Bucovina Literară, Nr. 7-8-9/2022

Bucovina
literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXIII, Nr. 7-8-9 (377-378-379)/2022
Număr aniversar – Bucovina literară 80 (1942-2022)

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU Acest număr al revistei
Isabel VINTILĂ este publicat cu sprijinul financiar
al Consiliului Judeţean Suceava,
COLEGIUL DIRECTOR: prin Programul de finanţare
Nicolae CÂRLAN nerambursabilă în anul 2022.
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) după lucrări ale artistului plastic
Liviu ANTONESEI (Iaşi) Gabriel Caloian ce fac parte
Leo BUTNARU (Chişinău) din expoziţia personală
Marius CHELARU (Iaşi) de grafică „Anarchic Games”
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu) (ArtEast Gallery – Iaşi,
Ioan HOLBAN (Iaşi) 22 sept. – 16 oct. 2022).
Felix Nicolau (Madrid)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.
Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Nicolae COANDE
serie nouă, anul XXXIII, nr. 7-8-9(377-378-379), iulie/august/septembrie 2022

2 BUCOVINA LITERARĂ
O amintire: Ziarul „Bucovina”
CO ORDONATE BUCOVI NENE

Marian DRUMUR
O aniversare: Revista „Bucovina literară”
D in iniţiativa ministrului Propagandei Na-

ţionale şi a unui grup de bucovineni s-a
înfiinţat, la 14 iulie 1941, în Cernăuți, ziarul „Bu-
a existat un prim exemplar imprimat ca atare.
La acea vreme, suplimentul „Bucovina literară”
se afla într-un sistem național de informații. Primea
covina” - modelator necesar de opinie şi recuperator și prezenta cărți de peste tot, recenza ritmic reviste
de legitimitate, trei săptămâni după „reîntoarcerea la de pretutindeni, de la Țara Bugului (Transnistria) la
glie”. Litoral (Constanța) și de la Raza (Basarabia) la Gaze-
ta Transilvaniei, alături de Revista Fundațiilor Regale
(București), Ceahlăul (Piatra Neamț), Ramuri (Cra-
iova), Glasul Nistrului (Odesa), Bacăul literar etc. etc.
Mai ambițioasă decât ziarul, revista literară se consi-
Optzeci și unu - anii de la înființarea ziarului

„Bucovina” – „tribună de crez naționalist și creștin” –
reprezintă o perioadă mult prea scurtă spre încadrarea
definitivă a funcției sale sociale în peisajul unui ținut
românesc fulgerător anexat la U. R. S. S., recuperat și iar
pierdut. Iar cadrul geopolitic este tot schimbător!
Au fost doi organizatori recunoscuți ca atare la dera voce distinctă în întreaga Românie, colabora cu
„Bucovina”: Ilie Mandiuc („Marele duhovnic” pentru publicații din străinătate și încuraja autorii de pretu-
modul strict în care supraveghea, consemna și îndru- tindeni, publicați nu doar în periodic ci și editorial.
ma activitatea redacției) și George Drumur -- liderul Cu ocazia unui număr jubiliar al ziarului,
George Drumur conchide: „În răstimpul acestor
de opinie culturală, organizator deprins cu meandrele
doi ani s-au scris: 584 poezii, 278 articole, 356 schi-
birocratice și personalitățile vremii („Măcelarul” pen-
ţe, nuvele, fragmente de roman, reportagii literare
tru adnotările restrictive pe textele colaboratorilor).
şi 1026 informaţii” („Munca noastră”, Bucovina nr.
Pagina inițială „Duh și slovă”, mai târziu „Lite-
628/14.07.1943). Ampla statistică a articolului tră-
ratură și artă”, dedicată literaturii și artei de pretutin-
dează licenţiatul în ştiinţe administrative.
deni, este completată cu un Supliment literar având
Războiul, realitatea istorică prezentă virtual,
diverse denumiri (cu concursul Societății Scriitorilor
devine o cruntă vecinătate şi răstoarnă toate concep-
Bucovineni) și număr de pagini, din martie 1942
ţiile.
până în martie 1944.
În luna martie 1944 – ultima apariție a ziaru-
lui; în luna aprilie 1944 trupele sovietice pătrund în
teritoriile românești.
Ziariştii care au propăvăduit legitimitatea şi
afirmarea românească devin „propagandişti duşmă-
noşi” în ochii celor ce se pregătesc să domine şi să
preia puterea politică. Cu un ultim efort, statul îi îm-
Osârdia istoricului literar Ion Filipciuc a deter-
prăştie şi le confecţionează biografii neutre, acceptate
minat etapele suplimentului, odată cu constatarea că nu
te timp, care păstrează denumirea și misiunea idealistă

(în același context al tranziției incerte).
Însă rezistența față de reforme, venită din par-
tea unor grupuri ce își utilizează puterea economică
pentru păstrarea poziției dominante, a complicat
convergența cu Europa Occidentală și a sporit dezi-
luziile populației. Consumul cultural a scăzut și s-a
deformat, consecință a poziției codașe în clasamente-
le analiștilor europeni care măsoară calitatea vieții și
bunăstarea socială. Piața literară, ce părea emergentă,
supusă constantei deteriorări economice, instabilității
structurale, a sucombat; chiar și librăriile, potențiale
spații comerciale lucrative, s-au rărit drastic.
În acest mediu, eforturile conducătorilor „Bu-
covinei literare” - Marcel Mureşeanu, Mircea A. Dia-
conu, Ion Beldeanu, Constantin Arcu, Carmen Vero-
nica Steiciuc (director) și Alexandru Ovidiu Vintilă
(redactor șef ), față cu contradicțiile unei prese literare
inerțiale, greu vandabile, au fost considerabile.
tacit în schimbul căderii politicienilor. Fiindcă în prezent, Eurostat constată că doar
Într-o scurtă zvâcnire idealistă „Revista Bucovi-
B U C O V I N E N E
6,2% din români citesc cărți (ultimul loc în Europa),

nei” din Timişoara (proprietatea Societăţii pentru cul- deși producția de carte este un indicator semnificativ
tura şi literatura română în Bucovina, refugiată la Ti- al capitalului cultural de care dispune o națiune; con-
mişoara) grupează câțiva scriitori de odinioară apoi se form statisticilor, industria cărții „este cea mai mare
stinge, odată cu scoaterea cuvântului „Bucovina” din industrie culturală din Europa”.
dicţionarele regimului şi asocierea sa cu subversiunea. Așadar o câtime minusculă știe să aniverseze și
să comemoreze pe cei ce au perseverat să creeze fru-
Negura totalitarismului se întinde peste o Româ- mosul peren, fără scop utilitar, având simțul timpu-
nie nou croită și ocupată... tot cu o alianță împotriva lui; din fericire, această stăruință este mai durabilă ca
firii, precum precedenta. sabia.
Evenimentele din decembrie 1989, cu nesfâr-
șitele lor speranțe privitoare la schimbarea de regim Nota redacției:
au dus, deliberat, la o tranziție graduală - consecința Cercetărorii Dimitrie Vatamaniuc și Ion Fi-
acțiunii elitelor românești versate în privința simulării lipciuc susțin, și asta în cunoștință de cauză, după ce
schimbării. au consultat arhivele existente, că putem vorbi strict
La 1 ianuarie 2007, după 50 de ani de comu-
C O O R D O N A T E
despre titulatura „Bucovina literară” începând cu data

nism și 16 ani de tranziție confuză, România a aderat de 14 septembrie 1942, când Suplimentul literar al
la Uniunea Europeană, fapt politic la fel de important cotidianului „Bucovina” din Cernăuți își schimbă de-
ca aderarea în 2004 la NATO. Dar marele decalaj de numirea. „Concomitent cu pagina Literatură şi artă
dezvoltare economică față de „vechea” Europă nu a cotidianul cernăuţean începe să scoată, din 5 aprilie
dispărut iar legile și valorile UE au fost asimilate la 1942, numărul de Paşti, un Supliment literar. Aici se
nivel superficial sau declarativ (eurobalcanizare). precizează: «Apare cu concursul Societăţii Scriitorilor
Totuși, curățarea stratului gros de falsuri, ne- Bucovineni». Editorialul, «Iconografia. Personifica-
adevăruri, minciuni sfruntate și manipulări la toate re a miturilor biblice», este semnat cu pseudonim;
nivelurile ce au obturat trecutul a reconstituit, relativ, Logofătul Dinu. Se publică şi un al doilea editorial,
ființa regatului românesc antebelic, generând modele. «Tinerii poeţi ardeleni», semnat de Manuil Haivas.
Pe această linie a fost reînfiinţată, Societatea Îi întâlnim şi acum pe scriitorii reprezentativi din pe-
Scriitorilor Bucovineni şi, implicit, a reapărut revista rioada interbelică: E. Ar. Zaharia, cu poezia În munte
„Bucovina literară”, prin grija criticului literar Mihail şi George Drumur cu poezia Aproape de înnoptare.
Iordache, devenit şi primul redactor-şef. Firav arc pes-
Mai semnează poezii: Constantin Bivolaru, Constan- întemeiat „Bucovina literară”, că aceasta se înființează
tin Dorobanţu, iar proză: George Antonescu, Alexei la Cernăuți, în 5 octombrie 1942. Ulterior, la 11 ianu-
Dragu şi C. lacint. Suplimentul literar apare săptămâ- arie 1943, va deveni publicație literară independentă,
nal până în 7 septembrie 1942. Îşi schimbă titlul în cu apariție paralelă în ziarul „Bucovina”. De aceas-
«Bucovina literară» în 14 septembrie 1942. Editorialul tă dată, frontonul poartă inscripția Bucovina literară,
din acest număr al «Bucovinei literare» din 14 septem- Supliment săptămânal. Apare cu concursul Societății
brie 1942, «Provincialismul dispreţuit pe nedrept» Scriitorilor Bucovineni , fără a se specifica componența
este semnat de Traian Cantemir, iar al doilea editorial, colegiului redacțional și fără vreo mențiune cu privire
«Paranteze», de Traian Chelariu, care va continua cu la adresa redacției. În publicația cernăuțeană, se va ti-
acest titlu şi în numerele următoare. Semnează proză: tra doar faptul că este vorba despre numărul 35, anul
Grigore I. Grecu, M. Tuhovniceanu, Zevin Rusu, A. III, din ziua de luni, 11 ianuarie 1943. De reținut că,
Dragu; poezii: Nicolae Tăutu şi Dragoş Vicol.” (Di- după o punere pe tapet în detaliu a parcursului istoric
mitrie Vatamaniuc) Așadar, „Bucovina literară” va lua al „Bucovinei literare”, unde demonstrează că publica-
locul Suplimentului literar, continuând să vadă lumina ția etalon a literaturii bucovinene nu a apărut sub ni-
tiparului în corpul ziarului „Bucovina”, fără o numero- cio formă în 1941, cum s-a crezut o bună perioadă de
tare a paginației distinctă, ci de interior, 5-6-7-8, fără timp, regretatul Dimitrie Vatamaniuc va preciza: „La
un colontitlu propriu. În fine, drumul sinuos înregis- capătul acestor însemnări încărcate de cifre şi nume-
trat până să ajungă „Bucovina literară” o publicație cu re rămâne stabilit că Bucovina literară se înfiinţează la
adevărat independentă începe să devină tot mai limpe- Cernăuţi în paginile ziarului Bucovina în 5 octombrie
de odată cu data de 5 octombrie 1942, când în ziarul 1942, iar din 11 ianuarie 1943 este publicaţie literară
B U C O V I N E N E
„Bucovina”, an II, nr. 390, va apărea „Bucovina litera- independentă, cu apariţie paralelă în ziarul Bucovina.
ră. Supliment”, cu următorul marcaj: Anul II, nr. 28. Cele două publicaţii înscriu o perioadă nouă în litera-
Dimitrie Vatamaniuc va concluziona, tocmai pentru tura din Bucovina, în continuarea celei din perioada
a nu se mai face confuzii cu privire la anul în care s-a interbelică”.
C O O R D O N A T E

A FO RI S ME Gheorghe GRIGURCU „Ore, nenumărate ore”
A te regăsi în fibra intimă pe tine însuți în-

seamnă a fi fără vârstă.
*
masă de participanți similară cu cea a mitingului electo-
ral al partidului aflat la putere”.
*
Scriptor. Dacă e subapreciat, un caracter slab e Simpla corectitudine: o virtute birocratică.
înclinat a deveni infatuat, în schimb un caracter puternic *
se autoanalizează suplimentar. Mitizarea formei pe care poetica actuală o soco-
* tește factorul inițial al poeziei, răsturnând „succesiunea
Din surprizele vieții. Lucruri minore ce-ți dau artelor poetice postulate de estetica veche: ceea ce pare
senzația unor obiecte grele pe care nu le mai poți urni să fie rezultatul – «forma» – e originea poemului; ceea ce
din loc, în mai mare măsură decât lucrurile cărora le pare să fie originea – sensul – e rezultatul” (Hugo Frie-
acorzi o anume importanță. drich).
* *
„Poezia nu poate fi vărsată în forma sistemului la Orice așteptare poate avea un iz de tinerețe.
fel ca metafizica născută din neliniște, pentru că, închisă, *
nu poate dura. Ziua în care va fi definită poezia va fi cea „Să atribuim fenomenelor artei o realitate superi-
de pe urmă a creației; a creației care, prin ea, își urmează oară și o existență mai adevărată decât realității obișnui-
cursul” (Maria Zambrano). te, tot atât de puțin trebuie considerate plăsmuirile artei
* ca aparență înșelătoare, comparându-le cu expunerile
Scriptor. Inteligența i se aplică pe sensibilitate mai veridice ale istoriografiei. Deoarece nici istoriografia
cum sugativa pe un text proaspăt așternut cu cerneală. nu are ca element al descrierilor sale existența nemijloci-
* tă, ci răsfrângerea spirituală a acesteia, dar conținutul ei
Scriptor. Pentru a fi de efect, căderea sa ar trebui rămâne împovărat cu întreaga accidentalitate a realității
să se producă de la o anumită înălțime. obișnuite” (Hegel).
* *
Existență cum o odaie mereu neaerisită. Diverse mijloace de a atrage publicul spre artă.
* Bunăoară grecii antici erau uneori plătiți pentru a deveni
„Nicicând nu ești mai activ decât atunci când s-ar spectatorii unei tragedii.
zice că nu faci nimic, nicicând nu ești mai puțin singur *
decât atunci când ești singur cu tine însuți” (Cato). Detaliile: șuruburi care fixează biata noastră piesă
* existențială pe placa vieții universale.
„«Dragă Prințesă Bibescu, mă tem că va trebui să *
încetezi a-i mai trimite aceste bilețele de dragoste soțului „Nici un lucru nu e bun pentru toți, ci numai în
meu de vreme ce noi doi locuim împreună. Te rog nu raport cu unii; nici un lucru nu e adevărat pentru toți,
mă face să-ți scriu din nou. Nu-mi place să mă răstesc ci numai în raport cu cine crede astfel; nu există metodă
la oameni și urăsc să fiu nevoită a-i învăța manierele» – sau teorie care să se poată aplica oricui, fără deosebire”
Katherine Mansfield către Elizabeth Bibesco, 24 martie (André Gide).
1921. Se pare că prozatoarea trecea cu vederea infidelită- *
țile soțului, dar nu suporta scrisorile de dragoste, detaliu A.E.: „Gloria e vulnerabilă. Noroc că anonimatul
care-i onorează literatura” (Dilema veche, 2021). e imbatabil”.
* *
A.E.: „La ora actuală, atât de numeroși autori de „În capitolul 1 («Despre om și părțile sale») din
versuri, încât, încălcând principiul individuației, devin o Cartea a XI-a a Etimologiilor, Isidor de Sevilla spune că
panglicile care legau șuvițele părului împletit în cosițe al „-Ce e Dumnezeu? -Este ceea ce se află în tine,
femeilor se numeau discriminalia. Se pare că de aici și dar nu e trupul tău. -Atât? -Nu, mai este și ceea ce se
până la cuvântul discriminare din vorbirea actuală nu a află și în alți oameni, dar nu e trupul lor; mai este și ceea
fost doar un pas, ci mai mulți: undeva pe drum, ceva plă- ce se află în tot ce cunoaștem, dar nu e corp. Dacă ai
cut vederii, cum erau cosițele unei femei, s-a preschim- înțeles că ești Dumnezeu într-o manifestare separată, în
bat într-un lucru de rușine” (Dilema veche, 2021). trup, despre ce fel de moarte a lui Dumnezeu mai poate
* fi vorba? Însă, dacă ai înțeles asta, nu poți să nu cauți
Ideea: o aparență de final pe care obșteasca noas- eliberarea de rătăcire și unirea cu Totul. Eliberarea ta de
tră logică educațională e dispusă a o respecta. rătăcire se poate înfăptui numai prin iubirea față de Tot
* și toate. Iubirea aduce vieții cea mai mare bucurie. «Noi
Solitudine. Sărbătorile, prilej de-a te întâlni cu un știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe
apropiat, aidoma unui vorbitor la penitenciar. frați»”. (Epistola lui Ioan). Simt o foarte mare bucurie,
* m-am exprimat foarte bine” (Tolstoi).
„În Parisul anilor ‘80, Fernande Grudet, cunos- *
cută ca «Madame Claude», a reușit să pună pe picioare Aidoma unui duhovnic care te binecuvîntează la
cea mai vastă rețea de prostituție de lux, oferind servicii finele confesiunii, amintirea te poate izbăvi de prezent.
discrete clienților bogați din toată lumea. Considerat de *
mulți «un mit», stabilimentul doamnei Claude era vizi- Scriptor. Oare confesiunea sa nu indică un model
tat de oameni de afaceri influenți, de actori faimoși de sacral adus în laicitate? Confesiunea, indiferent de ma-
la Hollywood, de șefi ai Mafiei, de artiști celebri și chiar teria sa.
de șefi de stat. Madame Claude a reușit să se folosească *
de secretele aflate în dormitor de «fiicele» ei pentru a-și „Un film realizat de Mary Peters, de 20 de ani,
asigura protecția atât împotriva «Poliției moravurilor» din Seattle, SUA, a uluit întreaga lume. Tânăra l-a filmat
(«Brigade mondaine»), cât și împotriva contraspionaju- pe cățelul ei, Doggy, un ciobănesc australian, în vârstă
lui francez. În filmul «Madame Claude», regizoarea Syl- de doi ani, cum pictează. Câinele ține pensula în gură și
vie Berheide își propune să treacă dincolo de aparențe și pictează ca oamenii. Face tablouri cu flori, absolut incre-
să analizeze în detaliu modul în care a funcționat rețeaua dibile. Femeia le vinde sub semnătura Leonardoberman
condusă de cea mai faimoasă proxenetă a Franței secolu- Da Vinci. Tablourile cățelului au fost expuse și într-o ex-
lui XX” (Historia, 2021). poziție. Dacă nu ar fi pus filmul în care cățelul pictează,
* nimeni nu ar fi crezut că poate face așa opere de artă!
Profunzimile sufletești, aidoma celor marine. În Ciobănescul australian este o rasă de câini foarte inteli-
răstimpuri le străbat lecturile aidoma unor scafandri. genți și blânzi, au înălțimi de 46-58 cm, greutăți de 16-
* 32 kg și speranța de viață de 13-15 ani” (Click, 2021).
E
Scriptor. Scrie sârguincios despre unele lucruri *
pentru a le da doar o aparență de noutate. O reală nou- Finitul ți se impune, infinitul ți se dăruie.
M
tate a lor ar fi fost dramatică, dar tocmai acest fapt îl face *
fericit. Ore, nenumărate ore aidoma unor obiecte care S
* se învechesc, se prăfuiesc, se fărâmițează pe tarabe sau pe
Senectute. Prea multe izvoare are totuși viața, stu- rafturile de magazin, obiecte pe care nu le caută nimeni.
I
pefiindu-te în continuare. *
R
* Spații ale micului oraș transilvan, pe care l-am re-

„Sunt oameni care nu laudă decât ceea ce pot imi- văzut zilele trecute, erotizate grație unei amintiri care s-a
O
ta” (Cicero). născut demult, care se naște în continuare…

* *
F
A.E.: „X ar rămâne un diletant chiar și în postura Îmi spunea V. L., la începutul anilor ‘6o: „Am
de gunoier”. fost la Cluj. L-am văzut pe Aurel Rău coborând dintr-o
A
* mașină. Semăna cu un prinț arab. Oare în ce existență

viitoare am putea fi ca el?”. lul unui scut natural precum carapacea unei țestoase ori
* cochilia unui melc. Expresia contrasă în organic prote-
M E Text estropiat asemenea unui șchiop sau ciung. guitor.
* *
„Realitatea poate să dispară. Unde este «ziua Întrebările care nu cer răspunsuri, un soi de me-
de ieri»? Risipită, undă printre undele cosmice. Poți să tafore ale rațiunii.
R I S
ajungi din urmă, să revezi trecutul? Romanele SF ne fac *

s-o credem. Autorii de romane SF nu sunt stupizi: au „Să trăim până la lacrimi” (Camus).
imaginație. În imaginație se poate găsi (zace) adevărul. *
S-au recuperat într-adevăr puncte foarte îndepărtate în Senectute. Zilele cum o mască a ceea ce nu mai
Spațiu: captarea undelor sonore, prin radio, televiziune, poate fi.
F O
telescop. Prin radio, prin televiziune, ne este adus spațiul *

vizual, sonor. Ne va putea fi adus timpul trecut” (Eugène A.E.: „Nu te mai apropia de cel ce te-a dezamăgit.
Ionesco). Există riscul de-a te dezamăgi încă o dată. Măcar dispre-
* țuindu-te”.
A
A.E.: „Vântul, norii, ploaia, lumina, întunericul *

trăiesc încă în sălbăticie. Zilele acestei jungle meteorolo- „O operă nu rezolvă nimic, după cum munca
gice sunt însă numărate. Oamenii vor disciplina fericite- unei întregi generații nu rezolvă nimic. Copiii încep în-
le entități numite, astfel cum nădăjduiesc a supune fără totdeauna – de a doua zi – prin a-i ignora cu seninătate
zăbavă, integral, existența ca și transcendența”. pe părinți; a ignora tot ce s-a făcut. E mai acceptabilă
* ura, revolta contra trecutului, decât această pașnică igno-
Senectute. Cum ar fi să te desparți de cel ce ești ranță. Ceea ce aveau bun epocile antice era constituția
întrupat în prezent, cu care de bine de rău te-ai deprins? lor prin care se căuta mereu spre trecut. Acesta este se-
Ca de un prieten, de un ins indiferent sau, Doamne, de cretul plenitudinii lor de nesecătuit. Pentru că bogăția
un inamic? unei opere – a unei generații – este dată întotdeauna de
* cantitatea de trecut pe care o conține” (Cesare Pavese).
Din spusele lui Blaga: „Camil Petrescu? Un Mi- *
tică la pătrat”. Moartea ia chipul stării de spirit cu care o abor-
* dezi, putând adopta diverse variante, până la nuanță,
„Jeff Bezos (57 de ani), cel mai bogat om din între proiecția mistică și prăbușirea coșmarescă. Un ca-
lume, cu o avere de 213 de miliarde de dolari, și-a împli- meleonism aidoma unei teme sub condeiul mai multor
nit marți visul de a zbura în Cosmos, la o altitudine de autori.
106 km. față de adâncimea mării cu nava sa spațială. L-a *
așteptat la aterizare iubita sa, Lauren Sanchez, 51 de ani. „Să te ferești de omul care nu ți se pare nici rău,
Ea purta un inel cu diamant uriaș, ce părea de logodnă, nici bun” (proverb arab).
astfel a apărut zvonul că se pregătesc să se căsătorească. *
Bezos e împreună cu Lauren de 2 ani, după ce a divorțat Aparența de elegantă indolență pe care o poate
de MacKenzie Scott (51 de ani), împreună cu care are 4 căpăta un creator la o cotă suficient de înaltă, nu doar
copii. Divorțul, după 26 de ani de căsnicie, s-a produs ascunzând posibila crispare a efortului său, ci și dând im-
după ce presa a dat în vileag relația lui ascunsă cu Lau- presia unei evadări din tiparul estetic, a unei concilieri
ren” (Click, 2021). cu nediferențierea naturii, oarecum în similitudine cu o
* femeie care-și sporește atracția printr-o notă masculină a
Americanizare. Un poet plecat demult de la noi venustății sale.
apare pe prima pagină a României literare, cu deviza: „Po- *
ezia e valută. O nouă valută” (Andrei Codrescu). Scriptor. Perfecțiunea, realitate sau miraj? Chiar
* atunci când avem privilegiul de-a o întrezări, e în același
Scriptor. Stilul îi vine naturii sale morale în fe- moment și una și alta.

Elena-Brânduşa Steiciuc, Pe fibra textului.
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
50 de lecturi complice, Suceava, 2022
R eputat intelectual, cunoscut critic literar și

traducător, prof. univ. dr. Elena-Brândușa
Steiciuc scrie, ceea ce face și în cea mai recentă carte
Spre exemplu, despre o carte semnată de Mir-
cea A. Diaconu scrie următoarele: „Apărut într-o
excelentă condiție grafică la editura Cartier în 2021,
a sa, Pe fibra textului. 50 de lecturi complice, dintr-o volumul Cernăuți. Obiecte pierdute al criticului și
perspectivă largă, atotcuprinzătoare, surprinzând exact universitarului sucevean Mircea A. Diaconu este
acea „lumină personală” pe care o irizează un text. În o fabuloasă reconstituire a vieții cotidiene de acum
toate cele 50 de lecturi complice, autoarea construiește un veac în capitala provinciei Bucovina a României.
nișe de înțelegere cu o eleganță interpretativă care o in- Culegând cu răbdare anunțuri de mică publicitate
dividualizează și o plasează într-o zonă „a fraternității și din presa cernăuțeană a vremii, distribuite grafic sub
emulației intelectuale, a respectului și admirației”, peste formă de poem, autorul a surprins un air du temps
care suflă exigența unei conștiințe critice peremptorii. de mult evaporat, realizând o radiografie a structurii
Spun toate acestea și în virtutea a ceea ce susține Ele- sociale, etnice, culturale a «celui mai frumos oraș al
na-Brândușa Steiciuc în preambulul tomului de față: României». […] Fascinat de universul citadin cernă-
„Din peisajul literar actual, românesc uțean, pe care îl cercetează de mai
și internațional, în special francez și bine de trei decenii, autorul este
francofon, am ales și comentat cărți impregnat chiar în subconștient de
ale unor autori pe care îi respect și lumea aceasta apusă, de «fervoarea
îi admir, cu intenția de a difuza cât ei cosmopolită și națională deopo-
mai amplu complexitatea scrisului trivă», încercând prin acest volum
lor: colegi universitari recunoscuți să «simtă acolo unde nu mai există
în mediul academic (et pour cause!) nimic», visându-se adesea pe strada
scriitori pe care i-am frecventat în ul- Regina Maria sau în spațiul uneia
timele două decenii, traducători care dintre cărțile poștale care-i ilustrea-
au șlefuit cu o răbdare de benedictin ză opul, citind «Glasul Bucovinei»,
poezia sau proza de care sunt atașați”. decelând prin aceasta «un ritm care
Așadar, iată o carte a unui cititor de se joacă cu granița dintre hazard și
largă respirație, a unui critic literar fatalitate.» (p.7) Anunțuri despre
serios, stăpân pe instrumentele sale obiecte și animale pierdute, fapte
de lucru, care ne oferă o serie de răs- diverse (furturi, escrocherii de tot
punsuri ivite în urma unor reflecții felul) somații, anunțuri pentru eve-
profunde, comunicate cu limpidita- nimente sociale, sportive sau cul-
te. turale sunt ansamblate într-un patchwork colorat, ce
Sub lupa universitarei Elena-Brândușa Steiciuc compune o imagine aproape completă a Cernăuților
intră nume diverse: de la albanezul Ismail Kadare, la din anii1920, cu toată structura etnică și socială a ora-
Mircea Cărtărescu și Gabriel Liiceanu, de la autorii șului, pe care fotografiile distribuite în volum îl reîn-
suceveni Mircea A. Diaconu, Constantin Severin sau vie pentru cititorul de azi. Tema pierderii, a dispari-
Mariana Boca, la Radu Sergiu Ruba, Cătălin Mihuleac, ției iremediabile structurează tot textul, pentru că nu
Stelian Tănase, Carmelia Leonte sau Valeriu Stancu. numai obiectele sunt pierdute (uneori, regăsite!). Un
De asemenea, supuși analizei sunt în carte autori fran- întreg segment din istoria României este scufundat în
cezi sau francofoni precum: Sylvestre Clancier, Anne oceanul timpului, asemenea Atlantidei pe care Mircea
Hébert, Lionel Duroy, Romain Gary, Patrick Mondi- A. Diaconu o caută (și o găsește) în cuvânt”.
ano ș.a. De precizat și că volumul Elenei-Brândușa Stei-
ciuc se încheie cu un text despre Patrick Modiano, Yvonne din romanul Villa triste. În discursul său de la
apărut în prealabil în „Bucovina literară”. Acest aspect, Academia Suedeză, Patrick Modiano făcea o lungă și
într-un fel sau altul, e firesc ținând cont că autoarea tulburătoare confesiune despre identitatea lui artistică,
și-a susținut doctoratul în litere la Universitatea din despre modalitatea lui scripturală, despre sursele de in-
București, în anul 1997, cu teza „Patrick Modiano: spirație: «Scrisul, curioasă activitate solitară. Treci prin
une lecture multiple”. La vremea aceea, deşi era vorba momente de descurajare când redactezi primele pagini
de un scriitor cunoscut în mediul francofon (Patrick ale unui roman. Ai, în fiece zi, impresia că o iei pe un
Modiano avea deja 20 de cărţi publicate), în Româ- drum greșit. Și atunci, tentația e mare să te întorci și
nia apăruse doar o singură carte cu semnătura celui să o iei pe alt drum. Nu trebuie să te lași, trebuie să îți
care, peste 17 ani, va deveni laureat al Premiului Nobel continui drumul».”
pentru Literatură. Analizând tomul intitulat Cerneală Concluzionând, Elena-Brândușa Steiciuc ob-
simpatică (Encre sympatique) al celebrului autor, deți- servă, și ne face și pe noi, cititorii, atenți la faptul că
nător al pretigiosului Premiu Nobel, recenzenta menți- fiecare autor studiat în carte nu ne spune doar câte-
onează: „Am găsit în Cerneală simpatică o chintesență va lucruri, ci ne dezvăluie, ne arată semnele unei lumi
L U X
a concepției lui Patrick Modiano despre scris, despre în sine, reafirmând astfel importanța literaturii, forma
marile teme ale literaturii, care îi subîntind și lui opera. acesteia de universalism, și asta într-o eră postumană,
Căutarea trecutului, a identității, pierderea memoriei, unde literatura chiar a piedut teren. În fine, mi se pare
sunt aici distilate într-o narațiune ce avansează en ti- că Elena-Brândușa Steiciuc are dreptate în demonstra-
tubant, pentru că autorul nu își face niciodată un plan ția sa. Cu atât mai mult dacă ne gândim la afirmația lui
F
strict după care lucrează, totul merge în voia peniței… Milan Kundera cum că literatura, dimensiunea sa uni-
O întoarcere în Franța anilor yé-yé, o punere față în față versalistă, a creat istoria autentică a omului. Una peste
E
a identității provinciale cu cea din metropole, fuga de alta, iată o carte de cronici, în mare parte, literare scrisă
marginalitate și de condiția umilă din Savoie a tinerei chiar „pe fibra textului”, „o operație pe cord deschis” în
R
fete, personaj care pare compus după același tipar ca „50 de lecturi complice”.
Icoana migraţiei Grete TARTLER
P O ES I S
Primăvara merge în cap spre munte, de unde nu vine-ajutor
pentru lumea infectată, războinică.
O lumină supranaturală e pacea –
de care nu ne putem lipsi , dar nu-i de durată.
Doar amintirile taie fumul
ca peștii privind peste iarnă prin gheață.
Norii latră, gonesc avioane de luptă,
sunt încă departe, dar se apropie.
Privesc, în album, renascentiști schițând îngeri,
dar o altă icoană văd astăzi:
femeia cu pruncul în spate, strângând la piept altul,
trăgând, pe rotile, valiza,
la cingătoare cu lesa câinelui, ținând, în stânga, pisica;
de multe zile pe drumul de cretă
al disperării.
Icoana migrației.
Cu spatele scuturat de-un fior – poate semnul
pe care i-l dă-nariparea.

I S
S Matei VIŞNIEC Poemele verii
iar treptat mi-am dat seama

E
că de fapt fiecare soldat avea o limbă a lui

O
speriat de ceea ce urma să se întîmple

m-am gîndit să dezertez
P
alţii mi-au luat-o însă înainte

cînd m-am uitat mai bine în jur m-am văzut
singur pe un cîmp
Se făcea că începuse un război în mijlocul a mii şi mii de puşti şi de mitraliere
abandonate de soldaţii fugari
1.
Se făcea că începuse un război m-am trezit muşcîndu-mi limba
şi că trebuia să-mi apăr patria şi cu gust de sînge străin în gură
în trenul care mă ducea spre front dovadă că nu totul fusese ireal
m-am trezit însă singur
iar cînd trenul s-a oprit în plin cîmp 3.
n-am văzut nicăieri nici un inamic Se făcea că începuse un război
şi că trebuia să îmi apăr patria
cînd m-am întrebat dacă nu cumva dar inamicul era deja prezent pe străzi
ceva anormal se întîmpla în univers soldaţi străini urcau în apartamentele oamenilor
o voce din înaltul cerului mi-a strigat şi ocupau cîte o cameră
fugi n-am înţeles cum de fuseserăm invadaţi
nu ştiu de ce am ascultat-o atît de repede
am luat-o la fugă printr-un lan de porumb uniforma mă aştepta în cuier
alergam din greu datorită dar nu apucasem să mă îmbrac cu ea
mitralierei pe care o purtam pe umăr aveam şi o armă ascunsă sub pat
şi a unui imens rucsac dar soldaţii străini o demontau rîzînd
n-am încetinit însă pasul nu mai era nimic de făcut, s-ar părea
am alergat pînă la epuizare mă simţeam umilit şi neputincios
pînă cînd m-am prăbuşit aş fi vrut să mor pentru patrie
dar nu mai aveam cum
aşa m-am trezit, lac de sudoare
dovadă că nu totul fusese un vis m-am trezit cu pumnii strînşi
şi aşa am rămas timp de 24 de ore
2. dovadă că visul nu fusese decît pe jumătate
Se făcea că începuse un război vis
şi că eram înrolat împreună cu mii şi mii
de alţi bărbaţi
dar în adîncul meu nu eram sigur Drumul
că patria merita apărată
toţi camarazii mei vorbeau într-o limbă Mi-a cerut să-i arăt drumul
necunoscută mie şi i l-am arătat imediat
nimic mai simplu, i-am spus la fiecare trei zile,

mergi drept înainte iar după zece zile în momentul cînd îl ajung din urmă
I S
o iei la stînga şi apoi încă o dată la stînga sunt sigur de mine, sunt sigur că am dreptate
dar imediat începe să mă roadă îndoiala
el mi-a mulţumit, m-a îmbrăţişat pe amîndoi să mă simt ca un gîndac inutil
S
obrajii cu ce drept le arăt eu drumul
m-a binecuvîntat şi dus a fost celor care mă întreabă cîte ceva?
E
eu însă am început să fiu ros de o îndoială acum, la fiecare trei zile
O
aşa că am alergat după el cînd îl ajung din urmă prefer să tac
l-am ajuns din urmă şi i-am spus: mă apropii doar de el înduioşat
P
iartă-mă, te-am îndrumat greşit, prosteşte îl îmbrăţişez pe amîndoi obrajii, îl binecuvîntez
după ce o iei la stînga negreşit să o faci şi dispar
la dreapta
ai să vezi acolo un arbore ciudat
pe jumătate ars, cum ajungi la el o faci Omul în negru
la dreapta
şi iartă-mă că era să te duc în eroare, Stau de vorbă cu un om pe care nu îl văd
da? te rog să mă ierţi decît eu
este un bărbat înalt îmbrăcat în negru
el s-a înduioşat şi m-a îmbrăţişat pe amîndoi se plimbă toată ziua prin oraş
obrajii dar nu îl vede nimeni altcineva
m-a binecuvîntat şi dus a fost am verificat
eu, însă, după trei zile omul în negru vorbeşte tot timpul
mi-am dat seama de ceva extrem de grav spune lucruri esenţiale, tragice
am alergat după el, l-am ajuns din urmă uneori îi curg lacrimile pe faţă
şi i-am spus: uneori i se împotmoleşte vocea
iartă-mă, eram obosit dar poate că încep şi atunci tuşeşte zi şi noapte, săptămîni întregi
să înnebunesc nimeni altcineva însă nu-i aude tusea
copacul ciudat pe jumătate ars nimeni altcineva nu-i vede lacrimile
nu mai e de mult acolo am verificat
nu-l mai căuta, ia-te mai degrabă după nori
imediat ce apar nişte nori negri fă-o la dreapta omul în negru nu agresează pe nimeni
iartă-mă că era să te duc în eroare dar uneori se izbeşte de uşi
da? te rog să mă ierţi de faţadele clădirilor
se repede cu capul în vitrine, în panourile
nebun cel care crede că poate arăta publicitare
drumul altuia rămîn în oraş multe urme de sînge după
iată cazul meu – nu mai dorm, nu mai mănînc aceste accese de nebunie
nu mai am zile senine dar nimeni nu le remarcă
la fiecare trei zile alerg după el am verificat
şi îl rog să mă ierte pentru că l-am dus în eroare
ia-te după stropii de ploaie, îi spun locuitorii cred pur şi simplu
ia-te după propriile tale vise, îi spun că aşa îmbătrînesc clădirile
ia-te după linia cercului, după ceasul cu cuc că le mai cade tencuiala din cînd în cînd
după muzica sferelor, după muzicuţa orbului că timpul îşi spune cuvîntul fisurînd faţadele
aceste trei fraze le aud cel mai des
deşi el, omul în negru, nu îmbătrîneşte de loc dacă nu se vor sfîşia unele pe altele
am verificat dacă nu se vor decapita reciproc
pentru că ele, cuvintele, continuă să trăiască
şi atunci cînd le lipseşte capul
Ceea ce se poate spune cu două cuvinte şi atunci cînd nu mai au aer în plămîni
şi chiar şi fără plămîni
Ceea ce se poate spune cu un singur cuvînt
e mult mai sincer, mai curat fără să fie eterne, cuvintele au simţuri eterne
decît ceea ce se poate spune cu două cuvinte tentacule eterne
şi oricum ceea ce se poate spune cu două cuvinte cu ele ne sfidează, ne îndepărtează de adevăr
e mult mai înţelept decît ceea ce se poate spune aşa scriu eu în fiecare zi, speriat
cu trei cuvinte asudînd
şi oricum ceea ce se poate spune cu trei cuvinte îndepărtîndu-mă de tot ce scriu
e infinit mai puţin agresiv, mai puţin orgolios caut adevărul în cuvinte
decît ceea ce se poate spune cu patru cuvinte ca un orb care îşi caută ochii în lumina lunii
iar ceea ce se poate spune cu patru cuvinte
este infinit mai uman
decît ceea ce se poate spune cu cinci cuvinte
Trei cuvinte de care să ne agăţăm
atenţie însă, cifra cinci este echivalentul sufletului
dacă foloseşti şase cuvinte în loc de cinci Ei voiau trei motive pentru a-mi justifica
cînd vrei să vorbeşti de suflet decizia
eşti pierdut dragostea, ura, poezia
şase cuvinte trebuie să foloseşti le-am spus
numai cînd nu vrei să spui nimic
iar cînd vrei efectiv să nu spui nimic dar ei voiau trei cuvinte pe care să le uite
cu gura deschisă după plecarea mea
ai nevoie de şapte cuvinte începutul, sfîrşitul, tăcerea
tot aşa cum ai nevoie de şapte zile le-am spus
ca să te separi pentru eternitate de o săptămînă
ei voiau trei cuvinte dătătoare de sens
în caz de incendiu total
azi, mîine, niciodată
Ne îndepărtează de adevăr le-am spus
Cam asta mi se întîmplă: încep un poem trei cuvinte capabile să vindece orice boală
şi tremur de frică mi-au cerut
nu ştiu niciodată ce urmează după primul cuvînt adevărul, minciuna, rîsul
S
şi dacă al doilea cuvînt le-am spus

va avea milă de primul
I
şi dacă al treilea cuvînt nu va scuipa eventual trei cuvinte de care să ne agăţăm

S
pe primele două în caz de naufragiu, care să plutească la nesfîrşit

şi dacă al patrulea cuvînt nu le va cere primelor trei să nu se scufunde niciodată orice s-ar întîmpla
E
să ia poziţia de drepţi, să să dezbrace şi de care să rămînem agăţaţi oricît de mult

şi să se arunce în adîncul pubelei ne-am înmulţi
O
mi-au cerut
nu ştiu niciodată, în timp ce scriu cuvinte viaţa, moartea, învierea
P
dacă între ele nu va începe un război cumplit le-am spus

Poeme Gellu DORIAN
I S
S
Catalog. Întîlnirea de o sută de ani
E
O
Privesc cum toţi poeţii generaţie mele
s-au născut acum o sută de ani,
de parcă ar fi fost ieri,
P
unii au ajuns deja ziua de mîine,
alţii n-au apucat-o nici pe cea de ieri,
Aurel, Dan, Ion, Nino, Madi, Alexandru, Traian, Zubi, ca o femeie pe care n-a văzut-o aşa niciodată,
azi, Muri poartă o cîrjă din lemn de cireş înflorit îşi va împărţi gloria Ozanei cu Daniel, care zboară
să-i adie mirosul de alambic pe deasupra statuii lui Eminescu de la Fundaţii,
şchiopătînd ca Byron la Missolonghi, împrăştiind puf din penele ciorilor
Marta se sprijină şi ea într-un baston împuşcate de Creangă,
ca o regină în sceptrul cu care atinge cerul Cassian iese zilnic cu Iacob Negruzzi prin dulcele tîrg
să se audă cum în geam îi bat razele de lună, şi convorbesc literar încă sute de ani de aici înainte,
Lucian îl ceartă pe Putin să facă linişte în Parcul Copou Vasile ţine în mînă paharul ca pe amforă
prin care se plimbă Nichita cu capul rotund ca un ou, să nu se spargă femeia adormită acolo,
care-i alungă mierla poposită aici de la Casa Pogor, Liviu răstoarnă munţii şi se ceartă cu urşii
plină acum doar de prigorii, în al căror bîrlog intră să hiberneze
Călin mută zilnic Paralela 45 de la Piteşti la Băbana în timp ce aceştia îi intră în casă
unde ciupercile sunt cît umbrela şi-i frunzăresc manuscrisele încă nepublicate,
cu care-i apără de ploi pe vecinii lui, Bogdan şi Simona, Gabriel cartografiază puterea în Ikaria
Ioan îşi ocroteşte familia de invazia hunilor ţinut în braţe de cele nouă muze
de acum o mie de ani ca pe un copil care nu a adormit de cînd se ştie,
să nu facă praf livada de peri a lui Traian privind minunea lui Petrache Lupu pe copola
care-i scrie lui Romândor versurile lipsă din Ţiganiada, unei biserici,
George se uită în calendarul costoboc Bogdan se crede mereu în ziua de Luni
şi vede cum voievodatul lui Gelu devine al lui Gyulo, cînd înfloresc toate celelalte zile ale săptămînii,
trage cortina la Carei şi Halmeu în care la comanda profesorului, care-i arată lui Mircea
se opreşte vîntul Ahab în urechile lui Dumitru stogul de fîn în care foiesc păsările iarna
întors din Nausika, ca în panoplii premiile adunate de peste tot
Adrian aleargă după inelul de aur din părul unei femei cu migala omului din Tecuci,
brunete în timp ce Florin aprinde fitile
şi schimbă poziţia de tragere la capătul cărora nu aşteaptă nimeni,
din clipă în clipă, Romulus, bucuros şi brîncovean, îşi dispută cele
Radu îşi aşază şi el scutul în direcţia de unde crede şapte coline peste care vor zidi cetatea eternă
că ar veni din cuvinte mai dure decît cărămizile,
vreun glonţ otrăvit, adună lemne unde îl vor îngropa pe fratele Abel,
pentru o iarnă mai lungă decît veacul, Matei trăieşte în braţele Thaliei şi ale lui Clio
Nicolae şi-a donat toate tablourile şi cărţile primăriei ca într-un buzunar cu pîine furnicile şi greierii,
din Vînători făcînd rocadă între Moliere şi Ionesco,
şi priveşte în rai ca în propria garsonieră, goală acum Magda tace asurzitor într-un tablou de Picasso,

