Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comunismul
Comunismul
STALINISM, NAŢIONAL-COMUNISM ŞI
DISIDENŢĂ ANTICOMUNISTĂ A. INSTAURAREA REGIMULUI COMUNIST
- începutul ascensiunii Partidului Comunist din România, partid care era în ilegalitate şi care nu avea mai mult
de 1000 de membrii în anul 1944.
– Armata Roşie;
- trecerea N-V Transilvaniei sub administraţia Armatei Roşii, cu promisiunea retrocedării în schimbul unei
guvernări „democratice”.
1
· Acordul de procentaje de la Moscova din octombrie 1944
- întâlnire între Churchill şi Stalin în care s-au împărţit sferele de influenţă în Europa de Est. România intra în
sfera de influenţă sovietică (90%).
- factor de presiune;
b.1. Pătrunderea reprezentanţilor Partidului Comunist în guvernele constituite după 23 august 1944, în posturi
foarte importante.
· Guvernul condus de general Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944 - 6 martie 1945) b.2. Constituirea guvernului
comunist condus de Petru Groza – 6 martie 1945
· s-a realizat în urma agitaţiilor comuniste din ţară întreţinute de Frontul Naţional Democrat controlat de
Partidul Comunist;
2
· s-a realizat în urma presiunii şi ameninţărilor lui Andrei Vâşinski, ministrul adjunct de externe sovietic;
· consecinţa formării guvernului „democratic” a fost reintrarea în posesia statului român a Transilvaniei de N-V;
· regele Mihai a protestat faţă de abuzurile guvernului Groza prin greva regală din perioada august-decembrie
1945, care s-a încheiat ca urmare a includerii în guvern a unor reprezentanţi ai Partidului Naţional Ţărănesc şi
Partidului Naţional Liberal. 58 b.3. Falsificarea alegerilor din noiembrie 1946
· Alegerile au fost câştigate prin fraudă de Blocul Partidelor Democratice format din Partidul Comunist,
Partidul Social-Democrat, Partidul Naţional Liberal – Gh. Tătărăscu şi Partidul Naţional Ţărănesc – Anton
Alexandrescu;
· Partidul Naţional Liberal – s-a autodizolvat iar liberalii din guvern au fost schimbaţi (Gh. Tătărăscu este
înlocuit la Ministerul de Externe cu Ana Pauker)
B. REGIMUL COMUNIST DIN ROMÂNIA ÎNTRE 1948 ŞI 1965 (perioada stalinismului) Regimul comunist
din România în această perioadă s-a caracterizat prin:
· dominaţia sovietică, controlul URSS în toate domeniile vieţii social-economice. Adoptarea unor măsuri
specifice regimurilor comuniste:
· înfiinţarea partidului unic – în februarie 1948 s-a constituit Partidul Muncitoresc Român (PMR) prin
„înghiţirea” PSD de către Partidul Comunist; secretar general al partidului a devenit Gheorghe Gheorghiu - Dej;
· adoptarea unei constituţii care să creeze baza juridică a regimului – Constituţia din 1948, urmată de
Constituţia din 1952; acestea acordau partidului unic rolul de forţă conducătoare;
· naţionalizarea bunurilor industriale şi bancare – iunie 1948; a însemnat desfiinţarea proprietăţii private;
· colectivizarea în agricultură (martie 1949-1962); a avut consecinţe grave: distrugerea satului tradiţional
românesc, sărăcirea ţăranului român, creşterea numărului de deţinuţi politici, migraţia de la sat la oraş;
· industrializarea forţată – investiţii masive mai ales în industria grea, cu efecte negative pentru economie;
· măsuri împotriva Bisericii; Biserica Ortodoxă a fost subordonată statului; Biserica GrecoCatolică a fost
desfiinţată (Legea cultelor din 1948). Dominaţia Uniunii Sovietice s-a realizat în toate domeniile (pe plan
extern):
· militar – prin aderarea, în 1955, la Tratatul de la Varşovia, organizaţia militară a statelor comuniste;
- înfiinţarea de edituri, instituţii, muzee cu profil româno-rus (de ex. Cartea Rusă);
- falsificarea istoriei naţionale prin exagerarea rolului slavilor în etnogeneza românească şi prin evidenţierea
relaţiilor ruso-române.
Începând cu 1958 (are loc şi retragerea trupelor sovietice din ţară), Gheorghe Gheorghiu-Dej impune „linia
naţională”:
5
· măsuri de derusificare – sunt desfiinţate instituţiile cu profil româno-rus;
· reorientarea politicii externe – legături cu statele comuniste cu care URSS intraseră în conflict: Albania,
Iugoslavia, China;
Toate aceste măsuri au culminat cu Declaraţia din aprilie 1964 cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc
Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale prin care se propuneau principii noi în
relaţiile dintre partidele comuniste: egalitate, avantaj reciproc, neamestec în treburile interne.
