inserarea, îngrijirea și
întreținerea CVC-urilor
a. Includeți indicațiile pentru utilizarea cateterului, introducerea și întreținerea
corespunzătoare, riscul de infecție și strategiile de prevenție;
b. Asigurați-vă că toți HCP implicați în inserarea și întreținerea cateterului finalizează un
program educațional privind practicile esențiale pentru prevenirea CRBSI înainte de a îndeplini
aceste sarcini;
c. Evaluează periodic cunoștințele HCP și respectarea măsurilor preventive;
d. Solicitați tuturor persoanelor care introduc un CVC să treacă printr-un proces de
acreditare;
e. Reeducați atunci când o instituție modifică componente ale sistemului de perfuzie care
necesită o schimbare în practică;
3. Faceți baie zilnic la pacienții de UTI cu vârsta de peste 2 luni cu un preparat cu
clorhexidină.
B. LA INSERARE
1. În secția de terapie intensivă și nu numai ar trebui să existe liste de verificare pentru
asigurarea aderării la practicile de prevenție a CRBSI
a. Asigurați și documentați aderarea la tehnica aseptică;
b. Au fost sugerate liste de verificare pentru a asigura practici optime de inserare. Dacă este
utilizată, documentația ar trebui să fie realizată de altcineva decât cel care inserează;
c. Observarea inserării CVC trebuie făcută de o asistentă medicală, medic sau alt personal
medical care a primit educație adecvată (vezi mai sus) pentru a se asigura că tehnica aseptică este
menținută;
d. Medicul ar trebui să fie împuternicit să oprească procedura dacă se observă încălcări ale
tehnicii aseptice.
2. Efectuați igiena mâinilor înainte de introducerea sau manipularea cateterului
a. Folosiți un produs pe bază de alcool sau apă și săpun;
b. Folosirea mănușilor nu înlătură igiena mâinilor.

6
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

3. Locul subclaviei este de preferat pentru a reduce complicațiile infecțioase atunci când
cateterul este plasat în sediul de terapie intensivă.
4. Folosiți un cărucior sau un kit pentru cateter care conține toate componentele necesare
pentru inserarea cateterului aseptic ar trebui să fie disponibil și ușor accesibil în toate
unitățile în care sunt introduse CVC.
5. Utilizați ghidaj cu ultrasunete pentru introducerea cateterului.
a. Cateterismul intern al venei jugulare și femurale ghidat cu ultrasunete reduce riscul de
complicații neinfecțioase asociate cu plasarea CVC;
b. Nu este clar dacă inserarea venei subclaviei ghidată cu ultrasunete reduce riscul de
complicații infecțioase.
6. Folosiți măsuri de protecție maxim sterile în timpul inserției.
i. O mască, șapcă, halat steril și mănuși sterile trebuie să fie purtate de tot personalul
medical implicat în procedura de inserare a cateterului;
ii. Pacientul trebuie acoperit cu un drap steril mare („corp întreg”) în timpul introducerii
cateterului.
b. Aceste măsuri ar trebui să fie respectate și la schimbarea unui cateter peste un fir de
ghidare.
7. Utilizați un antiseptic cu clorhexidină alcoolică pentru pregătirea pielii
a. Înainte de introducerea cateterului, aplicați o soluție alcoolică de clorhexidină care
conține cel puțin 2% gluconat de clorhexidină la locul de inserare.
i. Soluția antiseptică trebuie lăsată să se usuce înainte de a face puncția pielii;
ii. Clorhexidina alcoolică pentru antisepsia cutanată pentru prevenirea CRBSI.

C. DUPA INSERARE
1. Studiile observaționale sugerează că trebuie menținut un raport adecvat asistentă-
pacient în UTI unde asistenții medicali gestionează pacienții cu CVC și că numărul de
asistente care lucrează în mediul UTI ar trebui redus la minimum.
2. Folosiți pansamente care conțin clorhexidină pentru CVC la pacienții cu vârsta peste 2
luni.
3. Pentru CVC netunelizate la adulți și copii, schimbați pansamentele transparente și
efectuați îngrijirea locului cu un antiseptic pe bază de clorhexidină cel puțin la fiecare 7
zile sau imediat dacă pansamentul este murdar, liber sau umed. Schimbați pansamentele
de tifon la fiecare 2 zile sau mai devreme dacă pansamentul este murdar, liber sau umed.

7
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

4. Dezinfectați butucii cateterului, conectorii fără ac și porturile de injecție înainte de a

accesa cateterul.
5. Îndepărtați cateterele neesențiale.
6. Înlocuirea de rutină a seturilor de administrare neutilizate pentru sânge, produse din
sânge sau formulări lipidice poate fi efectuată la intervale de până la 7 zile.

ABORDARI SUPLIMENTARE
1. Folosiți CVC impregnate cu antiseptice sau antimicrobiene
2. Utilizați terapia antimicrobiană de blocare pentru CVC pe termen lung
3. Utilizați factorul de activare a plasminogenului tisular recombinant o dată pe
săptămână după hemodializă la pacienții supuși hemodializei printr-un CVC.
4. Utilizați unguente antimicrobiene pentru locurile de inserare a cateterului de
hemodializă
(N. Buetti si colab., 2022)

8
Cernat Ștefan
Grupa 13, Seria A, Anul VI MG

5. Bibliografie
1. Azoicai D., 2022-2023, Curs: Infecții asociate asistenței medicale. Prionoze.
https://www.umfiasi.ro/suporturi-curs/Facultatea%20de%20Medicina/
EPIDEMIOLOGIE(MG6)-RO/Prof.%20univ.%20dr.%20DOINA%20AZOICAI%20-
%20Cursuri%20Epidemiologie%20anul%20VI%20RO/Cursuri%20epidemiologie
%202022-2023/sem%20I%202022%20-%202023%20Epidemio%20RO%20Curs
%20%206.%20%20IAAM%20prionoze.pdf
Accesat la data de 12.01.2023
2. N.Buetti și colab. , 2022 . Strategies to prevent central line-associated bloodstream
infections in acute-care hospitals: 2022 update
https://www.cambridge.org/core/journals/infection-control-and-hospital-epidemiology/
article/strategies-to-prevent-central-lineassociated-bloodstream-infections-in-acutecare-
hospitals-2022-update/01DC7C8BBEA1F496BC20C6E0EF634E3D
Accesat la data de 12 .01.2023
3. E.Bouza și colab., 2002, Catheter-related infections: diagnosis and intravascular
treatment
https://www.clinicalmicrobiologyandinfection.com/article/S1198-743X(14)62793-2/
fulltext
4. H.Hariati și colab., 2019, Risk factors analysis for catheter-associated urinary tract
infection in medan, Indonesia
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6953942/
Accesat la data de 12.01.2023
5. M.Kaur și colab., 2015, Incidence, risck factors, microbiology of venous catheter
associated bloodstream infections – a prospective study from a tertiary care hospital
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25865976/
Accesat la data de 12.01.2023
6. S.Mandolfo și colab., 2021, The epidemiology of central venous catheter-related
bloodstream infection in our renal units is changing
https://sci-hub.se/10.1177/1129729821990222
Accesat la data de 12.01.2023