Elena face filosofie la Boroaia de departe, aş schimba toate ferestrele caselor

Viorel oţeleşte sîrma de aluminiu a unui gard după care stau femei singure,
după care stă închis zidul chinezesc, aş sfărma gratiile
în Florida, Liviu, fiul lui Hipocrate, să poată zbura pe acolo spre lume,
alungă aligatorii din preajma Doinei, dar încă e prea devreme să încerc
în timp ce sub cetate, Constantin încă ridică o vorbă de dragoste
zidul de neutrino pe care-l pictează cu vieţile după Vasari, în care nu mai crede nimeni.
Dimi stă pe Podul Minciunilor şi spune adevărul
pe care Jean i-l pune pe versurile lui Mopete
crezînd că sunt cei mai frumoşi bărbaţi din oraşul acela, De vorbă-n Copou
Liviu Cretanul locuieşte într-un blog
şi crede că din gîlceva lui se va îndrepta lumea, Cînd vorbim despre prietenie, Lucian se încruntă
ceilalţi îşi botează încă numele uşor, iar vorbele lui nu sunt de ocară
în apa Iordanului, ci de înţelept care a văzut cum se bea ţuica de orez
sperînd că mîine vor fi alături de ceilalţi, chiar la ea acasă,
ca tîlharul în rai, alături de Iisus – cum cad stelele în Copou pe numele lui Don Cezar,
iar, de pe vremea cînd era Pelican, Magistrul
privesc liniştit şi aş vrea să întorc timpul pe dos îi arată de pe firma Casei de cultură,
ca pe o cămaşă plină de verusirile lor, tractorul omlui din Tecuci,
pe care o îmbrac şi o dezbar zilnic
de o sută de ani. de fiecare dată ştim să ne ascultăm,
chiar şi atunci cînd tăcerea scoate fum
din toba de eşapament a Ford-ului
Cîntec de dragoste din curtea Casei Pogor,
pe unde trec zilnic toţi junimiştii trişti
Cînd Mariana e supărată, şi întreabă
toată ziua sunt trist, ce caută ăştia aici, de ce nu au plecat,
fac salturi prin tranşee, că au terminat de dat cu var,
mă lupt cu mine şi nu ştiu cine dă ultima lovitură,
cine strigă victorie, trag mîţa de coadă, au rătăcit pe aici
cine împarte teritoriile, de pe uliţa scurtă, caracudă, bre,
cine plăteşte pagubele de război, se aude din Ţicău vocea lui Creangă,
le place şi lor smîntîna, sunt morţi după sarmale,
există totdeauna o portiţă pe care scrie mic de tot dar se vor ghiftui şi ei şi se vor căra –
pace,
încerc să intru, cînd vorbim despre toate acestea,
lacătele sunt puse de formă, Lucian trage aer în piept şi tace,
S
iar ochii ei nu mai sunt paznici ai sufletului ei răvăşit, poate se va auzi şi acolo unde trebuie,
poate...
I
ce mult durează această clipă de supărare,

S
cît veşnicia pe care nu mi doresc aşa,

ce scurte sunt clipele Două femei
E
cînd putem vorbi despre viaţă

ca despre orice, Cînd un om este supărat, toate celelalte lucruri
O
cînd privim înainte ca într-o peşteră din jurul lui sunt triste,
plină de licurici, ce poţi face atunci, îţi zici,
P
scoţi cămaşa de pe tine şi-i îmbraci pe cei din jur,

pielea ta se aşterne preş la intrare, plină de şoareci, pe care Nichita Danilov

apoi va fi aruncată la gunoi, iar tu tocmai a scos-o din raft odată cu o sticlă de vin,
I S
vei urca într-un tren nesfîrşit şi vei pleca acolo
unde nimeni nu mai poate fi trist, dar noi bem vodcă,
iar zilele sunt file de cărţi răsfoite de femeia el, de teamă să nu se bîlbîie,
S
pentru care ai făcut toate astea, o, geaca mea,
eu, să-mi aduc aminte gustul germenului de secară
E
iar atunci cînd un om este fericit, toţi ceilalţi din jur rafinat la Sankt Petersburg
se uită la el ca la un extraterestru, cînd acolo era Europa cu adevărat
O
cînd în realitate toţi sunt veniţi din partea tristă a lumii nu barbaria de acum tulburînd apele Nevei –
unde fericirea este o iluzie
P
a celor ce nu ştiu să fie fericiţi, hai, se aude o voce ca mitralierele Ierusalimului
arunci cămaşa peste stelele cerului, pe zidul plîngerii,
pielea ta se face maidan peste care trec paşii ce bună e vodca asta, nu pentru că e vodcă,
plini de crampoane ai celor ce cred ci pentru că e dublă
că fericirea este un ţipăt continuu ieşit din gurile lor şi o sorbesc încet să nu fac zgomot
căscate ca în tablourile lui Munch, în versurile pe care le voi citi, spune IoanEs
de cele mai multe ori îţi notezi toate aceste imagini şi zburăm apoi peste colinele din jur timp de două ore
în memorie, iar acolo fericirea şi tristeţea pînă ce se face seară, se face linişte
sunt două femei cu acelaşi chip şi vorbim de Guillaume poetul şi administratorul...
care-ţi aştern o cărare care se bifurcă,
iar tu nu ştii pe care să o alegi
şi întrebi în dreapta, în stîngă Schengen
şi vezi aceiaşi oameni
în memoria cărora nu mai e loc de nimeni şi de nimic – O mie de vrăbii în cuibul de viespi,
versuri scăpate prin grădina cu flori a Marianei,
pînă aici e la fel de bine
ca de aici înainte, culegător umil de iluzii,
să nu crezi că mîine vei putea fluiera a pagubă mă aplec după fiecare petală căzută şi văd
cu punga plină în mîna altuia, că de fapt sunt aripioare de albine,
taci şi mulţumeşte-te că vezi soarele solzişori ai iluziilor mele
la fel de străcitor ca în celelalte zile. de pe vremea cînd nu ştiam ce e o iluzie
şi vindeam poveşti copiilor
care stăteau după gardul schengen al curţii
O seară liniştită, la Iaşi în care îmi ţineam închisă libertatea
Stau cu IoanEs la o vodcă pe o terasă o mie de iluzii îmi fac acum în casa în care
lîngă Biserica Barnovski din Iaşi, nu mai intră libertatea de afară,
altfel nu ar putea rezista la o lectură prelungită iar spaţiul schengen e un ţinut din care vin toţi
într-o sală mică a Muzeului Regina Maria, şi nu intră nimeni
în apropiere se simte parfumul vechi al Otiliei lasă, nu te mai lamenta, spune vecinul
şi fumul de pipă al soldatului Topîrceanu, al cărui tractor i-a folosit toată viaţa
scos pe nări de Indira, pentru a-şi face acum un cavou,
rîpele Tătăraşilor
şi motanul lui Bulgacov oploşit într-o carte hai, priveşte pe cer
saltul mortal al lui Putin – în timp ce vrăbiile au pierit,

iar viespile s-au făcut drone deasupra grădinii –
florile sunt bine presate în cărţile Marienei,
vorbesc despre pace, odată o să te învăţ să zbori,
despre dragoste, cerul n-are frontiere
despre noi, şi nu e pustiu ca pămîntul.
S
I
S
E
O
P

Alexandru Dobrescu, Adrian Dinu RACHIERU
P RO FI L
un detectiv în misiune
C u ani în urmă, pornind anevoioase cerce-

tări, Alexandru Dobrescu, odată cu volu-
mul dedicat Corsarilor minţii (editura Emolis, 2007)
l-a văzut Gh. Grigurcu), lansând comentarii caustice,
în răspăr, dinamitând tabuurile și „odihnitoarele locuri
comune”, sancționând premiile „aranjate” și criteriile
se încumeta să atace maladia plagiatului, prea convins prietenoase, Alexandru Dobrescu anunţa un polemism
că piraţii de azi au avut înaintaşi de clasă. Ipoteza, în- „genetic”, gata să înfrunte cu brio represaliile celor le-
tr-adevăr, se confirmă cu strălucire, meritând efortul. zați. Cu acest prim tom, colecţionând „plagiatele ro-
Chit că memoria publică „e scurtă ca ploile de vară”, ne mâneşti până la 1900”, era scutit, evident, de asemenea
reaminteşte exegetul, iar năzuinţa de a eradica fenome- reacţii. Când va ajunge în stricta contemporaneitate,
nul (epidemic) se dovedeşte cel puţin donquijotescă. viesparul scriitoricesc, aţâţat, va riposta şi nonconfor-
Motiv de a nu purcede la o „vânătoare de vrăjitoare” mistul critic va suporta eroic un asalt furibund, bănu-
sau la o nemiloasă expediţie cinegetică; dar a aduce în iam, în pofida probelor irefutabile. Din păcate, din
faţa noastră alaiul sârguincioşilor prădători, mărunţi sau cauze știute, uriașul proiect s-a înpotmolit.
de calibru, „minţi alese”, nu-i aşa, devine chiar o obli- Chiar dacă primul Dobrescu, un foiletonist
gaţie dacă, în aste vremuri tulburi, onestitatea intelec- pur-sânge, titular în faimoasa echipă de critici a Con-
tuală nu s-o fi atrofiat. Rezultă, previzibil, „un tablou vorbilor literare (1972-1990), devenise, prin exigenţă şi
terifiant”. Totuşi, autorul, deloc panicat, fără a poza în francheţe, temut, cercetând, de regulă, producţia cu-
cerber etic, nu se grăbeşte să tragă concluzii negre; evi- rentă (ca dovadă, cele trei volume de Foiletoane), inte-
dent, materia e „întinsă”, numărul real al culpabililor, resul său nu era deloc străin de scormonirea arhivelor.
înfruptându-se din cărţi „jumulite”, rămâne în veci ne- El, în armura justiţiarului, făcea figură de critic bătăios,
ştiut şi o astfel de Istorie, dezvăluind „păcatul fraudei”, cu opinii proprii, dislocând prejudecăţi confortabile,
nu poate năzui a fi definitivă. Mai ales că „plagiatul e de luptând cu zestrea clişeistică. Şi impunând, astfel, în
o vârstă cu scrierea”, citim în La oglindă, un mai proas- chip de semnatar al unor studii „contestatare” (dar cu
păt volum semnat tot de Alexandru Dobrescu (Eikon, argumente), o altă imagine, detabuizată, cum s-a obser-
2016), încercând o istorie a plagiatelor româneşti până vat. Evident, abandonul său, după ’89, a fost deplâns
la 1900. Şi-apoi invocatul păcat ar fi „un fel de zestre de mulţi, după cum, alţii, probabil, vor fi jubilat în
genetică a omului”, încât mai toate culturile păcătu- culise. Sub şefia sa (februarie 1990 – decembrie 1995)
iesc; e drept, suntem avertizaţi, „în grade diferite”! Or, la cârma Convorbirilor, revista ieşeană nu mai era „pre-
la noi, ţară imitatoare (cum prea bine ştim), dimensi- cumpănitor literară”. Sub presiunea evenimentelor,
unile fenomenului (evidenţiabil prin analize compara- „temele şi problemele fierbinţi ale momentului” sunt
tistice) îngrijorează. Cu scuzele de rigoare, fireşte, co- tratate alert-editorialistic, Dobrescu sperând / promi-
borând în timp: secolele irosite dată fiind starea limbii, ţând o „întoarcere la unelte” atunci când viaţa literară
conştiinţa proprietăţii intelectuale (încolţind târzior), îşi va câştiga normalitatea.
osârdia atâtor harnici literatori (şi nu numai) aducând Începuturile sale de cronicar se leagă de o aven-
acasă roadele prăduite ale Evropei luminate, accep- tură revuistică din studenție; în anul al treilea, împreu-
tate ca probe de netăgăduit ale spiritului creator au- nă cu alți colegi, au pus la cale revista Gânduri literare,
tohton, în ebuliţie după îndemnul heliadesc, fără a ne din care au „tras” (dactilo) patru numere, fiind luați
mai chestiona asupra gradului lor de originalitate. Încât la întrebări de organe. Dar a avut șansa, reprezentând
proiectul lui Alexandru Dobrescu, trudnic, negreşit, centrul universitar ieșean, după o întâlnire cu N. Ceau-
este – recunoaştea spăşit autorul – „naiv-ambiţios”. Şi șescu, să preia, ca redactor-șef, Alma mater, prima re-
oarecum previzibil, credem, dacă îi examinăm, fie şi în vistă studențească postbelică. Și apoi, în 1969, toamna,
treacăt, traiectoria. Perceput ca un critic iconoclast în să treacă la Cronica și, din 1971, să pună umărul la
etapa „foiletonistică”, de „o inteligenţă mefientă” (cum „reînvierea” Convorbirilor literare. Cu necazuri, muș-
truluit în Scânteia (de C. Stănescu) după o cronică inclementul Dobrescu, cel „fără milă” (zice Marian
acidă la I.D. Bălan, cu demisii, înscenări, suspectat că Popa), cu plăcerea execuției, „masacrator de confrați”
ar fi „vlăstar de legionar”, cu lungi discuții cu tovară- (cf. D. Micu), nu e străin, totuși, de savoarea gratuită-
șul Floareș și memorii la C.C., și, în fine, timp de 12 ții; severitatea sa nu e inflexibilă, stilul avocățesc / chi-
ani cu o jumătate de normă. După ’89, a preluat Con- țibușar nu alungă bonomia irizată ludic. Franchețea îl
vorbirile, anunțând că publicația „încetează a mai fi, obligă însă să spună lucrurilor pe șleau. Pensăm câteva
deocamdată, o revistă precumpănitor literară”. Modi- exemple: Ioan Alexandru e un „imnograf neîndurat”,
ficarea „direcției”, aparițiile sincopate (ultimul număr Șerban Cioculescu are „optică de colecționar”, Deșliu,
al seriei Dobrescu era în mai 1995) impuneau, după ca poet minor, e „un posibil Vlahuță al altei epoci”,
această „demisiune” (când literatura, în prima serie în fine, M. Ungheanu, râvnind la „fotoliul supremei
postrevoluționară, era „pe post de cenușăreasă”, va autorități”, iscând campanii, provocând turnire, lan-
constata Cassian Maria Spiridon, viitorul diriguitor) o sând trasoare etc., e întâmpinat cu o rafală de diatribe.
schimbare, declanșând lupte acerbe pentru șefie. Sol- Pentru a ancora, în anii din urmă, asupra fenomenului
date, în cele din urmă, cu „îmblânzirea” adversarilor. plagiatului, constatând concluziv că această ocupație
Considerată, îndată după 1990, „fără sens” și, străveche nu are evoluție. Doar plagiatorii se schimbă;
în consecință, abandonată de Al. Dobrescu, cronica li- și devin subiect de discuție „prin accident”.
terară ar urma să aștepte vremuri mai prielnice; adică, Volumul Faţă în faţă (Editura Academiei Româ-
normalizarea vieții literare, pentru a-și găsi albia fireas- ne, 2015) venea în prelungirea mai vechilor preocupări,
că. Dar registratura criticii de întâmpinare presupune, investigând acribios fenomenul. Textele, puse „faţă în
se știe, „riscuri asumate”; pățit, dar fără inhibiții, auto- faţă”, îngăduie evidenţierea, „sub diverse forme”, a unor
rul Foiletoanelor (I, 1979, București; II-III, 1981-1984, împrumuturi ilicite, a unor aproprieri „pe furiş”; avem
Iași) denunța alergia la critică a confraților și, repliat, se de-a face, desigur, cu o critică externă, cum mărturiseş-
va fixa, ca arheolog literar, asupra altor teme, scotocind te însuşi autorul, discutând onest, „la oglindă”, despre
arhivele. A resuscitat, ca redactor-șef, revista Însemnări paternitatea unor contribuţii (fraze, paragrafe, cărţi).
ieșene (seria a treia) și condamnă furia revizuirilor, cu Cum înfloritorul plagiat nu are o istorie (în sensul
dezlănțuiri canibalice, de sugestie orwelliană, devorând devenirii interioare), chiar în Corsarii minţii, copleşit
valorile din rațiuni ideologice. Cercetează soarta „risi- de bogăţia materiei, Al. Dobrescu încerca „o expunere
pitorului” Anghel Demetriescu, executat de G. Căli- întrucâtva cronologică şi oarecum tematică”. Dar nu
nescu (numit „impostor”, „cretin”), văzând în scrierile dorea „o vânătoare de vrăjitoare” (scria în Avertisment),
sale un eminescolog avant la lettre. Polemistul iese la fenomenul fiind fără evoluţie, cu, desigur, mereu alţi
atac, știind că, din „bazarul” eminescian, fiecare, „sub „merituoşi” protagonişti, cu descoperiri accidentale,
ochiul schimbător al actualității”, alege ce poftește. atât „prinşii” cât şi negustorii „cinstiţi” convieţuind în
Observă că, datorită „crizei de rădăcini”, Eminescu de- frăţietate. Şi până la urmă, să recunoaştem, descoperi-
vine strămoșul tuturor mișcărilor ideologice; și că pri- rea unui plagiat / plagiar rămâne „opera întâmplării”.
mele generații de detractori vizau mai cu seamă „direc- Deşi doar „autor de dicţionar” (pentru N. Ma-
ția nouă”, poetul fiind, ca exemplu de vârf, „vehiculul nolescu), după un debut amânat patru ani (cu un ma-
subtil al junimismului”. Eminescu, scrie el memorabil, nuscris, Critica noastră cea de toate zilele, mult lăudat
joacă rolul de „pretext continuu”. Nu putea ocoli cazul de Al. Paleologu, predat, în 1975, editurii Cartea Ro-
L
Panait Istrati. Internaționalistul Istrati, „omul zilei” la mânească), după un scurt popas parizian, în acel mariaj
I
Paris, clamând înfrățirea universală, condamnă „strâm- „de probă” cu ICR, criticul ieşean, mereu incomod,
tul” naționalism eminescian, „meschina” notorietate revenea în forţă, analizând voluptuos brigandajele
F
visând doar „binele închis între frontiere”. Dobrescu intelectuale şi intervenind decis, corectiv, propunând
R O
discută, cu documentele pe masă, reformulată apăsat, liste selecte („inventar de plagiate”, cum zice), cu sur-
problema Eminescu în „obsedantele decenii” și scandalul prize şocante la tot pasul. Istoria sa ilustrată (pentru
cultural al dilematicilor. În general, vrea să zdruncine unii doar „extravagantă”), gândită în patru volume,
zestrea de poncife și, deseori, confecționând delectante urma „să umple un gol”. Acolo, în primul volum al
P
„cronici piezișe”, cum nota L. Ulici, sare peste cal. Dar Corsarilor minţii, reţinea „autori plagiari” (după vorba

cavalerului Stamati, el însuşi în culpă) din afara bele- cu stabilirea valorii estetice este / se consideră „critic
tristicii (cronicari, savanţi, dascăli, predicatori şi ora- maiorescian” (Dobrescu 2004 : 354). Dar mentorul
tori, tălmăcitori, jurişti), cei care, „sorbind” cu nesaţiu Junimii trebuie citit în toate textele sale, urmărindu-i
idei, transcriind harnic ori venind cu traduceri „dosi- metamorfozele. Or, lectura integrală a mărturiilor sale
te”, se vor dovedi, la Judecata de apoi a cărţilor (după textuale, într-o primă tentativă (v. Introducere în opera
pronosticul umoristului Moritz Saphir) mari datornici, lui T. Maiorescu, 1988) a iscat valuri de ostilitate, Do-
cu reputaţii în suferinţă. Pirateria intelectuală este, ne brescu fiind acuzat de „tratament ireverențios”1. Lup-
previne cititul autor, nu doar o ocupaţie veche, ci şi tând cu Ideea Maiorescu (devenită statuie), inclementul
o meserie democratică, braconierii jecmănind „zestrea critic își propusese „umanizarea” unei figuri simboli-
scrisă a omenirii”. Dar cercetând cu sârg fenomenul, ce, întemeiind o dinastie, devoalând ambițiile, slăbi-
îmboldit, bănuim, de cartea lui Georges Maurevert (Le ciunile, limitele etc. mentorului junimist, urmând ca
livre des plagiats) pe care a tradus-o, semnând prefaţa şi textele, deseori forțate de exegeți, „să spună ce gândise
notele lămuritoare (în 2005), Al. Dobrescu, în chip de autorul lor” (Dobrescu 2017 : 12). Ca „prezență gene-
„plagio-log”, nu se vrea neînduplecat. El pune, amuzat, rală și difuză”, revendicat de toată lumea, Maiorescu a
şi o binevenită surdină, constatând că „nimic nu e ab- fost supus deformărilor, tratat inadecvat, cu texte alese
solut sigur”, chiar dacă probele şi „citatele siameze” ne pe sprânceană; mai mult, maiorescianismul înseam-
sunt la îndemână. nă, de fapt, „o continuă deformare a lui Maiorescu”
Dacă în secţiunea mediană a volumului Faţă (Dobrescu 2004 : 12). D. Caracostea, în 1944, aver-
în faţă aduna câteva studii introductive (ca prefeţe, tizase că „cel mai mare dușman al lui Maiorescu este
postfeţe, polemici etc., precum, de pildă, cele despre maiorescianismul”. Întocmind dosarul unei moșteniri
Detractorii lui Eminescu, omul caragialian şi metehnele litigioase, Alexandru Dobrescu poposea, inevitabil, și
firii româneşti, discutând acid despre „Premiul Emi- asupra teoriei formelor „goale”, văzută ca „un inamic
nescu” ori războindu-se, pe cazul spătarului Milescu, retoric”. De fapt, forme goale nu există, doar grade di-
cu o doamnă Dumbravă), în partea ultimă reţine doar ferite de adecvare a fondului la formă. Încât, mult dis-
câteva interviuri (3), definitorii, însă, pentru a-i fixa cutata teorie, „miezul” concepției maioresciene, apar-
personalitatea inconfundabilă, „cârcotaşă”, cu apetit ținând unui „darwinist convins”, rămâne „o ficțiune
belicos, gata a se pronunţa tăios, informat, în chesti- intelectuală”, citim în Legea lui Arhimede (Dobrescu
uni stringente: fie risipind note civile (S’avem pardon, 2021 : 29). Dincolo de blamul adresat prezentului,
2007), fie invitându-ne să lepădăm masca „olimpianu- mereu inconsistent, ieri ca și astăzi, cursa occidenta-
lui” Maiorescu, stârnind, previzibil, furia fanilor. Pa- lizării, mulțumindu-se doar cu „lustrul” societăților
rantetic, notăm că Alexandru Dobrescu se preocupase străine și emigrarea junimii, dorită aprig de un Ma-
de redeschiderea succesiunii maioresciene, întocmind iorescu „germânizat”, a avut, desigur, precursori. Dar
dosarul unei moşteniri litigioase, „cu bucluc”, notând în pomenita „lege”, Alexandru Dobrescu trage un sem-
ferm că prin numeroasele revendicări, părăsind deseori nal de alarmă în privința alexandrinismului literaturii,
„realitatea textelor”, maiorescianismul a fost deformat. postmodernismul fiind „un pseudonim al narcisismu-
Admirabil prin puterea de a-şi construi un destin, dis- lui” (Dobrescu 2021 : 315), interesat de performanțele
ciplinându-şi energiile, Maiorescu rămâne, în ochii tehnice, admirându-se în oglindă, uitând de omenesc.
criticului ieşean, „o capodoperă de voinţă nestrămu- Paralela cu soarta învățatului siracuzan, apărându-și
L
tată”. De fapt, de lungă vreme, el încearcă, vorbind în cercurile, dă de gândit. Arhimede, cu ochiul „închis în
I
deșert, să risipească o grea confuzie, mulți înțelegând /

reducând critica la maiorescianism. Ca om al principi-
F
1
Alexandru Dobrescu mărturisea (v. O datorie prea târ-
ilor (generale), Maiorescu, mereu actual, ar fi „singurul ziu onorată, în revista Însemnări ieșene, Seria a treia, nr.
R O
maiorescian autentic”; el, ca legiuitor, decretează; este 3/2010, pp. 22-23) că, într-o discuție telefonică, după apa-
„medic generalist”, veghind la sănătatea estetică. Fiind- riția volumului maiorescian, Adrian Marino ar fi constatat
că orice act critic debutează printr-o judecată esteti- încântat: „Ai început să nu mai fii foiletonist!” După ce,
că și rămâne „un teritoriu al opiniei”, ne reamintește cu alte prilejuri, îl avertizase repetat: „Din foiletoane nu se
P
Alexandru Dobrescu, rezultă că cine se mulțumește poate clădi o operă critică”, Marino fiind, se știe, un adver-
sar neîmpăcat al „infirmităților” foiletonului.
afară”, nesocotea realitatea imediată. Or, cunoașterea După câteva cărţi de ecou, consacrate lui T. Maiorescu
parcelată, ca necesitate metodologică, ignoră întregul, şi maiorescienilor, fisurând masca „oracularului” men-
F I L călcând în picioare valorile „neestetice”. Ceea ce critica tor junimist sau paradoxalului G. Ibrăileanu, trăind cu
mai nouă, impunând, cu aplomb militant, un nou cod „nostalgia certitudinii” și ispitit, în Adela, de a întocmi
de lectură, pare a credita entuziast, despărțindu-se de radiografia îndoielii, după serialul dedicat detractorilor
tirania esteticului. lui Eminescu, și apoi „corsarilor minţii”, interesat de
Centrul de greutate al Corsarilor minții miza pe productiva cleptomanie intelectuală (Istoria ilustrată a
R O
cazurile controversate ale „părinţilor” literelor române, plagiatului la români), ar fi urmat un frisonant Dicţi-
cu ale lor „şi bune, şi rele: de la călătoria lui Nicolae onar al plagiatorilor autohtoni şi un Caragiale, recitit
Milescu în „împărăţia Kitaiei”, asumându-şi, ca sol al prin „metehnele firii româneşti”. Rod al unui efort si-
P
ţarului, „corvoada traducerii” (nemărturisită), urmân- sific, întins pe mulţi ani, astfel de cărţi ne-ar obliga să
du-l, îndeaproape, pe iezuitul Martino Martini (v. Şti- refuzăm a mai vieţui „cu mizeriile la cap”, prea pudici
inţa de contrabandă) până la „truda multă” a lui Do- în a le mărturisi. Chiar dacă, din păcate, astfel de igi-
nici ori „păcatele tinereţilor” lui Negruzzi, perpetuate, enice isprăvi editoriale nu schimbă datele problemei.
notează inclementul critic, şi la maturitate. Nu scapă Și în volumul La oglindă defilează nume grele,
nici D. Cantemir (pescuind „coincidenţe”), Costache de la plagiatul lui Hamangiu („inegalabil”, zice auto-
Conachi cu al său „meşteşug” poeticesc ori Gh. Asachi, rul, reuşind performanţa de „a inaugura cercetările
cel fără „sensibilitate de poet”, deşi prea încrezător în asupra proprietăţii intelectuale cu o sfidare a acesteia”)
pretenţiile sale de întemeietor. Îndemnul heliadesc („e la Maiorescu, D. Brândză ori Gr. Tocilescu. Paradoxal,
vremea de scris”) rodeşte şi cavalerul Stamati, în pofida blamatul pionierat Proprietate literară şi artistică a lui
„dezminţirilor”, îşi „camuflează cărările”, bucurându-se Const. N. Hamangiu, deşi „dovedit”, cu preluări din
de faima unui poet original. Sunt de amintit şi opiniile Paul Clément, va fi citat cu respect de urmaşi! Ma-
celor convinşi de „binefacerile” fenomenului, îmbogă- iorescu trece sub tăcere Estetica lui Vischer şi va evita
ţind vocabularul unei limbi născânde, cazul ilustru fi- să se disculpe; în cazul lui Dimitrie Brândză, Revista
ind, desigur, cel al lui G. Ibrăileanu, crezând că, „până Contimporană denunţase plagiatul, considerându-l pe
la un punct”, astfel de vinovate împrumuturi (taxate, botanistul nostru, cu studii strălucite la Paris, sub în-
de Al. Dobrescu, drept haiducie, banditism, ş.a.) ar fi drumarea profesorului Baillon, un „ecou al domnului
utile, autorul Adelei invocând, salvator, ignoranţa pu- Planchon” în acel articol despre Doctrina carnivorită-
blicului, şi el în formare. Vin, apoi, câteva nume grele: ţii plantelor. Iar „hrăpăreţul” Gr. G. Tocilescu, cu a sa
„lira multicoloră” a lui Alecsandri, văzut ca „o albină lucrare Dacia înainte de romani, a provocat, în 1881,
lucrătoare”, cu uriaşe credite (ca dramaturg), vitregitul un imens scandal, pornit de Hasdeu şi continuat de
Bălcescu, cu „drepturi de părinţie” (cf. N.A. Ursu) în Anghel Demetriescu, acuzând Ştiinţa de contrabandă
Istoria unei mistificări, textele lui Vischer vs Maiorescu, (cu „împrumuturi” din George Rawlinson), într-un se-
„inspiratorii” lui Eminescu, dosarul Coşbuc, scandalul rial (întrerupt) în România liberă. Va continua ofensiva
Năpastei etc. tânărul Iorga, identificând alte izvoare „nemărturisi-
Coborând, cu circumspecţie iscoditoare şi zel te”. Exemplele abundă şi în lumea beletriştilor. Puse
detectivistic, în arhive, Al. Dobrescu purcede la o ope- în seama lui Neagoe, Învăţăturile nu au un autor sigur
raţiune de asanare, indicând punctual, cu inevitabile şi chestiunea e lăsată, deocamdată, „deoparte”, fără a
cruzimi şi sarcasme, astfel de transferuri ilicite, zdrun- primejdui „tabloul”. Filiera împrumuturilor, în faza
cinând onorabilitatea unor iluştri bărbaţi ai neamului. aurorală („începândă”), devine un obicei îmbietor.
Plagiatul, scrie rafinatul eseist, lansând formulări me- Cantemir se inspiră din poema Viaţa lumii, Ienăchiţă
morabile, de seducţie stilistică, a devenit azi o institu- Văcărescu îl vizitează pe grecul Psalidas, Anton Pann
ţie publică. Foiletonistul de altădată, un „excentric” prelucrează cu sârg, Conachi are, la rându-i, „favo-
(după unii), oricum „un om vechi”, şcolit, suferă de riţi” iar Negruzzi întâmpină necazuri cu Toderică. De
francheţe, vestejind poncife, recuperând adevăruri ui- la Heliade, cu „ispitirile” lui Stamati şi Alecu Donici
tate. Ori neştiute. Convins de sentimentul zădărniciei ori „localisările” lui Ioan Puşcariu, până la Bolliac, Gr.
a părăsit, reamintim, tranşeele criticii de întâmpinare. Alexandrescu şi „veselul” Alecsandri, debitori ai unor

surse, putem întocmi o listă impresionantă. La care incompatibil cu vervosul autor al comediilor. Să nu
Alexandru Dobrescu adaugă pe copistul Vlahuţă, „Do- uităm că, aruncându-l în luptă pe fictivul Kemeny, tâ-
sarul Coşbuc” (nerezolvat), cu texte litigioase, incrimi- nărul publicist Constantin Al. Ionescu a preluat grelele
nate de „ultravigilentul” Grigori N. Lazu şi suspiciu- suspiciuni care l-au însoţit pe Caragiale, culminând cu
nile legate de „străformările” eminesciene, după vorba scandalul Năpastei, Caion devenind un „sinonim al de-
canonicului Grama: sonetul-imitaţie Veneţia şi parafra- tractorului de profesie”.
zele după Theodor Altwasser (în Nilfahrt) în cazul Egi- Lăsând deoparte pe cei pomeniţi în Partea
pet-ului, cazuri în care, notează sec Al. Dobrescu, „nu-i întâia (cronicarii, savanţii, dascălii, predicatorii şi ora-
loc de întors”. La steaoa era îndatorată lui Gottfried torii, tălmăcitorii, filologii, ziariştii, juriştii), survolând
Keller, minimalizat de comentatorii noştri, tratament voluptuos doar lumea scriitoricească, Alexandru Do-
aplicat şi lui Auguste Dorchain, asupra căruia atrăsese brescu ne oferă, din belşug, nume răsfăţate, culpabile
atenţia I.M. Raşcu. însă. Efortul e, realmente, impresionant, cercetând,
În fine, nici prozatorii nu se lasă mai prejos. cu mari cheltuieli de timp şi energie, „avalanşa de pla-
Duiliu Zamfirescu va fi denunţat de Dumitru C. Ollă- gieri”, întocmind pomelnicul unor inşi doritori a se
nescu (Ascanio) în Voinţa naţională (1884), harnicul înfrupta, „doar de poftă sau pe săturate”, din „fructul
poligraf Theochar Alexi dă o versiune prescurtată, oprit”. Certat că, prin astfel de deconspirări, ar leza in-
în germană, a Ciocoilor lui N. Filimon şi o retraduce teresul obştesc, aruncând în depresie măreţul orgoliu
(Bei-Vodă, domn) sau, mai degrabă, o „noroieşte”, cum naţional, Alexandru Dobrescu respinge ferm „purtarea
scria tânărul Gh. Bogdan-Duică, cel care semnalase duplicitară” şi ipocrizia patriotică; ştie, însă, că brigan-
frauda în Gazeta Transilvaniei. Încercarea de roman a dajul intelectual se bucură de o tinereţe eternă şi că,
lui Ion Ghica, botezată de editori Istoria lui Alecu, a denunţând „frumoasele plagiate”, numind braconierii,
trezit interesul lui Alecsandri, ca roman de moeurs; şi e sortit să cuvânteze în deşert, fără a clinti reputaţii sau
care, scriindu-i lui Alex Hurmuzachi, îl voia publicat a descuraja năravul. În plus, diversificarea şi sofisticarea
în Bucovina, păstrând anonimatul, după voia autoru- tehnicilor de plagiere, trezind o admiraţie secretă, rafi-
lui. Dar manuscrisul, de negăsit atunci, a fost publicat nează arta furtişagului, aşa cum învăţăceii de la Acade-
de Dim. Păcurariu (ESPLA, 1959), intrând târziu în mia magistrului Jean Oudart de Richesource, veritabilă
circuitul public, soarta „scutindu-l”, astfel, pe făptaş „şcoală de plagiatori” din Parisul veacului al XVII-lea,
de „apăsătoarea povară a unui plagiat” (după cartea lui nădăjduiau să ducă pe culmi noi tehnica plagianismu-
Reybaud). Al. Dobrescu are, pe bună dreptate, „oare- lui. Deşi, ne previne repetat Alexandru Dobrescu, pla-
cari rezerve” şi observă că Ion Ghica nu publicase tex- giatul „a fost şi este egal cu sine însuşi”, învăţat „din
tul cu pricina, descoperit târziu în fondurile Bibliotecii născare”. Cât priveşte utilitatea şi dificultatea acestor
Academiei şi apărut, se înţelege, în acest caz, fără con- strădanii, străbătând, la pas, uriaşe teritorii, Alexandru
simţământul autorului. În zona dramaturgiei, „credite- Dobrescu ne dădea asigurări că nu va abandona. Din
le” lui Alecsandri cresc ameţitor şi o încercare timidă de păcate, rămâne regretul că o asemenea inițiativă, de lar-
spovedanie, recunoscând, cu jumătate de gură, niscaiva gă cuprindere, dar neîmplinită, va îmbogăți Biblioteca
prelucrări şi localizări, n-a adus lămuririle cerute de I. proiectelor eșuate, „semn distinctiv” al literaturii noas-
Nădejde, doritor să afle „relaţiile particulare cu surse- tre, spunea cineva. Ceea ce nedumereşte e slabul ecou
le”. Marea victimă a comediografului nostru rămâne al acestor cărţi necesare.
L
„inepuizabilul Hugo”, cum dovedeşte, fără tăgadă, ex-
I
pertiza lui Alexandru Dobrescu. Nu puteau rămâne pe NOTE:

dinafară scandalurile în care a fost târât Caragiale. Se Dobrescu (2004) : Alexandru Dobrescu, Maio-
F
ştie, măsluirile puerile, alaiul de şicane, i-au procurat rescu și maiorescienii, Editura Albatros, București.
R O
„duşmani pe viaţă” şi cu largul său concurs. Or, criti- Dobrescu (2017) : Alexandru Dobrescu, Maio-
cul, ca „român serios”, după vrerea lui Hasdeu, reci- rescianismul, o moștenire cu bucluc, Editura Eikon, Bu-
teşte atent, în context, informaţiile de istorie literară şi curești.
descâlceşte meandrele afacerii, descoperind şi faţa gravă Dobrescu (2021) : Alexandru Dobrescu, Legea
P
a unui Caragiale sondând „hăurile psihologiei”, deloc lui Arhimede, Editura Academiei Române, București.

CRONIC A L I T ERARĂ Constantin CUBLEȘAN Dimensiunea creştină a operei lui

V. Voiculescu (Sorin Gheorghe Suciu)
A mpla exegeză voiculesciană, dobândeș-

te prin studiul lui Sorin Gheorghe Su-
ciu, Rost creștin în opera lui Vasile Voiculescu (Editura
reane în «traducere imaginară» și a povestirilor”. Iar
acestea trebuie înțelese în spiritul ideilor ortodoxiei.
Studiul se structurează pe cinci paliere ample
Doxologia, Iași, 2022. Cu binecuvântarea IPS Teo- de analiză punctuală. După un prin capitol de înca-
fan) o treaptă de relevare nouă a uneia din coordona- drare a scriitorului în epocă și mai cu seamă în pei-
tele esențiale ale creației acestuia, anume cea religioa- sajul ortodoxiei literare, făcând astfel o prezentare în
să. Este o abordare amplă, interdisciplinară, autorul spirit a revistei Gândirea, la care poetul a colaborat, se
mărturisind că „în vederea parcurgerii acestui făgaș” trece la cercetarea poeziei, văzută ca o poezie iconică,
a utilizat „metode variate, de la cercul hermeneutic afirmată în spiritul ortodoxiei: „poezia lui Voiculescu
la biografism, de la instrumente ale criticii și istoriei își trage seva din caracterul profund organic al orto-
literare la iconologie, încercând a înțelege opera lite- doxiei române, o ortodoxie puternic impregnată de
rară voiculesciană cu ajutoul elementelor de teologie vitalitatea pământului ce a primit sămânța Domnu-
și filozofie, de fizică cuantică chiar, într-o tentativă de lui, dacă ne este permis a scrie puțin în spiritul celui
abordare transdisciplinară”. În acest scop, utilizează o care a fost portdrapelul Gândirii (Nichifor Crainic,
extrem de complexă și vastă bibliografie, pe care o asi- n.n., Ct. C,) și se înscrie pe linia stilizării, începută
milează discursului propriu, în comentarii de subsol, odată cu arta primitivă, continuată prin cea egiptea-
adesea autentice eseuri (digresiuni polemice) „ocoluri nă, icoanele bizantine și arta populară tradițională ro-
inerente unui asemenea demers”, care imprimă astfel mânească, linie trasată de Blaga, în Trilogia culturii”
cercetării aliura unui veritabil travaliu de arheologie (…) tradiționalismul voiculescian, un tradiționalism
culturală, după cum apreciază, pe bună dreptate, Do- devenit «atribut al existenței»”. Sunt luate în analiză,
rin Ștefănescu în Cuvântul înainte. Nu lipsește, de ca poeme referențiale, Pârgă, Horeb lăuntric și Tabo-
asemenea, un complex „periplu” prin exegeza critică a rul, considerând că pentru Voiculescu „poezia era ru-
operei voiculesciene, receptarea ei cunoscând un pro- găciune” în spiritul concepției lui Bremond.
ces lent de aducere în prim-planul discuțiilor și aceas- Pentru discutarea analitică a prozei lui Vasi-
ta se face prin raportarea la curentul tradiționalist, le Voiculescu este aleasă povestirea Capul de zimbru
încadrare pe care Sorin Gheorghe Suciu o vede prin („singura oferită spre publicare în timpul ce i-a mai
prisma unui tradiţionalism teologic:„V. Voivulescu ar rămas pe pământ”), pornind dinspre „doctrina Sf.
putea fi considerat tocmai un tradiționalist în sensul Toma din Aquino, reper central al scolasticii”, lansân-
teologic al cuvântului. El trăiește și scrie în răspărul du-se într-o circumscriere a acesteia din „perspectivă
lumii moderne, fără însă a fi întru totul străin de mo- existențială”, pentru a concluziona:„Capul de zimbru
dernism”. El este un „martor al secularizării unei lumi reprezintă povestirea-testament a lui Voiculescu, o in-
care se complace deja în ispita de a se amesteca în lu- cursiune pe domeniul existențialului a unui autor ce
crarea de mântuire a lui Dumnezeu”. În viața și opera ne-a obișnuit cu desele schimbări de direcție caracte-
lui Vasile Voiculescu a existat o ruptură provocată de ristice unui mare artist, perceput ca atare abia postum
condamnarea sa politică, în timpul regimului socia- însă, un artist care intuiește fundăturile și se mișcă în
list, urmând a trăi ani grei de teroare în penitenciarele permanență pe alte căi, păstrând totuși direcția ce i-o
de la Jilava și Aiud (1958-1962):„O întrebare intere- imprimase adânc în suflet credința”.
santă s-a născut – comentează exegetul – în legătură Cum era și firesc, Sonetele („culmi ale poeziei
cu această ruptură, și anume dacă cele două decenii voiculesciene” „sinteza creației poetice a acestuia”),
de uitare de care a «beneficiat» Voiculescu ar fi fost de sunt tratate într-un capitol aparte, sub semnul balan-
ajuns să-l scoată din prim-planul literaturii române sului între Eros și Agape, descoperind astfel „o parte
fără aportul postum al ciclului de sonete shakespea- din comorile culturii universale, comori ce înglobează
chintesența iubirii expusă în versurile nemuritoare ale reprezintă cheia de boltă a arhitecturii poetice voi-
lui Shakespeare traduse imaginar de către un poet ro- culesciene, arhitectură începută modest, dar care s-a
mân prin pana căruia ni se face cunoscută o credință arcuit peste timp, făcând legătura cu spiritul unuia
statornică, mereu întărâtată de valurile de expansiune dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii univer-
generate de frământările societății arhaice tradiționa- sale”.
le românești lovită de tăvălugul modernității, agravate Ultimul capitol este consacrat analizei roma-
ambele, la noi, de damblaua comunismului implantat nului Zahei Orbul (1970, anul apariției), plin de sim-
cu de-a sila”. În acest spirit polemic își și precizează boluri creștine, central fiind simbolul Luminii, apoi
calea demersului său de investigații:„Sonetele relevă Crucea, Apa, Șarpele, Biserica, Iubirea, toate acestea
calea spre revelație, urmărită pe parcursul întregii sale făcând parte din tezaurul de simboluri creștine. După
vieți de către poetul/narator/medic/soț și tată iubitor, cercetarea dezvoltării acestora în roman, Sorin Ghe-
om de cultură și, nu în ultimul rând, aspirant la în- orghe Suciu concluzionează: „ideea ce se desprinde
din romanul Zahei
Orbul este legată
de dobândirea «ve-
derii» adevărate,
vedere ce necesită
ignorarea bâlciu-
lui deșertăciunilor
Ă
și concentarea pe
latura spirituală,
R
pe «privirea» în in-
teriorul ființei spre
A
a-L găsi pe Cel ce
ne-a dat viață, de-
R
mers în care eroul
E
voiculescian dă
greș. Valoarea ro-
T
manului este dată
și de sarabanda de
L I
imagini, theatrum
mundi, la care or-
bului i s-a interzis
accesul, antiteză
A
romantică dintre
exuberența vieții
duhovnicire”. Dar, ține să sublinieze mereu că poetul lumești și imposibilitatea lui Zahei de a mai participa C
nu a fost teolog („în sensul restrâns al cuvântului”) plenar la o lume în care predomină vizualul, consti-
I
dar „avea, totuși, vedere teologică și a tins către modul tuind un procedeu bine ales al acestei opere literare”.
teandric de viețuire”. Sonetele nu reprezintă, totuși, Cercetarea operei literare a lui Vasile Voicu-
R O N
o lirică erotică, deși erotismul colcăie în ele, uneori lescu, este pentru Sorin Gheorghe Suciu, o amplă că-
violent, de la un capăt la altul” (după aprecierea și a lătorie pe traseele dezvăluitoare ale rosturilor creștine
lui Valeriu Anania). În urma investigațiilor detaliate, a din opera acestuia. Este o abordare transdisciplinară,
contextualității acestei creații, exegetul conchide:„Ul- fastuoasă analitic, căutând a identifica „rostul creștin”
timele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară al operei lui Vasile Voiculescu.
C