• prima etapă: 1965-1971 - între 1965 – 1968 îşi consolidează puterea prin promovarea unor noi cadre în
structurile de conducere ale partidului şi prin acapararea unor funcţii importante în aparatul de stat (în 1967 -
Ceauşescu este ales preşedintele Consiliului de Stat)
Ø Pe plan intern: - 1965 - Congresul al IX-lea al partidului (revenit la denumirea de Partidul Comunist
Român) - este adoptată o nouă Constituţie prin care ţara noastră este proclamată Republica Socialistă România
6
Ø Pe plan extern: - politică de independenţă faţă de U.R.S.S.
- 1967: reluarea legăturilor diplomatice cu Republica Federală Germania; relaţii bune cu Israelul;
- Consecinţe:
- “Tezele" din iulie 1971 - lansează “revoluţia culturală" prin care trebuiau ideologizate toate sectoarele vieţi
sociale.
-se pun bazele dictaturii personale - în martie 1974 - devine primul preşedinte al Republicii 60 - deţine şi
funcţia de secretar general al P.C.R. şi preşedinte al Consiliului de Apărare Naţională Măsuri:
-reinstaurarea treptată a controlului total al partidului asupra sferelor politice, culturale, ştiinţifice; -
promovarea cultului personalităţii;
7
-sistemul rotirii cadrelor pentru a evita consolidarea poziţiilor vreunuia dintre colaboratori;
- marginalizarea grupurilor contestatare din partid şi promovarea politică a rudelor familiei Ceauşescu;
- criza regimului Ceauşescu începe să se manifeste în anii '80 atât pe plan intern, cât şi extern - Cauze :
- punerea în practică a unor proiecte costisitoare, realizate cu mari sacrificii ale populaţiei;
- inaugurarea unei politici de reforme de către Mihail Gorbaciov după 1985 pe care Nicolae Ceauşescu a
respins-o;
- hotărârea sa de a izola România pe plan extern => pregătesc terenul pentru evenimentele din 1989.
Ø la 11 iunie 1948, Marea Adunare Naţională a votat legea naţionalizării întreprinderilor industriale, miniere,
bancare, de asigurări şi transporturi (circa 9.000 de întreprinderi)
Ø s-a creat Comitetul de Stat al Planificării care asigura dezvoltarea economică pe baze planificate, având la
bază centralismul economic.
b) industrializarea forţată
§ între anii 1945-1964 realizarea industrializării are loc pe cale extensivă => creştere cantitativă în
detrimentul calităţii; economia românească este subordonată intereselor economice sovietice.
§ România devine membră a C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc = organizaţie internaţională
de colaborare economică a statelor comuniste, creată în 1949); avea ca scop satelizarea faţă de Moscova şi
plasarea economiilor ţărilor membre într-o totală dependenţă faţă de economia sovietică.
9
§ În perioada 1964 - 1980 sunt reluate şi intensificate schimburile comerciale cu Occidentul; creşte nivelul
de trai şi ponderea populaţiei urbane.
§ După anul 1980 apar primele semne ale crizei economice accentuată de criza petrolului cu efecte asupra
industriei chimice româneşti.
Consecinţe:
- economia este supusă unui efort imens pentru achitarea datoriei externe
c) Colectivizarea agriculturii
Ø Plenara Comitetului Central al P.M.R. din 3-5 martie 1949 a aprobat elaborarea programului vizând
transformarea socialistă a agriculturii prin trecerea agriculturii sub controlul statului.
Ø asaltul direct; s-a urmărit distrugerea chiaburilor şi organizarea G.A.C. (Gospodării Agricole Colective)
devenite mai târziu C.A.P. (Cooperative Agricole de Producţie).
Ø Metode: brutalităţi; confiscări; arestări; corupere; campanii de presă; izolare. Etapa a II-a (1953-1958):
Ø Obiectiv: mărirea producţiei agricole pentru îmbunătăţirea aprovizionării oraşelor pentru a preveni
revoltele.
Ø Mijloacele sunt de ordin administrativ, cum ar fi: restricţii comerciale (statul fixa tipurile de culturi şi
preţurile la produse); interdicţii.
11
Ø rezistenţa ţărănească faţă de colectivizare a fost puternică (potrivit datelor oficiale circa 80.000 de ţărani au
fost aruncaţi în închisoare) şi se manifestă prin: răscoale; mişcarea de rezistenţă în munţi; revolte; refuzul de a
preda cotele.