R Ă
R A Ioan HOLBAN Poezia şi proza lui Matei Vişniec
P are ciudat şi, oarecum, în afara „cestiei“ să

scrii despre Matei Vişniec, fără a pronunţa
nimic asupra dramaturgiei sale; altfel spus, primul Viş-
ocoleşte întruna oraşul“ (Viaţa poetului).
Poezia lui Matei Vişniec se adună în jurul a două
metafore obsedante; prima e ceea ce poetul numeşte ex-
niec – poetul şi prozatorul – s-a supus Cezarului, dra- plozia finală (în poeme precum Nu, nu sunt o insectă,
E
maturgul culegând laurii, florile, artificiile, succesul. Dar Pe aceeaşi pedală, 2 ianuarie): ea desface ambiguitatea
T
poezia şi proza sa sunt cu atât mai interesante, azi, cu cât lui nimeni-niciunde-nimic (din Până când? până când?
ele ar putea părea spaţii literare conexe; şi, apoi, cine şi-ar până când?, Uite ce s-a întâmplat, de exemplu), recu-
I
putea reprima pornirea de a identifica „structuri drama- perează, pur şi simplu, sensurile unor cuvinte golite
tice“ în poezia, din, să zicem, La noapte va ninge (1980), de înţelesuri (Cu capul pe tejghea, Pe ţurţurii subţiri),
L
Oraşul cu un singur locuitor (1982), Înţeleptul de la ora de reinventează viaţa în certitudinea precară a unui con-
ceai (1984), Poeme ulterioare (2000) şi La masă cu Marx tinuum – cuplul – pus mereu sub semnul interogaţiei,
(2011) sau în romanele Cafeneaua PasParol (1992), Sin- ca în acest poem antologic: „Era să plec, era să rămân/
A
dromul de panică în Oraşul Luminilor (2009), Domnul era să fiu, era să mă-nsor/ era să-mi amintesc cum a/
K. eliberat (2010), Dezordinea preventivă (2011), Negus- fost cu tine/ era să mă-ntorc, era să rămân/ era să caut
C
torul de începuturi de roman (2013), Iubirile de tip pantof un sens/ era să fiu din nou o umbră care/ proiectează în
Iubirile de tip umbrelă… (2016)? aer un corp de carne/ era să scriu despre toate acestea“
I
În textul care deschide Poeme ulterioare, poetul (Era). Se aude, aici, parcă, şoapta lui Marcel Proust din
N
scrie o istorie a omului fără aripi, iese „din propria piele“ Pastiches et Mélanges: „Mărturisesc că o anume utiliza-
(a dramaturgului?) pentru „a spune bună ziua rânjind“ re a imperfectului indicativului – a acestui timp crud
R O
viitorului chiriaş (poetul? prozatorul?), încearcă, zadar- care ne prezintă viaţa ca pe ceva efemer, trecător, care, în
nic, să găsească diferenţa specifică dintre proprietarul momentul în care trasează acţiunile noastre, le şi loveşte
bogat (dramaturgul) şi chiriaşul grăbit (poetul, pro- cu iluzia, le cufundă în trecut fără a ne lăsa, ca perfec-
zatorul) care nu-şi plăteşte chiria, scuipă de la balcon, tul, consolarea pe care o oferă activitatea împlinită – a
C
aruncă coji de seminţe pe scară, se poartă ireverenţios rămas pentru mine o sursă inepuizabilă de misterioase
şi se încălzeşte arzânduşi scaunele, rafturile, tapetul. Şi tristeţi“. Cea de-a doua metaforă obsedantă e devorarea
ce face diferenţa dintre ei? Fictivul şi nonficţiunea? Du- (înghiţirea, mestecarea, ronţăitul), proprie unei serii de
rata, ziua, viaţa omului, cum se vede sau, cu vorba lui „figuri“ lirice de o mare originalitate: ronţăitul şobo-
Radu Petrescu, ce se vede? Ce mai rămâne după scurge- lanului (Râdeam de el în adâncul rănii mele, Fabulă),
rea sângelui? Ceremonialul cehovian al fierberii ceaiului insectele care devorează (S-a dovedit: nu ronţăie, Cât un
(Mă voi aşeza la masa rotundă, Doar peste câţiva ani)? punct, Singur în noapte), gura care înghite, flămândă
Mânzul care n-a învăţat să alerge şi călătorul care n-a (Când să ies din apa rece), gâtlejul păsăriiîntuneric din-
ajuns la capătul călătoriei (Ziua)? Iată: „Viaţa poetului tr-un poem de „333 de litere“, chiar şi câţiva porumbei
e o blană albă/ de iepure aşezată pe spatele/ reumatic care „dacă aş fi o pâine m-ar mânca“ (Tristan Tzara la
al vatmanului/ niciodată nu se simte poetul mai singur începutul secolului), chiar şi limba fluturelui care „prin-
decât faţă în faţă cu tramvaiul care duce la gară/ nici- de cu greu sunetele din aer“ (Povestind), oameni care se
odată poetul nu se simte mai umilit/ decât faţă în faţă „hăpăie în buluceală“ (Iluminarea), chiar şi un iepure
cu maşina de tocat carne/ niciodată gura sa nu este mai care „ronţăie nefast“ (Ora şase fără un sfert), viermele
încleştată/ decât în faţa cireşului înflorit/ poetul gândeş- (Cum a fost cu revelaţia) şi gura universală care „ne mol-
te ca şi cum/ ar striga după ajutor poetul respiră/ ca şi făie râzând“ (Poftim un caz) ori gura încleştată a poetu-
cum aerul însuşi ar fi un plămân poetul/ trece pe stradă lui (Mintea mai gândeşte o singură dată) care de trei zile
ca şi cum ar păşi/ pe valurile unui ocean dispărut/ e târ- aşteaptă „să fie devorat“ (Numai căderea ploii): o lume
ziu, poetul adoarme în tramvaiul/ care, până dimineaţa, care se surpă, dispare în ronţăit (înghiţire, molfăit, de-
vorare, hăpăit) şi fiinţa aflată mereu în căutarea sensului care se nasc în sufletele călătorilor când trec pe acolo. La
autobiografiei sale „sumare“, apelând, pentru asta, chiar reuniunile la vârf destinate să salveze planeta mai-marii
R Ă
la ceea ce se numesc poeme localizate (La Ventimiglia, acestei lumi îşi încep discuţiile recitându-şi reciproc câte
La Londra, Londra-exerciţiu, Journal, Cum a fost la Lon- un poem preferat, s-a demonstrat deja că acest lucru îi
dra, O meditaţie în faţa unui pub închis) – iată cele două ajută să surmonteze divergenţele“.
R A
lucruri care merită a fi salvate: de poet-prozator-drama- Nu altceva spune poetul din La masă cu Marx
turg, de semnul unirii lor care e scrisul, „singurul înso- despre reîntâlnirile sale succesive cu poezia: „Ca un ne-
ţitor al singurătăţii“. bun am iubit-o, ani şi ani de zile, zi şi noapte. Dormeam
Volumul de versuri La masă cu Marx şi roma- cu ea în gând, sufeream pentru fiecare cuvânt scris… Iar
E
nul Dezordinea preventivă au apărut împreună pe piaţa după fiecare poem izbutit sufeream şi mai mult întrucât
cărţii din România, în anul 2011 şi sunt suficiente mo- mi se părea că nu schimbă imediat şi în mod radical
T
tive pentru ca faptul să nu fie considerat o întâmplare mersul istoriei şi faţa lumii, aşa cum consideram normal
sau, poate, un efect al grabei autorului şi editorului de că trebuie să se întâmple cu POEZIA. Am iubit-o cu
I
a cupla poezia cu proza din raţiuni de marketing: aceste furie, dar n-am iubit-o până la capăt (…) Poezia revine
L
două cărţi comunică pe multiple canale, se explică una din când în când în viaţa mea, ca o cometă, şi-mi cere
pe cealaltă, deschid căi de acces spre fiinţa interioară în să iau totul de la început“. Acum, la această revenire a
poezie pentru a le continua în proză întrucât, iată, ma- poeziei în bio-bibliografia lui Matei Vişniec, participă
A
teria lor pivotează în jurul temei obsedante a reinventă- Iuri, May Oana şi Smaranda Isar, Joèla şi Matei Vişniec
rii sinelui şi lumii prin cuvinte, prin limbajul secund al însuşi, Andra Bădulescu care desenează poemele, cău-
C
poemului. Astfel, protagonistul romanului este convins tându-le altfel înţelesurile, în aceeaşi logică internă a te-
că „lumea de astăzi nu mai poate fi înţeleasă decât cu mei poeziei şi romanului: reinventarea universului şi re-
I
ajutorul unor concepte total noi şi că numai poezia ni întâlnirea cu sine pe calea regală a poemului: „Aşteptase
le poate furniza“; scormonind în straturile suprapuse ale el, aşteptase, îşi tocise colţii de aşteptare/ i se subţiaseră
N
realităţii, în căutarea filoanelor poetice, a etajului meta- mănuşile de aşteptare/ dar acum era răsplătit/ luntrii
fizic, din credinţa că poezia e insula protectoare, „sin- lungi pline de sudoare/ coborau pe apele fluviului/ ca
R O
gurul pământ ferm“, personajul din Dezordinea preven- dintr-o oglindă care vomită încheieturi,/ găuri mici şi
tivă – poet care ajută cuvintele să iasă din melancolie, ţinte ratate/ aşa se trezea el la viaţă/ mare cum era, uni-
preluând energia ludică a acestora, sensibil la vibraţia versul din când în când/ ciuruit de nopţi albe, vlăguit ca
lor („A fi poet înseamnă, cred eu, exact acest lucru: să o câmpie după/ o lună două luni de viscol/ alb şi de ne-
C
simţi vibraţia cuvintelor care cer ajutor“,) – imaginea- recunoscut se puse din nou în mişcare/ îşi numără pa-
ză, pe etajul metafizic descoperit, chiar utopia unei lumi şii/ mai avea trei până la întâlnirea cu mine/ unu/ doi/
guvernate, din nou, de poezie, cum se va fi petrecut în trei“ (Aşteptase el, aşteptase). În Poeme ulterioare, poetul
copilăria popoarelor: „În ultimul timp, datorită unei spunea istoria omului fără aripi; în La masă cu Marx,
mişcări declanşate de mii de artişti benevoli, poezia a Matei Vişniec se întoarce în încă-ne-fiinţare, în „tim-
reuşit să încetinească un pic mersul lumii. Mişcarea a pul infinit“ când atomii de carne se rotesc unii în jurul
luat o amploare enormă şi din ce în ce mai mulţi oa- celorlalţi, făcând să apară „noi forme de viaţă“: e „ne-
meni încep să caute sensul poetic al trecerii lor prin via- timpul“ fiinţei pulverizate care caută (re)naşterea chiar
ţă, precum şi micile nuclee de poezie care se cuibăresc în dacă atunci se va petrece marea dezamăgire, cum spune
lucrurile banale din jurul nostru, în întâlnirile noastre în Tot ce v-a dezamăgit la naştere: înapoi, în pântecele
cu ceilalţi, în privirile pe care le încrucişăm cu semenii încă-ne-fiinţării: „Cum să fii tu în acelaşi timp/ mare
noştri şi în situaţiile imprevizibile pe care le trăim. Nu şi corabie, pasăre şi cer/ în această lume nu se poate aşa
mai e un lucru anormal, în zilele noastre, să vezi cum în ceva/ n-ai decât să te întorci acolo/ înapoi în pântecele
diverse gări ale planetei călătorii se opresc în faţa caselor de unde vii/ aici nu poţi să fii în acelaşi timp/ naştere
de bilete şi îşi cumpără tichetul de călătorie prin simpla şi născut/ auz şi ureche/ ochi şi văz/ poate la tine acolo,
recitare a unui poem. De altfel, în gări, în aeroporturi, în mocirla/ de unde vii în cântecul de unde ne auzi/ în
în staţiile de metrou, panourile electronice încep să afi- orbirea din care ne vezi/ în mama unică în care te storci/
şeze, alături de informaţiile privind traficul, poemele poate acolo să fie totul aşa cum vrei/ aici însă va trebui

să înveţi să taci/ şi nici să nu atingi vreodată ceva/ până neînţeles/ care ni se rotesc în creier chiar şi după moar-
când n-or să-ţi crească/ măcar două mâini“ (Măcar două te/ de pe gurile noastre, fiinţe specializate în terapii fine/
mâini). Protagonistul romanului Dezordinea preventivă culeg după moarte diverse întrebări stranii/ din toate
are patru fiinţe interioare pe care încearcă să le contac- cuvintele noastre, de dragoste/ se extrag parfumuri sub-
teze; poetul din La masă cu Marx are o singură fiinţă tile/ de altfel însuşi cuvântul viaţă este un alambic/ în
interioară, identificată în „mortul de sub propria piele“ care cuvântul divinitate decantează la infinit/ sensuri
sau în „dublul care-mi locuieşte eul“ ori în „omul cu un interzise/ n-ar fi trebuit să fie aşa/ n-ar fi trebuit ca toate
singur ochi/ cu o singură mână, cu un singur picior“: e cuvintele noastre/ să fie doar nişte anticamere pentru
jumătatea care caută cealaltă jumătate într-o viaţă care ceva mai profund/ dacă am fi fost mai tăcuţi/ dacă am fi
pregăteşte o altă viaţă, pe un scenariu dinainte scris pen- avut aripi/ şi mai ales dacă am fi fost nemuritori/ n-am
tru o nouă naştere întrucât, aici şi acum, până şi poezia fi ajuns aici“ (Cum să mai cred în cuvântul om).
e compromisă – s-a pus sare în dulcele ei prea dulce, un Un singur lucru nu reinventează, ci restituie po-
univers „zaharisit“ – după ce va fi stat la masă cu Marx, ezia lui Matei Vişniec: o întâmplare veche de două mii
Engels, Lenin şi Stalin: „O veste bună: naşterea mea va de ani, de la care a început noua geneză a omului (până
fi amânată/ nu voi mai fi ce era să fiu/ iată un lucru atunci) fără aripi şi aventura cuvintelor în căutarea în-
sigur, sunt beat de fericire/ nimic din ce era să trăiesc ţelesurilor dinlăuntrul lor: „Din toate acele firimituri
nu va mai fi trăire/ voi avea un alt raport cu Dumnezeu, trebuia acum/ să reconstitui pâinea/ din cuvintele spuse
cu răul şi cu binele/ voi pierde la alte jocuri, mă voi în- la masă/ trebuia să reconstitui limbajul/ Douăsprezece
drăgosti de alte femei/ şi poate că nu voi mai fi bărbat/ strigăte de durere înfipte în pereţi/ câteva lacrimi pre-
Ă
poate că voi trăi şi eu misterul naşterii/ nu ştiam că se linse pe jos/ un sărut ca o scrijelitură încremenit în aer/
poate dar/ iată în clipa morţii totul e posibil“ (Epilog). câteva picături de vin şi o cupă răsturnată/ era tot ce
R
Două sunt fantasmele, metaforele obsedante care mai rămăsese dintr-o profundă dramă umană/ cum să
însoţesc reinventarea sinelui şi lumii în poemele din redau cu fidelitate acea întâmplare/ peste care trecuseră
A
volumul La masă cu Marx. Mai întâi e trenul fanto- 2000 de ani?/ şi în plus nu aveam la dispoziţie/ decât o
matic, în flăcări, care nu opreşte în gara unde aşteaptă singură oglindă/ în chip de rugăciune“ (Acea întâmplare
R
un singur călător, ca pentru o ultimă călătorie; e trenul peste care trecuseră 2000 de ani).
E
„stângaci“ căruia „i se topesc roţile în timpul mersului“, Matei Vişniec plasează acţiunea romanului Ca-
poate pe calea ferată „devenită între timp, în mod ofi- feneaua Pas-Parol undeva în Nord (toponimia e, fireşte,
T
cial, adevărata axă de simetrie a universului“, care tăia convenţională: Valea Albă, Bălţi), pe la sfârşitul dece-
în două Rădăuţiul, „oraşul fabulos“, topos-ul poeziei şi niului patru, în preajma izbucnirii celui de-al doilea
I
prozei lui Matei Vişniec. Cealaltă fantasmă de la a doua război mondial. Tema este, însă, de o acută actualitate:
L
naştere a celui dezamăgit de prima ieşire în lume este soarta intelectualului în vremuri tulburi, condiţia uma-
cuvântul însuşi care are viaţa sa, senzaţii, sentimente şi nă prin raportare la o istorie ostilă. Deşi în atmosfe-
stări şi care, chemat la întâlnire cu alte cuvinte, cum face ra cărţii se pot identifica elemente ale onirismului, aşa
A
şi protagonistul din Dezordinea preventivă, se reîncar- cum s-a cristalizat el în opera lui Dumitru Ţepeneag,
că, dobândeşte sens, creează noul univers; prin cuvinte, romanul trimite foarte direct la textura socială şi la o
C
poetul circulă ca printr-un labirint, semnificantul îşi tipologie umană specifice „epocii de aur“; în acest fel,
caută semnificatul: aur, dragoste şi mirare în Cuvinte- cartea răspunde orizontului de aşteptare al cititorului
I
le rubensiene, somn, om, moarte în Cuvântul om, inutil, român de azi care caută mărturia, documentul, adevă-
imposibil, nimeni, nicăieri, niciodată, nimic în Nimic, rul, înţelegerea principiului de funcţionare a mecanis-
N
floare în Aşteptam învierea florilor şi Mă preocupă, patrie, mului aberant ce a determinat, în chip decisiv, atât tra-
viitor, moarte, cuvintele-târfă din Absolut cu toată lumea iul, cât şi viaţa, atât realitatea, cât şi realul unei societăţi
R O
etc.: reinventarea sinelui şi lumii începe cu regăsirea cu- în descompunere.

vintelor în stare să le reclădească: „când toate cuvintele Manase Hamburda, Mihail Iorca, Epaminonda
ciugulesc gureşe/ din gura cuvântului om/ din creierul Bucevschi şi ceilalţi intelectuali din micul orăşel de pro-
cuvântului om/ din omul redus la cuvânt?/ tot distilând vincie – replică la celebrul târg unde se moare – consti-
C
realitatea cuvântul viaţă/ a dat naştere unor cuvinte de tuie o „Societate a intelectualilor“, organizată după tipi-

cul societăţilor masonice, ale cărei obiecte de activitate grav – iluzie iresponsabilă: nu doar somnul raţiunii naşte
sunt ofensiva anormalităţii şi conştientizarea primejdiei, monştri – se spune la un moment dat –, ci, poate mai
a faptului că traiul individului e o stare permanentă de întâi, această iluzie, „datul“ intelectualilor sub dictatură:
risc. Cum? Mai întâi, prin abolirea modului duplicitar se pun în funcţiune stimulatorii de realitate a căror ma-
de a gândi relaţia cu sine şi cu ceilalţi. Duplicitatea e nifestare stimulează senzaţia de absenţă a dimensiunii
boala care macină fibra omului din acel timp şi acel loc, temporale. Interesul textului constă, mai ales, în descrie-
cancerul care atacă nu doar comportamentul insului, ci, rea spaţiilor de mişcare, în dinamica unui topos care face
în mod definitiv, chiar intimitatea sa (jurnalul în care din Cafeneaua Pas-Parol ceea ce se cheamă un „roman
literele se amestecă şi ajung să se confunde nu e decât document“, receptat astfel poate chiar împotriva prime-
un simbol „literar“, construit de poet, al acestei realităţi lor intenţii ale autorului; nu atât felul de a gândi al in-
ce a marcat condiţia umană într-o parte a omenirii). telectualului din carte şi nici „soluţiile“ proiectate de el
Prozatorul identifică în acest fel de a trăi stigmatul care impresionează conştiinţa cititorului, cât structura atent
apasă o întreagă naţiune şi, mai mult, umanitatea, nici- explorată a unui univers concentraţionar. Aşadar, nu
odată pregătită pentru a primi adevărul pur şi simplu: Manase Hamburda, Epaminonda Bucevschi sau Mihail
„mulţimile – crede personajul lui Matei Vişniec – au Iorca se reţin, ci omul care îşi poartă mortul cu el; şi nu
nevoie să afle adevărul, dar nu sunt pregătite să-l audă“. oraşul e referentul, ci pensiunea unde personajul trăieş-
Istoria recentă a confirmat spusa lui Manase Hambur- te teribila prezenţă prin absenţă a „mortului“, adică a
da, ca, de altfel, toată „ideologia“ romanului şi evoluţia eroului civilizator din locul unde nu se întâmplă nimic
umanităţii în spaţiul în care ea se cristalizează. Deşi în şi colecţia de reptile conservate a lui Engster Graţian, un
Ă
stilul în care aglomerează adesea figuri specifice se poate panopticum scufundat în tăcere, ca semn al realului pe
recunoaşte poetul, romanul pune în evidenţă un acut care şi-l asumă personajul şi ca simbol al unei umani-
R
simţ al observaţiei directe şi, mai cu seamă, un ansam- tăţi îngheţate, conservată în stadiul primar al evoluţiei
blu al intuiţiilor, propriu, mai degrabă, sociologului. sale. Apoi, pustiirea oraşului (odată cu învierea lugubră
A
Matei Vişniec este interesat de modul funcţionării rela- a morţilor) şi scufundarea lui în noroi desemnează pră-
ţiei de comunicare dintre puterea totalitară şi „popor“: buşirea unei societăţi în plan moral: adică moartea sa:
R
alcoolul, starea festivă şi ordinul sunt „faze“ ale acestui „Aşa cum oraşul se scufunda insesizabil în carnea moale
E
tip de comunicare (în plan social, politic, cultural) în a animalului care trăia în temeliile oraşului, tot aşa ei se
care recunoaştem – vorba unui poet din alt timp – chiar scufundau în iluzia morbidă, distructivă, care stătea la
T
miezul unui ev aprins (peste ani, va putea fi vorba, în temelia moralei lor. Pentru că morala lor era termina-
adevăr, despre Istoria comunismului povestită pentru bol- tă, depăşită de istorie, învinsă, compromisă, desfiinţată.
L I
navii mintal): „Orice propoziţie spusă într-o stare festi- Viaţa lor morală colcăia de aceleaşi duhuri satanice, de
vă devenea idee. Orice discurs, oricât de confuz, ţinut aceeaşi sudoare crudă, maceratoare. Ei, pe dinăuntru,
într-o stare festivă se transforma într-un nucleu concen- repetau starea de putreziciune din stratul celor cinci,
trat de idei, într-o comunicare oraculară, din care mult şase metri de pământ mustos. Se clătinau în acelaşi fel,
A
timp, cei ce au fost de faţă îşi băteau capul să identifice edificiile lor valorice mureau ca nişte piramide de carton
mari adâncimi. Aşadar a doua fază a comunicării trebu- lăsate în ploaie. Toate schelăriile pe care îşi construiseră
ie să fie cea festivă, trebuia să provoace o dispoziţie gravă până atunci opinii, consideraţii, teorii se contorsionau, C
în momentul comunicării pentru ca ideea să prindă şi se delăsau în ele însele, treceau dintr-o stare de agregare
I
să încolţească, să roadă şi să acţioneze în conştiinţa celor solidă întruna fluidă, se moleşeau ca nişte bastoane de
aleşi. Iar mai târziu, când atmosfera de profundă res- plastilină. Nici un cuvânt nu mai putea fi clădit pe alt
R O N
ponsabilitate se va fi creat, când fiecare dintre cei aleşi cuvânt, nici o idee nu mai putea fi construită cu acele
va fi ajuns la conştiinţă şi convingere, va putea instaura cuvinte compromise, gândirea nu mai funcţiona nici
cea dea treia fază a comunicării, faza desăvârşită, comu- ea pentru că toate materiile ei prime, ideile, erau şi ele
nicarea prin ordin“. De aici, din acest flux al comuni- compromise. Pluteau cu toţii într-o altă carne, de ani-
cării dintre dictator şi mulţime, se nasc şi duplicitatea, mal aerian, într-o carne mult mai rarefiată însă, anima-
şi primejdia şi despărţirea realităţii – un acvariu tulbure lul care-i înghiţea pe ei era mult mai vast, corpul său era
C
– de realul care devine coşmar, halucinaţie şi – ce e mai de mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită

era aceea că urmau să plutească în derivă, singuri, pe su- oameni au devenit virtuale“, spune Cyril Pereira, citat
prafeţe imense de carne fluidă, fără nici o singură şansă de „The Guardian“.
R Ă de a se regăsi unii cu alţii, de a se întrezări măcar, de Cyril Pereira, purtătorul de cuvânt al campaniei
la distanţe lungi“. Atât şi astfel a fost lumea pe care a Salvaţi bistrourile noastre, citat cu o ocheadă complice de
părăsit-o Matei Vişniec în 1987 şi pe care romanul său „The Guardian“, pare un personaj sau autor din roma-
R A
o descrie în speranţa că o va şi vindeca. nul lui Matei Vişniec, unde, iată, cafeneaua Manhattan
Pensiunea românească din Cafeneaua Pas-Parol dispare brusc, lăsând locul unui restaurant chinezesc;
şi cafeneaua pariziană Saint-Médard din Sindromul de în orice caz, rezumă în spusele sale toată drama unei
panică în Oraşul Luminilor constituie un topos literar lumi în care relaţiile dintre oameni au devenit virtuale
E
învăluit de sunetul trist al arhaicităţii şi surpării; o lume şi toată superbia iluziei protagoniştilor din roman de
crepusculară se zbate acolo – intelectualii în structura a putea restaura o civilizaţie a comunicării şi, prin ea,
T
unui univers concentraţionar, fixaţi, în romanul din „vechea cultură a cafenelelor“, cum îi zice patroana de
1992, prin figura omului care îşi poartă mortul cu el şi la Manhattan. Topos-ul amintit e, deopotrivă, al vieţii
I
editorul (fără editură), alături de autorii rataţi din cartea şi al cărţii pentru că, iată, cafeneaua e prima ţintă a pro-
L
anului 2009 a lui Matei Vişniec –, figurând, într-o prozatorului însuşi care, scăpat din România anului 1987,
iecţie apăsat post-modernă, sfârşitul istoriei şi extincţia coboară din tren în Gara de Est „şi se duce direct în
istoriei culturale a modernităţii europene, începută (şi) cartierul Montparnasse ca să bea o cafea în cafeneaua La
A
în cafenelele pariziene ale secolului XIX. Ajută, e adevă- Rotonde (unde fantoma lui Sartre fumează încă ţigară
rat, o recentă ştire de presă din „The Guardian“, care ne de la ţigară)“, la fel cum prima întâlnire a autorului cu
C
sperie cu faptul că bistroul, unul dintre cele mai cunos- editorul său are loc la cafeneaua SaintMénard, singurul
cute simboluri ale Franţei, are toate şansele să dispară loc din Paris unde totul este posibil.
I
rapid din peisajul Parisului sau al oraşelor de provincie În fapt, toate locurile celebre din Paris sunt în
din Hexagon. În următorii zece ani, spun statisticile, jurnalele din romanul Sindromul de panică în Oraşul
N
dacă tendinţa se menţine, bistrourile din Franţa vor mai Luminilor părţi dintr-un cadru ficţional, se transcriu în-
avea doar trei posibilităţi: să se transforme în „baruri tr-un cod romanesc; chiar dacă totul pare o imensă ilus-
R O
tematice“, să fie înghiţite de unul dintre marile lanţuri trată (cu Turnul Eiffel şi Arcul de Triumf, desigur, Bois
de restaurante sau, pur şi simplu, să dispară de pe piaţă. de Boulogne şi SaintGermain des Près etc.), locurile ies
Un studiu dat recent publicităţii, scrie gazeta britanică, din ghidul turistic, sar de pe hartă şi trec în imaginar,
a dezvăluit că cel puţin 5.000 de patroni de bistrouri in- respectând, în fond, sensul transferului care se petrece
C
tenţionează să renunţe la afacere în următoarele 12 luni. mereu de aproape două secole: mulţime de filme, fo-
Situaţia este îngrijorătoare ţinând cont că în Franţa mai tografii şi, mai ales, cărţi de toate felurile au construit
există doar 45.000 de astfel de stabilimente, numai a o papirosferă în care Parisul e personaj şi spaţiu epic.
cincea parte din numărul de bistrouri care popula Fran- În ficţiunea culturii (în cafeneaua Saint-Ménard, un tip
ţa în urmă cu 30 de ani. O coaliţie de patronate din do- seamănă cu Beckett, un altul, cu Michel Tournier, pe
meniul alimentaţiei publice a lansat deja o campanie cu pălăria galbenă a unei doamne se mişcă un gândac ne-
sloganul „Salvaţi bistrourile noastre“ şi încearcă să lupte gru care pare a fi cel al lui Kafka) şi în autoficţiunea post-
împotriva factorilor care duc încet, dar sigur, la dispa- modernă (unde autorului „totul îi este permis“) se pro-
riţia tipicelor cafenele franţuzeşti. Printre principalele iectează imaginea Parisului – „un cimitir pentru artiştii
cauze, spune un purtător de cuvânt al campaniei, Cyril lumii“, cum îi spune editorul fără editură, Cambreleng
Pereira, se află încurcata birocraţie franceză. Destul de –, unde locurile sunt doar pentru că au luat fiinţă în
mult au contat şi campaniile guvernamentale împotriva imaginar: „La masa asta s-a născut existenţialismul. Sar-
condusului în stare de ebrietate, care au redus numărul tre, Simone de Beauvoir şi Raymond Aron au semnat
accidentelor pe şosele, dar şi consumul de alcool din pe masa asta certificatul de naştere al existenţialismu-
bistrouri. Un element important în această ecuaţie este lui. (…) La masa asta s-a născut suprarealismul. André
şi schimbarea obiceiurilor din viaţa de zi cu zi a fran- Breton şi Raymond Queneau au semnat pe masa asta
cezilor. „Oamenii nu mai vin în bistrouri ca să stea de actul de naştere al suprarealismului. (…) În restauran-
vorbă. Folosesc internetul şi un ecran. Relaţiile dintre tul ăsta s-a născut Enciclopedia franceză. Aici îşi dădeau

întâlnire Voltaire, Rousseau, Diderot… Pe aici au trecut era o curte a miracolelor, cu procesiuni, minuni şi oa-
Balzac, Hugo, Verlaine. (…) «Hai să ne vedem astăzi meni autoflagelându-se: aici îşi trăiesc aventura din cu-
cu Gide…» Practic, domnul Cambreleng ştia unde îi vinte protagoniştii romanului, într-o proză cu avertizori
puteam întâlni, la ce mese, pe toţi marii scriitori şi artişti, (amintind de primele romane ale lui Dumitru Radu
francezi şi străini, care făcuseră gloria Parisului. Pe Gide, Popescu, Vânătoarea regală, F şi Cei doi din dreptul Ţe-
Saint-Exupéry, Malraux, Françoise Sagan, Camus, îi vi- bei): pe strada Mouffetard apar nori vineţii şi un torent
zitam la braseria Lipp. Pe Beckett, pe Man Ray şi pe de aer rece, oamenii se tulbură, la capătul străzii Broca
Giacometti îi puteam vedea în special în cafeneaua La se vede marea, peisajul e răscolit de tot felul de semne
Coupole. Dacă treceam strada, în cafeneaua Dôme, dă- care pregătesc ivirea fantasmei, a domnului Cambre-
deam de Matisse, Dali şi Picasso. Ajunseserăm cu toţii, leng, marcând astfel zona de identificare a personajelor
eu, Faviola, Pantelis, Jaroslava, chiar să credem în întâl- cărţii, la frontiera fragilă dintre realitate şi ficţiune. În
nirea cu toate aceste fantome. Ba chiar reuşeam să le ve- fapt, grupul de personaje-autori, cu identităţi interşan-
dem, să ne apropiem de ele, să le auzim conversaţiile… jabile, are drept ţintă crearea unui spaţiu al liberei circu-
Uneori domnul Cambreleng ne arăta câte o siluetă la laţii între ficţiune şi realitate sub supravegherea atentă a
zece sau douăzeci de paşi în faţa noastră: — Uitaţi-l pe editorului Cambreleng şi în fluxul unei naraţiuni admi-
Cioran… Îl vedeţi? Ce vedeam noi era întotdeauna un rabile a unui autor care are din belşug ceea ce îi lipseşte
om care se pierdea în mulţime, un om poate ceva mai unuia dintre personajele sale, Pantelis Vassilikioti: limba
grăbit decât alţii, o siluetă dispărând după un colţ de (română) care îi acordă identitate, îi personalizează scri-
clădire, intrând într-un imobil hausmanian, coborând sul şi în care poate fi, cu adevărat, un risipitor.
Ă
într-o gură de metrou… Nimeni nu punea în orice caz O lume de cuvinte, aceea a modernităţii create
la îndoială autenticitatea acestor fantasme. Când dom- (şi) de fantomele celebre din cafenelele pariziene e înlo-
R
nul Cambreleng ne invita în Piaţa Fürstenberg ca să ne cuită cu o lume de semne, a postmodernităţii fantasme-
întâlnim cu Ionesco, Cioran şi Eliade, chiar credeam că lor, internetului, ecranului, sunetului, imaginii şi pro-
A
aveam rendez-vous cu ei. Ajungeam în micuţa piaţetă gramelor de ştiri; în această lume unde cărţile au murit,
ornată cu trei lampadare şi ne învârteam de colo-colo, Parisul e un muzeu şi o iluzie, iar Estul, Bucureştiul,
R
aşteptam… Ştiam că Ionescu, Cioran şi Eliade trebuiau ca o replică a Rădăuţiului din Cafeneaua Pas-Parol, se
E
să vină, poate ca să facă o fotografie împreună. Nu ne identifică într-un real halucinant din „distopia vie“ a ro-
gândeam la faptul că respectiva fotografie fusese deja manului Sindromul de panică… şi a poemului Corabia:
T
făcută cu 30 de ani în urmă, că putea fi cumpărată la acolo încă funcţionează literatura ca numitor comun al
diverse librării, că fantomele lor întârziau uneori excesiv complicităţii, cum îi spune naratorul-autor-personaj.
L I
de mult şi că în general nici nu-şi făceau apariţia. A um- Se află aici o subtilă interogaţie la care trebuie să răs-
bla hai-hui prin Paris pe urmele celor care avuseseră şan- pundă Matei Vişniec şi editorul său parizian, domnul
sa să intre în istorie era un joc vital pentru noi… Noi, Cambreleng: poate Estul (în grupul de la cafeneaua
nişte rataţi conştienţi că urma să dispărem fără urme, Saint-Ménard sunt oameni din Cehia, Polonia, Româ-
A
noi, nostalgicii unui secol trecut care nu ne primise în nia, Grecia) şi forţa imaginată a cuvintelor scrise să ani-
sânul lui… Ce căutam noi la începutul acestui mileniu me „muzeul“ parizian? Poemul Corabia, ne spune au-
într-un Paris devenit muzeu? De ce nu veniserăm în torul jurnalului unui „megaloman“, a schimbat lumea, C
acest oraş la timp, înainte de post-modernism, înainte ca l-a făcut preşedinte pe Mitterand, Bertolucci a câştigat,
I
toate etichetele să fie lipite pe vecie pe toate fantasmele citindu-l, Oscar-ul, Gorbaciov şi Reagan se întrec în a-l
noastre culturale?“. memora, se recită la deschiderea Jocurilor Olimpice de
R O N
Între fantomele istoriei culturale a Parisului şi la Seul şi la încetarea focului între Iran şi Irak etc.; cel
fantasmele din imaginarul cultural se scriu viaţa şi ope- care învinge, afirmându-şi forţa, ne sugerează naratorul,
rele neterminate ale personajelor-autori din Sindromul e omul care are timp de poezie: „Orice duel televizat în-
de panică…, într-un perimetru impregnat de energiile tre doi candidaţi la preşedinţie este şi el, de fapt, un joc
trecutului, oricare vor fi fiind acestea; „energia isteriilor cu timpul, pentru ca fiecare încearcă să-şi gestioneze cât
colective“, de pildă, delimitează zona din preajma bise- mai eficient minutele limitate pe care le are la dispoziţie
C
ricii şi cafenelei Saint-Ménard, unde, în Evul Mediu, pentru a se exprima. Ori, în momentul în care Mitte-

rand a decis, spre stupoarea adversarului său, să sacrifice riscă să moară; orice carte care se scrie e tinereţe fără
trei minute din timpul său de antenă pentru a citi un bătrâneţe şi viaţă fără de moarte), exersează diverse for-
R Ă poem, lovitura dată lui Chirac a fost decisivă. Iar Franţa mule de jurnal, real şi fictiv: al unui megaloman, al unei
a ales, până la urmă, omul care avea timp de poezie…“. pisici şi al unei femei preocupate de tehnicile evolutive
Aceasta este ceea ce aş numi utopia lumii guver- ale romanului erotic, al câinelui Madox, dependent de
R A
nate de forţa cuvântului scris; în replică, prin Georges, ştiri, ca şi stăpânul său, Georges, al unei cocoaşe, al unui
se structurează distopia lumii dependente de sunet şi chinez, al unui afgan dintr-o poveste afgană. Literatura
imagine; personajul-autor din grupul lui Cambreleng scrisă/citită/trăită e o iniţiere şi un continuu exerciţiu
de la cafeneaua Saint-Ménard e prototipul omului post- al unghiului de vedere, conturând o reţea de jurnale în
E
modern care, toată ziua, oriunde, oricând, ascultă/vede care poveştile circulă fără a se şti cine e povestitorul.
programele de ştiri, la radio şi la televiziune: omul de Georges, Faviola, Jaroslava, François, Pantelis, cocoşatul
T
azi afirmă astfel nevoia de poveste întrucât actualitatea, – toate aceste personaje-autori din cafeneaua pariziană
pentru el, este un foileton care îi permite să facă o ier- au un corespondent departe, în Rădăuţiul despărţit de
I
arhie de orori (cu ierarhia de valori se ocupa lumea de linia de cale ferată care trece pe acolo: Gogu Boltanski,
L
cuvinte): Georges e un consumator de moarte, căutând autorul-personaj care scrie un roman pe an şi „preferă
radioul şi televizorul asemeni celui în stare de crimă să-l înceapă pe întâi ianuarie şi să-l termine pe 21 iunie,
pentru a-şi procura drogul întrucât are o nevoie vitală la solstiţiul de vară, momentul de cotitură al anului“:
A
de o doză zilnică de violenţă: „Suntem consumatori de ca într-un efect de ecou controlat, cum spunea Mircea
oroare, asta e, exclama din când în când Georges în plin Nedelciu, protagonistul romanului Sindromul de pani-
C
jurnal televizat. Nu putem trăi fără un anumit număr că… îşi invită personajul-autor la o întâlnire, în care să
de morţi pe zi, fără un anumit număr de sinucigaşi pe înceapă povestea lor, în ziua când Gogu Boltanski, la
I
zi, fără un atac terorist la fiecare câteva zile, fără un avi- Rădăuţi, îşi încheie propriul text romanesc: „Ce-ar fi să
on prăbuşit la fiecare câteva luni, fără o catastrofă natu- ne vedem mâine, că tot e ziua cea mai lungă şi noaptea
N
rală de câteva ori pe an… Şi totul este astfel reglat că ne cea mai scurtă?“, astfel sună invitaţia domnului Cam-
primim hrana zilnică fără nici o restricţie, în materie de breleng pentru naratorul din Sindromul de panică…
R O
oroare nu murim de foame“. Dincolo de utopia literaturii, personajele-autori

Alternativa distopiei lumii unde cărţile sunt din cafeneaua pariziană şi Gogu Boltanski din Rădă-
moarte rămâne utopia scrierii unor cărţi care nu se vor uţi îşi dezvăluie profilul interior şi fixează o tipologie
termina vreodată pentru că, dacă s-ar închide între două în zonele de semnificare ale unor metafore obsedante. E,
C
coperţi, ar deveni alte cadavre pe care un alt domn Cam- mai întâi, gândacul negru pe care îl poartă Jaroslava pe
breleng să le adune de te miri unde: aceasta este utopia pălăria sa galbenă, autorul însuşi, pe tastatura compute-
pe care o explorează personajele-autori din Sindromul rului, François, pe umărul stâng: e semnul distinctiv al
de panică…, un roman asemeni unui şantier unde se lu- acestor oameni care vin din şi se întorc în Kafka. Toţi au
crează pe ateliere: cineva începe un text în stil balzacian, un gândac negru, gândesc şi sunt asemeni personajului
altcineva îl continuă la persoana întâi, în autoficţiune, din Metamorfoza, iar când dispar, în urma lor rămân
un altul, în sfârşit, îl transformă în roman „cu acţiuni“ şi „nişte gândaci striviţi“. Lumea de cuvinte de la etajul
toţi scriu jurnale ca o salvare de la disoluţia eului şi din metafizic al protagoniştilor romanului e „controlată“ şi
cotloanele prăfuite ale muzeului unde (supra)vieţuiesc. de imaginea unui „milion de cizme“ care se apropie de
Realul (mort) e cucerit (şi înviat) de persoana întâi, de Oraşul Luminilor şi, apoi, de Praga, evocând astfel ocu-
eul în expansiune, în continuă multiplicare pe suprafaţa parea Parisului de către nazişti şi invadarea Cehoslovaci-
stearpă a realităţii; faptul divers (al radioului şi televiziu- ei de către sovietici sau, poate, o distopie de azi. Cărţile
nii) dobândeşte (prin cuvântul scris) un etaj suplimen- moarte, autorul fără nume (dar cu număr de identificare,
tar, cel metafizic: autori şi personaje („sunteţi autor sau ca într-o închisoare: ABIV1988-2-50) şi, în sfârşit, linia
personaj?“ e întrebarea pe care şi-o adresează, pentru a de cale ferată care desparte Rădăuţiul lui Gogu Boltan-
se cunoaşte, protagoniştii jurnalelor din roman), în că- ski unesc personajele-autori în utopia literaturii ca pen-
utarea unui editor, a morţii, în fapt, dacă respectăm lo- tru a se salva din distopia unui real al ierarhiei de orori.
gica internă a naraţiunii (orice carte încheiată, editată, În Dezordinea preventivă, Matei Vişniec con-

tinuă ierarhizarea ororilor din lumea de azi pe care o talitarismul comunist ţintea crearea omului „nou“; to-
începuse în romanele Sindromul de Panică în Oraşul talitarismul transparenţei din distopia lui Matei Vişniec
Luminilor şi Domnul K. eliberat; construit pe două creează omul-mlaştină: „Omul-mlaştină este îmbâcsit
etaje – unul informaţional, dezvăluind strategiile de de informaţii inutile. Omul-mlaştină culege informaţii
manipulare care se structurează în jocul faptelor diver- de peste tot, de pe stradă, din vitrine, de la televizor, de
se în redacţia de ştiri a unui post de radio din Paris şi la radio, de pe telefonul său mobil sau de pe Ipod-ul
celălalt, metafizic, al explorării fiinţei interioare cu cele său, de pe computer şi de pe Internet, de pe Facebook
patru componente ale sale –, romanul vorbeşte despre şi din ziare… în fiecare secundă aproape omul-mlaştină
o vastă operaţiune de spălare a creierelor, dar şi despre se află în faţa unui ecran. El devine o sugativă informa-
speranţa care ne rămâne, totuşi, într-o lume a manipu- ţională, înghite tot, aspiră tot, se hrăneşte cu inutilitatea
lării şi a omului supra-informat, paralizat, în fond, de imaginilor şi a mesajelor primite. Creierele noastre de-
fluxul neîntrerupt, agresiv, al „ştirilor rele“. La primul vin nişte mlaştini, acesta este adevărul“; omului-mlaş-
său etaj, romanul documentează strategiile manipulării tină ororile i se par banale, micul său dejun e cu ştirile
folosind „documentele interne“ ale „Agenţiei DP“ fur- rele (într-un singur buletin de ştiri, servit la prima oră
nizate de „Sursa Sicklyleaks“, replica din lumea nouă a a dimineţii, i se comunică despre noul tsunami din In-
„vechii“ Wikileaks; viitorul apropiat, spune protagonis- donezia, epidemia de holeră din Haiti, noul mesaj de
tul romanului e chiar acum: „Ceea ce spun scursurile ameninţare formulat de organizaţia teroristă Al Qaeda,
lumii interesează presa şi publicul în cel mai înalt grad. „războiul monetar“ al Chinei cu ţările din Asia, în fine,
Publicul soarbe cu fascinaţie cuvintele asasinilor şi ale acumularea de gunoaie în centrul oraşului Neapole),
Ă
fanaticilor, ale nebunilor şi iluminaţilor. O bună parte pentru că lumea în care trăieşte omul-mlaştină se afirmă
din cuvintele pe care le auzim la radio şi la televiziune prin orori ce se cer mediatizate, morţii invadează cotidi-
R
sunt pronunţate de oameni care ar trebui în mod nor- anul, iar jurnalistul care manipulează trebuie să invente-
mal să se afle fie în închisori, fie în spitale psihiatrice“. ze mereu o „metaforă a nebuniei acestei lumi“: Mathieu
A
O uriaşă maşinărie mediatică alege, pentru consumatorii Caradin, protagonistul romanului, jurnalist în redacţia
de cuvinte şi imagini, vocea răului, insistă şi cultivă în- de ştiri a radio-ului parizian, defineşte omul-mlaştină
R
tâlnirile brutale cu adversitatea într-o lume complicată, într-un portret memorabil al omului de azi, în fond,
E
organizează întâmplări şi catastrofe – dezordine, în fapt mutantul orânduirii mediatice; „Aceşti consumatori de
–, pentru că, iată, o lume cu ştiri bune e moartea pre- informaţie sunt, de fapt, mutanţii unei lumi noi în care
T
sei; scursurile şi asasinii sunt promotorii de imagine pe totul a devenit informaţie. Mutanţii nu mai pot trăi fără
care îi foloseşte noua maşină mediatică: „Asasinii care informaţie. Ei pot trăi fără să citească în viaţa lor o carte,
L I
ies din puşcării după 20 sau 25 sau 30 de ani de deten- dar nu pot trăi fără informaţie, şi mai ales fără informa-
ţie sunt adevărate mine de aur pentru maşina mediatică ţia-imagine. Creierul lor a fost treptat modelat în acest
(…) O carte cu titlul Cum mi-am masacrat familia are scop. După ce au fost carnivori, oamenii au devenit in-
toate şansele unui mare succes de public, cu condiţia ca fovori (dar continuă totuşi să mănânce şi carne)“.
A
materia ei să fie bine concepută, să devină o mărturie Dezordinea preventivă e o radiografie crudă a lu-
reflexivă a ucigaşului dar făcută sub supravegherea nara- mii contemporane, un manifest care avertizează şi pune
tivă a unui jurnalist“. o oglindă în faţa mutantului acestei lumi, o distopie C
Ne aflăm, aşadar, în estuarul răului creat de flu- scrisă în tonurile aspre ale ironiei demolatoare şi în for-
I
viul ştirilor rele, într-o orânduire mediatică, cu mari mula parabolei care nu disimulează nimic, dimpotrivă,
şantiere ale dezordinii distribuite planetar, preventiv, face încă mai terifiant avertismentul autorului. Astfel,
R O N
alimentată mereu cu secrete diplomatice, economice, omul-mlaştină – mutantul erei totalitarismului trans-
politice, ştiinţifice, medicale, tehnologice şi financiare, parenţei – negociază cu şobolanii mutanţi globalizarea
dar şi cu altele, de natură sexuală şi personală, pregătind la un summit desfăşurat la Luxembourg şi ajung la un
era unei noi forme de totalitarism, anume totalitarismul parteneriat privilegiat în urma unei „Declaraţii de In-
transparenţei care îşi identifică duşmanul în omul ce îl tenţie a Şobolanilor către Specia Umană“: împreună,
citeşte pe Thomas Mann, de exemplu şi care face fronti- omul-mlaştină şi şobolanii mutanţi, fac un proiect de
C
era dintre informaţie şi ficţiune „extrem de fragilă“. To- societate: „Voi, oamenii, nu veţi reuşi niciodată globa-

lizarea fără noi. Aveţi nevoie de noi, aveţi nevoie de pri- mutantul de azi: să citească poezie, eventual, aceea din
ceperea noastră, aveţi nevoie de forţa noastră. Şi a venit La noapte va ninge. Oraşul cu un singur locuitor, Înţe-
R Ă momentul să recunoaşteţi acest lucru, a venit momentul leptul de la ora de ceai. Poeme ulterioare, La masă cu
clarificării, e cazul să începem să discutăm deschis des- Marx de Matei Vişniec. Altfel, cineva – omul-şobolan şi
pre toate acestea şi mai ales să o facem prin intermediul şobolanul-om – va înlocui Wikileaks cu Sicklyleaks, iar
R A
presei. Omul are nevoie de şobolan. Iată postulatul zilei. jurnalistul, la microfonul buletinului de ştiri, cu o para-
Omul şi şobolanul trebuie să avanseze împreună, mână frază după „duşmanul“ Dante, va da ştirea zilei: voi, cei
în mână, ca să spun aşa, ajutându-se reciproc. Oamenii care trăiţi aici şi acum, lăsaţi orice speranţă.
şi şobolanii sunt făcuţi să supravieţuiască împreună, să Matei Vişniec este un autor uşor de identificat,
E
gestioneze împreună această planetă“: oamenii-şobolani mai întîi, prin retorica specială a titlurilor pe care 1e
şi şobolanii-oameni reprezintă noua specie a noii orân- dă romanelor (Sindromul de panică în Oraşul luminilor,
T
duiri, consfinţind astfel transferul deplin de identitate. Negustorul de începuturi de roman), poemelor (Rîdeam
Sunt mult sarcasm, ironie corozivă, amărăciune, de el în adîncul rănii mele, O meditaţie în faţa unui pub
I
dar şi palpitul manifestului şi, iată, poezie în romanul închis, Tristan Tzara la începutul secolului) şi, mai ales,
L
lui Matei Vişniec. Etajul metafizic, acolo unde se iveşte pieselor sale de teatru (Omul din care a fost extras răul,
alternativa poeziei drept unică şansă de salvare de sub Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal,
tirania ştirilor rele, se structurează în orizontul exploră- Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Frumoasa călă-
A
rii fiinţei interioare; pierzându-şi încrederea în cuvintele torie a urşilor Panda povestită de un saxofonist care avea o
care manipulează, trăind o „viaţă muzeistică“ în Paris, iubită la Frankfurt, Despre sexul femeii - cîmp de luptă în
C
muzeul locuit, Mathieu Caradin încearcă să contacteze Bosnia, Nina sau despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi,
cele patru fiinţe dinlăuntrul său – „bebeluşul“ de şase Bine, mamă, da’ăştia povestesc în actul doi ce se-ntîmplă
I
sau opt luni, copilul de la vârsta de cinci sau şase ani, în actu’ întîi etc.), în metaforă, prolepse, rezumate, tot-
băiatul de 12-13 ani şi adolescentul „care ai fost înainte deauna, însă, ciudate, explicative, lirice, bizare, şocan-
N
de a deveni bărbat“ –, explorând cercurile vârstelor în te, provocatoare. Nu face excepţie nici cel mai recent
profunzime, traversând frontierele din sine; Tentativă roman, Iubirile de tip pantof Iubirile de tip umbrelă...,
R O
de intrare în contact cu o fiinţă interioară, cum se nu- cu un titlu în aceeaşi cheie retorică, fără a acuza ceea
mesc segmentele de pe acest etaj al romanului lui Ma- ce s-a numit „dificultatea începutului” pentru că, am
tei Vişniec, fixează epica textului, dar şi dimensiunea sa fost deja avertizaţi, Matei Vişniec e un bun negustor
poematică, metafizică: aici se află povestea de dragoste al începuturilor de roman (acum, o carte scrisă într-o
C
cu Leily, relaţia cu mama şi tatăl său, de care dă seamă „logică autobiografică”, începe aproape balzacian; „Mi-
psihanaliza, precum şi proiectul abia schiţat al evadării hai intră în comă cam pe la ora prînzului şi muri la
din orânduirea mediatică şi din garsoniera plasată un- spital pe la miezul nopţii”); mai mult încă, romanul îşi
deva, la etajul unei clădiri din muzeul locuit; Mathieu caută un cititor - de tip pantof sau de tip umbrelă -,
Caradin se alătură studenţilor de la Conservatorul din dispus să lucreze, să scrie împreună cu autorul; nici n-ar
Avignon care vor să înveţe cum trebuie citită poezia: „a fi de mirare asemenea cititori într-o lume unde iubirea,
învăţa cum trebuie citită poezia nu înseamnă să deschizi spectatorii de teatru, turiştii, memoria, vremea, bîlbîiţii,
doar o carte de poezie şi să citeşti din ea… înseamnă să literatura şi civilizaţia însăşi sînt de tip pantof sau de
te deschizi pe tine poeziei, să te laşi invadat de ea dar şi tip umbrelă. Cum să citeşti, aşadar, romanul lui Matei
să o cauţi acolo unde se ascunde, în jurul tău dar şi în Vişniec? Dacă vrei să fii un cititor de tip pantof, atunci
fiinţa ta… înseamnă să înveţi să priveşti în jurul tău, îţi trebuie disciplină şi răbdare, să ai încredere în autor şi
să surprinzi licăririle de poezie din universul tău uman să parcurgi cartea „de la primul cuvînt”, fără a sări „nici
şi afectiv… da, poezia locuieşte peste tot, în obiecte şi măcar o virgulă”; celălalt cititor, de tip umbrelă, „pri-
în gesturile noastre… dar din cauza faptului că suntem veşte neliniştit jocul cuvintelor, parcurge cartea pe sări-
orbi ratăm aceste perle, aceste licăriri de fragilitate, aceste, se întoarce la unele pasaje, pe altele le traversează în
te roiuri de semne poetice, această constelaţie de poeme diagonală, aprofundează numai dacă îl captivează textul
naturale…“. și, nu de puţine ori, încheie cartea citind începutul”. În
Aceasta e şansa de salvare a omului-mlaştină, pantofi, călcînd temeinic paginile cărţii sau sub umbre-

lă, flanînd lejer pe deasupra textului, cititorul trebuie să e primul spectacol, fascinant, în vreme ce culisele sînt
(re)creeze figura personajului-narator şi, apoi, pe aceea în «casa cea mare», unde se petrece, departe de publicul
a autorului de pe prima copertă a romanului, care se tînăr de pe «cuptior», ritualul spălării mortului: «Cînd
pulverizează într-o mulţime de fragmente şi personaje, mă gîndesc la sursele pasiunii mele pentru teatru îmi
într-o carte «doldora de poveşti aparent disparate», cum vin inevitabil în minte înmormîntările din oraşul meu
ni se spune într-o (auto)prezentare de pe coperta a pa- natal, pe vremea cînd eram copil», mărturiseşte drama-
tra; romanul plasează protagonistul şi autorul într-un turgul, iar cine va scrie despre teatrul lui Matei Vişniec
puzzle neaşteptat, solicitînd cititorului participarea la trebuie să înceapă de aici, de la primul capitol al ro-
jocul (inter)textual al realului cu imaginarul, al istoriei manului Iubirile de tip pantof Iubirile de tip umbrelă...
cu proiecţia autobiografică, al actorului de pe scenă cu Acolo, în casa bunicii din Horodnic, la ritualul fune-
umbrele din sală. bru - iar ceremonialul constituie unul dintre elementele
Iubirile de tip pantof Iubirile de tip umbrelă... esenţiale ale structurii de profunzime în poezia, proza, şi
constituie, în fond, un Bildungsroman, restituind po- dramaturgia lui Matei Vişniec -, se mai petrece un fapt
vestea, unei călătorii (re)formatoare care începe din cu totul excepţional: „De mai multe ori, trezit în timpul
omphalos, din „centrul lumii”, Rădăuţii anilor ’60, nopţii, am ciulit urechea încercînd să captez eventuale
spre Bucureşti, Paris şi Avignon, „periferiile luminoa- sunete ciudate... Și la un moment dat am avut chiar im-
se”, cuprinse de panică, uneori, cum se întîmplă într-un presia că în încăpere foşnea ceva, că se producea o miş-
roman anterior, Sindromul de panică în Oraşul lumini- care, deşi Mihai era singur, vegheat doar de o lumînare
lor. Prima piesă, cea mai importantă, din acest puzzle la capătîi. Nu am uitat niciodată acel foşnet, a rămas în
Ă
romanesc este copilul de opt ani din „oraşul R.”, locul memoria mea ca un prim şi ultim contact cu lumea de
de unde au pornit şi unde s-au întors toate drumurile dincolo, o dovadă sonoră că între toate lumile, vizibile
R
prozatorului, poetului, dramaturgului şi publicistului; şi invizibile, reale şi imaginare, există pasaje”; foşnetul
atunci, la opt ani, într-o iarnă, naratorul-personaj asistă pe care îl percepe copilul de opt ani în camera cu si-
A
la moartea unchiului său, Mihai Prelipcean, în casa din criul unde se află trupul fără viaţă al unchiului Mihai
Rădăuţi, înmormîntarea se va petrece, însă, într-un sat e primul contact cu lumea de dincolo, dovada sonoră,
R
apropiat, H.(orodnic), urmează un lung drum cu sania, discretă dar vie, că între real şi imaginar, vizibil şi invizi-
E
noaptea, alături de unchii Vasile şi Gheorghe: noaptea bil, exprimat și inexprimat există pasaje de comunicare;
„gigantică”, lăptoasă, a cărei ”voce” e viscolul, călătoria în sfîrșit, tot atunci şi acolo fiinţa primeşte ceea ce ea
T
cu mortul şi, mai ales, „fîntîna lui Zub”, o banală fîn- însăşi numeşte „frisonul fondator pentru sentimentul
tînă cu cumpănă, semănînd, în „vastitatea nopţii”, cu apartenenţei la un grup identitar” dintr-o lume cu re-
L I
o sperietoare, „răstignită în aer, ca două mîini cristice sorturi „prea subtile pentru lumea modernă, în acel an
dezechilibrate pe o cruce invizibilă”, cu legenda unui 1963, într-o vreme cînd istoria era cinică”. Dramatur-
călător întîmpinat de o pisică neagră, care „ar fi spus gul, poetul şi prozatorul se nasc acolo în acel timp şi
«pis, pis» şi pisica i-ar fi răspuns cu glas omenesc «pis acel loc, reprezentînd axa literaturii lui Matei Vişniec,
A
pis»” - toate acestea creează un moment magic, prin asemeni căii ferate, evocată de atîtea ori, care desparte
trecerea realului în fantasmatic, pre-figurarea, în fond, pentru a uni oraşul şi cimitirul din Rădăuţi; de altfel,
a uneia dintre structurile de rezistenţă ale literaturii lui într-un segment fatasmatic al romanului în logică auto- C
Matei Vişniec. Ajuns „cu mortul” în casa bunicii din biografică, autorul se vede luînd Premiul Nobel pentru
I
Horodnic, copilul asistă la spectacolul ritualului fune- fizică, adresîndu-se membrilor Academiei Suedeze, care
bru; „cuptiorul” pe care a fost aşezat „în mijlocul unui îl omagiază pentru faptul de a fi descoperit, în acea cale
R O N
grup compact de verişori şi verişoare” este un loc stra- ferată, axa de simetrie a lumii.
tegic, un fel de balcon „de unde putea fi contemplată A doua piesă importantă din puzzle este M., pro-
toată bucătăria şi de unde puteam scruta toate gesturile fesor navetist în Bucureştii anului 1984, trecînd în vîrsta
şi urmări toate intrările şi ieşirile adulţilor”: casa buni- de fier a ritualurilor groteşti ale socialismului românesc;
cii, luminată, cu porţile deschise și „curtea plină de oa- altele sînt acum ceremoniile, casa, viaţa şi vehiculele
meni” e teatrul, odaia de zi e prima sală de spectacole, protagonistului; acasa lui Matei Vişniec e la Rădăuţi, în
C
iar „cuptiorul” e balconul acesteia, „vînzoleala” din casă Bucureşti are doar nişte adăposturi, mici mansarde, ca-

mere de subsol sau într-un bloc din Drumul Taberei, din la o mie de ani, după un „ritual galactic”, pentru a vedea
faţa căruia încep lanurile de porumb şi floarea-soarelui, „cum evoluează omul, întrucît îl consideră o oglindă a
R Ă cum, la fel, în periferiile luminoase, la Paris, o mansardă sa”.
„cu vedere spre moarte”, iar la Avignon, un apartament Aceasta e lumea romanului Iubirile de tip pantof
închiriat în timpul Festivalului, cu o terasă situată pe Iubirile de tip umbrelă.... restituind din îngemănarea eta-
R A
acoperişul imobilului; în vehiculele vremii - autobuzul jelor (protagonistul însuşi vorbeşte despre straturile eve-
supra aglomerat, metroul şi trenul, „loc al tăcerii”, spre nimentelor) şi a fragmentelor pulverizate în mulţimea
Olteniţa, M. descoperă existenţa ca pe un ritual într-un întîmplărilor, figurilor şi tîlcurilor, imaginea creatorului
gigantic azil de nebuni, în coşmarul navetei, despre care său, povestitor, spectator de teatru şi dramaturg, robit
E
generaţia '80 a scris atîtea proze şi poeme şi teatrul, scri- fantasmelor Sudului; teatrul e trăirea «în stil umbrelă»,
sul ca pe un spaţiu închis al contestaţiei, într-o revoltă în vreme ce romanul e al «perioadei de tip pantof», Sudul
T
metaforică, fixată în imaginea unui cîine căzut într-o e al boemei marelui carnaval, al fiestei teatrale, Nordul e
fîntînă secată din Bărăgan: „Eu urlu după ajutor și al romanului care „transformă în cuvinte restul timpului
I
nu mă aude nimeni. Eu vreau să ies de aici şi nu mă care îmi rămîne de trăit”; părăsind Sudul (iar romanul
L
aude nimeni” și „De fapt, noi toţi suntem în situaţia sa, poate fi citit şi ca o carte despre Provenţa), cu metaforele
cîinele ăsta este România”: aceasta e vremea cînd drama- sale (de la personajul care devine „vocea cîinelui său”, la
turgul va fi scris Buzunarul cu pîine. În sfîrşit, cea de-a orașul X. unde toată lumea are, în aceeaşi noapte, acelaşi
A
treia piesă din acest puzzle epic este figura spectatorului vis, pînă la, de pildă, relaţia erotică, la micul dejun „à la
de teatru şi dramaturgului abandonîndu-se în boema française”, dintre croisant și lichidul cald, cafea sau ceai),
C
Festivalului de la Avignon, traversînd astfel frontiera re- protagonistul regăseşte semnele Nordului, păstrînd,
alităţii spre ficţiunile teatrale, unde copilul din Rădăuţi însă, esenţele distilate dincolo: în pasajul dintre real şi
I
şi profesorul din Bucureşti încep o nouă viață în oraşul imaginar, a cărui revelaţie va fi avut-o la ritualurile de
din Sud, în gigantica fabrică de cuvinte, într-o sărbătoa- înmormîntare din satul Horodnic, Matei Vişniec se (re)
N
re a nebunilor, o fiesta teatrală, un carnaval prelungind creează pe sine la capătul podului rupt de la Avignon,
tradiţiile medievale, amintind de atmosfera oraşului na- în complicitate cu vidul, pe axa de simetrie a lumii care
R O
tal la venirea circului Humberto, trăind şi scriind teatrul e calea ferată din Rădăuţi; podul de la Avignon şi calea
alături de o mulţime de personaje - celelalte piese din ferată din Nord nu traversează, iată, o apă şi un oraş, ci
puzzle: Brian Lee, un englez care s-a săturat de Anglia timpul vieţii şi al cărţilor unuia dintre cei mai importanţi
şi de „thatcherismul” de acolo, la fel cum protagonistul scriitori europeni de azi.
C
romanului „fugise de România din cauza lui Ceauşescu Cel mai recent roman al lui Matei Vişniec, Un
şi de comunism”, Christophe şi Blandine, Nicolas, lup- secol de ceaţă se adaugă unei liste deja impresionante de
tînd împotriva „pornografiei alimentare” a societăţii de romane şi povestiri, nouă volume însemnînd cîteva mii
consum, Nicolas Bonzom, Matilde şi cîinele Clever care, de pagini; nu e proza unui poet, ci proza unui prozator
iată, vrea să joace rolul cîinelui căzut în fîntîna secată din adevărat, aşa cum poezia din tinereţe rămîne a poetului,
Bărăgan din Buzunarul cu pîine, un fan, hacker din Rîm- iar teatrul din cele aproape douăzeci de cărţi e al sce-
nicu Vîlcea, Tony Galante, omul care rupe bilete la cine- nelor din toată lumea, Literatura, spune Matei Vişniec
matograf, omul fără vîrstă în bătaia Mistralului din Pro- este sînge din sîngele, carne din carnea, bibliografie din
venţa, omul vag, omul globalizat, indiferent la rădăcinile biografia fiinţei sale, aceea reală de pe „axa” Paris-Ră-
sale, la trecut, dar neinteresat nici de viitor, vegetînd în dăuţi şi aceea (re)construită în imaginarul său fastuos:
baia de imagini de la televizor, căţărătorul pe stîncile de „Cum să nu fie un text o entitate vie din moment ce
la Gigondas, învăţînd „complicitatea cu vidul”, autorul este construit din cuvinte ieşite dintr-o fiinţă vie?”, se
însuși, avansînd ipoteza celor dintîi spectacole teatrale întreabă într-o epistolă. Un secol de ceată este secolul XX
ale lumii în grotele, cu picturi reprezentînd animale, de (re)văzut prin biografia familiei „extinse” din Rădăuţi și
la Lascaux, Font-de-Gaume, Chauvet, Altamira şi, mai Zariştea, prin propriile trăiri şi experienţe, începînd de
ales, Animalul care seamănă perfect cu omul - o metafo- la prima copilărie, dar, în aceeași măsură, prin docu-
ră christică, întrupîndu-se într-un „personaj” care, neîn- mente, cărţi, mărturii scrise și/sau auzite, o întreagă pa-
ţelegînd noţiunea de timp uman, iese din ocean o dată pirosferă pe care autorul o explorează cu pasiune şi, mai

ales, cu dorinţa de a tălmaci sensul şi căile încîlcite ale mului, transformarea societăţii şi crearea unui om nou
istoriei. Secolul începe cu începutul; cu revoluţia bolşe- devotat cauzei revoluţionare în România au nevoie de o
vică din Rusia, adică, cu o întîlnire decupată, parcă, din nouă limbă, epurată de ambiguităţi, poeticisme, auto-
teatru, la Viena, a lui Hitler cu Stalin, înainte de a intra deriziune şi piedici mintale”, doctorul Mirwald trebuie
în hăul negru al revoluţiei de la Sankt Petersburg, în care să deschidă o secţie specială pentru disidenţi politici, în
se neantizează, ca într-un maelstrom, și Bucovina de pivniţele primăriilor se va petrece „lămurirea” celor care
Nord a autorului; undeva, într-un oraş sovietic, Artiom refuză cooperativizarea, se constituie echipe de analiză
Ivanenko trebuie să facă o listă cu duşmani ai poporului a corepondenţei celor din ţară cu „străinii”, sînt şi dela-
pe care noua putere îi execută sau îi deportează - are o ţiuni franceze ale unor membri ai Partidului Comunist
cotă, anume, 1400 de oameni pe care Ivanenko „îi scoa- Francez, după formula „delatori din toate ţările, uniţi-
te”, în 1933, împreună cu soţia sa, Nastasia, la un pahar vă!», relaţia cu sîrbii pentru care Stalin e «călăul popoa-
cu vodcă în bucătărie -, istoria trece repede şi, iată, pri- relor», penitenciarul de la Piteşti, festivalul tineretului
marul Petrică Țofei din satul Zariştea, de lîngă Rădăuţi, din 1953, de la Bucureşti, un primar care se călugăreşte
trebuie să facă, şi el, împreună, cu soţia sa, Maria, o lista pentru a-şi spăla păcatele etc.: oraşul R., cu cele mai
cu chiaburi ai satului care vor fi deportaţi în Dobrogea: multe portrete afişate ale lui Stalin, la măcelărie, gară,
aceasta e maşinăria puterii sovietice şi aici începe să se popicărie, şcoli, spital, stadion - o explozie de portrete
decidă soarta poporului român, căutînd calea spre feri- pe care Iluţiu Zakarian pictează istoria «ce-şi bate joc de
cire între două „gigantice pietre de moară”. oameni» -, ca o culme a grotescului.
Un secol de ceață este romanul nebuniei care cu- Pagini foarte consistente despre moartea lui Sta-
Ă
prinde lumea secolului trecut; prozatorul face un exa- lin, într-un, scenariu teatral foarte original; ziua morţii
men foarte crud, deşi ironia sa e caldă, oamenii „atinşi” lui Stalin este ziua cînd vine ceața, cînd din portretul
R
de molima bolşevică sînt vecini, cunoscuţi, rude din afişat la gară curge „un şuvoi de vodcă”, evenimentul e
Rădăuţi, Zariştea şi ţinuturile misterioase ale huţulilor; marcat printr-o imagine cu o simbolistică foarte puter-
A
o societate care iese din paradigma sa, rătăceşte în fan- nică, un convoi funerar rătăcit, cu oameni abătuți, dis-
tasmagorie - Arcadie Sclipa, şeful gării din R., învaţă peraţi, diminuaţi, slăbiţi, oameni în negru rătăcind pe
R
repede limba rusă, comandă pictorului Iluţiu Zakarian străzile din R. Miezul cărţii lui Matei Vişniec, în fond,
E
un portret de „un metru cincizeci pe un metru două- romanul despre România secolului trecut, se fixează în
zeci” al marelui eliberator al popoarelor, pe care îl aşază notaţiile din caietul Minodorei, personajul-narator al
T
pe frontonul gării, apoi Tătucul îi vorbeşte, în fiecare zi, epocii; Minodora e cît veacul, are 85 de ani, a văzut (şi
supusului său -, se surpă, mai întîi, în delaţiuni care, în notat) toate evenimentele dramatice petrecute în fami-
L I
chip semnificativ sînt trimise peste tot de un pacient de lie, începînd cu deportarea din 1949, şi refuzul de a i se
la spitalul de boli nervoase, care semnează „I.V.Stalin, da postul de învăţător pentru că provine dintr-o familie
salonul nr.5”: scrisorile conţin un program de acţiune al „ostilă regimului”. În sfîrşit, paginile despre huţulii din
partidului comunist în primii ani de la instalarea la pu- nord, de la Brodina, Ulma şi Ehreşte, transferă nara-
A
tere în România, însoţind, într-un comentariu indirect, țiunea în alt spaţiu, în lumea de dincolo, intersectînd
arestarea chiaburilor din Zariştea, pe baza listei făcute orizontul mito-poetic românesc, evocînd o comunitate
de primar, a familiei Prelipcean, din familia extinsă a (aproape) necunoscută, în emoţie şi mister; istoria Mi- C
prozatorului. Familia Prelipcean, cu cei şapte copii ai săi nodorei şi a personajelor cărţii este una dintre cele care
I
este, conform normelor epocii, a unor „mijlocaşi”, nu au şansa unui cronicar: altfel, poveştile acelora se ştiu în-
se califică la chiaburi, dar importantă e, în fond, depor- tr-o generaţie, iar după dispariţie, aceasta se năruie şi se
R O N
tarea dreptului la proprietate. Delaţiunile lui „I.V.Stalin” uită. Partea a doua a cărţii, Răul are întotdeauna un frate
din spitalul doctorului Mirwald trebuie urmărite cu geamăn este un roman al Parisului de azi: pentru că şi
atenţie pentru că ele jalonează toată istoria românilor în Matei Vişniec, cum spune un prozator din alt veac este
secolul XX: caii trebuie duşi la abator pentru că „atîta un om din doi oameni: efigia sa este acest roman care e
vreme cît ţăranul va avea un cal în grajd, acest cal îi ca viaţa însăşi, cu trecutul îndepărtat şi recent şi viitorul
va aminti de faptul că a avut pămînt”, limba română trecut ale casei din Rădăuţi, unde autorul se întoarce
C
trebuie transformată pentru că, iată, „victoria comunis- mereu pentru a-şi regăsi corpul (i)material.

R Ă
R A Savu POPA Meridianele biograficului
Î n unul din studiile sale de naratologie, Um-

berto Eco precizează că există două feluri de
a ne plimba printr-o pădure... narativă. În primul,
marcată de tumultul vieții, pe diferitele meridiane ale
biograficului. Relevante sunt, în acest sens, îmbinările
constante dintre latura documentară a reconstituirii
ne grăbim să ieșim cât mai repede din pădure, fără a faptice și cea a insolitării, a atmosferei de ceremoni-
E
acorda atenție prea mare alcătuirii sau formelor aces- al narativ și evocativ, care însoțesc parcursul câtorva
T
teia, iar, în al doilea, rămânem în pădure, încercând ani din existența de până acum a naratoarei. În prim-
să înțelegem cum este alcătuită și de ce unele poteci plan, apare povestită, cu un farmec și cu o tendință
I
ne sunt accesibile, iar altele nu. Povestirile din recen- de focalizare asupra aspectelor inefabile din miezul
tul volum al Ioanei Nicolae, Miezul inimii,1 ne invită întâmplărilor, copilăria cu întreaga ei recuzită de ges-
L
să rămânem într-un univers cu totul aparte, în care turi sau prezențe familiare, în care inocența devine
potecile vizibile sau cele invizibile sunt paralele, în coloana vertebrală a stabilității și a voioșiei continue,
sensul în care faptele concrete se împletesc cu cele de a echilibrului și a apropierii afective, în ciuda greută-
A
adâncime semnificantă și se împlinesc într-un regim ților din familie sau din viața zilnică. O vârstă ludică,
al biograficului care vizează, în primul rând, contura- în care jocul și uimirea o conduc pe fetița de atunci
C
rea unei atmosfere a povestirii, reconstituirea, în cheie într-o explorare a vieții din miezul inimii, o existență
uneori fantasmatică, a unui cadru domestic plin de în care sensibilitatea și curiozitatea înrâuresc fiecare
I
pitoresc și de culoare locală, marcat de un permanent gest, faptă, decizie sau apropiere. Înainte de toate,
N
ritual al energiilor, al mirărilor și al redescoperirii ce- existența aurorală din acest miez de inimă este trăită și
luilalt ca un tezaur uman de povești și fapte incredi- asumată în numele idealului matern. Este redescope-
R O
bile. rită acea identitate a trecutului marcată, deopotrivă,

O povestitoare înzestrată este Ioana Nicolae de un realism dur, dar și inefabil.
care știe, întocmai ca un alchimist al relatării, să ur- Dincolo de suprafața cotidiană se desfășoară
zească țesături insolite, să descopere semne epifanice sau se împlinesc trăiri sau experiențe senzoriale sau
C
ale apropierii umane sau ale locului natal, să capteze sinestezice, întrucât, întocmai ca și în celebrul vers
melodicitatea eposului din cele mai sordide sau de- baudelairian, ,,parfum, culoare, sunet se-ngână și-și
rizorii întâmplări. Pelicula faptică este irizată de cu- răspund”, oamenii rămân în memoria copilăriei, atât
renții unei memorii dinamice și mereu actualizate în ca păstrători ai unor obiecte de tradiție, înconjurate
cheie inefabilă. Sunt surprinse schimbările de nuanță de un aer serafic al memoriei colective, cât și prin pa-
și de ambianță ale unor fapte care, readuse în lumina siunile acestora sau îndeletnicirile culinare, care lasă
prezentului, nu își pierd prospețimea detaliului afec- urme sau urmări în plan simbolic și afectiv: ,,Oamenii
tiv, concretețea firescului. Cele mai multe proze devin din memorie se așază acolo și prin ciudățeniile lor cu-
documente ale unor experiențe ale cunoașterii de sine linare” (Pături, laște, sâlvăiță).
sau a celorlalți. Iar când viața prinde un fond ușor Apoi, într-o suită de texte precum Coada, Su-
tenebros, ritmul și tensiunea narațiunii capătă o anu- gativa pentru amărăciune, Când mă atingi, Marea de
mită solemnitate a rememorării sau a evocării, lispită pe bloc, Menghina, Ușa, Autograful, Brățara sau Cerșe-
de orice latură patetică sau de căutare cu orice preț a torul de cafea sunt evocate: cozile interminabile pen-
unor cauze sau explicații raționale. tru asigurarea cumpărăturilor, anii de școală, primul
Cadrele trecutului se succed urmând firul unei contact cu străinătatea altor locuri care capătă dimen-
cronologii afective. Evocarea se desfășoară, uneori siunea mirajului, a necunoscutului, în mintea copilei
aflate în prima excursie din viața ei, în condiții grele,
1
Ioana Nicolae, Miezul inimii, Humanitas, București, ca să își îndeplinească un vis, acela de a vedea un Ate-
2022. neu desprins dintr-o lume de basm aflată în contrast
cu realitatea cenușie a Bucureștiului comunist, ado- atenuate, îmblânzite, cumva, prin forța tămăduitoare
lescența, plecarea de acasă sau primele experiențe în a unei narațiuni care, prin simplitate, spirit de obser-
cuplu. vație și impuls afectiv, imprimă un suflu cathartic în-
Toate aceste stadii conțin fapte specifice, ca niș- tregului cadru cenușiu al vieții de atunci.
te vârste ale împlinirii de sine, pline de-o candoare Fără a-și fi propus să scrie o carte de memorii
irezistibilă, care conferă o notă inefabilă derulării ci- în sensul documentar al abordării trecutului, amin-
nematice a cadrelor existențiale. tirile sunt părți constituente ale
Plecarea, mai târziu, la facultate, unei existențe firești, în care în-
la București, greutatea și lip- tâmplările vieții de zi cu zi s-au
surile din acei primi ani post- succedat într-o ordine cronolo-
decembriști, frigul tăios care gică, aflată în pas cu anomaliile
pătrundea în lucruri și prin cor- istoriei și ale societății. Periplul
puri, primele realizări, primele evocativ al acestei existențe por-
examene luate, nașterea unui nește de la premisa unei strân-
copil, dimensiunea maternă, se legături dintre normalitate
manifestată plenar, incursiunea și poveste. Am putea spune că
în inima unui București famat și toate episoadele din acest mara-
decrepit, întâlnirea sau evocarea ton al evocării surprind felii de
unor scriitori ca Ovid S. Croh- realitate decupate dintr-un în-
Ă
mălniceanu sau Emil Brumaru, treg existențial, clocotitor, dina-
toate acestea se derulează pe mă- mic, jovial și pitoresc, necesare
R
sură ce parcurgem cartea, iar rit- în montajul unei regii narative,
mul narativ se amplifică în func- presărate cu accente de fabulos,
A
ție de fluctuațiile rememorării, în care simpla relatare a unor
de cruzimea sau dramatismul întâlniri, călătorii sau a unor
R
unor episoade, de spontaneita- întâmplări personale capătă o
E
tea firescului cu care naratoarea pregnanță epifanică.
se raportează, se întoarce spre Cele 25 de proze sunt ra-
T
acele ,,rațiuni” ale inimii, vorba diografii epifanice ale unei vieți
lui Pascal, care au aparținut unui trecut atât de viu. de om, cu bune și cu rele, cu momente surprinză-
L I
de fremătător și care au determinat traiectoria unor toare, calme, joviale sau de un intens dramatism sau
fapte, decizii, responsabilități. tragism. Ioana Nicolae surprinde faptele sau gesturile
Totodată, familia, în continuare, a rămas un unor personaje care atunci când se povestesc pe sine,
spațiu securizant un univers al candorii și al sacrifi- spun poveștile altora sau apelează la poveștile sacre, ele
A
ciului concretizat printr-o nerostită frondă îndrep- țin cont de un ceremonial prestabilit, de o anumită
tată împotriva lipsurilor și a îngrădirilor. Naratoarea atitudine corporală care trădează atât încordarea, cât
reconstituie decorul anilor optzeci, cu toate lipsurile și calmitatea, în funcție de zonele interzise ale rela- C
alimentare, cu obtuzitatea vieții sociale, cu cenușiul tării care pot fi dezvăluite sau tăinuite. În acest sens,
I
omniprezent al vieții urbane, al clădirilor, al străzilor în unul dintre primele texte, Cartea, imaginea buni-
sau al oamenilor tot mai năpăstuiți. Însă, în paginile cii (re)vine pe un fundal evocativ, care învăluie într-o
R O N
care reflectă aceste realități și nu numai, sensibilita- lumină sacră prezența ei. Ea provine dintr-o lume,
tea evocării capătă o anumită seninătate care imprimă unde oamenii dețin nu doar pământuri sau ograde, ci
celor amintite, un aer blând și curat, întocmai ca o și munți, iar anumite povești pot fi spuse sau cunos-
suflare de vânt, toamna, în preajma valurilor mării. cute, altele nu: ,,Apoi ea și-a avut viața, cu străvezeli
Primează pofta de viață, în ciuda tuturor incertitu- și pete de umbră. Din cei trei copii, doar băieții erau
dinilor, a câtorva eșecuri sau a sacrificiului constant frați buni. Fata venea din altă parte. Dar despre asta
C
al mamei eroine. Culorile sumbre ale acelor ani sunt nu vorbea nimeni, era ca o încrețitură pe frunte, o

poveste ținută bine sub lacăt”. Încrețitura are sem- din cele mai dramatice texte, Pasagerul din dreapta, în
nificația exprimării corporale a unei interdicții care care vestea morții unei verișoare, într-un accident de
R Ă pune lacătul pe o poveste care ar putea contribui, prin mașină, o va determina pe naratoare să părăsească Bu-
amploarea dramatică, la fisura unor relații sau men- cureștiul în care se stabilise, acum în rolul de mamă, și
talități. Totodată, momentul citirii din cărțile sacre să se reîntoarcă în universul acelui acasă care, în acele
R A
devine un ceremonial al transfigurării sau al unei cu- momente, pare umbrit de atmosfera cenușie a situați-
noașteri de sine, destul de sensibile. Atunci când gla- ei. Întâlnirea dintre frați și dintre familii este suprinsă
sul se preschimbă în rotocoale de abur, este un semn într-o imagine feliniană a doliului și a durerii, cople-
al deschiderii unor punți de legătură, a unor interstiții șită de tragism și însingurare. Elementele crepusculare
E
tainice între concretul mundan și lumea cărții : ,,Gla- de realism magic, prezente și ele, conferă intensitate
sul i se poticnea pe alocuri. Îl simțeam ca pe rotocoale confesiunii, atunci când sufletul celei decedate este
T
de abur. Cartea se deschidea încet către noi.” imaginat de către naratoare cum se ridică de la locul
Realitatea superstițiilor, prezentă și ea, este accidentului, străbate bolta cerească, apoi se apropie
I
transpusă, într-o manieră cu totul aparte, în persoa- de casa îndoliată, îi observă pe fiecare dintre cei îndu-
L
na mamei care, în mod repetat, pare să prevestească rerați, se reunește cu ei, adică, reintră în sânul familiei,
o nenorocire sau o împlinire, în funcție de scenariul apoi pleacă mai departe. La nivelul viziunii, decedata
fantasmatic al viselor. În povestirea A doua umbra, at- a sărvârșit poate un act de împăcare cu lumescul și,
A
mosfera rurală pare cea desprinsă din prozele lui Sorin astfel, a putut să își continue călătoria.
Titel sau Marian Ilea, cu acel amestec neaoș de jovi- O povestire murakamiană ca atmosferă sau
C
alitate și simplitate, de superstiție și folclor, dar care situații, Brățara, îmbină câteva registre în care enig-
împrumută elemente și din recuzita tenebros-fantastă maticul conferă o anumită încordare sau neliniște,
I
din proza lui Vasile Voiculescu. Mama naratoarei s-a atmosferei evocative. O serie de împrejurări sau de
trezit, în vis, înconjurată de purcei agitați, care alergau coincidențe amână momentul unei întâlniri între cei
N
în toate părțile și trăgeau de o claie de fân, apoi, din- doi soți și criticul Ovid S. Crohmălniceanu, iar atât
tr-o dată, s-a făcut liniște și pe poartă a intrat un porc misterul unei brățări pe care naratoarea o va purta în
R O
mare și alb, care avea pe coastă o pată sură. Și imediat, drumul ei până la Berlin, unde trebuia să o predea cri-
a fost înconjurată de o masă întinsă pe care se aflau ticului, cât și cel al telefoanelor misterioase care sună
tot felul de bucate alese, ,,tot felul de cărnuri, cu mă- în miez de noapte, înspăimântându-i pe cei doi soți,
runtaie și cu slănină peste care se turnase sare”, iar, un Ioana și Mircea, aflați acolo la o rezidență literară, toa-
C
consătean, unul lea Marea, o cheamă să îi ofere și ei te acestea conduc spre un deznodământ neașteptat,
din bunătățile acelea. După acest vis, peste ceva timp, acela al ultimelor zile din viața acestui critic. În Cer-
lea Marea va muri. Însă, în preajma morții bunicului, șetorul de cafea, imaginea lui Emil Brumaru, dincolo
a tatălui mamei, brusc aceasta nu va mai avea niciun de întâlnirile literare pe care le-a avut cu Mircea sau
vis premonitoriu, fapt care intensifică neliniștea și de vizita pe care poetul le-a făcut-o celor doi la Bucu-
momentele de-un dramatism intens al unor episoade rești, fiind găzduit pentru câteva zile în casa acestora,
de familie, când toți cei dragi se reunesc, mai puțin surprinde două laturi esențiale ale existenței acestui
nepotul preferat, aflat la muncă în străinătate. Dinco- ,,ultim poet balcanic”, cum se intitula pe sine - con-
lo de latura, uneori, irațională, caracterul premonito- sumul excesiv de cafea și calitatea de paznic al labirin-
riu al viselor creează o legătură destul de fragilă între tului aproape nesfârșit de cărți din camera sa. Tempe-
lumea reală și cea onirică, până în punctul întrepă- ramentul aparte, jovialitatea sa reținută și sinceritatea
trunderii acestora. Concretul este, în permanență, in- dezarmantă, însoțită și de-o candoare copilărească,
terpretat în cheie fabuloasă, ca o serie de conjuncturi descrise cu abalitate, ni-l readuc pe poet în actualitate.
sau cauzalități insolite, căci ,,adevărurile viselor erau Miezul inimii este turnul de fildeș al naratoarei,
acolo, ca o a doua umbra, mult subțiată și la distanță de unde privește spre trecut, nu cu mânie sau regret,
de doar câțiva milimetri de prima noastră umbra.” pentru că faptele petrecute, cu bune și cu rele, au ofe-
Dramatismul de atmosferă, bine dozat și men- rit arhitectura poveștii și a identității sale și o vor face
ținut într-un crescendo constant, este prezent în una în continuare.

Totul se transformă Romeo Aurelian ILIE
R Ă
Translucid de Ligia Pârvulescu (Editura Litera, 2021)
R A
L igia Pârvulescu s-a născut la București, și
este absolventă a Facultății de Drept din
București și a Facultății de Comunicare și Relații Pu-
exclusiviști (cei care iubesc distopiile, nu agrează nea-
părat și S.F.-ul, cei care se dau în vânt după S.F., găsesc
nepotrivită trecerea la registrul ezoterico-spiritual, și așa
blice din cadrul SNPSPA, precum și a unui master mai departe), dar și pentru că schimbarea de gen aduce
E
în Muzeologie și Patrimoniu Cultural. De asemenea, cu sine și schimbarea registrului narativ, al vocabularu-
T
a urmat cursuri de dans și de istoria artei, precum și lui, al atmosferei, ceea ce poate crea confuzie pentru un
cursuri de muzică la Școala de Artă București. Este po- cititor neavizat. În ceea ce mă privește, nu m-am lăsat
I
etă și prozatoare. A publicat poezii în revistele literare: deranjat de această mixtură inedită, ci am ales să citesc
Familia, Oglinda Literară, Subcapitol, DLITE etc. A fiecare segment în cheia oferită de genul abordat.
L
debutat în anul 2014 cu volumul de versuri, Fluvii de Spuneam că romanul debutează cu un scenariu
asfalt, la Casa de Editură Max Blecher. În anul 2021 distopic. Acțiunea se petrece într-o Românie în care
îi apare la editura Litera, în colecția intelectualii sunt arestați și maltra-
A
„Biblioteca de proză contempora- tați (ceea ce nu ar fi neapărat dis-
nă”, romanul Translucid, în urma topic, dacă ne amintim de faptul
C
câștigării concursului de manuscrise că multe din arestările politice din
„Primul roman”, organizat de edi- perioada comunistă se făceau strict
I
tura Litera, bifând astfel și debutul pentru vina de a fi intelectual) sau
N
în proză. Romanul a primit premiul devin sclavi și simple jucării sexuale
Chrysalys 2022 al European Science la dispoziția pozitiviștilor (titlul ge-
R O
Fiction Society/EUROCON Award neric dat celor cărora astăzi le spu-
(Luxemburg, 2022) și premiul An- nem, în argoul cotidian, cocalari și
tareSFest 2022. În anul 2022 îi apa- pițipoance) care preiau conducerea,
re și o povestire în volumul colectiv, intaurând inclusiv o așa-zisă „nouă
C
Dragostea când te doare, apărut tot ordine spirituală”, descrisă printr-o
la editura Litera, în cadrul aceleiași eliminare completă a valorilor mo-
colecții. În cele ce urmează mă voi rale și prin ridicarea libertinajului la
apleca însă asupra romanului Trans- rang de normă supremă de conduită
lucid. morală. Pentru a se asigura că lu-
Aș spune dintru început că crurile nu scapă de sub control, mai
romanul de debut al Ligiei Pârvu- marii pozitiviștilor au decretat și o
lescu este unul atipic, în sensul că oră de meditație pozitivistă, în care
este imposibil de încadrat în vreu- oamenii erau puși să „mediteze” în
na dintre categoriile „oficiale” ale fața unor ecrane T.V., pe care însă nu
romanului. Și aceasta deoarece, în cele aproape 500 se vedeau decât „purici” (aici avem desigur, o influență
de pagini, autoarea aduce la un loc elemente din mai din 1984 al lui George Orwell). Aceia dintre intelectu-
multe genuri romanești: romanul începe ca o distopie, ali care doreau să evite soarta cruntă a confraților lor,
petrecută într-un viitor nu neapărat îndepărtat, virează se deghizau fie în pozitiviști, cum este cazul Magdei
lin spre S.F., pentru ca în partea a doua să se tranfor- (care își ascunde cărțile în frigider) sau al lui Flam, fie
me într-un roman ezoterico-spiritual (deși elemente ale în cerșetori, ca în cazul tandemului Tercălău - Jetul (sau
acestui gen apar și înainte de ruptura finală). Desigur, Jetonul).
pentru unii cititori această migrație între genuri ar pu- Secțiunea S.F. se ivește în momentul în care apar
tea să fie taxată, în parte pentru că cititorii sunt uneori biomașinile, mașini cu inteligență umană (uneori și cu
„textură” umană), cu autonomie, care dispun după ță de roman ezoterico-spiritual, poate avea un dublu
bunul lor plac de soarta oamenilor care îndrăznesc să tăiș: fie te pune pe gânduri, fie te face să abandonezi
se urce la volanul lor. Mașini care până la urmă ajung lectura, mai ales dacă nu ai nicio înclinație spre aceas-
să fuzioneze cu oamenii, dând naștere unei noi spe- tă zonă de cunoaștere. Dar îmi place să cred că Ligia
cii umanoide, Metalicii, ce se caracterizează prin lipsa Pârvulescu și-a asumat și acest risc.
completă a emoțiilor și prin capacitatea de vindecare În încheiere nu voi mai spune decât atât: că
imediată a oricărei forme de boală. Am avea de a face dincolo de „păcatul” de a fi amestecat genurile litera-
cu niște posibili nemuritori, de vreme ce nici boala și re, cred că în primul rând trebuie să îi recunoaștem și
nici procesul de îmbătrânire nu mai au
putere asupra lor. Numai că, tocmai când
Metalicii se pregăteau să îi detroneze pe
pozitiviști și să preia frâiele țării, are loc
marea Dezintegrare, pentru că Pămân-
tul, având la rândul său conștiință și au-
tonomie deplină, decide să dispară.
De fapt, nu dispare, ci trece în-
tr-o altă formă de existență, subtilă,
sublimă, translucidă, în care nimic ma-
terial nu mai are loc și nici rost, în care
Ă
viața se desfășoară numai prin interme-

diul vibrațiilor. Și cu aceasta trecem în
R
zona romanului ezoterico-spiritual. Aici

lucrurile se complică ceva mai mult,
A
în sensul că personajele principale trec

foarte rapid dintr-o stare de agregare
R
într-alta (de la fizic la translucid, de la

E
subtil la cristal, de la plasmă la vibrație

și așa mai departe), drept pentru care
T
este foarte dificil de însăilat un posibil

rezumat al acestei secțiuni finale a ro-
I
manului, ceea ce, din punctul meu de

L
vedere, nici nu ar fi întru totul necesară

și aceasta deoarece, aici accentul nu mai
cade întru atât pe acțiunea romanului,
A
cât mai curând pe ideile și conceptele cu

care autoarea jonglează. Se vorbește aici
C
despre puterea vibrațiilor, despre capa-

citatea omului de a fi demiurg și de a
I
crea lumi în sine, despre samsara, dar și

despre capacitatea omului de a-și alege
N
în ce viață să trăiască, despre suflete pereche, despre să îi apreciem Ligiei Pârvulescu tenacitatea de care a
omul-androgin dar și despre omul-treimic, și poate dat dovadă construind structura acestui roman gene-
R O
cel mai important, despre capacitatea omului de a ros, atât ca întindere cât și la nivelul conținutului în
evolua din punct de vedere spiritual, de a accede la sine. Și să nu uităm că avem totuși de a face cu un de-
marile adevăruri despre lume și viață, de a se conecta but. În ceea ce mă privește, sunt convins că autoarea,
cu universul și de a ajunge să se cunoască pe sine pe asemenea personajelor sale din Translucid, va evolua și
C
de-a-ntregul. Firește, această destul de amplă secven- în plan literar și va da romane din ce în ce mai bune.