Consecinţele colectivizării:
- agravarea crizei economice (din punct de vedere cantitativ, producţia agricolă este foarte mare, însă din
punct de vedere calitativ, România înregistrează cea mai joasă productivitate pe suprafaţa cultivată din regiune);
- veniturile mici determină schimbări demografice precum fenomenul migraţiei de la sat la oraş;
Ø Mijloace de realizare: .
12
1. întreruperea legăturilor cu Europa Occidentală;
2. în 1948: - este desfiinţată Academia Română şi înlocuită cu una nouă (Academia Republicii Populare
Române) subordonată politicii partidului.
- este adoptată Legea învăţământului prin care formele de învăţământ care nu depind direct de stat erau
desfiinţate sau interzise; de asemenea, învăţământul mediu şi superior sunt reorganizate după modelul sovietic.
- este adoptată Legea cultelor prin care este desfiinţată (prin unirea forţată cu Biserica Ortodoxă) şi pusă sub
interdicţie Biserica Greco-Catolică, unul dintre cultele tradiţionale ale ţării cu rol major în istoria şi cultura
naţională.
3. folosirea cenzurii, având ca scop scoaterea din circuitul public a oricăror informaţii, cărţi sau idei care ar fi
putut să contrazică orientarea oficială. Autorii şi titlurile interzise se regăsesc într-un volum intitulat Publicaţii
interzise (în 1948 erau peste 8000 de titluri şi reviste interzise).
Ø Au existat mai multe etape cu trăsături distincte în care s-a manifestat monopolul ideologic comunist:
I. 1948-1958
- este rescrisă Istoria României (Mihail Roller - 1947) care revizuia complet trecutul ţării, ideea naţională şi
conceptul de patriotism.
13
- cultura română devine o anexă a culturii sovietice (sunt înfiinţate edituri, instituţii, biblioteci, muzee cu
profil româno-rus).
§ proletcultismul = orientare culturală care avea ca scop să asigure alianţa dintre cele două clase principale
ale societăţii româneşti - clasa muncitoare şi ţărănimea - şi să redea principiile de viaţă şi modelele umane
îmbrăţişate de acestea).
II. 1958-1965
§ ,,linia naţională” impusă de Dej are efecte şi pe plan cultural (sunt redescoperite valorile naţionale;
are loc un proces de derusificare care culminează în 1963 cu închiderea Institutului ,,Maxim Gorki”, a
Muzeului Româno-Rus, a editurilor şi librăriilor (Cartea Rusă), a bibliotecilor.
III. 1965-1974
III. 1974-1989
14
§ perioadă nefastă pentru cultura română.
§ istoria este aservită acestei practici (se ajunge la situaţia în care lui Nicolae Ceauşescu îi este găsită
o genealogie ce ajunge până la Burebista);
§ este înfiinţată Academia ”Ştefan Gheorghiu” prin care partidul a acaparat domenii importante ale
învăţământului universitar tradiţional şi cercetării ştiinţifice; de asemenea, monopolizează sociologia,
ştiinţele politice, jurnalistica.
3. Impactul regimului comunist asupra vieţii private şi a valorilor umane Unul din obiectivele
neostalinismului românesc a fost şi centralizarea şi planificarea tuturor aspectelor existenţei umane:
§ alimentaţia raţională
15
- interzicerea avorturilor
E. DISIDENŢA ANTICOMUNISTĂ
• mişcarea disidenţilor (Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Gabriel Andreescu, Aurel
Dragoş Munteanu etc.)
16
Ø Faţă de rezistenţa şi opoziţia anilor 1940-1950, disidenţa prezintă deosebiri de tactică şi obiectiv:
Ø toate aceste scrieri erau critice la adresa cultului personalitatiişi la adresa socialismului dinastic
Ø disidenţa în interiorul nomenclaturii: în 1989, şase foşti activişti ai PCR (Corneliu Mănescu,
Alexandru Bârlădeanu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu, Silviu Brucan, Gheorghe Apostol) au
redactat o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu ,,Scrisoarea celor şase”, prin care cereau: -
respectarea drepturilor omului şi a Constituţiei - încetarea ,,sistematizării” teritoriului şi a exportului
de alimente - restabilirea prestigiului internaţional al României Ø Acţiuni de protest contra regimului:
- greva minerilor din Valea Jiului (1977) - manifestaţia studenţilor ieşeni (1987) - demonstraţia
muncitorilor braşoveni (1987) .
17