O revistă Deschisă cu prioritate scriitorilor bucovineni,

nu mai puțin creatorilor de pe întreg arealul românesc,
BUCOVINA LITE RARĂ 80

care onorează Bucovina
revista, cu excelentă ținută tipografică, s-a născut în
noua serie ca o firească cale de a asigura unitatea cul-
A firmam în urmă cu un lustru, la trei sferturi
de secol de la apariția Bucovinei literare (în-
tre 1942-1944, ca supliment al ziarului Bucovina), că a
turală a Bucovinei în integralitatea ei, program urmărit
cu obstinație de toți care s-au ocupat sau se ocupă de
apariția ei.
fost și continuă să fie o publicație literară și de cultură
La opt decenii de la prima apariție, felicit întrea-
necesară în acest spațiu supus vicisitudinilor istoriei,
ga echipă redacțională, nu mai puțin pe redactorul șef
vicisitudini perpetuate și în prezent, cînd Bucovina is-
Alexandru Ovidiu Vintilă, pentru că reușesc împreună
torică a rămas împărțită în două, ca efect al raptului
să editeze o inspirată revistă prin care se onorează Bu-
sovietic, rapt de care beneficiază actualul ocupant.
covina în întregul ei.
Redau un fragment din salutul de atunci, care
și-a păstrat actualitatea: Cassian Maria SPIRIDON
„Singura bucurie în lume este de a începe” (Pavese) tras clopotele de înmormântare, dar sunetul bronzului lor
pe aceia i-a înmormântat.
B ucovina literară a împlinit 80 de ai! Să nu obo-

sim a repeta! Mai ales noi, cei care am trăit la
umbra și la soarele ei.
Uluiala mea ia formă supremă, la 80 de ani tre-
cuți de atunci, în fața realității ca un oraș și un județ ca
Suceava, prin cei trecător-puternici ai lor, încă țin unica
Se iscă dilema: a îmbătrânit sau a întinerit mult în- publicație literară a acestui spațiu cultural, la „secția” de
cercata revistă? Poate vom găsi un cuvânt în care să încapă, terapie intensivă!
împreună, cele două stări, dar, oricum, a devenit mai sta- Omagiul și recunoștința mea, a celui care a editat
tornică și mai înțeleaptă. Până și lunga adormire i-a priit și a condus revista imediat după anul de răscruce 1989 și
într-un anume fel, ferind-o de compromisuri, iar apoi s-a i-a fost alături ca fidel colaborator de atunci încoace, se
întors în lume zicându-și Pagini bucovinene, și viețuind îndreaptă spre cernăuțenii întemeietori de idee și faptă, și,
aproape 10 ani în casa Convorbirilor literare de la Iași, unde deopotrivă, spre toți cei ce au făcut ca ea să rămână vie,
publicația de la Suceava a fost primită ca o soră. literară și pulsatorie. Și toate acestea într-o provincie ce-și
Paginile bucovinene, cred eu, în deplină cunoștință caută încă jumătatea-pereche a sufletului. Scriitori din toa-
de cauză, au fost o Bucovina literară aflată într-un prielnic te orizonturile românești și de dincolo de ele simt eveni-
exil, pentru zodiile de atunci. mentul aniversar ca pe o sărbătoare a lor. Să ne bucurăm,
De la apariția ei, la Cernăuți, în 1942, ca un act așadar!
premonitoriu al invaziei și al înstrăinării, și până azi, când Marcel MUREȘEANU
supraviețuiește cu greu, revista a trecut din uimire în uimi- fost redactor-șef al revistei Bucovina literară
re, din primejdie în primejdie. Au fost și dușmani care i-au Cluj-Napoca, septembrie, 2022
Cîteva rînduri Provenţa, Toscana, Andaluzia… Cu acest statut care

trebuie consolidat încă din punct de vedere mediatic
despre Bucovina la aniversare şi cultural se prezintă, cred eu, Bucovina în faţa lumii.
Iar Bucovina literară este o punte reflexivă între istoria
Într-un moment aniversar şi gîndurile mele
ei tumultuasă şi deschiderile prezentului. O bună parte
pentru Bucovina literară sunt festive. Îi doresc acestei
dintre locuitorii Bucovinei trăiesc şi lucrează astăzi în
reviste zile faste în continuare şi cît mai mulţi colabo-
Occident, aducînd prin acest fapt energii speciale re-
ratori de talent. Îi doresc o cît mai mare deschidere
giunii în care s-au născut. Prin conţinut, prin ţinuta ei
europeană pe fondul cultivării rădăcinilor tradiţionale.
grafică şi prin exigenţele ei analitice, Bucovina literară
Pentru mine, bucovinean născut la Rădăuţi, după expe-
este o constelaţie de ferestre spre valorile europene şi
rienţa mea de viaţă de 35 de ani în Occident, un lucru
spre excelenţa culturală.
este clar: Bucovina face parte din constelaţia regiunilor
europene încărcate de mitologie şi farmec, cum sunt Matei VIŞNIEC
O compensatoare continuitate E un soi de compensatoare continuitate în spirit a ceea

ce sub raport geopolitic s-a pierdut. Calitatea textelor
A șadar revista Bucovina literară devine octo-

genară. Un eveniment inspirând nu în ulti-
mul rând o emoție istorică întrucât ea a luat naștere în
care apar în paginile Bucovinei literare, acompaniate
de contribuția unor artiști plastici, ne dă sentimentul
unei prezențe creatoare cu un profil distinct în presa
scurtul răstimp în care, pentru ultima oară, Bucovina a noastră culturală de azi. Nu cred a greși considerând că
mai făcut parte integral din patria mamă. Neîndoios e Bucovina literară e o revistă ce merită a fi citită număr
vorba de o publicație care își onorează tradiția inclusiv de număr. La aniversare, îi doresc din toată inima încă
prin faptul că tinde a-și depăși limitele locale, cuprin- mulți ani prosperi.
zând colaborarea unor autori de pe întreg întinsul țării. Gheorghe GRIGURCU
A pariția „Bucovinei literare” consolidează o

tradiție ale cărei temelii au fost puse decisiv
în perioada interbelică. Deși continuitatea de programe
nat de succes. O revistă elegantă și exigentă, angajată
în frontul literar contemporan nu mai puțin decît în
reactualizarea valorilor din trecut, „Bucovina literară”
n-a fost punctul central al noii reviste, efortul ei de a e una din publicațiile de merit major între cele de azi.
ridica pe vechile temelii un nou proiect a fost încunu-
Al. CISTELECAN
D istinsul poet și om de cultură, vechiul meu

prieten Alexandru Ovidiu Vintilă, mă
ține la curent cu aparițiile, de fiecare dată de o mira-
la cele veșnice, „catastrofică”, situație cauzată de proli-
ferarea tehnologiei. Autorii aparțin actualității literare
celei mai vii, sunt patriarhi ai literelor românești, per-
culoasă frumusețe, ale revistei „Bucovina literară”, una sonalități aflate la maturitatea lor creatoare, precum și
8 0
dintre cele mai bine concepute din România, pe care tineri promițători. Întotdeauna de o aleasă ținută gra-
o conduce. O citesc cu empatie și admirație, nu în fică, „Bucovina literară” face, în plus, dovada unui gust
ultimul rând și pentru că Bucovina este pentru mine plastic desăvârșit, familiarizându-ne cu operele unor
ținutul de elecție al poeziei. De aceea, nu pot să nu creatori reputați din domeniu, imprimate pe o hârtie
L I T E R A R Ă
remarc faptul că publicația suceveană excelează la acest de o culoare și consistență speciale. Parcurgând cuprin-
capitol. Fermecătoarea rubrică a unui poem redat în sul revistei, trăiesc constant un sentiment de împlinire:
grafia autentică a autorilor, din câte știu, unică la noi, racordată la cultura autentică, ea constituie dovada vie
demonstrează cu finețe, dar atât de grăitor, respectul a viețuirii în matca spirituală și intelectuală care ne-a
colectivului redacțional pentru genul liric. Revista este definit ca popor, ca reprezentanți ai unui anumit tip de
însă bogată în contribuții literare și culturale variate, de civilizație, mereu în pas cu timpurile, dar nerenunțând
la critica literară, la evocările jurnalistice, la eseistică, vreodată la ancorarea în ancestral, la continuitate și va-
aforisme, interviuri, note de călătorie, articole de culti- loare. Îi doresc și în continuare, mereu, un drum la fel
vare a limbii, atât de necesare astăzi, la vremea numită de strălucitor.
de reputatul lingvist Stelian Dumistrăcel, recent plecat Simona-Grazia DIMA
B U C O V I N A A
Speranţele care rămân im din nou speranţa că vor veni vremuri foarte bune.
Acum... nu mai sunt cele foarte bune, dar sunt bune,
N e puneţi o întrebare extraordinară, care ne

întoarce în urmă cu 80 de ani. În 1942,
când revista ieşea în lume, ieşea sub semnul marilor
fiindcă revista iese la lumină cu numere excepţionale.
Sau foarte bune, precum cele din ultimul deceniu. În
2012 director e Carmen Victoria Steiciuc, redactor şef
speranţe. Timpul cel rău se va încheia, se va încheia re- Alexandru Ovidiu Vintilă, din colegiul redacţional fac
pede. Vor veni vremurile frumoase în care noi, poeţii, parte Dimitrie Vatamaniuc, Adrian Dinu Rachieru,
prozatorii, istoricii vom ieşi la lumină cu scrierile noas- Mircea A. Diaconu, Ion Beldeanu, Nicolae Cârlan. O
tre, pregătite să înfrunte eternitatea. Peste trei ani vor elită. În primăvara aceluiaşi an semnează în „Bucovi-
veni însă vremurile rele, apoi cele foarte rele. Pe urmă na literară” Matei Vişniec, Gheorghe Grigurcu, Ioan
o îmblânzire a vremurilor, pe urmă, după 1990, să tră- Holban, Adrian Alui Gheorghe, Valeriu Matei, Lucia
Olaru Nenati, Doina Cernica, Leo Butnaru, N. Geor- condusă de Alexandru Ovidiu Vintilă sub acel semn al
gescu, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, înnoirilor. Cu acelaşi semn al cuprinderii unei Bucovi-
8 0
Magda Ursache, Petru Ursache. Un necrolog consacrat ne... literare, sub semnul marilor speranţe.
lui Radu Mareş omagiază scriitorul. Şi omul care a fost.
Din 2012 au dispărut câţiva dintre cei mari, revista e Cornel UNGUREANU
L I T E R A R Ă
D incolo de glazura festivistă, orice moment
aniversar oferă prilejul unei retrospective,
obligând la un popas bilanțier. Așadar, „optzecistă”, re-
șeala postdecembristă (ilustrată, liberă, forestieră, busi-
ness, medicală și câte vor mai fi fost), Bucovina literară
și-a tăiat vad, învingând toate potrivniciile, coagulând
vista suceveană Bucovina literară are rădăcini cernăuțene, oamenii condeiului.
ivită pe lume, se știe, la 23 martie 1942, ca supliment Ce să-i dorim la ceas sărbătoresc? Viață lungă (cu
(saptămânal) al ziarului Bucovina („ziar de afirmare nați- sponsori luminați) și rodnicie, aprofundând fondul local,
onală”, 1941-1944). Și bilingva gazetă Bucovina (1848- dar lepădându-se de complexele provinciale; refuzând
1850) și, mai apoi, „ziarul românilor bucovineni” (tot delirul localist, cu elogii umflate și retorica magnificării,
Bucovina, între 1919-1920) și Iconar-ul (1935-1938, cu prin salubrul exercițiu critic; impulsionând colaborarea
falanga sa de condeieri, înviorând „lupta de penițe”) și, transfrontalieră, unind „emisferele de Bucovina”. Așadar:
B U C O V I N A
negreșit, apariția SSB (1938) au întreținut o atmosferă continuitate, deschidere (probată, dealtminteri, de noua
febricitantă într-un climat de sensibilitate plurietnică, serie), implicare (părtașă la toate evenimentele zonei) și,
încurajând „noi forme de artă în literatura Bucovinei”. nu în ultimul rând, un sever filtru critic, biruind prin
Sub vitregia vremurilor, trecută printr-un șir de reînvieri slovă miezoasă și lansând nume glorioase. Din depărtare,
(suspendată, oploșită, sub altă titulatură, în marsupiul ca bucovinean sadea, latineasca urare:
Convorbirilor literare), revista a renăscut în 1990 (format VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!
ziar și, din 1994, revistă), cu o echipă redacțională mereu
în prefacere. Printre atâtea efemere Bucovine, în învălmă- Adrian Dinu RACHIERU
La „Bucovina Literară” diu Vintilă (redactor șef), cu care am colaborat la fel de

bine. Acum cîțiva ani, Carmen a preluat direcția Teatru-
Acum mai mulți ani, destul de mulți ca să nu-i lui Matei Vișniec și s-a retras de la revistă. A rămas redac-
număr, prozatorul Constantin Arcu, care preluase con- tor șef poetul și interpretul de poezie Alexandru Ovidiu
ducerea „Bucovinei literare”, m-a invitat să fac parte din Vintilă, membru al redacției de cînd era foarte tînăr, din
echipa de colaboratori permanenți a publicației. Două anul 2005. Între timp a devenit tînăr și un excelent poet
motive m-au făcut să accept aproape instantaneu pro- și critic literar. Și un om pe care te poți baza la nevoie.
punerea. Pe de o parte, îl cunoșteam pe Constantin încă Se înțelege că am aceleași excelente relații de colaborare
de cînd era student la Iași și îl debutasem în „Opinia și cu el, rubrica mea, Chipuri și priveliști, e în continuare
studențească”. Îmi plăcea proza lui, astfel că după 1990. în paginile revistei.
i-am prefațat volumul de debut, unul de povestiri. În Sigur, calitatea liderilor revistei a fost esențială
timp, cred că am scris despre toate romanele sale și des- pentru continuitatea colaborării mele. Dar mai sunt și
pre cărțile sale de călătorie. Celălalt motiv pentru care alți factori. În timp, prin frecventele participări la eveni-
am acceptat invitația a fost unul personal, chiar subiectiv. mentele organizate de revistă, am ajuns la relații de pri-
Partea paternă a familiei mele este de origine bucovinea- etenie literară. Apoi, m-am simțit bine fiind înconjurat
nă, tata fiind născut în 1923 la Berchișești. Cred că se în cercul colaboratorilor permanenți de mulți din colegii
născuse atunci în mine un fel de nostalgie a originilor, mei de generație. Nu în ultimul rînd, apreciez faptul că
căreia i-am dat curs și pe această cale. revista a reușit să rezolve o ecuație dificilă pentru orice
Am colaborat excelent cu Constantin Arcu și publicație – relația dintre local, național și universal. Do-
mica sa echipă redacțională, mică, dar foarte activă și resc „Bucovinei literare” multe secole de-acum înainte!
inimoasă. De altfel, în 2012, cînd prozatorul s-a mutat 10 septembrie 2022, în Iași
la București, la conducerea revistei avea să vină regretata
poetă și om de teatru Carmen Steiciuc (director) și Ovi- Liviu ANTONESEI
C u emoția celui care este bucovinean, după

tată, salut din toată inima Bucovina literară
în ceasul său aniversar. Publicația a știut să se impună
puțin și printr-o ținută grafică elegantă. Redactorului
șef, Alexandru Ovidiu Vintilă, întregii redacții, dis-
tinșilor colaboratori ai revistei, spor în ceea ce vor face
prin poeziile și prozele, eseurile și paginile de istorie lit- mai departe.
erară,, de arte, toate de o remarcată exigență, nu mai Adrian POPESCU
„Bucovina literară”, cultură. Pentru mulţi localnici, dar nu numai, acest fapt
la ceas aniversar nu este de mare importanţă, aşa cum se vede, cel puţin,
din atitudinea oficialităşilor botoşănene faţă de revista
„Hyperion” (nu aşa se întîmplă şi la Suceava!), dar în
C u un început în marsupiu, cum se spune, în
decembrie 1941, în ziarul „Bucovina”, care
apărea la Cernăuţi, suplimentul literar al acestuia, viitoa-
ce proveşte fapta care rămîne prin scris, ea devine, vo-
lens nolens, peceta spirituală perenă a locului. Şi ce este
rea publicația cu titlul de „Bucovina literară” a fost ideea important este faptul că aceste reviste, editate în oraşe
unor intelectuali de clasă ai nordicului oraş românesc, cum sunt Suceava şi Botoşani, au ieşit din acea marcă a
ieşit de sub ocupaţie, aşa cum erau pentru acel loc de provincialismului, a patriotismului local, eliminînd, prin
margine de ţară Constantin Loghin, Mircea Streinul, programele lor editoriale, vanităţile locale, veleitarii, ceea
Traian Chelariu, George Drumur, Dragoş Vitencu, Tra- ce le-a făcut de apreciat la nivel naţional.
ian Cantemir, Teofil Lianu şi alţii, membri ai Societăţii Şi revista „Bucovina literară” a trecut de-a
Scriitorilor Bucovineni. Ieşit din paginile ziarului, revista lungul ultimelor decenii prin transformări vizibile, cu
„Bucovina literară” a avut o circulaţie mare pentru acele redactori de calitate, care au ştiut să atragă în paginile
vremuri, însă nu pentru multă vreme, fiind scoasă din ei colaboratori e valoare de peste tot din ţară. Emula-
circulaţie după instalarea noului regim bolşevic. Urmînd ţia creată în jurul revistei a impus şi criteriile de valoare,
8 0
exemplul publicaţiei mamă, mai tîrziu, pe la începutul exigenţele fiind cele care au dat şi calitatea din ce în ce
anilor optzeci, un alt grup de scriitori suceveni a înfiinţat, mai bună de la număr la număr. Nu este deloc uşor să
pe muţeşte, că altfel nu se putea atunci, revista „Pagini menţii un nivel calitativ bun, impunînd un standard sub
care nu ai voie să mai cobori. Cu nume ca regretata Car-
L I T E R A R Ă
bucovinene”, care a apărut în corpul revistei „Convorbiri

literare” din Iaşi pînă în decembrie 1989, iar din 1990 men-Veronica Steiciuc, care a preluat revista după o serie
sub titulatura de „Bucovina literară”, independentă, la de altercaţii redacţionale, impunînd un nivel calitativ
Suceava. bun, şi acum Alexandru Ovidiu Vintilă, revista „Buco-
Într-un fel, ţinînd cont doar de partea a doua a vina literară”, octogenară în vîrsta ei, de la înfiinţare şi
istoriei revistei sucevene, aşa s-a ivit şi la Botoşani revis- pînă în prezent, cu diverse feţe, atunci într-o Românie
ta „Caiete botoşănene”, care, timp de opt ani, a apărut Mare, acum într-o Românie cu dorinţe de impunere a
în corpul revistei „Ateneu” din Bacău. Din decemebrie limbii române şi în afara graniţilor ciuntite, revista este
1989 a apărut de sine stătătoare la Botoşani sub debumi- o carte de identitate a Bucovinei, prin spiritul ei deschis
rea de „Hyperion”, care anul acesta a împlinit 40 de ani spre nou şi spre întregire.
Îi doresc viaţă lungă şi rodnică, noi colaboratori
B U C O V I N A A
de la apariţie, fiind cea mai longevivă revistă din istoria

presei culturale botoşănene. În timp ce revista „Bucovina de valoare, din toate generaţiile, pagini strălucite de cul-
literară”, cu hiatusul impus de cursul istoriei, a împlinit tură scrisă!
anul acesta 80 de ani de la înfiinţare. Iată, în spate, o Gellu DORIAN
istorie întreagă a vieţii culturale sucevene, bucovinene Redactor-şef revista „Hyperion” Botoşani
în fond, istorie reflectată în paginile acestei reviste de
Spiritul Bucovinei și politice a Habsburgilor) preluate de autohtoni de-

opotrivă în cultura înaltă și în cea vernaculară („Bu-
A m publicat la centenarul României Mari un

scurt text despre Bucovina, schițînd istoria
acestei noțiuni coloniale (parte a geografiei simbolice
covina: de a idee la lieu de mémoire”, Polis. Revistă de
științe politice, sept.-nov. 2018, pp. 5-14). Anul acesta,
războiul din Ucraina a adăugat un context nou, făcînd

aproape cu neputință orice discuție despre soarta de văzînd-o crescînd de la număr la număr și contribuind
azi a Bucovinei de Nord, ca să nu mai vorbim de o la renașterea spiritului Bucovinei, adică a unui genius loci
8 0
perspectivă de ansamblu asupra Bucovinei Mari (dacă deopotrivă fluid și statornic, exogen și endogen, palim-
pot propune o metonimie). Revista Bucovina literară, a psestic și multicultural, cu toate dimensiunile sale et-
cărei primă serie (1941/1942-1944) s-a născut din en- no-naționale și cosmopolite. La mulți ani!
L I T E R A R Ă
tuziasmul unui nou început românesc și a murit odată
cu el, a preluat deci din 1990, la un alt început, un pa- Sorin ANTOHI
trimoniu complex și cotroversat. Așa că m-am bucurat București, 1 septembrie 2022
La aniversară Zic și eu ca Tudor Arghezi, cinste cui o face, cui

o gîndește și o susține.
O publicație literară care izbutește să traver- Suceava merită cu prisosință o asemenea revis-
seze granița celor două secole în care vie- tă.
țuiește, trecând peste toate intemperiile vremurilor, e Mă bucur din toată inima că mă pot premu-
de mare cinste și respect. măra printre colaboratorii ei. Așa că: FELICITĂRI ȘI
B U C O V I N A
„Bucovina literară” este astăzi una dintre cele LA MULȚI ANI DE ACUM ÎNAINTE.
mai substanțiale reviste literare din țară și nu mai vor-
besc, una dintre cele mai elegante. Constantin CUBLEȘAN
A lexandru Ovidiu Vintilă ne reamintește că

se împlinesc 80 de ani de la apariția pri-
mului număr al revistei „Bucovina literară”, în 1942,
(aproape că nu se putea altfel!): Pasiunea adevărului
în corespondența eminesciană, în numărul din iunie
1998. Cred că faptul s-a întâmplat la invitația lui Ion
la 14 septembrie, în Cernăuți. Seria suceveană înce- Beldeanu, cu care mă întâlneam prin atitudinea noas-
pe cu ianuarie 1990, la inițiativa lui Mihail Iordache. tră față de Basarabia și Bucovina, aceasta din urmă
După întreruperea din 1993-1994, revista se impune încorporată în harta ciudată a Ucrainei, ca și partea
tot mai mult la nivel național prin Marcel Mureșanu, sudică a Basarabiei. Curând, așadar, se vor împlini 25
Mircea A. Diaconu, Ion Beldeanu, Constantin Arcu, de ani de colaborare cu prestigioasa revistă realizată de
Ion Filipciuc, Constantin Blănaru, Sabina Fânaru, Societatea Scriitorilor Bucovineni, plămădită în bă-
Carmen Viorica Steiciuc, Alexandru Ovidiu Vintilă, trâna-noua Suceavă. „Bucovina literară” a intrat stră-
Nicolae Cârlan, Doina Cernica, Ion Cozmei, dar și lucitor și definitiv în patrimoniul cultural românesc.
prin numeroșii colaboratori din zonă și din întreaga Îi urez viață lungă și prosperă împreună cu ha-
țară. rul creator al scriitorilor bucovineni!
Colaborarea mea la „Bucovina literară”, con-
stat, a început cu un eseu despre Mihai Eminescu Theodor CODREANU
R evista Bucovina literară, făcută cu pasiune,

competență, seriozitate, are o frumoasă
tradiție, sărbătorind acum 80 de ani de existență. Una
Consistentă, complexă și diversă, revista Bu-
covina literară are independență spirituală, cultivând
pluralitatea opiniilor, democrația ideilor. Are spirit
rodnică, în care și-a păstrat tonul echilibrat, elegan- critic constructiv, este conectată la fenomenul cultu-
ța discursului, a atitudinii intelectuale. Am găsit în ral actual și este atentă la ce e nou și valoros în cultura
ea mereu informații culturale de bună calitate și co- română.
mentarii pertinente, iar în ultima vreme i-am admirat Îi doresc, din partea mea, cât și a colegilor din
și aspectul grafic plăcut, modern. Redactorii revistei redacția Ateneu, viață lungă și înfloritoare, cu mulți
sunt buni profesioniști, care-și cunosc exact misiu- cititori de pretutindeni!
nea, și își respectă condiția de creatori, de intelectuali
umaniști, iar colaboratorii sunt personalități de primă Carmen MIHALACHE
mărime ale culturii române. Directorul Revistei ATENEU

B ucovina literară este acea revistă suplă și vie,

deschisă nu doar diverselor rețete literare,
dar și variilor poziții intelectuale. O bucurie a spiri-
tură Alexandru Ovidiu Vintilă. Consider o datorie de
onoare să promovez revista Bucovina literară în țară și
în străinătate. La mulți ani inimoasei reviste!
tului și a gustului literar bine antrenat. În anii din
urmă am colaborat minunat cu poetul și omul de cul- Felix NICOLAU
Plămada culturală a Bucovinei acest ceas, al aniversării, în categoria celor mai bune
reviste din Moldova, alături de alte câteva numărabile
S unt prieten al revistei „Bucovina literară”

de ani buni, am cunoscut-o sub diferite di-
recţii, colaborând strâns în perioada când Constantin
pe degetele de la o mână (dacă sunt mai multe, nu cu
mult, cu atât mai bine ţării). Cred că astfel „Bucovina
literară” devine un mesager al culturii noastre într-o
Arcu a fost redactor-şef adjunct, apoi în perioada cât perfectă deschidere naţională, atât în reflectare, cât şi
a fost condusă de Carmen Veronica Steiciuc şi am fost în evaluare critică. Ea se remarcă prin continua atenţie
încântat apoi de evoluţia ei, surprinzătoare, aş zice, faţă de identificarea şi promovarea valorilor creatoa-
din ultimii ani, fiind propulsată către o înfăţişare gra- re cu importanţă culturală. E şi un sol fertil din care
fică excepţională şi o îmbogăţire cu valori scriitoriceşti vor creşte noi creatori. Mă alătur celor care îi doresc
şi cu semnături ale unor oameni de cultură de înaltă viaţă lungă şi cât mai ferită de gropanele sinusoidei
ţinută, această prefacere datorată fiindu-i noului di- economice, acum, în ceas aniversar, la 80 de ani de la
rector, poetul şi eseistul Alexandru Ovidiu Vintilă. fondare şi cu această ocazie trimit şi felicitările mele
Aşadar, „Bucovina literară” continuă să adune în pa- actualei echipe a revistei. La mulţi ani!
ginile ei cultură, revărsată apoi pe meleaguri bucovi-
8 0
nene şi către toată ţara. În opinia mea ea se află în Dan PERŞA
Î n pofida vitregiilor și nevredniciilor istoriei plitudinilor și vibrațiilor filosofice, poetice ce emană

L I T E R A R Ă
la adresa poporului nostru, revista Bucovina din cugetele și sufletele românești de pretutindeni, cu
literară e dintre realitățile, dar și simbolurile nobile jalonarea originii la Cernăuți. E revista unității și uni-
ale statorniciei și dăinuirii românității prin Cuvântul, cității noastre ca popor muncitor, creator, apărător de
ca Idee cosmică, ce a fost la începuturile izvodirii pro- identitate și idealitate. La mulți ani, Bucovina literară!
priu-zise a neamului și întrupării destinului în univer-
salitatea, alias divinitate. Este spațiul, real și virtual, Leo BUTNARU
al ecourilor, cicatricelor și reîntremărilor; spațiul spe- Președintele Filialei Chișinău a USR
ranțelor și făptuirilor prin creație și aspirație. Al am-
La mulți ani, mulți ani și la cât mai mulți cititori înainte.

B U C O V I N A A
Bucovina literară! Nu sunt o adeptă a festivismelor. Ba chiar dim-

potrivă, se poate spune că sunt extrem de rezervată.
„B ucovina literară” e revista mea preferată

din România. De fiecare dată când mi
se acceptă publicarea unui text în paginile ei sunt nu
Revista aceasta e însă mereu aproape de mine, cu pa-
ginile ei bogate și autorii ei atât de interesanți. Cu o
echipă redacțională de elită, cu adevărat profesionistă.
doar extrem de bucuroasă ci și onorată că am șansa de Încă o dată, din tot sufletul: la mulți ani!
a mă afla în compania unor autori atât de valoroși pe Un gând bun din partea mea și un semn de
care îi citesc cu mare plăcere, de ani de zile. mulțumire pentru această revistă de înaltă ținută li-
terară.
„Bucovina literară” împlinește, iată, 80 de ani.
Cu această ocazie îi adresez urarea mea sinceră de la Dana BANU

„Literatura devine destin Echim VANCEA
I NT ERV I U
atunci când destinul devine literatură”
Dialog cu Adrian Alui Gheorghe
- „Am ajuns la poezie/ când poezia/ era pusă să
„Nu mai este nevoie de rezistența din munți, își scrie/ cu sânge propriul act de deces/ (eventual cu stil,/
pentru a ne salva ca neam, ca istorie, ci ar trebui o eventual recunoscându-și eșecul)// m-am născut într-o li-
rezistență în bibliotecă coroborată cu o rezistență în teratură/ care e un fel de mamă/ care-și sufocă pruncii la
școală” naștere,/ cu perna,/ pentru că nu are cu ce să îi crească” – o
spui sentențios (?) în poemul „Destin” din cel mai recent
- Să începem dialogul nostru cu o întrebare care volum de poezie al tău, „Comunitatea artistică”, Editura
nu este a mea: „La ce bun poeții în vremuri de restriște?” „Junimea”, Iași. Pe unde ai umblat până ai ajuns la pagi-
- Chiar, la ce bun poeții în vremuri de restriște? na 123, pagina cu pricina? Încerci o lămurire?
Sau în vremuri de ciumă? Sau în vremuri de pande- - Nu mai este problema poeziei în propoziție, ci
mie? Sau în vremuri de război? Poeții ar trebui să fie, este problema literaturii noastre care s-a blocat într-o
conform mentalului colectiv, niște îngerași, eventual (oarecare) lipsă de perspectivă. Trăim într-o literatură
puțin grăsulii, care să plutească peste duhul lucrurilor, care nu evoluează, ci băltește într-un dezinteres (pu-
încordând o ipotetică harpă, din care să ciupească rar, blic) tot mai adânc. Școala românească nu mai iubește
coardă cu coardă, îngânând o muzică a sferelor care literatura română, școala de orice nivel a devenit mai
se derulează, de fapt, numai în capul lor. Dacă este să mult un câmp al experimentelor, în care ideea de bază
mergem mai departe cu supozițiile și dacă îl consul- este aceea de a-i feri pe tineri de cultură, de lectură,
tăm pe Platon (filosoful), poeții nu ar trebui să însemne de educație în final. Vorbirea în pustiu a scriitorului
ceva nici în vremuri mai normale, orice cetate ar trebui român a devenit cronică, iar pustiul a pătruns în ini-
să îi excludă, ca să nu intre în fibrilație inimile bieților ma românului care era, în alte vremuri, mândru de
cetățeni cu fețe triste care se chinuie să existe, în timp ce istoria lui, de cultura lui. Acum, din păcate, românul
își storc lacrimile direct din pleoape în batiste imprima- vrea să fie un surogat cu ceva abur de globalism, dar
te cu desene futuriste ...! Dar, dragă Echim, la ce bun fără o rădăcină proprie. Nu mai este nevoie de rezis-
fizicienii în vremuri de restriște? Dar matematicienii? tența din munți, pentru a ne salva ca neam, ca istorie,
Dar mediciniștii? Dar pompierii? Dar fetele în casă? ci ar trebui o rezistență în bibliotecă coroborată cu o
Dar fetele „de consum”? Dar negustorii de nasturi? Dar rezistență (răbdare) în școală. Iar întrebarea chinuitoare
negustorii de albine? Dar patafizicienii? Dar ce-i restriș- cine suntem, ar trebui să fie baza de la care să pornească
tea, de fapt? Este o negăsire a sinelui propriu și o negă- procesul de educație din școala românească. Dacă nu
sire a sinelui celuilalt. Din această dublă (sau multiplă) ne întrebăm cine suntem, obsesiv, la un moment dat,
negăsire rezidă starea de angoasă și de panică indusă. chiar nu o să mai știm cine suntem.
Dar față de matematicieni, de exemplu, care se chinuie
să explice că doi și cu doi egal patru, la poeți iese din - Este literatura, scrisul o problemă de destin?
prima doi și cu doi egal plus infinit. Dacă pompierii, - Literatura devine destin atunci când destinul
de exemplu, se chinuie să stingă focul, acolo unde îl devine literatură. Atât.
găsesc, izolându-l și pe Prometeu cu intențiile sale piro-
mane, poeții incendiază copacul originar din rai și apoi - Ce mai poate aduce (ceva) nou poezia? Se mai
se minunează de așa grozăvie. Nu mai detaliez, îi las pe poate vorbi de „noutate” în poezie? Mai poate fi posibil un
cititori să se enerveze în locul meu. Oricum, în vremuri „alter ego” în lirică? Au spus totul poeții seduși de muze?
de restriște poeții sunt glasul cel mai autorizat al restriș- - Florile înfloresc la fel, de la începutul lumii,
tii, asta este clar. Fără poeți restriștea s-ar consuma în dar asta nu înseamnă că s-a banalizat înflorirea. Fiecare
gol. Și ar fi păcat. generație, fiecare poet înnoiește temele, obsesiile gene-
ral umane, sensibilitatea este împrospătată prin limbaj, ca „suflet în sufletul neamului” său, ci de scriere creati-
prin orizontul de așteptare. Fiecare poet nou, adevărat, vă, un fel de literatură cu hormoni de creștere. Căci asta
inspirat reia o întreagă literatură prin scrierile sale, o re- este scrierea cu „antrenor de scriere”, un fel de mc’lite-
pune în discuție. De asemenea, fiecare poet este produ- ratură, un fel de competiție de alergare sub clopotul
sul unei literaturi, nimeni nu se (mai) naște din spuma de sticlă. Nu ajungi nicăieri, deși îți monitorizezi pe
mării, pentru scriitor casa de nașteri este biblioteca. Un pedometru numărul de pași în gol.
poet care scrie astăzi primul lui vers inspirat, cu emoție, - Grecii antici spuneau că poezia este o „convorbire
cu frică, cu orgoliu, trezește și duhul lui Pindar și duhul cu zeii”, iar poeții un fel de egali ai locuitorilor Olimpu-
lui Rimbaud și duhul lui Eminescu. Cu fiecare poet lui. Astăzi poetul discută liber cu lumea și cu Dumnezeu
talentat omenirea o ia de la capăt, literatura lumii o ia la cafenea, în piață, pe apă, pe munte, pe ploaie sau vânt,
de la capăt, Cuvântul inspirat devine axă a lumii. zăpadă sau ger sau pe, lumină sau întuneric. Putem jura
cu mâna pe inima poetului că sufletul unei comunități
U
- Mai este poetul „suflet în sufletul neamului” este poezia care o exprimă prin alesul său, care ulterior
(George Coșbuc) său, mai semnifică el o conștiință vie a primește cununa de lauri a acesteia?
I
comunității? - Poezia bună nu i-a plictisit pe zei niciodată, dar

R V
- Dacă limba este duhul unui popor, dacă limba poezia proastă da. Vergiliu spunea un lucru surprinză-
îi dă nume plus identitate, ar fi firesc ca poetul/ scriito- tor pentru epoca lui: „Două lucruri de pe lumea asta
rul să fie acel suflet care să dea un sens mai înalt limbii dacă nu sunt foarte bune, nu sunt bune deloc: pepenele
și implicit istoriei. Dar e posibil, în goana spre un viitor roșu și poezia”. Salvele de poezie proastă care împroașcă
T E
tot mai luminos, orbitor de luminos, ca limba română cerul, au îngrozit pe bieții zei care au pus în față nouri
să dispară, înlocuită de limbi mai globaliste, mai tehni- de vată, ca să filtreze hemoragiile verbale ale simulanți-
ce, mai ispititoare. Poezia română, după părerea mea, lor. Poezia bună este imn, poezia proastă este impreca-
N
nu se poate scrie direct în engleză, nici în chineză, nici ție. Din păcate, cununile de lauri, cu care erau încunu-
în germană. Când (se) va pretinde că poate fi scrisă în nați poeții altădată, sunt prea adesea negociate pe sub
alte limbi, nu vom mai putea vorbi de poet/ de poezie masă de simulanți. În teritoriul poeziei, acolo unde la
I

începuturi intrau doar cei atinși de duh și inspirație, a nemurire, numai că în gălăgia generală nu i se mai aude
pătruns multă manufactură care a slăbit magia poeziei. nici glasul, nu i se mai citește nici aspirația în gesturi. În
Ar fi trebuit, la un moment dat, să mă întrebi ce este accepția generală, poezia este un handicap pentru om,
poezia proastă și eu să trebuiască să răspund... pentru cetățean, iar poetul este, s-ar părea, un individ
cu ceva probleme de orientare într-o lume care a trecut
- Bună sugestia. Da, ce este poezia proastă? decisiv de partea materialității. Visătorii ar trebui izolați
- E ca și cum m-ai pune pe mine să cânt, să imit pe insule pustii, eventual exotice, ca să nu smintească
pe Pavarotti și să îmi iasă un schelălăit. Și mai mult, să pe indivizii sănătoși și bine orientați. De când mall-ul
susțin că acest lucru este muzica lui Pavarotti. Cam asta a devenit biserică, templu, raiul este un depozit uriaș
este și poezia proastă. Nu mai detaliez, compară o poe- cu lucruri colorate și inutile. Ce să caute poetul acolo?
zie semnată de Nichita Stănescu, de Marin Sorescu sau
de Mihai Ursachi cu textele simulanților de azi, care iau - A fost și este și astăzi poezia „un mod ceremoni-
cu asalt prim planul vieții literare. Din păcate, cântăre- al, ineficient, de a comunica iraţionalul, este forma goa-
ții fără voce nu au nici ureche muzicală, ca să își dea sea- lă a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii
se joacă, făcând ca şi nebunii
gestul comunicării, fără să co-
munice în fond nimic decât
nevoia fundamentală a sufle-
tului uman de a prinde sensul
lumii” (George Călinescu în
„Principii de estetică”)?
- Ceea ce vedem din-
tr-un om este vârful anemic
al unui aisberg uriaș, al cărui
corp (hipnotic) este undeva
în străfunduri. Ceea ce ve-
dem este raționalul, ceea ce
nu vedem din om, partea
aceea uriașă, este iraționalul,
necomunicabilul, poezia. Fi-
ecare individ are partea lui de
ma de penibil. Din acest motiv ei cred în talentul lor. În inexprimabil, de necunoscut, de magic, de divin, nu-
poezie este la fel. Poeții adevărați au îndoieli, se hrănesc mai că nu toată lumea este interesată de acest lucru, a
din aceste îndoieli, pe când poeții mediocri nu au decât trăi este un act deliberat, cu care nu e bine să te com-
U
certitudini. Este un alt criteriu de a-i recunoaște. plici să îl înțelegi. Poezia este o nebunie, da, în fond,
pentru că ea încearcă să taie în felii mici un univers
„Poezia este o nebunie, pentru că ea încearcă infinit folosind o aripă de libelulă. Este destulă treabă, I
R V
să taie în felii mici un univers infinit folosind o ari- de altfel.
pă de libelulă”
- Poezia ca „limbă a inimii” este și o „limbă a lo-
- Mai plutesc cuvintele poetului „neîncetat în jurul cului”?
N T E
porţilor raiului şi ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea” - Da, poezia fixează locul, pune în relație inima
(Goethe)? Mai este poetul o poartă spre transcendent și un cu ceea ce ne înconjoară. Există o fiziologie a poeziei
curtezan neobosit al nemuririi? Mai este el un „altceva” care are centrul în inimă. Poetul de la munte și poetul
decât ceilalți, un „Primus inter pares”, care vrea să se zei- de la malul mării au alte raportări, au altă scenografie
fice, să fie zeificat? poetică. Amintesc aici de Hernandez, marele poet spa-
- În esență, da, poetul aspiră tot spre un fel de niol, care a avut neinspirația să lase munca sa, cea de
I

păstor, cioban și să meargă la Madrid, să devină poet Dumnezeu. Când am avut revelația acestui lucru, parcă
oficial. Ajuns la Madrid, la primul interviu spune fără mi s-au deschis ochii pentru lumea din jur.
I U menajamente: da, e bine la Madrid, dar eu nu mai simt
locul, vă rog să mă lăsați să mă întorc la oile mele. Poeții - Mai contează limba în poezia modernă? Este po-
mari sunt niște mari anonimi. Poeții mari nu sunt în ezia „o utopie” a absolutului și o motivare a limbajului,
R V
căutarea cititorilor, ci dimpotrivă, se ascund de cititori, care-l separă de cel comun?

precum marii anahoreți, precum pustnicii, precum - Poezia este dincolo de cuvinte, dar nu se poate
sfinții ascunși. rosti fără cuvinte. Cuvântul este trupul poeziei. Cu-
vântul este purtător de emoție, de eros, de absolut,
I N T E
- Ești de acord că poezia nu are legătură cu verbele de spaimă. Nu mă lasă mut de uimire picto-poemele,
timpului, ci doar cu eternitatea? În acest sens dacă răspun- instalațiile poetice, improvizațiile, deși le acord atenția
sul tău este „da” ești de acord că Adrian Alui Gheorghe cuvenită, le înțeleg mesajul subliminal, protestul, mo-
poate fi contemporan în „timp liric”, să zicem cu... autorul rala indusă. Eu însumi am inventat poeți surogat, am
„Cântării Cântărilor” sau cu un antic oarecare? publicat cărți sub nume de împrumut, ca să văd cât de
- Când citesc „Cântarea cântărilor” o traduc de atentă este piața românească de poezie. Dacă ar debuta
fapt pe limba actualității mele. La fel și Epopeea lui Eminescu în literatura momentului, cu o mie de poe-
Ghilgameș. Ca și Faust-ul lui Goethe. Când scriu nu me geniale, ar trece prin furcile caudine ale indiferenței,
sunt în timp, sunt într-un timp al creației, care nu este ale lipsei de cultură, ale lipsei de educație și chiar de
unul comun. Timpul în care se desfășoară realitatea/ bun simț din lumea noastră. Limbajul poeziei este unul
irealitatea unui poem nu poate fi măsurat cu instru- comun, la o primă vedere, merg însă pe ideea că orice
mente comune. În ce timp să încadrezi „Oda/ în metru poet adevărat lasă o amprentă decisivă pe fiecare cu-
antic” a lui Eminescu? Sau „Plumb”-ul lui Bacovia? Sau vânt pe care îl folosește. Un poem, precum „La steaua”,
o elegie de Rilke? Chiar și atunci când citesc cărțile consemnat de Eminescu pare culme a banalității, dacă îl
fraților, ale congenerilor, le reinventez de fapt, le aduc desfacem în cuvinte. Dar dacă ne uităm la amprenta
la un numitor comun, care mă reprezintă. Vorba lui Eminescu de pe fiecare cuvânt, avem revelația geniului.
Borges: „Nu mă laud cu cărțile pe care le-am scris, mă
laud cu cărțile pe care le-am citit”. Ca scriitor trebuie să „Nu îi pricep pe scriitorii care vor să fie sin-
recunoști, la un moment dat, acest lucru. Sunt uluit de guri într-un câmp al literaturii, să se facă gol în ju-
faptul că pot comunica, prin ceea ce scriu și prin ceea rul lor, ca să fie văzuți”
ce am scris, prin ceea ce am simțit, cu Kafka, cu Harms,
cu Rimbaud. Nu mai detaliez, doar enunț starea. - Ești, dincolo de orice, un extraordinar scriitor
contemporan (poet, prozator, eseist, publicist, editor ș.a.),
- Ți-a fost greu să ajungi să vorbești de la egal la dar și om de cultură de mare anvergură, și cu toate acestea
egal cu zeii? nu te-ai dedat la „strivirea viselor” celor care se încumetau
- E doar o aspirație, nu o vorbire. Dumnezeu să ciocănească la porțile raiului „cerând stăruitor nemu-
vorbește cu noi prin flori, prin parfum, prin culoare, rirea”.
prin muzica vântului, prin licărire de stea. Noi vor- - Nici în literatură nu ești singur, cum nu ești
bim cu Dumnezeu, cu zeii, poftim, prin emoții. Este singur nici în viață. Trăim prin ceilalți, ne exprimăm
răspunsul nostru la atâta frumusețe din jur. Pentru un prin ceilalți. Nu îi pricep pe scriitorii care vor să fie sin-
om conectat la frumusețea văzută sau nevăzută, nici guri într-un câmp al literaturii, să se facă gol în jurul
moartea nu există, este un mod de a rămâne pentru lor, ca să fie văzuți. Eu militez, dacă nu e prea greu cu-
totdeauna vrăjit. Vorbim cu Dumnezeu prin păcatele vântul, pentru o literatură activă, cu mulți scriitori, cu
și ispitirile noastre, este cel mai la îndemână mod de multă lume interesată de literatură, de arta scrierii. Din
comunicare. Dragă Echim, Dumnezeu nu este părin- acest motiv scriu despre cărțile confraților, mai tineri
tele nemilos, este prietenul căruia poți să-i spui toate sau mai puțin tineri, mă bucur pentru toate lucrurile
ispitele și toate rătăcirile. Le va înțelege, le va încuraja, izbutite, pentru cărțile bune care se adună pe un ipote-
le va ierta. Așa am simțit relația mea cu divinitatea, cu tic raft de literatură contemporană. Dacă fiecare scriitor

de azi ar rupe din timpul său și ar scrie despre confrați, le altădată. Revista „Secolul XX” a contat mult pentru
ar fi o fremătătoare viață literară. Am impresia că mulți, mine, dar și pentru generația noastră.
foarte mulți dintre confrații noștri consideră ei înșiși ca
periferică profesiunea de scriitor, o tratează superficial. - În poezia ta eu văd o mare „putere narativă” a
Dacă scriitorul însuși nu crede cu toată convingerea în cuvântului ceea ce face ca lectura textului poetic să nece-
ceea ce face, de ce l-ar credita cu mai mult cineva din site o citire atentă, chiar un parcurs temporal îndelungat,
afara câmpului literaturii?! cu reveniri peste reveniri. Ai un „liant” secret pentru a
„uni” cuvântul, narațiunea și tehica când scrii poezie/pro-
- Care îți sunt cele mai apropiate/ interesante mo- ză? Cum se leagă toate aceste elemente ca să fie suportul
mente din viața ta literară provincială înainte de a fi re- unor poeme unice, inconfundabile în poezia românească
marcat și, mai ales, după? de azi? Poți a „defini” arta ta? Cum o vezi în contextul
- E greu de spus care a fost cel mai important actual, atât de sofistificat al liricii contemporane? Nu mă
moment al copilăriei mele scriitoare. Probabil că desco- refer doar la concepție. Mă gândesc și la promovarea unei
perirea literelor, a limbii scrise a fost cel mai important. „tehnici clasice”. „Poezia, ca toate artele, este chemată să
După aceea, orice eveniment nu a fost decât amplifica- exprime frumosul; în deosebire de ştiinţă, care se ocupă de
rea acelui prim moment. Când am debutat cu prima adevăr. Cea dintâi şi cea mai mare diferenţă între adevăr
poezioară în revista „Cutezătorii”, pe la 11 ani, am avut şi frumos este că adevărul cuprinde numai idei, pe când
sentimentul că am pătruns într-un teritoriu magic, frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă”
aproape interzis muritorilor. De atunci tot debutez, cu ne spune Titu Maiorescu.
fiecare poem scris, publicat, cu fiecare pagină de lite- - Ce frumos o spune Titu Maiorescu! Scrisul, ca
ratură pe care o scot în lume. Trăiesc emoția paginii să o spun mai puțin academic, este ca mersul pe bicicle-
scrise, tipărite, de fiecare dată. tă, dacă te întrebi cum de stai în echilibru pe două roți,
te prăbușești. Așa și cu scrisul, te exprimi dincolo de
- Ai avut „legături” cu scriitori „consacrați” și re- teorii, chiar împotriva lor, nu am fost niciodată atent la
viste literare care să te susțină la debutul literar (revuistic mode sau la tendințe, cred că am asimilat tendințele în
și editorial)? În continuarea acestei idei te rog să faci, în ceea ce am simțit că mă exprimă pe mine. Am structură
măsura în care au existat, o trecere „în revistă” a etapelor de povestaș, de vreme ce m-am născut la câteva case
tale lirice? de casa lui Ion Creangă, m-am scăldat în Ozana și am
- Am avut șansa ca niște scriitori importanți să copilărit în arealul mănăstirilor și al operei lui Sado-
fi pariat pe mine, încă de la debut. Virgil Teodorescu veanu. Când scriu proză sunt preocupat de poveste, de
m-a debutat în revista „Cutezătorii”, în același timp epic, când scriu poezie știu că textul trebuie să ajungă
cu Matei Vișniec. Apoi Ion Gheorghe m-a publicat undeva, scriu numai când am ce spune. În prima ti-
cu multe grupaje de versuri în revista „Luceafărul”, nerețe am scris mii de pagini, ca să îmi formez mâna,
ca efect am primit premiul anual al revistei, care era să ajung la un flux propriu, nu cred că se poate altfel.
U
foarte important în epocă, în anul 1981. În anul 1980 Scrisul este ca un sport cu mult antrenament, de scriere
am primit premiul național „Nicolae Labiș”, care era, și mai ales de lectură. Am avut perioade în care citeam
de asemenea, extrem de râvnit, care te impunea între o carte pe zi, martore sunt zecile de jurnale de lectură. I
R V
poeții tineri. Au pariat decisiv pe scrierile mele, chiar Am scris multă publicistică, am ținut o rubrică într-un
înainte de debutul în carte, Laurențiu Ulici, Constan- ziar al locului, cu un editorial pe zi, vreme de mai bine
ța Buzea, Cezar Ivănescu, Cornel Ungureanu, Mircea de zece ani, îți dai seama că s-au adunat câteva mii de
Martin. Am comunicat cu poeții generației mele fără pagini. Dacă am o artă a mea? Mai bine aș spune că am
N T E
să fiu complexat de ei, m-am simțit confortabil între niște obsesii etice și niște deprinderi estetice, care se pot
optzeciștii bucureșteni, clujeni, ieșeni și din alte zone. constitui într-o artă. Dar asta nu o pot spune eu, o pot
Ne lega foamea de literatură, de poezie, de cultură, dar spune cititorii sau criticii literari.
și o complicitate în ceea ce privea statutul nostru de
nouă generație, de sensibilitate nouă filtrată prin lecturi - Ai un palmares impresionant cu multe premii
insurgente, prin accesul la literaturi mai greu accesibi- foarte importante, de invidiat pentru orice scriitor. Inclu-
I

Mureșan, de la Sapho la Echim Vancea, de

la Rimbaud la Aurel Pantea, de la Esenin
I U la Dan Coman, de la Baudelaire la Gabriel
Chifu, de la Eminescu la Lucian Vasiliu sau
Nichita Danilov, de la Lorca la Marta Pe-
R V
treu, de la Pessoa la Mircea Cărtărescu etc.

etc. Citesc poezia bună, literatura bună,
cu determinarea cu care aș consuma ceva
fără aditivi, adausuri nefirești, nesănătoase.
I N T E
Maeștrii mei au fost, dintotdeauna cărți-

le importante, autorii importanți. Nu am
fost amabil, pe cât am putut, cu literatura,
cu arta. Cultura nu se face cu amabilități,
acesta a fost unul dintre principiile mele.
Amabil poți să fii în tramvai, la piață, la pri-
mărie. Dar nu în cultură, să ne înțelegem.
siv la Sighetul Marmației sau Desești. Care dintre aceste - Este poezia ta și de ce nu a tuturor
premii crezi că este recompensa supremă pentru munca ta? poeților „un fel de geamăt, un fel de țipăt”?
- E greu de spus. Am primit, într-adevăr, multe - Da. Poate fi o definiție a poeziei această ex-
premii, dintre cele mai importante. Premiul Uniunii presie. Într-o lume neatentă la emoția celui de alături,
Scriitorilor, adică premiul cel mai important al breslei, doar geamătul și țipătul mai pot fi luate în seamă. Sau
l-am primit pentru poezie, pentru „Îngerul căzut”, în urletul? De fapt, poezia are în esența ei ceva din urletul
anul 2001 și pentru proză, pentru romanul „Laika”, în primar, care trebuie auzit, care este auzit doar de ure-
anul 2014. Am fost nominalizat la același premiu de chile cu adevărat conectate la muzica materiei. Trebuie
mai multe ori, cu poezie, cu proză, cu eseu. Importante să spunem cititorilor (probabili) care au deschis mai
au fost premiile la debut, înainte de debutul în volum, târziu revistele literare, că întrebarea ta face trimitere
dar și cele de mai târziu. Premiile, dincolo de subiecti- la un poem de-al meu care deschide revista „Vatra”,
vismul lor, sunt niște certitudini care însoțesc un par- numărul din iunie, anul curent. Este vorba despre un
curs literar. Nu am alergat după premii, dar nici nu recital de poezie, al meu, al altora, la o școală în care
le-am subestimat. O carte premiată, la un anumit nivel, elevii sunt surdo-muți. Ca să nu ratăm efectul, las, în
pare să fie o carte cu destin. Îmi sunt apropiate de suflet continuare și poemul despre care este vorba: „Am fost
premiul „Nichita Stănescu” primit la Desești, premiul invitat să citesc poezie unor tineri/ de la o școală de
„Poesis”, premiul revistei „Familia”, premiul „George surdo-muți/ un interpret în limbajul mimico gestual/
Bacovia”, premiul „Liviu Rebreanu”, premiul „Balcani- trebuia să facă înțeleasă poezia mea/ pentru cei care
ca”, al poeților din zona balcanică. Dar premiul cel mai s-au născut fără mierea/ sau fierea cuvântului pe buze//
important pentru un scriitor pare să fie, totuși, atenția li s-a explicat în limbajul semnelor/ că în fața lor este
pe care o acordă cititorul cărților acestuia. un poet/ adică cineva care lucrează cu materia cuvinte-
lor/ ca să recompună lumea de sunete din jur/ în tipare
„Îmi amintesc că am stat suspendați pe cer, noi,/ că poezia este ceea ce eliberează cuvintele/ atunci
noaptea, până ce ceferistul celest a schimbat locomoti- când o presiune interioară prea mare/ le face să sufere,
va, auzeam cum ciocănea cu un dispozitiv special stele- un fel de geamăt,/ un fel de țipăt,// cuvântul în poezie
le din jur, săreau meteoriți ceva de speriat” este ca o albină care/ îți intră în ureche/ și scoate sunete
dezarticulate/ care devin înțelese doar dacă/ te gândești
- Care sunt scriitorii (poeții) contemporani pe care că albina face miere/ care e dulce,/ care se prelinge prin
îi consideri ca reper pentru creația ta? simțuri în sânge/ ca o muzică// ce este muzica? v-am
- Sunt mulți, foarte mulți. De la Homer la Ion explicat altădată/ - și interpretul mimico gestual/ s-a

lăsat demonstrativ pe gâtul prelung al unei viori/ ca țeam. Așa se simțeau și ceilalți companioni ai mei, aflați
un toreador pe gâtul taurului/ înjunghiat/ sângele încă și ei la primul contact cu palinca. A doua zi a fost un
pulsa, tot mai slab,/ tot mai departe -// poetul, le-a mai colocviu despre soarta tristă a literaturii momentului iar
spus interpretul/ în limbajul mimico gestual,/ este un noi eram îndemnați să o salvăm, fiecare după puterile
sculptor în cuvânt,/ el ia un cuvânt și îl șlefuiește/ îi în- lui. Ca să ne facem curaj să o salvăm, am recurs din nou
depărtează asperitățile, muchiile,/ colțurile, îi dă forma la palinca locului. Parcă revenise în ring același Cassius
lucrurilor,/ ia cuvântul apă, de exemplu și îl face să cur- Clay. Din câte îmi amintesc, juriul local făcuse o împăr-
gă/ până când cititorul simte că este în pericol de înec/ țire pe premii, după puterile lui, după cunoștințe, după
și strigă după ajutor.// Apoi interpretul m-a invitat să gust. Venirea lui Laurențiu Ulici a schimbat totul, argu-
citesc/ din poeziile mele/ în timp ce tinerii mă țintuiau mentele criticului au avut prioritate. Dacă inițial marele
cu privirile lor:/ vedeam în ochii lor țipătul/ vedeam în premiu era destinat și promis unei poetese, soția unui
ochii lor albina sufocată de miere/ vedeam în ochii lor poet din Iași, Laurențiu Ulici m-a desemnat pe mine în
gâtul taurului înjunghiat/ vedeam apa neagră.// I-am capul listei, fără nicio posibilitate de protest din partea
privit îndelung,/ mi-am șters sudoarea de pe inimă/ și celorlalți. Premierea s-a făcut la Desești, îmi amintesc,
am închis cartea.// Iar interpretul mimico gestual/ le-a pe scena căminului cultural. Am primit o sumă de bani,
transmis tinerilor auditori/ că poetul a vrut să vă spună/ cred că erau trei mii de lei, bani care au rămas, în cea mai
în încheiere/ că poezia, cel mai adesea,/ nu are nevoie mare parte, la bufetul sătesc, de unde am luat bere pen-
de cuvinte.” tru toată lumea. După pălincă berea mergea ca infanteria
după artilerie, într-un război de guerillă.
- Ce îți amintești „de nopțile de poezie și stele/ și vin
de stele” (cum spui într-o poezie) de la Sighetul Marmației? - „Roțile” destinului te-au purtat prin multe lo-
- Dragă Echim, îmi amintesc, parcă a fost ieri, de curi și prin vremuri maștere, dar ai știut a te implica cu
prima întâlnire cu Maramureșul și cu voi. Era în anul atitudini prompte și demne și ai știut și să te detașezi, să
1980, din câte mi se pare, când am participat la festivalul eviți capcanele vremurilor. Verticalitatea și talentul te-au
de poezie pe care voi l-ați inițiat și organizat aici, sub au- însoțit pretutindeni și totdeauna și te-au ajutat să fii „o
toritatea lui Laurențiu Ulici. Am trimis un grupaj de po- provocare adresată destinului”. Așa mi-ai rămas în amin-
ezii la concurs și am primit o invitație, să particip. Aveam tire și-n prietenie (dacă-mi dai voie) de la prima nostră
21 de ani. Evident că am spus da, festivalul avea nume și întâlnire la Festivalul de Poezie de la Sighetul Marmației.
renume, Laurențiu Ulici știa să adune în jurul lui o gene- Îți mai amintești oarece din prima ta „descălecare” în Ma-
rație de tineri poeți risipită în provincie. Am venit cu un ramureș, la Sighetul Marmației? Despre oamenii pe care
tren de la Pașcani, împreună cu Daniel Corbu și Nicolae i-ai întâlnit (inslusiv scriitori), despre locurile pe unde ai
Sava. Trenurile pe vremea aceea nu alunecau pe șinele umblat atunci și de atunci încoace aproape an de an?
banale de azi, pe atunci trenurile alunecau direct pe cer, - Sighetul Marmației păstrează ceva din magia
era o joncțiune undeva între Carul Mare și Ursa Mare, tinereții noastre, când vin acolo, acum, la mai bine de
U
unde opreau și erau schimbate garniturile. Îmi amintesc patruzeci de ani de la prima descindere, vă caut pe voi,
că am stat suspendați pe cer, noaptea, până ce ceferistul dar mai ales mă caut pe mine, cel de atunci. Mă găsesc?
celest a schimbat locomotiva, auzeam cum ciocănea cu Mă regăsesc? Dacă vă găsesc pe voi acasă, parcă și eu I
R V
un dispozitiv special stelele din jur, săreau meteoriți ceva sunt cel de atunci. Am să fac recurs la o povestioară po-
de speriat. Am ajuns la Sighet, dinspre Vișeu, pe la mie- loneză, de sorginte evreiască, pe care am mai folosit-o
zul nopții. Cel care ne-a întâmpinat la casa de cultură într-un asemenea context, ca să dau un sens nostalgiei
erai chiar tu, numai că pe atunci erai mult mai bătrân noastre. Se zice că într-o comunitate exista, încă din
N T E
decât azi. Ne-ai primit, ne-ai chestionat ce căutăm pe cele mai vechi timpuri, o ceremonie care avea loc într-o
acolo, după care ne-ai omenit cu pancove și cu palin- pădure, o dată la treizeci de ani. Un rabin bătrân i-a lă-
că. Era pentru prima oară, pentru mine, când beam așa sat altui rabin, mai tânăr, întreaga rânduială a ceremo-
ceva. A fost ca o lovitură în plex, dată de Cassius Clay, niei, ca să nu se piardă. Când a sosit timpul, la treizeci
eu fiind luat pe nepregătite. A doua zi dimineața puteam de ani, acesta a chemat oamenii aşezării la ceremonie,
să jur că m-am întâlnit cu un tren în viteză, așa mă sim- după care s-au întors cu toţii acasă. Peste treizeci de
I

ani, când a venit din nou vremea ceremoniei, rabinul ridicat un pic privirea. I-a văzut ochii, gura și părul. I-a
murise. Cei trei, patru credincioşi care mai rămăseseră văzut frumusețea. O căldură inexplicabilă l-a cuprins
I U în viaţă s-au dus în pădure însoţiţi de câţiva neofiţi şi de din interior spre exterior. S-a fâsticit. Și fâsticit a rămas
alt rabin. Ajunşi în pădure, nu şi-au putut aminti locul. până în ziua de azi. Din acest motiv, aș scrie un roman
«În poiana asta», a spus unul. «Nici vorbă, a zis altul, despre această fâsticeală a bărbatului. Crezi că aș atinge
R V
e mult mai departe!». Au ales până la urmă un loc fără pretenția lui Camus?
să fie siguri că e cel mai bun, au făcut ce trebuia, după
rânduieli şi s-au întors acasă. După treizeci de ani nu - Adresează-ți o întrebare, pe care nu ți-am adre-
mai erau decât unii dintre neofiţii de odinioară. Cu un sat-o eu și la care nu ai vrea să răspunzi.
I N T E
nou rabin în frunte, s-au îndreptat spre pădure însoţiţi - O întrebare la care nu vreau/ nu pot să răs-
de câţiva tineri. De această dată, n-au recunoscut nici pund? Hai să încerc ceva...! Dacă găurile negre din
măcar o poiană. Totul se schimbase, totul se amesteca Univers, de exemplu, mult cercetate de astro-fizicieni,
în mintea lor. Până şi rânduiala ceremoniei li se părea sunt sau nu gropile de gunoi ale vieților noastre? Că,
tulbure. Au făcut însă cum s-au priceput mai bine şi de fapt, prin ceea ce trăim producem mai mult gunoi
s-au întors acasă. După alţi treizeci de ani, un alt grup, decât frumusețe, asta am constatat-o fiecare, putem de-
având în frunte un alt rabin, s-a dus în pădure. Auzi- pune mărturie. Dar asta poate fi baza altui dialog, pe
seră despre o ceremonie de mare însemnătate care avea care nu e bine să îl amânăm prea mult. Ce zici?
loc de multe veacuri în pădure. În ce zi? Nimeni nu
mai ştia. În ce loc şi sub ce formă? Nu se putea spu- Sighetul Marmației – Piatra Neamț
ne. Rabinul şi credincioşii au rătăcit prin pădure câteva Iulie-august 2022
ceasuri, prin ploaie, fără să celebreze nici un fel de ce-
remonie, apoi s-au întors acasă. Îți dai seama, cum va
fi atunci când vom veni la Sighetul Marmației să cele-
brăm poezia și nu vom mai găsi nu poezia, ci Sighetul
Marmației? Dar până atunci, dragă Echim, încă mai
avem repere trainice. Și tainice? Chiar discuția aceasta,
a noastră, acum, este un semn că trăim într-o lume care
încă există, care are (încă) nevoie de noi.
- Te-ai gândit să urmezi ideea lui Camus, de a

scrie un roman numai pentru femei a cărui singură temă
să fie sinceritatea acestora?
- Nu m-am gândit, dar am să reflectez la asta.
Mai ales că am tot mai multe semne că femeile nu sunt
de pe pământ, ele au colonizat pământul, la un mo-
ment dat, venind din alte zone ale universului. Era o
mare tristețe pe pământ, așa că Dumnezeu s-a gândit să
le mai dea o șansă bărbaților. Sau Dumnezeu le-a adus
ca să îl facă pe bărbat să ridice ochii din pământ, să se
uite la stele și să ofteze. Până a veni femia pe pământ,
bărbatul nu ridicase ochii din brazda pe care o lucra,
așa se pare. Apoi a ridicat ochii, puțin și a văzut gleznele
femeii. Și genunchii. Și văzând că acest lucru e bun, a
continuat. Apoi a mai ridicat un pic ochii și i-a văzut
coapsele și mijlocul. Și văzând că și acest lucru e bun,
a mai ridicat un pic privirea. I-a văzut sânii și umerii.
S-a minunat și văzând că și acest lucru e bun, a mai

Ariadna Anca MIZUMSCHI
AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ
I acopo Serratore se închidea în fiecare seară
în odaia lui, cu o carafă de pigato, și desena
hărți. După ce așeza în ordine tomurile în care își ți-
să deseneze o singură hartă și pentru cer, și pentru
Pământ. Continentele cu podișuri înalte, Eufratul și
China erau ba în zodia Taurului, ba în zodia Capri-
nea contabilitatea și încuia ușa prăvăliei, mai verifica cornului, iar câmpiile mocirloase în perioada akhet,
încă o dată încuietorile și lacătele de la atelier, apoi, când se revarsă Nilul, și colinele cu pantele încărcate
fără să fie tulburat de nimeni, își petrecea câteva ore de măslini ale Smirnei sau toată Andaluzia ajungeau
înainte de culcare desenând. Nevasta lui, Lucrezia, nu prin Balanță. Harta avea întotdeauna și o rezervă im-
își aducea aminte când îl văzuse făcând prima hartă portantă de insule pe care nu le descoperise încă ni-
sau cum începuse — probabil, cumpărând cărți de meni și care populau o nouă zodie, a treispre‑ zecea,
navigație de la magazinul lui Pietro Battifoglio, libra- câteodată și pe următoarele. La a șaisprezecea zodie
rul. Dar, pentru un om care cu greu putea fi convins însă nu ajunsese niciodată, pentru că era superstițios
să părăsească Genova, era aproape de neînțeles cum și nu îi plăcea cifra șase.
hărțile deveniseră un lucru atât important. Nu cunoș- An după an, harta genoveză ovală, cu cerul răs-
tea niciun cartograf, nu vorbea cu nimeni despre asta turnat, se preschimba din ce în ce mai mult în lumea
și toată educația lui în domeniu se reducea la două lui Iacopo Serratore. Acest cer răsturnat avea să‑l moș-
compendii: o copie după Atlasul Catalan al lui Abra- tenească Ariadna la moartea lui, când avea numai pa-
ham și Jehuda Cresques, publicat în 1375, cu partea tru ani și începuse deja să exploreze și să ia în stăpânire
de cosmografie și astronomie plină de ilustrații bizare, casa, așa cum familiile regale europene ale vremii își
și o copie a unuia dintre cele patru volume din La trimiteau mesageri să înfigă câte‑un steag în teritorii
Fleur des Histoires, unde în Mappa Mundi era în- îndepărtate, pe care mai apoi și le însușeau.
fățișată Arca lui Noe, pe muntele Ararat. Volumele Casa bunicilor era înaltă și în continuă mișcare.
tronau pe masa din camera de la etajul unu, căreia O casă cu două caturi, ferestre fără vitralii și uși grele
toți îi spuneau bibliotecă și, în afară de ele, nimeni de lemn, prinse în drugi de fier, care se urneau greu și
nu ar fi avut vreun semn că Iacopo Serratore știa să se aveau un aer medieval trist și masiv, deși nu erau foarte
orienteze pe o hartă, darămite să o deseneze. De fapt, vechi. De la geamurile din față puteai să vezi străzile
Iacopo Serratore desena hărți pentru că nu se gândise înguste care dădeau spre Porto Antico și Chiesa di San
niciodată că ar fi putut picta. În toate serile din tim- Pietro in Banchi, împărțită în două: la parter, depozitul
pul săptămânii și, uneori, dumi‑ nica după‑amiaza, se de marfă al familiei Lomellini, deschis toată săptămâ-
așeza la masa de scris, cu un perga‑ ment care îi cădea na, și deasupra, biserica în care se înghesuiau în fiecare
peste genunchi și, cu o peniță subțire, începea să co- duminică negustorii din cartier și familiile lor.
pieze, folosind cerneală de culori diferite, harta din De la geamurile din spate se putea simți aerul
fața lui. La început, hărțile lui semănau izbitor cu cele de mare amestecat cu răcoarea vaporoasă a Apenini-
originale, dar pe măsură ce signor Serratore tatăl îm- lor, în timpul verii, și frigul adunat de pe dealurile cu
bătrânise, se schimbaseră. Nu mai vedea bine și, dacă păduri ale Genovei, în timpul iernii. Pe coridoarele
la scrisori și la contractele de afaceri folosea o lupă, casei bătrânești a învățat fetița să meargă, ca și cum ar
când desena hărți îi era peste puteri s‑o folosească. Cu fi plutit pe canale săpate numai pentru ea. Porturile
o mână ținea penelul și cu cealaltă sulul, care îi tot cele mai importante ale acestor canale erau camera în
aluneca, și, folosindu‑se de alunecarea aceea, lumile care dormea, camera bunicilor și podul unde, murda-
migrau, se deplasau, își schimbau forma. Acolo unde re, acoperite de praf și de pânze de păianjen deșirate,
era o insulă sau un vârf de munte, bătrânul punea de domneau încă păpușile din fetru ale tatălui ei.
obicei un ocean. Dacă era obosit sau era o după‑amia- Nu se jucase cu păpușile decât atunci când era
ză târzie de iarnă și se întuneca repede, îi era mai ușor foarte mică, apoi le uitase, ca și pe celelalte, jucăriile
noi, primite la fiecare venire a lui Tommaso. Nu se La deschiderea testamentului tatălui lor, Tom-
jucase cu ele, dar le transformase, cu râvna de neîn- maso și Matteo hotărâseră ca fratele cel mare să călă-
frânt cu care avea să‑i înnebunească, în viitor, pe toți. torească și să aducă noi contracte, iar cel mic să rămâ-
Fără să stea prea mult pe gânduri sau să se întrebe nă în Genova, ca să aibă grijă de prăvălie, de atelier
dacă păpușile erau ale ei, Ariadna le desenase cu car- și de depozite. Matteo se simțea nedreptățit și arăta
min guri până la jumătatea obrazului și, cu cerneală asta, ori de câte ori se putea, mai ales în fața nepoatei.
de cartografie, ochi de toate culorile. Devenise cu de I se părea că Ariadna îl înfrunta cu îndeletnicirile ei
la sine putere proprietara unui teatru colorat; ceilalți de neînțeles, cu disparițiile și cu privirile tăioase, și o
nu aveau niciun cuvânt de spus. După moartea buni- certa fără întrerupere, iar ea, de cele mai multe ori, îi
cului, libertatea ei devenise și mai mare, așa că avea răspundea.
să cucerească și odaia cartografului amator, plină de Până la urmă, găsiseră o cale de mijloc. De‑a
comori. Signor Iacopo Serratore nu le lăsase moșteni- lungul unei întregi zile, Matteo nu venea decât să mă-
re cuiva anume și oricum nu era nimeni interesat de nânce, iar ea nu apărea în prăvălie la nicio oră; lucru
mormane de hărți inventate, pe care nu se putea na- foarte ușor de dus la îndeplinire de fata care nu avea
viga; nimeni, în afară de singura nepoată. La început, de gând să stea prea mult în preajma unchiului ursuz
fetița nu se atinsese de ele, apoi, ca și în cazul păpuși- și chinuit de crize de bilă. Bucuria armistițiului dura-
lor, începuse să le modifice: șerpi de mare cu picioare se zece luni. Atât i‑a luat îndepărtatului Tommaso să
de găină și ochi strălucitori, păsări portocalii cu două se întoarcă și să pună ordine în casa din Piazza Banchi
capete, unul verde, unul albastru, câte un ogar trist și în viața fiicei sale. Pentru că îi mersese bine cu afa-
căruia îi aluneca o coroană de tinichea de pe cap, sau cerile, cel care de‑ venise capul familiei Serratore avea
E D I T O R I A L Ă
tot felul de insecte cu multe picioare și corp crenelat, o avere frumușică, iar zestrea unicului său copil avea
a căror dimensiune la scară ar fi depășit‑o cu mult pe să fie mare, așa că se putea gândi la orice căsătorie
cea a unui elefant, dacă Ariadna ar fi văzut vreodată pentru ea: un negustor cel puțin la fel de bogat ca el
un elefant. De jur împrejurul hărților proaspăt po- sau, de ce nu, fiul unui nobil.
pulate cu floră și faună, desena la sfârșit un chenar de Ca atare, tânăra moștenitoare avea nevoie de o
dantele, ca recunoaștere a vieții adevărate din jurul ei. educație pe măsură. Nu vreo răscoală internă a păpu-
Cum în bibliotecă nu se intra prea des, cei care șilor pusese capăt fericirii Ariadnei, nici măcar vreo
trăiau în casă nu aflaseră de planeta ciudată care se inițiativă meschină a unchiului ei de a o îndepărta, ci
întindea ca o ciupercărie și singura martoră a trans- setea de educație a tatălui ei.
formării, bunica, nu vedea nimic rău în asta. Lucrezi- Drept urmare, în dimineața de februarie în care
ei îi era greu să facă diferența între realitate și hărțile intrase pe poarta mănăstirii Santa Maria della Croce și
din bibliotecă, atâta vreme cât propriul fiu, Tommaso, fusese întâmpinată de sora Cecilia, care îi zâmbise și o
A V A N P R E M I E R Ă
pleca câte doi‑trei ani spre țări și orașe neobișnuite, luase blând de după umeri, Ariadna simțise că lumea
unde oamenii trăiau în corturi rotunde, pe care le ei se sfârșise. Nu lumea bibliotecii, nu lumea podului
mutau de colo‑colo, se îmbrăcau aiurea și foloseau sau a atelierului cu lucrătoarele care se plângeau de
cuvinte de neînțeles. bărbați și de copii, uitând că ea e acolo; toată lumea,
Lucrurile s‑au schimbat în mai bine, spre ui- întreaga pla‑ netă plus universul cel mai îndepărtat
mirea Ariadnei, când într‑o dimineață senină de mai, luaseră sfârșit, în același timp.
fără să anunțe pe nimeni, signora Lucrezia Serratore După ce se închisese câteva zile în cameră și
nu a mai coborât să facă micul dejun, nu s‑a mai își bocise soarta, înțelesese că nu se putea împotrivi
spălat, așa cum obișnuia, într‑un lighenuș de cerami- însuflețirii care îi curgea prin vene, așa cum îi scăpau
că albă smălțuit cu flori albastre, și nu a mai strigat printre straturile din grădina din spatele casei râmele
la nepoata ei să se potolească cu navigatul prin casă. vineții, pe care le scotea cu vârful unui băț. Curiozita-
Lucrezia Serratore părăsise această lume în somn și lă- tea învinse — și Ariadna o luă de la capăt.
sase întreaga casă în stăpânirea nepoatei și a unchiului
Matteo. Ariadna Serratore de‑abia împlinise zece ani (Fragment - „Cei care cumpără stele”, roman,
și era pe deplin liberă. Editura Trei, 2022)

Cai şi întâmplări Liviu G. STAN
SINTE TI ZATO R
Î n august, am fost pentru prima oară în viață
la hipodrom. La 35 de ani. Nimic ieșit din co-
mun într-o țară în care hipodromurile mai dăinuie, cu
ler, 1956). Imaginați-vă, adică, western-ul deposedat
de însăși identitatea lui totemică.
rare excepții, doar în fotografiile de epocă, după ce-au Berezina

fost rase de tăvălugul sistematizării comuniste. Imaginați-vă însă și altceva. Închideți ochii.
Iată-mă printre zeci de copii, care compun 90% Suntem la Berezina. Vedem trupele lui Napoleon Bo-
din publicul curselor de pe Hipodromul Ploiești. Așa- naparte începându-și retragerea din Moscova. Pe 19
dar, nu veți găsi aici nimic din șarmul pariorilor in- octombrie 1812, vremea este încă blândă, dar trei zile
terbelici, nici mulțimi excitate. În schimb veți putea mai târziu soarele se transformă într-o ploaie diaboli-
contempla, bunăoară, o frumusețe rarisim (spre deloc) că, într-un ocean de nămol peste care, pe 6 noiembrie,
prezentă în cultura vizuală a spațiului metropolitan cade zăpada și totul devine apoi bocnă. Soldații lui Na-
românesc (s-au dus vremurile în care mai puteai găsi poleon mor pe capete din cauza gerului. În curând va
câte-o căruță gonind bezmetică prin trafic): galopul și începe infernul de pe râu. Și nu doar atât, ci și unul
trapul unui murg, feeria musculaturii cabaline. Abia dintre cele mai mari abatoare cabaline din istorie: zeci
văzându-l în harnașament, spumegând în colbul pis- de mii de cai imperiali au pierit pe coclaurile Imperiu-
tei, înțelegi gloria istorică a acestui animal. Nu degeaba lui Țarist. Cai rupându-și picioarele pe ulițele înghețate
pictorul expresionist Franz Marc a fost hipnotizat de – nu și cei ai polonezilor, care fuseseră potcoviți cu în-
anatomia cailor în tablourile sale, atât de mult încât călțări cramponate, ori micuții cai căzăcești, care aveau
aceștia au eradicat elementele antropomorfe, insta- copitele largi și centrul de greutate aproape de sol, astfel
urând o vrajă a castității animaliere. Pentru el, caii în- încât, atunci când alunecau, se lăsau pe coapsele din
globau o „conștientizare nealterată a vieții”. spate, evitând să-și frângă oasele. Cai jupuiți de ostași
hămesiți care le rodeau din carnea cauciucată presărând
Rețeta unui dezastru cultural cât mai multă sare pe ea. Cai din beregățile cărora, sub
Dacă n-ar fi fost boom-ul mecanizării din anii împunsătura lamei, săreau jeturi de sânge cald pentru a
1930, care a accelerat progresul industrial, monopolizat potoli setea. Ei bine, tăiați caii din aceste scene coșma-
până atunci de transportul feroviar, probabil că și astăzi rești și înlocuiți-i cu tauri sau gazele. Sau struți. Garda
am fi călătorit pe distanțe interjudețene preponderent Imperială napoleoniană călare pe struți. Se alege praful
cu șareta, la cheremul acestei făpturi odiseice. Domes- de grandoare sau nu? Picăm sau nu în desene animate?
ticiți pentru prima oară în jurul anului 3.500 î.Hr., cel
mai probabil în stepele kazahe, caii au pus în mișca- Deochiul
re istoria nu doar pe câmpurile de bătălie, fresce sau Evident că nu la asta mă gândeam în urmă cu
în economie, ca animale de tracțiune și povară, ci și-n câteva decenii, când ne jucam în cartier de-a carele
mințile poeților, dar mai ales în cinematografie. romane în jurul uriașului crater din șantierul viitoarei
Vreți o rețetă pentru dezastru cultural? Imagi- catedrale din Brăila. Se lua o funie, un cablu, o coar-
nați-vă un foarfece demiurgic decupând caii din ci- dă de sărit. Se petrecea coarda pe după gât și subsuori
nematografie și literatură. Imaginați-vă romanele lui până când obțineai niște hățuri și se urla din rărunchi:
James Fenimore Cooper sau Cormac McCarthy fără „Diii!” Un copil trebuia să joace rolul mârțoagei. Și
cai. Groaznic! Ar fi ca fotbalul cu o conservă în loc de dă-i jar printre dunele de pietriș, printre dragline și ex-
minge. Imaginați-vă spaghetti western-urile lui Sergio cavatoare, prin lanurile de păpădii și mușețel, pe sub
Leone fără cai – sau „Interrupted Melody” (reg. Curtis tandrul și devalizatul soare postcomunist. Pentru câteva
Bernhardt, 1954) ori serialul „Bonanza” sau filmele lui minute, ne transformam în caii de la Berezina, sucin-
John Wayne ori „The Lone Ranger” (reg. Stuart Heis- du-ne gleznele printre bolovanii ascunși în bălării. Unii
dintre noi călcau uneori în gol și se vărsau în bălțile mea apare din beznă și vânt la ușa celor două persona-
mocirloase de carbid. Mă văd nechezând teatral și dând je, tatăl și fiica, care trăiesc într-o ogradă sărăcioasă de
nervos din călcâie, însă nu la fel de dramatic precum secol XIX ca într-o gaură de vierme. Mătușă-mea se
sărmanul cal pe care una dintre mătușile mele l-a deo- inserează încet în viața lor, respectându-le tăcerea mor-
cheat în tinerețe. mântală. Ei o acceptă. Numai că într-o zi, mătușă-mea
Da, am o mătușă cu un lansator HIMARS în aruncă o anumită privire gloabei din grajd, singurul cal
privire, putere a deochiului testată pe propria piele de al familiei, și calul moare. Moment în care, speriată de
câteva ori; uitătura ei este mai aprigă decât croșeul lui cele întâmplate, mătușă-mea caută să fugă, însă în pra-
Tyson, pur și simplu te „gorgonizează”. Pe brațul stâng gul grajdului se izbește de bărbatul casei, care a asistat la
poartă un semn cât degetul arătător, o văiugă cu margi- întreaga întâmplare. Iar de-aici încolo, totul o ia la vale.
nile ca țesătura de vaccin. Cicatricea unei împușcături?
Nu, deși pare. A unei tăieturi de katana? Nu, deși pare. Ninel
Este „blazonul” răzbunării calului pe care l-a pus la pă- Așa cum avea s-o ia la vale și viitorul lui Ninel.
mânt (la propriu) după o ocheadă cam prea pătimașă. De ce-a sărit acum din joben un ins pe nume Ninel?
Când animalul și-a revenit din leșin, și-a înfipt dinții În prima zi de școală am nimerit cu un țigan în bancă:
până la os în brațul ei, pirogravându-i o amprentă pe era el, Ninel. Strângea abecedarul la piept cu sfiala unei
care doar moartea i-o va putea șterge. rândunici. Îmbrăcat în ceferist. Ai lui n-avuseseră bani
Un cadru pe care l-aș vedea oricând în capodo- de uniformă, așa că obținuseră de la un vecin, un fost
pera din 2011 a lui Bela Tarr, „Calul din Torino”. Învă- impiegat, țoalele și le scurtaseră. Mă uitam fascinat la
luită în griurile veterotestamentare ale lui Tarr, mătușa sigla CFR de pe șapcă. Ninel era introvertit și îngrozit,
eu tot introvertit și îngrozit. Și durdu-
liu, victimă a fabuloaselor dulciuri ale
maică-mii. În pauză, am stat cocoțați
pe gardul școlii, cu buzele țuguiate: ne
întreceam zmeiește, care reușea să scui-
pe la distanță mai mare. În frunzișul de
deasupra noastră, soarele clipocea în iri-
R
zații de coniac. Flegmele noastre zburau

A T O
cu ură. Nu trecuseră decât 50 de minute

și deja uram școala. Flegmele ne ieșeau
din gură ca niște inorogi.
Pe Ninel l-am văzut ultima oară
când eram într-a XI-a. Gonea prin Bră-
ila cu o căruță. Era descheiat la cămașă,
Z
care-i flutura în părți ca o capă de su-

veran, iar pieptul și abdomenul îi erau
I
încondeiate cu tatuaje, printre care se

T
zăreau și efigiile unor tăieturi de cuțit.

Devenise interlop între timp sau „can-
T E
didat” la acest trai. Ținea hățurile stând

în picioare și părea evadat de pe-o urnă
romană. Iar calul său distrofic nu era
cu nimic mai prejos în eleganță decât
N
Marengo, legendarul armăsar care și-a

câștigat un loc sacru în tablourile lui
I
Napoleon.
S
Ninel cucerind Cartagina.

Întoarce-te! Antoine SIMON
TR ADUC ERI
ANTOINE SIMON - poet francez cu tată ro- oprește-te puțin din a-ți mesteca zilele tale sandwich
mân, pe numele său Iosif, și mamă corsicană, Maria. zilele tale fără gust
Tatăl a fost membru activ al Rezistenței franceze, cade privește-ți posibilele epuizări de sub orbirile tale
prizonier și va fi executat de nemți. Pe atunci, micul timpul formează o pâlnie
Antoine avea mai puțin de un an. Debutează la vâr- care exagerează până
sta de doar 16 ani, influențat de poezia lui Rimbaud. la a-ți calcula chiar și spațiul
Este de părere că poezia poate să îl ducă pe cel care o nu mai poți să îți miști
scrie sau o recită pe drumul cunoașterii de sine. Poeta brațele de-a lungul corpului
Denisa Crăciun afirmă că: „Vidul este pentru Antoine capul prins în viciul
Simon «un vechi prieten din tinerețe» (când avea do- semnificațiilor care
uăzeci de ani a fost inițiat în lamaismul tibetan), care se răsucesc pe ele însele
l-a susținut în dorința sa impetuoasă de libertate, de a timpul tău nu vorbește decât de timpul tău
nu se atașa de nimic, de a nu aparține nimănui. Și tot și obiectele tale de tine
el, Vidul, i-a revelat la vârstă matură că viața și poezia ceea ce echivalează
aparțin aceluiași suflu, aceluiași ritm, că ele sunt două nu are nimic pentru tine
aripi ce merg în aceeași direcție”. Deși pentru poetul peste toate acestea
Antoine Simon contactul cu publicul e mai important ca și cum toate acestea ar putea forma o lume
decât publicarea unor cărți, în 2021 i-au apărut nu mai ca și cum toate acestea nu ar fi un proiect
puțin de trei volume de poezie: Nousiltuje (Noi/el/tu/eu, o maculatură studiul prealabil
Editura L’Harmattan, colecția Levée d’ancre), Rien du un pretext pentru altceva
tout (O nimica toată, Editura La Rumeur libre) și La formidabil
branche nue, haïkus (Creanga desfrunzită, haïku, Editu- exploziv
ra Le Petit Véhicule). care trebuie să se întâmple într-un loc
în spatele tău
întoarce-te
Întoarce-te! întoarce-te repede
Întoarce-te
întoarce-te repede RETOURNE-TOI!
cât nu este prea târziu
în spatele tău viața ta se mișcă încă Retourne-toi
poți să surprinzi câteva reflexii ascunse retourne-toi vite
câteva străluciri ieșite din vechi adâncuri pendant qu’il n’est pas
întoarce-te repede trop tard

derrière toi ta vie ton temps ne parle

bouge encore que de ton temps
tu peux surprendre et tes objets de toi
quelques reflets furtifs ce qui revient au
quelques miroitements même
montés d’anciennes il n’y a rien pour toi
profondeurs en dehors de tout ça
retourne-toi vite comme si tout ça
arrête un peu de pouvait faire un
mastiquer tes jours monde
sandwich comme si tout ça
tes jours sans goût n’était pas l’ébauche
regarde tous les le brouillon l’étude
possibles éreintés sous préalable
tes œillères le prétexte à quelque
le temps en forme chose d’autre
d’entonnoir de formidable
qui exagère jusqu’à de déflagrant
te compter même qui doit se passer
l’espace quelque part
tu ne peux plus bouger qui se passe quelque
les bras le long du part
corps dans ton dos
la tête prise dans l’étau retourne-toi
des significations qui retourne-toi vite
ne signifient rien
tournant sur elles- (Traducere din limba franceză:
mêmes Isabel Vintilă)
I
R
E
U C
A D
T R

Oraşul somnambulilor (fragment) Constantin SEVERIN
EP IC A MAGNA
P rofesorul Mihai Nadin își condimenta ade-
seori cursurile cu multe povești incitante
din sfera culturii, într-o după-amiază ne-a vorbit des-
în timpul vieții sale, care a fost o poveste tulburătoare
a contopirii chipului său cu chipul muzicii: „Muzica
apare în cele mai îndepărtate amintiri ale mele. Pen-
pre faimosul compozitor și violonist român George tru simplul motiv că în mine nu a existat niciodată
Enescu, pe care îl consideră un veritabil sfânt al Muzi- vreo frontieră între viață și arta mea. A trăi, a respira,
cii. La început am ciulit urechile doar la numele său, a gândi-am sentimentul că pe toate acestea le-am fă-
care îmi sună ca niște acorduri la madal, instrumentul cut prin muzică.” Pentru a recrea în memoria com-
muzical național în Nepal, apoi am fost vrăjită de mu- pozitorului cibernetic măcar o parte din gândirea și
zica sa de pe youtube și chiar am participat împreună sensibilitatea adevăratului Enescu, am simțit nevoia să
cu Kelly Borja la un concert susținut de Orchestra merg în România, în primul rând în satul Liveni, din
Simfonică din Dallas, unde am ascultat încântate județul Botoșani, unde s-a născut la 19 august 1881,
„Rapsodia I” și „Balada pentru vioară și orchestră”, pe cuptorul alb în care se cocea pâinea dintr-o casă
care mi-au sădit în suflet iubire și o melancolie lumi- țărănească cu pridvor de lemn vopsit în gri-petrol,
noasă. „Muzica este iubire-sau nu este deloc!” Știu că acolo am atins clapele pianului vechi, la care a început
acum, când citiți aceste fraze, mulți dintre voi zâm- să cânte încă din primii ani de viață și am ținut în
biți gândindu-vă la comuniunea stranie dintre o fostă mână o vioară-jucărie făurită chiar de Jurjac (așa cum
prostituată și un sfânt al Muzicii. Nu exagerez deloc îl alintau părinții și bona franțuzoaică) la vârsta de trei
când spun comuniune, treptat George Enescu a în- ani, apoi am admirat desenele făcute de fătul prodi-
ceput să-mi acapareze o mare parte din gândurile și gios și inspirate de natura înconjurătoare, de cercurile
trăirile sufletești, iar în ultimul an de facultate, când policrome de pe aripile fluturilor, am pășit pe urmele
japonezii au lansat pe piață primul robot care cânta la făt-frumosului crescut ca într-o seră de părinții săi,
vioară, mi-a venit ideea de a proiecta și construi un fel Costache și Maria, îngroziți de faptul că ceilalți șapte
de alter-ego cibernetic al marelui compozitor român. copii ai lor au murit în copilărie, am mângâiat obiec-
Îmi doream din tot sufletul să reînviu „privirea verde tele năzdrăvanului cu auz absolut care „fugea de zgo-
a lui Enescu, plină de un vis oceanic”, așa cum scrie mot și de vulgaritate”, cum avea să scrie în memoriile
Prințesa Cantacuzino în memoriile sale. Eram în acel sale. Când iubești cu adevărat o persoană de Dincolo,
moment angajată deja cu acte în regulă a compani- începi să primești de la ea semne semnificative, acum
ei „Hanson Robotics” și aveam în lucru un proiect lumina molatică din praf de fluturi și de stele din ve-
utopic, cum îl considerau atât David Hanson cât și chea casă părintească se strecoară lin prin ferestrui-
Richard, salvatorul meu. Fondatorul celebrei com- cile cu închizătoare din alamă și vibrează pe clapele
panii a fost de acord să investească într-o idee care pianului, notele muzicale din caietele îngălbenite de
viza imposibilul, deoarece era convins că o asemenea timp, fotografiile de familie. Mi se lipește de mână
încercare temerară va genera multe soluții pentru alte fotografia cu Jurjac la vârsta de patru sau cinci ani,
proiecte viitoare. Dacă îți dorești cu ardoare imposibi- cu părul scurt pieptănat la mijloc, ochii melancolici
lul, până la urmă vei reuși să pătrunzi în grădinile ini- privind dincolo de toate, stând pe un scaun cu două
maginabilului și să culegi câteva flori care vor schimba perne puse sub el, într-un costum alb cu pantaloni
lumea prin stranietatea și frumusețea lor. scurți, cu un guler alb și mare de prințișor, rotund și
Privind în urmă, acum știu că dragostea mea încrețit în jurul gâtului, cu vioara cât jumătate din
pentru Enescu se petrece la mari adâncimi sufletești, înălțimea sa, strânsă ferm cu mâna stângă și sprijini-
de aceea e dificil să o descriu în cuvinte, acestea so- tă pe piciorușe, iar în mâna dreaptă așezată cu cotul
sesc-deodată cu sentimentele-jupuite până la sânge, pe măsuța de alături având un creion cu care trasează
transformate în imagini ale suferinței. Suferința de a probabil câteva note pe portativ, spațiul din jur pul-
nu-l fi putut privi în ochi și de a nu-i fi strâns mâna sează ca un fagure de miere asediat de albine și parcă

simt că lumina începe să cânte. Am mers pe urmele cu o măiestrie fără egal, trăgând din când în când de
lui Enescu și am vizitat apoi orașul cel mai apropiat, un fir din coadă de cal prins de una dintre corzi care
Dorohoi, plin de căsuțe evreiești fără evrei, iar după scotea efecte electrizante, simțeam că mă aflu lângă
aceea Botoșani, capitala județului, cu o viață culturală un personaj din Chagall, cuprins de o văpaie de bu-
intensă (are teatru, filarmonică și o mișcare literară și curie pură și pregătindu-se să se înalțe la cer cu capul
artistică semnificative) și Iași, fosta capitală a Moldo- în jos, în Botoșani un actor în vârstă mi-a spus că a
vei, unde Jurjac a fost dus la vârsta de cinci ani ca să ia început să vadă lumea noastră orbită de viteză prin
primele lecții de compoziție de la cel mai important ochii lui Oedip și a insistat să merg la ultima sa repe-
compozitor al locului, Eduard Caudella, care a rămas tiție cu piesa „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale,
impresionat de talentul său și le-a recomandat părin- intenționa să se retragă în ziua premierei, dintr-o dată
ților să își continue studiile la Viena. În multe orașe omul de lângă mine care părea resemnat și cu mișcări
din America am simțit că mă aflu într-un deșert al molatice a devenit pe scenă o furtună de replici vii,
sentimentelor (în limba nepaleză, orașului i se spune gesturi torențiale și emoții, de o vivacitate și o expre-
sahara…), oamenii sunt mai spectrali și mai rătăciți sivitate uluitoare, mi-a spus la despărțire că știe de la
în ei înșiși, zâmbetul lor e la fel de artificial ca surâ- Paul Klee că orice operă de artă trebuie să fie însoțită
sul programat al unui robot, în timp ce în România în mod necesar de o distorsiune a formelor natura-
sau în Nepal majoritatea persoanelor pe care le-am le, doar în acest fel poate natura să fie renăscută, iar
cunoscut aveau o poftă de viață dincolo de uman, o simbolurile artistice revitalizate, în Iași o studentă la
deschidere, o bucurie și un firesc care țâșneau ca un Litere mi-a reamintit o frază care îmi părea cunoscută,
gheizer din întreaga lor ființă și le iluminau chipul și noi citim și înțelegem lumea așa cum o gândim, nu
gesturile. În Iași am mers și la vernisajul unei expoziții cum o vedem și m-a invitat la o petrecere cu colegii ei
de pictură a tânărului artist plastic Felix Aftene, un de grupă la restaurantul „Bolta Rece”, renumit pentru
autentic scrib vizual al erei post-industriale, care caută scriitorii care au trecut pe acolo, grupul era de o ve-
corespondențe între vechile mituri și actuala condiție selie molipsitoare, se discuta intens despre idei, fapte
a „omului-trofeu”, veșnic rătăcitor în inima golului, a și despre mâncăruri și mi-a venit în minte un proverb
unui non-spațiu golit de electricitatea sentimentelor mongol: „Oamenii înțelepți discută despre idei, in-
și a valorilor morale. El descrie în compozițiile sale o telectualii despre fapte și oamenii obișnuți despre ce
lume în descompunere, o hiperrealitate care devine mănâncă.”
A
pas cu pas un fel de joc cibernetic, dar în același timp La revenirea în Dallas am aflat noutăți care
sădește în această lume stranie germenii renașterii și practic mi-au schimbat cursul existenței, iubitul meu
A G N
ai speranței, prin includerea unor îngeri, vechi arheti- Richard îl convinsese pe David Hanson să-și mute
puri, hieroglife sacre și Icari. Printre participanți mi-a compania „Hanson Robotics” într-un nou parc in-
atras atenția și un intelectual de circa 55 de ani, cu dustrial din Hong Kong, care oferea numeroase fa-
ochii blânzi, privirea limpede și cu o barbă de ascet cilități și reduceri fiscale firmelor străine, în plus Asia
tibetan, mi s-a spus că este un cunoscut poet, Nichita devenise deja principala piață de desfacere pentru pro-
Danilov. Cineva ne-a făcut cunoștință, dar din păcate dusele noastre. Am început să-mi fac bagajele și l-am
el nu cunoștea limba engleză ca să putem avea un dia- întrebat pe partenerul meu de viață dacă se va stabili
M
log, dar i-am reținut numele și acum suntem prieteni și el în Hong Kong.
pe Facebook. În Liveni, o fetiță de opt ani cu privirea -Nu, țin prea mult la tine ca să fac pasul acesta,
închisă pentru formele exterioare și deschisă pentru acum ești pe propriile tale picioare și se pare că a sosit
cele interioare a ținut neapărat să mă ducă într-o sală timpul să-ți găsești un bărbat mai tânăr care să petrea-
A
în care avea repetiții cu echipa sa de la dansuri popu- că mai mult timp cu tine, meseria mea mă condamnă
lare, formată din localnici de toate vârstele, care nu să rămân în continuare un Sisif care-și poartă veșnic
C
s-au lăsat până nu am intrat alături de ei într-o horă casa în spinare.

nebună, un iureș de chipuri și de trupuri transfigurate -Te contrazici, dacă dorești să ne despărțim în-
I
ca în tablourile lui Ensor și în muzica lui Enescu, în seamnă că nu mai ții la mine.
P
Dorohoi un bătrân lăutar cu gura știrbă, așezat pe o -Nu-mi pot părăsi familia și prietenii de aici,
bancă în fața casei m-a chemat să-mi cânte mai mult în plus noi am decis de la început că nu vom avea o
E
de o oră la o scripcă veche cu lemnul mâncat de timp, legătură pe viață, așa le-am promis și părinților tăi.

Când am terminat să cobor de pe scara avio- de pe acoperiș sunt albe și scaunele albastre. Hong
nului Boing 747 aterizat pe aeroportul internațional Kong cu cele trei districte administrative Hong Kong
A
de pe insula Chek Lap Kok din Hong Kong, pe umă- Island, Kowloon și New Territories este o veritabilă
rul meu drept s-a așezat un superb fluture-monarh, o caracatiță citadină, cu tentacule acoperite cu zgârâ-
N
ie-nori lungite printre insule
și insulițe cu vegetație tropi-
M A G
cală și plaje înguste, clădiri
sofisticate, parcuri cu piste
de biciclete și locuri de joacă
pentru copii, iar noaptea se
metamorfozează într-o salbă
imensă de diamante cu jo-
curi vibrante de lumini. Un
oraș-stat în care coabitarea
A
insolită dintre comunism și
capitalism a creat relații inte-
C
rumane ciudate, cu tensiuni
mocnite între extremiștii ce-
I
lor două tabere politice, care
se răsfrâng de multe ori și în
P
viața de familie. Conviețui-
rea între un soț comunist și
E
o soție capitalistă sau invers
e o poveste scrisă cu litere
furate din cărțile blestemate.
Dar noua generație nu mai
pare să fie interesată deloc
de problemele ideologice,
ea este tot mai cufundată în
noua lume a inteligenței ar-
tificiale și a virtualului, iar
apariție surprinzătoare și ireală care m-a paralizat pen- prin reprezentanții săi răspândiți în toate straturile so-
tru câteva clipe în încercarea mea de a-i admira atât cietății, Hong Kong tinde să semene tot mai mult cu
de aproape cele patru aripi colorate în ocru, alb și roșu un ORAȘ SOMNAMBUL, în care oamenii nu mai
englez, două mai mari în partea superioară și două percep că sunt supravegheați și manipulați 24 de ore
mai mici înspre coadă, cu desene curbe parcă pictate din 24, sinele își pierde adâncimea și realitatea devine
cu pensula înmuiată în tuș negru, cu două antene și un joc de-a v-ați ascunselea în care tu ești cel care se
patru piciorușe lungi, tot negre și corpul negru și zvelt ascunde și cel care caută la infinit, o existență himeri-
cu buline albe, care rimau cu dungile de la capetele că dintr-o simulare de tip Matrix. Somnambulismul
aripilor. Eram uimită că o astfel de minune a naturii indus de noile tehnologii este o mare provocare pen-
putea să fie prezentă pe insula-aeroport, o creație ar- tru lumea actuală și poate fi folosit uneori ca o armă
tificială 100%, fără vegetație și fără fiorul unor forme de adepții unui gulag digital.
de relief și în minte mi s-a strecurat gândul că acesta De la aeroport, un taxi de culoare roșie cu ca-
era un semn benefic și experiența din acest loc al lu- pota gri și multe însemne în limba chineză condus de
mii, mai apropiat de casă și de familie, avea să fie de un șofer tânăr, cu mușchi proeminenți lucrați la sală
bun augur. Senzația de surpriză și frumusețe continuă și care fredonează melodia de la radio, „Nine Million
și în interiorul aeroportului uriaș, cu un design rafinat Bicycles” de Katie Melua, mă poartă lin prin labirin-
și futurist în care domină tot liniile curbe de culoare tul urban până în cartierul Wan Chai din nord-estul
neagră ca la fluturele-monarh, iar panourile imense insulei, unde închriasem deja un apartament cu trei

camere mobilate într-un zgârâie-nori cu 50 de etaje (Georges Enesco, așa cum semna), captivată de liris-
de pe strada Queen’s Road East, o zonă comercială mul, tempourile și de pulsația secretă a muzicii sale și
animată cu multe magazine de antichități. Ziua în- am avut senzația că ele mi-au fost dictate de dincolo,
cepe să se îngâne cu noaptea și de la balconul spațios cuvânt cu cuvânt, de acest povestitor muzical desăvâr-
al etajului al 13-lea surprind momentul în care încep șit. Un muzician precoce care și-a găsit repede o vizi-
să se aprindă luminile în Kowloon (zona cu cu cei une originală, ajutat probabil și de personalitatea sa
mai înalți zgârie-nori) și New Territories, o maree de puternică: a fost din copilărie un artist independent,
neoane colorate care pulsează ritmic, parcă acompa- un răzvrătit, inclusiv în perioada în care și-a început
niind zgomotele și muzicile orașului. Singură cu un studiile la Conservatorul din Paris, în 1895,„ mereu
pahar de suc de portocale în fața mea, așezat pe măsu- mi s-a părut, cel puțin în suflet, că am părăsit Con-
ța rotundă din nuiele, singură într-o salbă de lumini
servatorul chiar în ziua în care am intrat în el!” Com-
încep să gândesc la căile pe care nu le-am urmat până
pozitorii săi preferați erau Bach („maestrul maeștrilor,
atunci, la variantele de vieți netrăite și mă întreb dacă
Sfântul Petru al muzicii”), Brahms („muzica sa nu este
tot ce mi se întâmplă este alegerea mea sau a unei for-
țe de dincolo de noi, singură în universul-furnicar aș strălucitoare, este profundă”) și Beethoven („un com-
vrea să știu dacă trecutul-curcubeu care încă îmi mai pozitor de o măreție inumană”), dar îi aprecia la fel de
fulgeră șira spinării are mai multe benzi calde sau reci, mult și pe marii săi contemporani, de la Stravinsky la
dacă încercarea mea de a crea noi valori mai are gustul Debussy.
bucuriei. Îmi sun părinții, pe Kaya și Kumal, știam că Am continuat să mă documentez din surse mul-
se vor bucura mult să afle că de acum încolo voi locui tiple în încercarea mea de a capta esența vieții și operei
și voi lucra în Hong Kong, mult mai aproape de ei. compozitorului român, de a-i scrie povestea integrală
pe care să o introduc în softul făpturii artificiale la care
XIII începusem să lucrez. După îndelungi frământări am
Încep să fiu tot mai convinsă că din momentul decis să-i contruiesc, cu ajutorul lui David Hanson,
în care îți așterni pe hârtie sau pe „fila” calculatorului un chip identic cu cel de la vârsta de 45 de ani, adică
sincer și fără ocolișuri propria-ți poveste, atunci atragi din 1926, din perioada în care încă mai lucra de câțiva
ani la opera „Oedip”, anul în care a avut un turneu de
ca un magnet metafizic în „coada” ei de cometă miste-
mare succes în America, la Washington, Saint Louis,
rioasă de cuvinte și trăiri toate poveștile intime ale oa-
Philadelphia, Cleveland, Pittsfield, Chicago, Cincin-
A
menilor pe care îi cunoști, iar ele se întrețes dintr-una

nati, Los Angeles și New York, în tripla sa ipostază
într-alta până când fibra textului devine un curcubeu de compozitor, dirijor și violonist, find remarcat și de
A G N
înflorit în alte lumi, alte muzici, alte suflete. câteva actrițe celebre de la Hollywood, care afirmau
Textul e un scarabeu de litere pe trupul căruia în frunte cu mexicana Lupe Vélez că Enescu e unul
apar imagini ciudate, dar și chipuri de oameni, desene dintre cei mai frumoși bărbați din lume.
în continuă schimbare, care se realcătuiesc permanent În căutările mele pe Internet am descoperit
în funcție de stările sufletești, de anotimpuri și de cur- un autor român, Eugen Ciurtin, scriitor și istoric al
gerea timpului interior cu cele trei componente ale religiilor, care este foarte preocupat de destinul pos-
M
sale, succesiune, simultaneitate și permanență. Orice tum extrem de nefast al operei lui George Enescu.
poveste este o ființă vie care moare și învie pe crucea Am devenit prieteni pe Facebook și am început să
timpului, rănile ei devin constelații în negânditul gân- comunicăm frecvent, de la el am aflat detalii despre
dirii, iar povestitorul e prezent în același timp în afara noblețe caracterului compozitorului român, curtoa-
A
și înăuntrul gândirii. zia, toleranța, modestia, lipsa de ostentație, cumpăta-

Povestitorul și povestea se caută la nesfârșit în rea și echilibrul, austeritatea și amănuntul răvășitor că
C
viața interioară de o mare sensibilitate muzicală a veș- maestrul avea mâna stângă cu câțiva centimetri mai
niciei, în in-ternitate. lungă, „i-o alungise practica timpurie a viorii, oase-
I
le de copil creșteau în poziție de violonist, prinse de

instrument, natura era deja cultură.” Am fost atât de
P
XIV
Am scris frazele de mai sus după ce am ascul- impresionată că Providența a făcut să aleg un artist
prin intermediul căruia natura s-a transfigurat în cul-
E
tat un fragment din opera „Oedip” de George Enescu

tură și la propriu, încât după ce i-am proiectat mâna canalizată acum către un bărbat, Georges Enesco, dis-
stângă cu trei centimetri mai lungă, în noaptea care părut cu mulți ani înainte de a mă naște, în 1955,
A
a urmat am avut un coșmar teribil: se făcea că mâna un fel de atractor straniu al feminității mele pe care
mea stângă atârna până la pământ și mă ajutam cu ea încercam cu disperare să-l recreez sub forma unei făp-
N
ca să-mi accelerez deplasarea pe jos, spulberasem toate turi plăsmuite cu creierul și cu mâinile și ghidate de
recordurile olimpice și mondiale (pe stadioane goale, inteligența artificială. Am aflat mai târziu, de la un
M A G
îmi era rușine de înfățișarea mea) și apărusem pretu- coleg de serviciu mai apropiat de Richard, directorul
tindeni pe prima pagină a ziarelor iar reprezentanții de Doug Glen, cu care se întâlnea uneori ca să discute
la Comitetul Olimpic din Nepal insistau să particip la noile planuri de distribuție și vânzări, că primul meu
Olimpiada din Rio de Janeiro, dar mă împotriveam iubit mă părăsise pentru fosta mea amică de la „pensi-
din toți rărunchii știind că eram o creatură ciudată și unea” „Red Fox” din Kanpur, Amanda Dema, mereu
nu aș fi avut curajul să apar cu cele trei picioare pe o elegantă și de o feminitate debordantă. Ea era cea care
arenă cu mii de spectatori. M-am trezit țipând: Aș da mă înlocuise pe mine în casa veche cu aer colonial din
toată gloria mea ca să fiu o femeie normală! Dallas. Mi-am adus aminte imediat și de profeția pe
A
O jurnalistă din Hong Kong, Sue Zhu, care care i-o făcuse o femeie-șaman din satul ei, că se va
lucra la ziarul „Oriental Daily News” a devenit prima căsători cu un actor american de la Hollywood și mi-
C
mea prietenă în orașul risipit printre peninsule, insule am spus în sinea mea că primul pas către împlinirea
și mici promontorii. Am cunoscut-o într-o diminea- ei a fost deja făcut, între Dallas și paradisul filmului
I
ță însorită de septembrie, la sediul companiei noas- distanța e acum mult mai mică și visul american ar
tre, după ce îi luase un interviu lui David Hanson. putea să prindă contur.
P
Eram așezată cu spatele și am simțit ochii ei oblici Sue Zhu e divorțată și are un fiu care a a ales să
cum se înfig în mintea mea ca două mici harpoane rămână cu tatăl său. E născută în orașul Foshan din
E
înroșite în foc, când m-am întors mă scruta îndelung provincia Guangdong și familia sa a emigrat în Hong
o chinezoaică micuță și vioaie de circa 40 de ani, cu Kong în 1973, când ea avea doar opt luni.
părul negru scurt țâșnind de sub cozorocul galben al -Tatăl meu a venit în Hong Kong să-și caute de
unei șepci Versace. Avea o alură sportivă și trăsături lucru încă din anii ”60, de obicei lucra în restaurante
fine ce vibrau în lumina tropicală, care ne mângâia și dormea într-un pat dintr-o cameră mică închiriată
chipurile precum coada înfoiată și multicoloră a unui cu ora. Există și acum numeroase clădiri care au cămă-
păun. Mi-a întins mâna și am simțit nevoia să o îm- ruțe închiriate cu ora, unde poposesc de obicei turiștii
brățișez, cred că subconștientul îmi transmitea deja săraci sau cuplurile tinere care nu pot să facă rost de
semnale că vom fi apropiate. „Lasă-te în voia dezori- un alt spațiu pentru a se iubi. Nici noi nu am dus-o
entării și vei simți că spațiul dintre noi e o iluzie”, au mai bine când am ajuns aici, locuiam într-un bloc
fost primele ei cuvinte. Ne-am retras la o cafea și în din zona „Wan Chai”și aveam doar o cameră cu două
15 minute am încercat cu înfrigurare să ne împărtă- paturi suprapuse, cei doi frați ai mei mai mari dor-
șim tot ce era esențial în viețile noastre, parcă eram meau deasupra, iar eu cu părinții dedesubt, nu aveam
două submarine părăsite expuse la presiunea de mii loc nici măcar pentru un mic spațiu amenajat pentru
de atmosfere a cuvintelor. Treceam printr-o perioadă rugăciune, lucru care îi afecta mult pe părinții mei,
în care mă simțeam dezorientată și singură, în afară cantonezi tradiționali, educați în spiritul respectării
de colegii de serviciu (eram mai atrasă doar de Shere- tradițiilor. Atingerile nocturne de trupul tatălui meu
ne Rajaratnam, originară din India), părinți și Kelly mi-au oferit primii fiori de erotism, obișnuiam să-l
Borja (prin WhatsApp) nu comunicam cu nimeni, mângâi și în timpul zilei și să-i spun că el este iubitul
nici măcar fostul meu iubit Richard Tedeschi nu-mi meu, dar totul a rămas doar un joc nevinovat, deși
mai răspundea la telefon, lucru care mă aducea une- uneori noaptea în pat mă prefăceam că dorm și aștep-
ori până în pragul depresiei și îmi provoca un fel de tam cu sufletul la gură până târziu momentul în care
orbire a minții, parcă aveam o gândire cu adieri de o penetra pe mama. Nici nu știu cum puteau să aibă
haos care își scăpa sieși, nu mai aveam nicio coerență o relație atât de implozivă, făceau totul cu încetinito-
și semnificație în gânduri, sentimente și acțiuni, nu- rul și își suprimau gemetele de plăcere cu stoicism, ca
mi putusem imagina că relația noastră va sfârși atât să nu ne trezească. Dragoste silențioasă, pe mutește,
de jalnic. Aproape întreaga mea energie afectivă era explozie în interior, lucru pe care l-am experimentat

și eu, din curiozitate, împreună cu soțul meu, într-un ilor, există într-adevăr un sine ascuns care nu e același
vagon de dormit din trenul pentru Beijing, în timp cu cel pe care îl credem că este.
ce în cușeta de vizavi sforăia intens un bărbat imens, -Ce așteptări ai tu de la Georges Enesco al tău?
de peste 120 de kilograme, proprietar de restaurant -L-am gândit în două ipostaze, una publică și
fast-food. Așa a fost conceput fratele meu mai mic, alta privată. În cea publică va cânta la vioară în săli de
singurul din familia noastră care s-a născut aici. Am concerte și va da interviuri, precum robotul Sophia, dar
realizat ulterior că un astfel de mod de viață la o vârstă mult mai complexe, axate atât pe experiența sa profe-
fragedă îți produce modificări fiziologice și psihice, sională cât și pe cea de viață (până în anul 1926, la
am căpătat o sensibilitate de pisicuță, mereu dornică vârsta de 45 de ani), iar în cea privată va fi robotul meu
să aibă parte de atingeri și mângâieri, iar la pat pielea personal și cred că mă va ajuta mult în această perioadă,
mea are vibrația unei orgi la orice îmbrățișare și ajung în care sunt singură. Nu voi neglija nici activitatea sa
mult mai repede la orgasm, uneori sunt de-a dreptul de compozitor, avem o colaborare cu compania AIVA
copleșită de orgasmul continuu. Abia în 1979, când Technologies din Luxemburg&Londra, condusă de
eram în școala primară, am reușit să ne mutăm în- Pierre Barreau, care a creat prima entitate artificială cu
tr-un apartament închiriat de la stat într-o clădire nu- statut recunoscut de compozitor, caută pe yutube com-
mită „Ming Wan”, situată în zona „Shau Kei Wan” în poziția „Genesis”/„Fantezie Simfonică pentru Orches-
estul insulei Hong Kong, în apropierea mării. tră în A minor, Op. 21” și vei fi uimită să descoperi ce
Trăim fără îndoială într-o civilizație a imaginii, este capabilă să facă inteligența artificială în domeniul
profesorul Mihai Nadin accentua că pentru anumite creației muzicale. Vom introduce în memoria sa tot ce
activități cuvântul nu mai este competitiv, e prea în- a creat până la vârsta de 45 de ani, dar și toate piesele
cet. Imaginea e mult mai dinamică și rapidă, ea poate compozitorilor pe care i-a admirat și i-a studiat, în total
zbura și cu viteza luminii, iar cuvântul cu viteza sune- peste 20.000 de bucăți muzicale, iar el va fi capabil să
tului. Într-o seară mă sună Kelly Borja și, după ce se scrie pe baza unor algoritmi compoziții noi de muzică
interesează în ce stadiu mă aflu cu proiectul Georges clasică în stilul său inconfundabil, care se vor hrăni și
Enesco, îmi pune o întrebare neașteptată: din momentele și emoțiile sale de viață, de aceea po-
-Oare de ce e mai aproape de inima mea tot vestea sa este la fel de importantă și o vom insera în
ceea ce nu sunt eu cu adevărat? „creierul” său în cele mai mici detalii.
-E foarte greu să fim noi înșine fără să
A
încercăm să dovedim ceva celorlalți. Proba-

bil ca să ieșim din jocul video în care suntem
A G N
capturați și să oprim simularea, ar trebui să

rupem toate măștile sinelui care ne amăgește
cum ar trebui să fim. Nu trebuie să dovedești
nimic celorlalți, trebuie doar să încerci să fii
tu însuți.
-Mi se pare aproape imposibil să fii
tu însuți, atât trupul cât și mintea noastră se
M
schimbă permanent, la fiecare șapte ani toate

celulele noastre sunt complet altele.
-Aș fi vrut să-ți spun că se schimbă doar
armătura fizică, dar dacă mă gândesc bine în
A
lumea de azi structurile psihice se schimbă

mult mai repede, e o lume în care percepția
C
este realitatea, o pură iluzie, Maya. Se pare că

nu mă ajută nici doctrina budistă, nici filozo-
I
fia Vedanta și nici Upanișadele pe care le-am

P
studiat, ca să-ți răspund la întrebare. Cuvinte-

le mele nu pot acoperi o realitate atât de fluidă
E
și de stranie, asemănătoare cu nașterea galaxi-

Scrisori regăsite (VII) Liviu PAPUC
E P I STO L AR
U n apropiat al părintelui Constantin Mora-
riu, „Sfântul de la Pătrăuți”, după definiția
lui N. Iorga, a fost și el luat în atenție, de către Leca
ții și activității a scumpului meu tată – Victor Zaharo-
vschi – recte Zaharescu.
S-a născut în aprilie 1862 și a decedat tot în luna
Morariu, pentru a figura în proiectata Enciclopedie..., aprilie, ziua 21, 1921, la Mihalcea, protopop. A fost fiu
iar urmarea demersului profesorului se află în arhiva de preot – a 5-6 generație de preoți, născut la Volcineț,
Fundației Culturale „Leca Morariu” de la Suceava (gra- jud. Rădăuți, în 9 aprilie.
După terminarea Liceului la Suceava – a plecat
la Viena, unde a studiat Dreptul și unde a făcut Armata,
T.R., un an. A venit la Cernăuți, unde s-a înscris la Fa-
cultatea Teologică, având Dreptul absolvit la Viena. În
1888 a fost numit Președintele „Academiei ortodoxe”,
unde s-a ocupat foarte mult cu dezvoltarea simțului și
sentimentelor naționale, scriind broșuri și răspândind
portrete naționaliste ca: Ștefan cel Mare, Aron Pumnul
și Hurmuzachi. //
titudinea noastră se îndreaptă, ca în atâtea alte rânduri,

către Doamna Farm. Maria Olar, președinta acestui
așezământ), sub forma epistolei care urmează, ale cărei
informații pot fi puse sub semnul întrebării (unele din-
tre ele), dar... prilej de cercetare pentru amatori:
Mult stimate Domnule Profesor,

La c. poștală adresată mamei mele vin a Vă răs-
punde în calitate de fiu – dând schița cerută asupra vie-
parcelate și împărțite poporului.

Tata a fost decorat de Patriarh cu „Crucea de
aur de la Mormântul Sf. Isus Christos”, în care se află
o așchie din Crucea pe care a fost răstignit.
După o suferință grea cu războiul din 1914 – a
murit, revenind la Mahala, în 1921, unde este înmor-
mântat.
Mama se află în vârstă de 78 ani aproape și nu
mai este stăpână pe toc.
Exprimăm pe această cale mulțumirile noastre
respectuoase pentru bunăvoința D-Voastră, cu distins
devotament și considerațiune.
Ing. Prof. și Cpt. Zaharescu Alexandru.
C-lung, str. Bradului 3.
Bucovina.
[Adresa pe plic: „Domnului Dr. Lecca Mora-
riu, Profesor pensionar, Râmnicul Vâlcea, str. G. Sto-
ianovici 7”, ștampila poștei: „Câmpulung Moldove-
nesc, 3 octombrie 1949”].
N-ar strica să detaliem (să completăm) unele

informații din scrisoarea fiului. Să vedem ce mai re-
ține Enciclopedia Bucovinei, a lui Emil Satco și Alis
Niculică, dintr-o viață activă, dedicată credinței și
nației: „Diacon, 1890; preot, 1894; exarh, 1894. Pre-
ot gr. ort. la Lucăcești, Mahala ș.a. A tradus din lim-
ba ucraineană lucrări de Isidor Vorobchievici și Art.
În anul 1889 a înființat „Calendarul Poporu- Manastirski. În 1909 a publicat lucrarea Românii și
lui”. Ca preot a clădit 3 biserici, 4 case parohiale, 2 habsburgii” – această lucrare îl provoacă pe pătima-
case pentru Biblioteci poporale. A fost ales de popu- șul Ion Grămadă (care l-a mai atacat, nefondat, și pe
lația din 3 sate – Volcineț, Dimca și Fântâna Albă – Teofil Patraș, starețul Mănăstirii Putna) la o reacție
pentru a pleca la Ierusalim, la Patriarhul Damianos, dură, pe când era student, prin O broșură umoristică.
L A R
1906, să cumpere pământul donat de Voievozi Patri- Câteva reflexiuni la „Habsburgii și Românii” părintelui
arhului din Ierusalim, care avea uzufructul. A cum- Victor Zaharovschi, Cernăuți, 1909, 8 p., care se află
părat aceste moșii cu suma de 1 milion fl. și au fost în fondurile Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai
Eminescu” din Iași. Ing. Mircea Irimescu, în vol. II
din Societatea pentru Cultura și Literatura Română în
S T O
Bucovina, mai adaugă: paroh în Lucavăț și Broscăuți,

traducător în limba germană al nuvelei sadoveniene
Răzbunarea lui Nour, iar în junele, la 1887, Cum
ajunge omul la sapă de lemn. La acestea, să ne mai ară-
tăm și noi cunoscători:
Pe când era student – președinte sau nu al so-
I
cietății „Academia ortodoxă” – Victor Zaharescu-Za-

haroschi, după cum semnează niște „mulțumite” în
P
gazetele vremii, inițiază câteva „înfăptuiri” benefice

E
pentru populația sătească, cea aflată mai departe de

„tainele” istoriei și culturii autohtone. Rezultatele în 1889; 2.000 portrete ale mitropolitului Silvestru
acestor întreprinderi „de grup” (erau implicați și cole- Morariu-Andrievici și 17 fotografii din istoria româ-
gii săi de studenție), însoțite de apeluri pentru sprijin nilor în 1890, precum și portretul lui Mihai Viteazul
financiar, le face cunoscute prin „Mulțumite publice” și testamentul politic al lui Ștefan cel Mare”, la care
apărute în „Revista politică” de la Suceava, preluate s-au mai adăugat „200 icoane ale Sf. M. Mc. Ioan cel
imediat și de „Tribuna” de la Sibiu, aflată sub „baghe- Nou de la Suceava”, suplimentate mai târziu cu încă
ta” filo-bucovineanului Ioan Slavici. Să le urmărim: 1.200 (p. 275-276).
– Urmând succesului cumpărării și distribu- – O a treia inițiativă lăudabilă, care avea să fie
irii gratuite a unor cărți din „Biblioteca poporală a continuată de alții, a fost debutul unui „Călindar al
Tribunei”, ajunge la ideea, „la care m-a adus juristul poporului bucovinean” ilustrat pe anul 1888, sprijinit
absolvat și fostul președinte al societății academice Ju- de oameni de condei ai timpului, după cum ne în-
nimea dl George Popovici [...] ca să colectăm banii științează și o notă de ziar: „... îmi iau libertatea de a
pentru tipărirea unei biblioteci poporale bucovinene”. mulțumi totodată în special prea cucerniciei sale d-lui
În anunțul din gazeta ardeleană, din 10/22 oct. 1886, Mihai Dracinschi, spiritual seminarial, pentru corec-
sunt anunțate și primele patru broșuri, fiecare în câte tarea părții calendaristice, și prea cucernicilor domni
1.000 de exemplare, dintre care „3.400 s-au împărțit Artemie Berariu, protopresbiter din Ceahor, și Iraclie
gratis în popor prin Bucovina întreagă și 600 exem- Porumbescu, paroh din Frătăuțul-Nou, pentru arti-
plare s-au dat librăriilor spre vânzare”: 1. Din viața colele lor instructive și folositoare poporului nostru,
lui Ștefan Vodă (un extras din Cronicile lui Kogălni- precum și tuturor celorlalți domni scriitori români
ceanu); 2. Ștefan Vodă și tătarii, de S. Fl. Marian; 3. care au binevoit a încuviința retipărirea istorioarelor și
Stejarul din Borzești, de N. Gane; și 4. Povești poporale poeziilor lor” („Tribuna” din 6/18 nov. 1887).
de I. Creangă, I. Slavici și Șt. Ștefurea. Din scrierea Trei ani în Siberia, publicată în ga-
Despre succesul în timp al acestui demers, care zeta „Bucovina” (Suceava, An. I, nr. 9-12, 27-30 mart.
a continuat până în 1892, ne dă detalii Pr. dr. Ioan 1919, p. 4), aflăm amănuntele crâncene ale deportă-
Paul Valenciuc, în cartea sa Preoțimea ortodoxă din rii în străfundurile Rusiei, totodată felii de viață ale
Bucovina în timpul ocupației habsburgice (1775-1918), bucovinenilor din vremea aceea, începând cu: „Dim-
Suceava, 2014: „...s-au tipărit și împărțit în mod gra- preună cu familia mea și cu multe mii de locuitori
tuit, în 152 de sate, câte 1.000 de exemplare din bro- cernăuțeni, eram silit și eu să mă refugiez spre munți”,
șurile: ... Nr. 4. Dănilă Prepeleac de I. Creangă; Stan unde „am petrecut cu familia mea vreo câteva luni, la
Bolovan de I. Slavici; Sfânta Vineri de Șt. Ștefureac; Voroneț, lângă Gura-Humorului”, de unde se hotă-
Nr. 5. Andrei Florea Curcanul de N. Gane și poezia răsc, în decembrie 1914, „a ne întoarce din Voroneț
Peneș Curcanul de Vasile Alecsandri; Nr. 6. Terminul la Mahala prin România (via Dorohoi – Mamornița),
L A R
Sf. Nicolae de protopresviterul Artemie Berariu; Nr. 7. deoarece aceasta prin Bucovina, din cauza luptelor,
Ileana Cosânzeana; Nr. 8. Norocul unui satulmărean; nu era posibil”. Trecem peste episoadele deportării și
Nr. 9. Dumitru Stan, nuvelă poporală prelucrată de ajungem la momentul revenirii pe pământ românesc,
S. Cobilanschi; Nr. 10. Un sfat prietenesc; Nr. 11. Din în Basarabia, unde primește „păstorirea provizorie a
cătănia mea de Artemie Berariu” (p. 275). parohiei Țarigrad, în județul Soroca. Aicea am stat S T O
– În paralel, un an mai târziu, anunță inten- vreo 10 luni, [...]. După aceea eram numit profesor
ția, „după putință”, de a tipări „felurite ilustrațiuni suplinitor de istoria română la gimnaziul rusesc de
ale bărbaților celor mai meritați pentru poporul nos- stat și la școala din Bender-Tighina, apoi eu și soția
tru bucovinean”, care să fie de asemenea distribuite mea cenzori pentru scrisorile rusești de la poștă și
gratuit în popor (anunț în „Tribuna” din 3/15 iun. pentru gazetele rusești din Bender. De la octombrie
1887). Dacă a reușit, ne spune același părinte Ioan 1918 înainte, m-a numit [...] inspector și misionar bi-
I
Paul Valenciuc: „...studenții teologi au tipărit: 400 sericesc al județului Bender-Tighina, care se compune
portrete mari ale baronului Hurmuzachi; 100 por- din 4 protopresviterate și peste 100 de parohii”. Și ca
P
trete cu Ștefan cel Mare și 100 cu Aron Pumnul, în urmare a unei boli „din cauza suferințelor îndurate în
E
1888; 1.200 portrete Ștefan cel Mare și Aron Pumnul Siberia”, revine în Bucovina în ianuarie 1919.

Revenim nițel în timp, la începutul războiu- să fie primit la academia militară din București și mi-
lui, pentru a desprinde câteva date și despre autorul au răspuns că-l primesc. Am plecat apoi cu fiul meu
R scrisorii: „Fiul meu, ca absolvent al școalei reale din în persoană la București și l-am înscris acolo ca elev
Cernăuți, era înscris atuncea la tehnica din Graz, al școalei de artilerie, condusă de directorul generalul
L A
avea însă mai multă aplecare pentru studiile militare. Vernescu. În anul 1916, a devenit fiul meu sublocote-
M-am interesat deci, încă în timp de pace, la ministe- nent la regimentul 1 artilerie de munte și a luat parte
riul de război din Viena, ca să fie primit la academia la 24 lupte crâncene în văile Jiului, sub nemuritorul
S T O
militară. Mi s-a răspuns că primirea va fi împreunată nostru general Dragalina. Astăzi e avansat la gradul de
cu mari greutăți. Sistemul cel revoltător al dualismu- locotenent și pentru vitejia sa este decorat cu coroana
lui austro-ungar pretindea, doară, ca la academia mi- României cu spade și cu alte decorații de război”. Stu-
litară să fie primiți în regulă numai elevi aristocrați diile efectuate și participarea glorioasă la campaniile
de naționalitatea germană sau maghiară. Având, după militare din timpul Primului Război Mondial îl fac
legile austriece, fiecare supus, până la vârsta de 42 de pe acest Alexandru Zaharescu să semneze epistola cu
I
ani, dreptul a emigra, m-am adresat încă în timp de mândrie: „Inginer, profesor și căpitan”.
P
pace la ministerul de război din București, ca fiul meu

E

Poezia şi cuvintele Liviu ANTONESEI
CHIPURI ŞI PRI VEL I Ş T I

V reme de peste cinci ani, în tinerețea mea,
am trăit cu obsesia Mallarmė în minte, am
citit tot, nu doar poeziile, pe acestea i le-am și tradus
este că uneori așa stau lucrurile. Prin urmare, pe cînd
lucram poemul, am ajuns la versul care, în schiță, suna
așa: „trunchiului său acoperit de scoarță ca de un scut!”.
în proză, cum procedase și el cu ale lui Poe, am copiat Nu suna rău, fonetic vorbind, dar „trunchiul” era ceva
pagini întregi din ediția Plėiades, pe care am avut-o, prea puternic, nu doar fonetic, ci și semantic. Cînd
atunci, la dispoziție numai cîteva luni. De Mallarmė spui „trunchi” spui ceva impozant, plin de forță etc.
m-a salvat Renė Char, care rămîne în continuare poetul Or, sentimentul care era vizat de poezie, oricît de puter-
meu preferat, dar măcar nu am mai făcut o obsesie! nic ar fi, oricît de încercat de timp, are mereu o anume
Una din spusele radicale ale lui StM, care m-a tulbu- fragilitate, o vulnerabilitate. Și am stat blocat minute
rat, este cea care spune că poezia nu se face cu imagini bune pînă cînd mi-am dat seamă că potrivit este „tul-
și metafore, ci din cuvinte. E la mintea cocoșului că pină”, aproape la fel de puternic fonetic, dar mult mai
poezia se face din cuvinte, metaforele și imaginile sînt îngăduitor semantic.
combinații de cuvinte, dar asta în ultima instanță, în Despre asta voiam să scriu, asta voiam să explic,
poezie apar ca atare. Pe deasupra, marele clasic moder- despre momentele în care ai nevoie neapărat de un anu-
nist francez era un extraordinar producător de imagini mit cuvînt, iar sinonimele, chiar aparent perfecte, nu-ți
și metafore. Metaforele trimit mai ales la simboluri ver- pot fi de folos. Cuvîntul care… Care spune adevărul?
bale, imaginile la cele non-verbale, dar e o chestiune de Cu siguranță nu, poezia are cu adevărul o relație mult
accent, ambele merg spre cele două ținte. Cred că am mai subtilă decît toate celelalte discursuri – științific,
rămas neînțeleși, marele poet și cu mine ucenicul, în filosofic, religios etc. -, asemănătoare muzicii sau plasti-
această privință… cii. Mai degrabă, cuvîntul acela, cuvîntul care nu poate
Dar ieri, cînd finisam schița poeziei pe care am fi înlocuit de niciun altul… Singurul cuvînt potrivit.
afișat-o apoi pe blog, mi-am dat seama că sînt situații
în care StM are dreptate sută la sută. Sigur, el vorbea 14 Iulie – 11 Septembrie 2022, în Iași
în absolut, nu se referea la situații izolate, important

ES EU Niadi-Corina CERNICA Zânele şi fetele de împărat

în basmele româneşti
Î n basmele românești apar zâne cu puteri de-

sebite și fiice de împărat, stăpâne ale unor
obiecte magice și ale unor cărți vrăjite. Ele farmecă
zâne și vede cum, seara, fiicele de împărat se îmbracă
în rochii frumoase, fiica cea mare bate cu piciorul în
pământ și ajung într-un tărâm vrăjit. Ele trec printr-o
și stăpânesc cele mai „năzdrăvane” obiecte, însemne pădure cu frunze de aramă, pe urmă printr-o pădure
ale puterii lor. cu frunze din argint, „alta cu foi de aur, trecură prin
În frumosul basm „Aleodor Împărat”, fiica lui altă pădure cu frunze numai din diamanturi și pietre
Verdeș-Împărat cere, pentru a se căsători cu un fiu de nestimate, care sclipeau de-ți luau ochii, și ajunseră
împărat, ca acesta să se ascundă și dacă îl găsește, ca- la un eleșteu mare. În mijlocul acelui eleșteu se ridi-
pul lui să fie tăiat. Dacă nu îl va găsi, se va căsători cu ca un dâmbuleț și pe dânsul niște palaturi cum nu
el. Dar fiica de împărat are un ochean magic, cu care se mai văzuseră până atunci. Palaturile împăratului
poate afla un om oriunde, „prin mare, pre pământ, rămăseseră jos de tot pe lângă acestea, care străluceau
prin văzduh”. Ocheanul este puterea ei fermecată, și de la soare te puteai uita, dară la dânsele ba. Și așa de
când Aleodor i se ascunde, prefăcut în insectă, în păr, cu un meșteșug erau făcute, încât te urcai în ele și ți
doar atunci nu este găsit. se părea că te cobori, și când te dădeai jos din ele ți
În povestea „Porcul fermecat”, cele trei fiice de se părea că te urci.” Acolo fetele de împărat, vrăjite,
împărat își citesc viitorul într-o carte vrăjită, ascun- dansează cu fiii de împărat, vrăjiți și ei, până li se rup
să într-o cameră unde nu aveau voie să intre. „Casa condurii.
n-avea nicio podoabă; dară în mijloc era o masă mare Vraja este ruptă, dar cel mai frumos basm fan-
cu un covor scump pe dânsa, și deasupra o carte mare tastic a prezentat o magie ciudată, cu un tărâm sub-
deschisă”. Fiecare fată de împărat află, pe rând, că se pământean care pare a cuprinde tot mirificul popular.
va căsători cu un fiu de împărat de la răsărit, cu un fiu O zână din basmul „Broasca țestoasă cea fer-
de împărat de la apus, și cu un fiu de împărat vrăjit. mecată” transformă orice lucru în flori, iar prin în-
Dar vraja o va rupe fiica cea mică a împăratului. Pen- crețiturile hainei ei cad mărgăritare. Poate lua, după
tru aceasta va primi sfaturi de la Lună, de la Muma voie, înfățișare de om sau de broască țestoasă.
Soarelui și de la Muma Vântului. În aceste basme, fiul de împărat, voinicul, este
În basmul „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ajutat de animale fermecate, de cai vrăjiți, de toate
fetele de împărat, care locuiesc pe tărâmul zmeilor, au ființele cărora le face bine sau le cruță viața.
palate de aramă, de argint și de aur pe care, plesnind Vrăjile, metamorfozele, tărâmurile subterane,
din bice fermecate, le transformă în mere de aramă, cu palate de aramă, argint și aur, cu grădini din meta-
argint și aur. Merele vor redeveni palate. Merele fer- le și pietre prețioase, instrumente magice – sunt pre-
mecate și bicele magice sunt ale celor trei fiice de îm- tutindeni în basmele culese de Petre Ispirescu.
părat. Este un asemenea sentiment al magicului și
O poveste de un fantastic mirific, o poveste mirificului în poveștile românești, încât pare o carac-
ciudată precum „Cele douăsprezece fete de împărat teristică constantă a spiritului popular.
și palatul cel fermecat” prezintă cele mai frumoase Zânele și fetele de împărat sunt fermecate, ca-
vrăji și tărâmuri din altă lume. Douăsprezece fete de pabile de metamorfoze, de mânuirea obiectelor vrăji-
împărat lasă, în fiecare dimineață, la ușa palatului, te, de traversări ale tărâmurilor subterane. Ele farme-
douăsprezece perechi de conduri rupți și nu se știe că sau sunt fermecate, rup vrăji sau sunt vrăjite.
de ce. Cel care va afla ce se întâmlă, va fi răsplătit În „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
de împărat. Dar toți cei care voiau să afle, diminea- moarte”, tărâmul magic al nemuririi și tinereții este
ța nu mai erau găsiți și nimeni nu știa unde sunt. în stăpânirea a trei zâne, a trei femei care îl întâmpină
Flăcăul din poveste devine nevăzut cu ajutorul unei pe fiul de împărat.
Basmele populare dau un rol aparte zânelor și tastice din basme vin să o audă; cu ele se află Duduia
fetelor de împărat: uneori sunt crude, alteori bune; Lizuca și Patrocle. Povestea Zânei este chiar scopul
ele pun în mișcare un supranatural cu care trebuie să acestei adunări și basmul pe care nimeni nu-l va uita.
se lupte eroul, sau care îl ajută. Un fiu de împărat iubește o zână care apare pe culmi-
Alte personaje fantastice din folclorul româ- le munților. Nimeni nu o vede în afară de el, iar fiii
nesc, cu puteri magice uriașe, dar negative, sunt Ști- de boier nu-l cred pe fiul de împărat și nici că zâna
mele și Ielele. Ca și fetele de împărat, uneori ca și există. Fiul de împărat îi cere un inel și apoi taie pe
ascuns o șuviță din părul
zânei, dar șuvița dispare
în mâna lui. Zâna nu mai
apare, iar fiul de împărat
nu mai crede în existența
ei; până la moarte a avut
sufletul trist. „Adunân-
du-se un sobor mare de
învățați și vraci împre-
jurul lui Făt-Frumos, au
deschis cărți, au întins
pergamente, au ținut cu-
vântări lungi și au dove-
dit deplin că-n dumbra-
va noastră nu este nici o
zână și totul nu-i decât
o bolnavă închipuire.
Atunci Făt-Frumos, cre-
zându-i, a încălecat și s-a
întors cu mare alai la îm-
părăția lui. Dar era îne-
gurat și cu inima mâhni-
tă, și multă vreme după
aceea stătea și se gândea
ca la ceva pe veci pierdut;
dar icoana cea minunată
de altădată nu-i mai lu-
mina negura ceasurilor.
Și a murit cu sufletul
uscat și bătrân ca al tutu-
ror oamenilor. Și în clipa
zânele, ele nu au nume (un nume generic, purtat de morții nu i-a adus nimeni floarea mângâierii.”
orice zână, pare a fi Cosânzeana sau Sânzâiana); a le Acesta este adevărul și povestea spusă de Zână
rosti numele înseamnă a fi destinat nenorocirii sau ființelor din basme și Lizucăi. Mesajul este frumos și
U
urii lor. Trăiesc în locuri izolate, în care nu poate căl- simplu: pentru ca o poveste să existe, trebuie să crezi
ca omul. Ele cântă și dansează în văzduh. Sunt Fru- în ea.
E
moasele, Puternicele... Sunt cele cărora nu li se spune Basmele culese de Petre Ispirescu arată, prin
S
numele. zânele și fiicele de împărat, un orizont al supranatura-

În „Dumbrava minunată”, în centrul povestirii lului, al farmecelor și al metamorfozelor care comple-
E
este povestea Zânei, poveste pe care toate ființele fan- tează viziunea folclorică asupra miraculosului.

EVE NI MENT Doina CERNICA Saloanele Bucovinei
Două zile minunate printre cărți și cititori la Cernăuți ai Ginei Puică, cursurile sale fiind bogat
completate de o mulțime de acțiuni de popularizare
Ș i în acest an, 2022, al războiului (spre deose-

bire de cei doi precedenți, ai pandemiei), în
zilele de 12 și 13 mai, cărți, cititori și autori, edituri și
a datinilor și tradițiilor noastre, a monumentelor și
frumuseților României, de implicarea în desfășurarea
meselor rotunde (ale căror comunicări constituie sub-
librării au însuflețit holul central din corpul A al Uni- stanța cărții) a unor invitați și din alte țări ale Europei.
versității „Ștefan cel Mare” Suceava sub arcada ediției a „Am participat cu emoție la întâlnirea finală, unii au
VIII-a Salonului Internațional de Carte „Alma Mater lăcrimat”, a mai povestit prorectorul, stârnind frumoa-
Librorum”, cu tema „Cartea – sursă de înțelepciune, se aduceri aminte și în sufletul câtorva participanți la
destindere și combatere a dezinformării” și cu Editu- lansare: prof. Elena Purici și ziarista Maria Toacă, din
ra Universității Naționale „Iuri Fedkovici” Cernăuți, Cernăuți, universitarul Enrique Nogueras, din Gra-
Ucraina – invitată de onoare. nada – Spania, Maria Olar, președinta Fundației Cul-
Cu un cald bun venit din partea comitetului de turale „Leca Morariu” Suceava. Iar de la microfon,
organizare – bibliotecarele Lăcrămioara Ciobanu, Lili- jurnalistul, politologul, universitarul Marin Gherman
ana Ciobanu, Mihaela Cristea, Antoneta Mihailescu, a avut un mesaj de încredere în bucovineni – „Bucovi-
în frunte cu directoarea Bibliotecii Universității, prof. nenii, întotdeauna drepți” și în Bucovina – „Bucovina
univ. dr. DHC Sanda-Maria Ardeleanu, inima acestui a reușit să treacă prin atâtea încercări și a ieșit întot-
Salon – și a conducerii Universității, prin glasul prorec- deauna consolidată. O va face și acum!” Mulțumind,
torului Mircea A. Diaconu, manifestarea a fost deschi- Gina Puică și-a exprimat regretul de a nu fi putut lansa
să, conform tradiției sale, de un „raport” la zi al Editu- volumul întâi la Cernăuți, regret însă atenuat de pre-
rii Universității, prezentat de directorul acesteia, lector zența aici a atâtor cernăuțeni. Iar temerii care o încear-
univ. dr. Victor-Andrei Cărcăle, și de lansarea unui vo- că nu o dată, legat de intensificarea naționalismelor în
lum reprezentativ pentru politica sa editorială, „Pe fibra furtuna războiului, i-a opus, cu surâsul cu care o vor
textului. 50 de lecturi complice” de Elena-Brândușa păstra în memorie atâția și atâția cernăuțeni, români
Steiciuc. Cartea a fost prezentată elogios de Mircea A. și ucraineni, speranța că „vor domina interferențele și
Diaconu, care a vorbit despre un exercițiu critic funda- dialogul”. Și pentru că, Doctor în Literatură franceză
mentat pe toleranță, un exercițiu prin care autoarea in- al Universității Nice-Sophia Antipolis din Franța, Gina
tră în dialog cu figuri extraordinare din lumea întreagă, Puică lector de limba română șapte ani la Strasbourg,
dar și cu suceveni, din rândul acestora Elena-Brândușa în Franța, și șase ani la Cernăuți, în Ucraina, a făcut
Steiciuc prețuind cărțile semnate de Mircea A. Diaco- pentru cunoașterea limbii române și învățarea sa corec-
nu, Maria Elena Cușnir, Doru Olaș, Alexandru Ovidiu tă cât unii dascăli de română o viață la catedră, ne-am
Vintilă, Constantin Severin, Tiberiu Avram, Constan- bucurat să aflăm de valorificarea acestei experiențe în
tin Papuc, în a căror valoare crede cu tărie. volumul său „Româna ca limbă străină (RLS). Caiet de
Un alt glas al conducerii Universității, glasul exerciții (A1,A2,B1,B2)”, Editura Universității „Ștefan
prorectorului Ștefan Purici, a apreciat importanța te- cel Mare” din Suceava, 2021, prezentat publicului în
mei și calitatea Salonului, Domnia Sa aplecându-se de limba română de studenta ucraineană Sofia Șevciuc. O
asemenea asupra unei cărți apărute la editura univer- altă inițiativă Gina Puică, inițiativă și aceasta de fru-
sității sucevene, „Interferențe lingvistice și culturale la moasă amintire, Cenaclul Transfrontalier „Mașina cu
Cernăuți și în lume. Eminescu în limbile lumii (tradu- Poeți”, a fost menționată de Cezar Straton, atunci când
ceri, receptare critică și academică)”, volum coordonat a vorbit despre cartea sa, „Cernăuți acum un veac”.
de Gina Puică și Liubov Melniciuk, cu un sincer cu- Pentru că exceptând-o pe directoarea San-
vânt de laudă pentru cei șase ani de lectorat de română da-Maria Ardeleanu și echipa sa, nimeni nu a reușit să
cuprindă integral cele două zile ale Salonului, voi po- familia Ardeleanu, număr dedicat ediției de anul trecut
meni doar câteva din momentele care m-au apropiat a simpozionului national cu participare internaționa-
de microfonul și canapalele invitaților: lansarea cărții lă organizat la Universitate, „Contribuția bibliotecii la
„România 1848-1947. Afirmarea unei națiuni” de Ioan afirmarea diversității culturale în spațiul românesc”, și
Popoiu, răsfoită pentru participanți de Dana Căprice- coordonat de Sanda-Maria Ardeleanu, Florentina Ghe-
ru, redactor-șef al Editurii Pro Universitaria București, rasim și Despina Doina Rotaru, revistă căreia îi dorim
unde a fost tipărită, și de bibliografa Elena Pintilei; a drum bun, cititori avizați și sponsori pe măsură, care
numărului 109-110 al revistei „Siamo di Nuovo Insie- nu au uitat cât datorează bibliotecilor din viața lor.
me” a Asociației Italienilor din România (RO.AS.IT.), Consider că se cuvine să menționez și cărțile care
cu intervenții semnate de președinta Asociației, Ioana m-au implicat: ca prezentatoare, alături de dr. Mihai C.
Grosaru, și de Olivia Simion, redactor-șef al interesan- Ardeleanu și de Rozalia Motrici, „Portretul robot al co-
tei și frumoasei publicații; parcurgerea pentru public respondentului local radio” de Mircea Motrici, StudIS,
cu priviri prietenoase de către Mircea A. Diaconu a Iași, 2021, cu un cuvânt înainte de Grigore Ilisei, edi-
volumului „Condeie regale în Convorbiri literare”, tată (ca și celelalte 10 apariții postume) prin grija soției,
Editura Timpul, Iași, 2022, și a cărții de versuri „Noli aceasta marcând și cei 15 ani care au trecut de la stinge-
me tangere”, Editura Cartea Românească Educațional, rea din viață a cunoscutului reporter radio al Bucovinei,
deopotrivă, prozator și poet, iar ca
autoare, alături de artista plastică
Dany-Madlen Zărnescu, „Grădi-
nile mănăstirii”, carte apărută, sub
egida Sfintei Mănăstiri Voroneț,
la excelenta editură Mușatinii Su-
ceava (reprezentată la Salon, cu cel
mai frumos stand, de Doamnele
Mușatine Raluca Giurcă și Dana
Giurcă) și generos prezentată de
universitara Carmen Cornelia Ba-
lan și de poetul Alexandru Ovidiu
Vintilă, cărora le mulțumesc din
inimă.
Dinamică, luminoasă, răs-
T
pândind energia bună a prieteniei,
conf. univ. dr. Victoria Fonari de
N
la Universitatea de Stat a Moldo-
vei și-a reprezentat cu cinste țara,
E
dovedindu-se o veritabilă insti-
Iași, 2021, de către Vasile Păvăleanu, amândouă cu o tuție. Cu excepția prezentării cărții sale „Hermene- M
unică autoare, Aurora Ciucă; lansarea impresionantu- utica mitului antic în poezia din Republica Moldova
lui volum al cunoscutului jurist și universitar Vasile (1990-2010)” de lector univ. dr. Niadi-Corina Cerni-
I
Păvăleanu, „Drept penal special”, cu lecturi avizate din ca, despre toate celelalte cărți care au umplut standul
partea decanului Facultății de Drept și Științe Admi- Chișinăului a vorbit singură, când la microfon, când
N
nistrative a USV – conf. univ. dr. Camelia Ignătescu în particular, și a asigurat competent dialogul online cu
și a prof. univ. dr. Antonio Sandu, directorul Editurii ceilalți invitați de peste Prut, de la Universitatea Libe-
E
Lumen, Iași, unde a apărut volumul; și nu în ultimul ră Internațională din Moldova – conf. univ. dr. Victor
V
rând, semnalarea de către Salon a apariției primului nu- Untilă și de la Institutul Patrimoniului Cultural – cer-
măr al revistei anuale a Bibliotecii USV, la Editura De- cetător științific Adrian Dolghi, dr. Violeta Tipa, conf.
E
miurg, în 50 de exemplare finanțate cu generozitate de univ. dr. Ana Ghilaș, conf. univ. dr. Vitalie Malcoci.

A prezentat cărți de Anca Ghilaș, Raisa Osadci și Ta- dr. Gabriela Platon, stavroforei Elena Simionovici, mo-
tiana Ciocoi, Lidia Culicovschi („Bibliografia Nicolae nahiilor Teofana Vlad, Daniela Nechifor și rasoforelor
T
N Dabija, 2019, pe care a dăruit-o din partea autoarei Bi- Hristofora Dranca și Alexia Pintilii, cu evocările sta-
bliotecii USV), dar a vorbit cu patos și despre Nicolae reței dr. Gabriela, stavroforei Elena și a dr. Mihai C.
Dabija, cel din cartea sa, „Nicolae Dabija sub semnul Ardeleanu, despre bucurii și suferințe trăite împreună,
orfic”, Editura Princeps Media, Iași, 2022, și din filmul moment orchestrat cu o bună cunoaștere a oamenilor
N I M E
proiectat la Salon, „Nicolae Dabija – generația Ochiul și cu o mare știință a sufletului de Doamna Profesoa-
al treilea”, realizat cu susținerea Bibliotecii Municipale ră, universitara Carmen Cornelia Balan. Și urmărit cu
„B.P.Hasdeu” Chișinău pe un scenariu care îi aparține. respirația tăiată de numeroși participanți, începând cu
Nemaiterminând să scrie dedicații, să se îmbrățișeze cu universitara Olimpia Mitric, matematiciana Gabriela
prieteni, uitând parcă faptul că autobuzele, ca și tre- Drișcu, Elena și Vasile Balan, apropiați ai obștii Voro-
nurile, nu așteaptă, Victoria Fonari a ieșit în ultimul nețului, realizatoarea TV Ana Filoteanu, scriitorul itali-
moment, cu un troller, două sacoșe și un rucsac pline an Antonio Rizzi…
E
de cărți și diplome, cu părerea de rău că pleacă înainte Simțind nevoia, în spiritul sentimentelor insu-
de închiderea Salonului și cu bucuria Salonului de a o flate de când ne știm de carte, să închei acest mănunchi
V
fi avut oaspete și la această ediție. de decupaje din filmul întotdeauna așteptatului și bi-
Cea mai răscolitoare întâlnire, nu doar pentru nevenitului Salon „Alma Mater Librorum”, cu sugestia
E
mine, a fost cu invitații care au trecut granița, venind la unei speranțe privind rolul și soarta lecturii în lumea
Salon, la Suceava, din nordul Bucovinei: cunoscutele, noastră, așez pe hârtie numele celui mai fidel cititor al
prețuitele și dragile noastre Elena Nandriș, „primărița”, Bibliotecii Universității Suceava: studentul masterand
cum i se spune în continuare după mulții și rodnicii Daniel Petru Sandu. Viitorul cărților noastre se află în
ani în fruntea comunei, în conducerea căreia se află și mâinile sale.
acum ca șefă a Direcției de Cultură, și ziarista și scri-
itoarea Maria Toacă, împreună cu Mariana Boiciuc, Cu o carte-monument și o temă pasionantă,
directoarea Bibliotecii Comunale Mahala, Dumitru traducerea, Salonul Literaturii Române din Buco-
Zaidel, directorul Căminului Cultural Ostrița, și tână- vina
ra îndrăgostită de scrisul poeziei Taisia Bivolaru. Lucră-
tura, dar și lucrarea istoriei au vrut astfel ca Ucraina să După doi ani de absență din calendarul eveni-
fie reprezentată aievea la Salonul USV de cinci români. mentelor mult așteptate, Salonul Literaturii Române
Care au vorbit – Maria Toacă și Elena Nandriș – despre din Bucovina și-a redeschis porțile, joi, 9 iunie 2022, la
soarta grea a limbii române și a cărții în limba română, Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, pentru cea
tot mai grea în ultimii 70 de ani și foarte grea de la înce- de-a XVII-a ediție a sa. Cu un bine venit stand de carte
putul războiului. Și despre porțile deschise de Mahala sub egida Alexandria Librării, cu implicarea reprezen-
(Mahalaua deportatei în Siberia Anița Nandriș, Ma- tanților acesteia – Cezar Căilean și Rodica Pușcașu -,
halaua savanților Nandriș, Mahalaua româncei Elena cu o inspirată expoziție de carte – cu autori bucovineni
Nandriș și a istoricului literar Ștefan Nandriș) cărților și traducători bucovineni, în primul rând -, realizată de
Bibliotecii „Glasul Bucovinei” din Cernăuți și refugia- Alis Niculică, cu o carte-monument, dar și alte cărți
ților din Ucraina întreagă. interesante și cu o temă palpitantă, traducerea, Salonul
Cel mai înălțător, cel mai original și cel mai a avut toate datele unei reușite. Și a și fost, cum ne-au
aplaudat moment al Salonului Internațional de Carte încredințat cei care venind de departe au depus un plus
al Universității Suceava 2022 – salon marca prof. univ. de efort pentru această întâlnire: prof. Paraschiva Abut-
dr. DHC Sanda-Maria Ardeleanu - a fost momentul năriței și col. Ioan Abutnăriței din Vatra Dornei, prof.
omagial „In Memoriam Stavrofora Irina Pântescu” dr. Luminița Reveica Țaran din Câmpulung Moldove-
al Sfintei Mănăstiri Voroneț, cu recitarea, filmată și nesc, și Mioara Beraru din Bogdănești. Nemaivorbind
proiectată, a Irinei Pântescu - amintire înduioșătoare de stavrofora Elena Simionovici, președinta de onoare
a zilelor împreună pentru fiicele sale duhovnicești, cu a Societății Scriitorilor Bucovineni, (mereu) cu destule
înălțătoarele cântări ale stareței de-acum - stavrofora probleme de rezolvat la Sf. Mănăstire Voroneț! Legat de

participare, să pomenim și câțiva suceveni iubitori de dă” Câmpulung Moldovenesc, Eusebiu Camilar, Vir-
carte, Maria Olar, Lucia Pușcașu, Despina Satco, Delia gil Tempeanu, fost profesor la „Nicu Gane” Fălticeni,
Leizeriuc, Ciprian Bojescu, Constantin Horbovanu, Alfred Margul Sperber, la cărți care omagiază traduce-
Emil Simion, să ne exprimăm încă o dată părerea de rea ca poartă spre universalitate, ca „Miorița străbate
rău de a nu-i fi putut avea alături pe tradiționalii invitați lumea” a lui Ion Filipciuc și „Mierlă neagră pe zăpada
din Regiunea Cernăuți, dar și bucuria prezenței a patru albă” de Doina Cernica, la traducătorii suceveni ai po-
doctoranzi din Senegal ai prof. univ. dr. Sanda-Maria veștilor noastre, Marius Roman, Gina Puică, Ramona
Ardeleanu, bursieri „Eugen Ionescu” ai Guvernului Țăranu, Corina Dehrler și în cele din urmă la activi-
Român prin Agenția Universitară a Francofoniei. De tatea personală de traducător, cu atașamentul pentru
altminteri, prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, co- Susanna Tamaro și „Mergi unde te poartă inima”, cea
ordonatoarea Salonului Internațional de Carte „Alma mai vândută carte pe mapamond a unui autor italian
Mater Librorum” al Universității „Ștefan cel Mare” Su- din secolul XX.
ceava, de recunoscut prestigiu, a venit și cu două coșuri Despre propria activitate de traducător a vorbit
frumoase de flori pentru colegele sale protagoniste ale și prof. univ. dr. Muguraș Constantinescu, amintin-
Salonului de la Biblioteca Bucovinei, profesoarele uni- du-și cu plăcere că debutul literar l-a constituit o tra-
versitare Muguraș Constantinescu și Elena-Brândușa ducere, afirmând că problema și fenomenul traducerii
Steiciuc, și cu un cald salut, cu un cuvânt de apreciere reprezintă în cazul său o preocupare veche, încă din
pentru organizatori – Biblioteca Bucovinei și Societa- liceu, că traducerea este o activitate pasionantă, îmbo-
tea Scriitorilor Bucovineni, sub auspiciile Consiliului gățitoare, determinând dependență, după care a men-
Județean, în colaborare cu Alexandria Librării – și unul ționat câțiva din valoroșii scriitori și teoreticieni literari
de prețuire pentru proiectul Universității sucevene, „O pe care i-a transpus în limba română și pe care i-a și
istorie a traducerilor în limba română”(ITLR), al cărei cunoscut, având norocul să poată intra în dialog cu ei
prim volum, după lansarea la Universitate, a fost adus – Pascal Bruckner, Gérard Genette, Jean Burgos, Alain
acum în fața comunității. Montandon ș.a. A povestit de asemenea despre școala
Deschis de managerul instituției-gazdă, dr. Ghe- masterală de traducere literară și despre revista „Atelier
orghe Gabriel Cărăbuș, și moderat de dr. Alexandru de Traduction”, de care s-a ocupat ani în șir, fondate la
Ovidiu Vintilă, Salonul a pus întâi în dezbatere „Tradu- Universitatea Suceava de Irina Mavrodin. Pe scurt, o
cerea de carte în Bucovina. Un fenomen complex”, Ale- colecție impresionantă de „partituri” de evidentă com-
xandru Ovidiu Vintilă evocând traducerile eminesciene plexitate și dificultate – o viață de intelectual veritabil!
din Kant, traducerea „Coranului” de Silvestru Isopescul, –, care au convers, cu mult curaj, dar și cu profunda
traducerile din Kant și Aristotel ale lui Traian Brăileanu, competență necesară, spre „simfonia” acestei cărți-mo-
T
personalitatea lui Dan Slușanschi, între altele „antreno- nument, „O istorie a traducerilor în limba română”,
rul” olimpicilor noștri la greacă și latină, fiul importantu- Editura Academiei Române, din care a apărut – și a fost
N
lui traducător bucovinean Barbu Slușanschi. lansat la Salon - vol. I, dedicat secolului XX, cu Mugu-
Următoarea intervenție, care ne-a aparținut, a raș Constantinescu, Daniel Dejica și Titela Vîlceanu,
E
pornit de la studiul „Eminescu traducătorul” al lui Zoe coordonatori și cu 116 coautori. Cu un răsplătitor și
Dumitrescu Bușulenga, cu accent pe virtuțile forma- încurajator cuvânt înainte semnat de o personalitate de M
toare, instructive ale acestei preocupări, și s-a referit la anvergura lui Mircea Martin, Doctor Honoris Causa
fenomenul „zoriștilor” cernăuțeni, cu un șirag de im- al Universității Suceava. În continuare, prof. univ. dr.
I
portanți traducători, începând cu Paul Celan și con- Muguraș Constantinescu a oferit participanților amă-
tinuând cu Vasile Levițchi, cu prietenii noștri, Mircea nunte despre viziunea, arhitectura și construcția acestei
N
Lutic, Grigore Crihan, Elena Marița, Tudor Andrieș impresionante creații umaniste, cu câteva surori și de-
și Maria Toacă, la cei publicați de „Zori noi” – Mihai opotrivă unicat în Europa, începute în urmă cu patru
E
Bândea și de „Crai nou” Suceava – Stan Velea, Micaela ani. Toate, în măsură să ne facă să vedem în originea sa
V
Ghițescu, Angela Hondru, Elisabeta Isanos, Ion Coz- suceveană, bucovineană un motiv de profundă mân-
mei ș.a., la nume mari asociate de asemenea Bucovinei, drie: astfel de opere apar o dată la o sută de ani!
E
ca Ioan Bilețchi-Albescu, fost profesor la „Dragoș-Vo- După care prof. dr. Isabel Vintilă și-a prezen-

tat bunele impresii despre ITLR, generate de o atentă puse la Secția de Artă.
răsfoire a acesteia online, în vreme ce volumul dăruit Deși neinclusă în program, a fost bine venită și
T
N de Muguraș Constantinescu Bibliotecii Bucovinei - în ascultată cu interes și prezentarea de către Isabel Vintilă
carton și hârtie, coperte cartonate ca să țină bine legate a cărții „Provocări lingvistice în social media” de Sil-
cele 1440 de pagini, hârtie de Biblie, cum se spune cu- via-Corina Nutu.
rent -, trecea, cu respect, interes, curiozitate, prin mâi- Dar, firește, darul cel mai prețuit de fiecare par-
N I M E
nile, sub privirile participanților la Salon. ticipant a fost cel al primului număr (triplu) pe acest an
Filolog, teolog, fără „rangul de traducător”, dar al revistei „Bucovina literară”, prezentată de redactorul
cu o mulțime din cărțile sale despre Voroneț în limbi său șef, Alexandru Ovidiu Vintilă, în termeni de la sine
străine de circulație în toate colțurile lumii, stavrofora de înțeles de afecțiune și bucurie.
Elena Simionovici a povestit despre bucuria pe care o Privitor la revistele care apar la Suceava, un dar
vede pe obrazul pelerinilor, turiștilor cărora le este ghid la fel de cu drag primit a fost și primul număr (dublu)
când află că pot găsi mai multe lucruri despre sfântul pe 2022 al „Scriptum”, publicația trimestrială a Biblio-
E
lăcaș în standul de la poartă, cu volume și în limba lor tecii Bucovinei. Care de care mai atrăgătoare, „Bucovi-
sau într-o altă limbă pe care o cunosc. Și despre propria na literară” cu o lucrare pe coperta I de pictorul francez
V
bucurie când descoperă în lume, la un obiectiv istoric, Georges Mazilu (care ilustrează numărul în întregime),
de pildă, un pliant în limba română sau despre emo- iar „Scriptum”, cu una de pictorul fălticenean Gabrel
E
ția pe care a încercat-o în Franța, la castelul Muzeului Baban!

„Alexandre Dumas, când a văzut la loc de cinste o edi- Desigur, ca și desfășurarea Salonului, nici relata-
ție în limba română a „Celor trei mușchetari”. rea noastră nu poate trece peste mențiunea semnificati-
Preocupată de traducere din perioada studen- vă a existenței a două redacții în Suceava în care munca
ției, și prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc a vorbit de traducător se află la mare preț, „Polonus”, revista
despre aceasta ca despre o activitate „cizelantă, stimula- Uniunii Polonezilor din România – Dom Polski, și
tivă”, care nu te scutește nici de „suferințe și autorepro- „Siamo di nuovo insieme”, revista Asociației Italienilor
șuri”. Deși cu numeroase traduceri la activ, între care din România -RO.AS.IT. Mențiune însoțită în amin-
cărți de Patrick Modiano, laureat al Premiului Nobel tirea noastră de susurul concertului de chitară clasică
pentru Literatură, a preferat să nu insiste asupra aces- al artistului german Stefan Barcsai, care, împreună cu
tei experiențe, alocându-și minutele cuvenite amintirii, recitarea actriței Clara Popadiuc, după poeta bucovi-
elogiului mentorului său, poeta și traducătoarea Irina neană, Rose Auslander, originară din Cernăuți, urma să
Mavrodin și prezentării propriei cărți, recent apărute, aibă loc pe 11 iunie 2022 – sub auspiciile Consiliului
„Pe fibra textului. 50 de lecturi complice”, despre care Județean Suceava în parteneriat cu Consiliul Regional
imediat după aceea avea să vorbească și Alexandru Ovi- Schwaben (Germania) și Inspectoratul Școlar Suceava
diu Vintilă, evident din perspectiva cititorului, dar și - Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, în
a plăcutei surprize de a se regăsi în sumar cu ultima sa Sala Auditorium „I. C. Fluerici” a Colegiului. Cu im-
carte de poezie . plicarea entuziastă a Corinei Dehrler.
Tot Alexandru Ovidiu Vintilă a prezentat (cu La sfârșit, am întârziat cu toții la o poveste, o plă-
generozitate) și „Grădinile mănăstirii” de Doina Cer- cintă și o lacrimă de vin, în atmosfera aceea de frățietate
nica și Dany-Madlen Zărnescu, Mușatinii, Suceava, pe care întâlnirile culturale o generează, cu gândul la cei
2022 (și aceasta o carte cu pagini traduse de Mugu- care au fost cândva cu noi și nu mai sunt: Dany-Madlen,
raș Constantinescu și de Arghir Dani Zărnescu). Este care nu a apucat să vadă „Grădinile mănăstirii”, Cristi-
vorba de ediția apărută sub egida Bibliotecii Bucovinei na-Maria Pârvu, Dana Conkan și Lora Bostan, care nu
„I. G. Sbiera” Suceava, egidă explicabilă prin statornica au mai apucat să vadă volumul I al valoroasei „Istorii”,
legătură a Bibliotecii cu Sf. Mănăstire Voroneț, despre a Irina Mavrodin, născută într-un 11 iunie, căreia i-a fost
cărei reînviere și renaștere povestesc filele de cronică ale dat să se bucure doar în ceruri de ITLR, adică de tri-
cărții, cu reproduceri după minunate lucrări ale artistei umful mișcării universitare pentru traducere inițiate la
plastice Dany-Madlen Zărnescu, din a cărei creație, cu Suceava. La toți ai noștri, neamuri și prieteni, în boarea
totul aparte, două lucrări, donate Bibliotecii, sunt ex- dulce iscată de apropierea Moșilor de Vară.

Cu un fir de sânziană la poarta încă Doina CERNICA
T
nedesluşitului Vasile Lovinescu
N
N I M E
C u o viață nespectaculoasă la vedere, nici pe
departe pe măsura celei interioare, intelec-
tuale, Vasile Lovinescu are un destin postum aparte,
și în anul următor, de data aceasta în casa sa, Muzeul
de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni. Tot acolo l-au sărbă-
torit, deoarece toate comemorările unei personalități de
aproape fericit. Membrii cercului său de studii și me- anvergura lui Vasile Lovinescu sunt sărbători, și în anii
ditație tradițională, „Hyperion”, înființat în anul 1958, următori, timpul măsurat în distanță micșorând numă-
în frunte cu Florin Mihăescu și minunata doamnă Ro- rul membrilor „Hyperion”, dar niciodată pe cel al par-
xana Cristian, l-au urmat la Fălticeni, unde a revenit în ticipanților, pe scenă și în sală. Însuflețiți, iată, îndată
1980, și continuă să-i fie alături, păstrându-i vie amin- va fi un deceniu, de exemplul admirabilei doamne dr.
E
tirea. Omul, maestrul evocat și lucrările sale editate, Roxana Cristian, singura dintre membrii „Hyperion”
reeditate și mai ales studiate, i-au preschimbat pe disci- neîmpiedicată, nedescurajată, neînfrântă de acest timp
V
poli în convivi la un select banchet spiritual. Nu mulți măsurat în distanță. Și, cred, sunt convinsă, susținută
E
scriitori, oameni de cultură români au avut, au parte de de dl Dan Iacob, dar mai ales de dnele prof. Eleonora
o astfel de sinceră, tulburătoare solidaritate intelectuală Bulboacă, Mioara Gafencu și poate de-acum înainte
și afectivă și după trecerea la cele veșnice. Cei ce i-au și de prof. dr. Mihaela Grădinariu, pentru că așa i-a
fost apropiați au împărtășit magnetismul personalității fost scris încă mult nedeslușitului Vasile Lovinescu să
sale altora, fermecându-i, marcându-i, mai mult, des- strălucească la acest ceas într-o constelație predominant
coperind printre ei urmași. Astfel, o găsesc pe dna prof. feminină.
Eleonora Bulboacă în celebrarea avizată a creației lui Și pentru că am pomenit de un deceniu, de
Vasile Lovinescu și acum 20 de ani, în neuitata întâl- două, să ne gândim la cele patru care se vor împlini în
nire pentru mine a membrilor cercului „Hyperion” și a anul 2024 de la trecerea Maestrului Vasile Lovinescu în
altă dimensiune. Și la omagierea sa în
Fălticeni, așezare atât de mult datoare
Lovineștilor și lovineștienilor. Inclusiv
cu o carte care să valorizeze și astfel
întâlnirile din acest spațiu, sub soarele
din miez de iulie, cu Vasile Lovinescu
și cu amintirea sa.
*
Efortului dr. Roxana Cristian
de a face drumul lung sub arșița lui iu-
lie 2022 de la București la Fălticeni și
al prof. Eleonora Bulboacă de a organi-
za o nouă ediție a Colocviului „Vasile
Lovinescu” în colaborare cu Biblioteca
Municipală „Eugen Lovinescu” Fălti-
ceni sub egida Primăriei Municipiului
Fălticeni, intelectualii fălticeneni i-au
răspuns cu o participare pe măsură. Li
simpatizanților săi din casa părintească a lui Vasile Lo- s-au alăturat, iubitori ai creației misteriosului scriitor
vinescu, Galeria Oamenilor de Seamă Fălticeni de azi, și oameni ai cărții, și din alte localități: finii dr. Roxa-
cu Maestrul Ion Irimescu invitat de onoare, cum a fost na Cristian, medicii Camelia și Sorin Maximeasa, din
Mogoșaia-București, ing. Dan Iacob cu soția, din Pia- Despre „Sânziene. Sfaturi de taină”, despre bă-
tra Neamț, farm. Maria Olar, președintă, și Ion Olar, taia noastră la poarta neștiutului cu un fir de sânziană,
vicepreședinte, ai Fundației Culturale „Leca Morariu” vorbește prof. Mioara Gafencu, venită la întâlnire cu
Suceava, prof. Irina Ciobotaru cu trei elevi din clasa a un mănunchi de flori ale Sfântului Ioan Botezătorul
IX-a de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Sucea- încă purtându-și darul unui subtil parfum. Dar și des-
va – Delia Velnicer, Radu Andrei Gherman și Matei pre peregrinajul descinzând din „încrengătura transil-
Clem, ec. Artemiza Ivanciuc, tot de la Suceava, prof. văneană” a familiei, despre peripateticile „taciturnului
dr. Luminița Raveica Țaran de la Câmpulung Moldo- și solitarului gânditor”. Și despre faptul că împărtășește
venesc, prof. Ionela Dumitruț, directoarea Școlii Râș- convingerea dr. Roxana Cristian că Mircea Eliade a fost
ca, prozatorul Ioan Țicalo, de asemenea de
la Râșca, profesorii Maria și Neculai Cre-
țu din Mălini. Dar iată și numele câtorva
participanți din așezarea natală a lui Vasile
Lovinescu, protagoniști obișnuiți ai vieții
sale culturale: pr. Neculai Apostol cu soția,
farm. Maria Mitocaru, dr. Maria Indrei,
dr. Gabriela Hogea, ec. Felicia Naiman, ec.
Alexa Pașcu, profesorii Magda Vultur, Iulia-
na Lupu, Felicia Iftime, Cezarina Avădanei,
Aglaia Lungu, Otilia Grădinariu, Saveta
Vărăreanu, Olimpia Costîn, Carmen Lala,
Magda Grigoraș, Valentina Nazarov, Ghe-
orghe Dăscălescu, Ioan Bența, Sorin Gafen-
cu, jurnalistul Alex Săvescu, iar cu imortali-
zarea foto a întâlnirii - Marinel Dănilă.
Cu aceeași preferință pentru ii, care de care mai receptat devreme, în timp ce Vasile Lovinescu a rămas
frumoasă, și cu tânăra bucurie a revederii - molipsitoa- multă vreme „marele anonim”.
re, dr. Roxana Cristian și prof. Eleonora Bulboacă îi în- Și prof. dr. Mihaela Grădinaru îl consideră pe
tâmpină pe participanți în sala spre care se deschide pri- Vasile Lovinescu o „descoperire târzie, dar nu prea târ-
mitoare, din stradă, ușa Bibliotecii Municipale „Eugen zie” și își începe comunicarea, pe care și-a intitulat-o,
Lovinescu” Fălticeni, sală căreia strălucitoarea expozi- „Vasile Lovinescu – în căutarea gestului pierdut”, cu
E N T
ție a pictorului Mihail Gavril, Cetățean de Onoare al o privire care îl cuprinde împreună cu Mircea Eliade,
Municipiului Fălticeni, îi intensifică aerul sărbătoresc. axându-o apoi pe gesturile simbolice, numite de scrii-
Flori, zâmbete, îmbrățișări și mai ales priviri întârziind torul fălticenean „flori ale Abisului”, impresii elevate și
asupra cărților etalate pe o măsuță din fața măsuțelor atrăgătoare generate de o lectură asemenea.
colocviului: cărțile lui Vasile Lovinescu în diverse ediții Urmează un moment interpretativ dedicat de
străjuite de proaspătul volum adus de dr. Roxana Cris- Maria Tanasă prietenei, poetei Nazaria Buga, pentru
M
tian, „Jurnal alchimic”, Editura Rosmarin, București, care s-a păstrat un moment de reculegere în deschide-
2022, ediție pe care a revăzut-o, a adăugit-o, a prefa- rea colocviului și pe care mulți dintre participanți o știu
N I
țat-o Domnia Sa. din întâlnirile membrilor Hyperion cu amintirea lui

Deschide întâlnirea cu povestea acestei cărți. Vasile Lovinescu la Fălticeni. Dumnezeu să o odihneas-
Ea începe cu amintirea copierii de mână, vreme de doi că! Din cele trei cântece despre soarta femeii pregătite
ani, a caietelor manuscrisului său, ani trăiți într-o „pură pentru colocviu, Maria Tanasă ne dăruiește doar două,
E
exaltare”, „Visam noaptea ceea ce copiasem ziua”, și al treilea păstrându-l pentru finalul manifestării.
V
continuă la fel de captivant, cu atât mai mult cu cât dr. „Despre natura divină și simbolistica lovinesci-
Roxana Cristian a identificat, și ni le arată, semnele în- ană a unor necuvântoare” este tema excursului prof.
E
ceperii și scrierii unor pagini ale jurnalului la Fălticeni. Eleonora Bulboacă în scrierile lui Vasile Lovinescu, care

pleacă de la constatarea că la Creație toate animalele au vinescu și suprapunând peste vitrinele și panourile Ga-
avut prioritate față de om și că în literatură necuvântă- leriei Oamenilor de Seamă de azi întâmplări petrecute
toarele cuvântează, aspect asupra căruia stăruie, alegând aici, obiecte domestice de aici, atât de puternic gravate
trei reprezentări simbolice, calul, câinele și mielul, pen- în amintire ca și cum nu frații ar fi locuit acolo, ci ea,
tru a ajunge la concluzia că nu necuvântătoarele vor- sau ea împreună cu ei.
besc, ci că omul răscumpărat le înțelege. Sigur că ne era dor de flautul vrăjit al prof. univ.
Povestea descoperirii lui Vasile Lovinescu spu- dr. Nicolae Maxim, dar îl vom asculta la viitoarea ediție
să de dr. Dan Filimon este ascultată cu atenție, ca și a Colocviului „Vasile Lovinescu” de la Fălticeni, când și
convingerea sa privind cunoașterea tradiției ca o formă Maria Tanasă îi va cânta Doamnei dr. Roxana Cristian
de lecuire și recursul la tradiție ca o posibilă cale de și cea de-a treia piesă din tripticul său muzical. Acum
vindecare a unui om, a unui grup, a unui popor. Ea se ne bucurăm să-l ascultăm pe prof. Neculai Crețu, de
dovedește a fi și un prilej pentru ca dr. Roxana Cristian asemenea flautist prețuit și aplaudat.
să aducă limpeziri asupra înțelesului tradiției și să su- Prof. Eleonora Bulboacă pare să păstreze pe chip
gereze, dat fiind că Vasile Lovinescu se citește greu, o zâmbetul cu care ne-a urat bun venit, surâsul cu care a as-
modalitate de lectură care să-l facă mai accesibil: „lectu- cultat elogiul, în spiritul șăgalnic al epigramei, pe care i l-a
ra homeopatică”, lectura „trează” a câte unui paragraf, compus și ni l-a declamat soțul, prof. Constantin Bulboa-
meditația asupra lui. că. Dar simțământul întâlnirii nu ușor pregătite și atât de
Cititoare pe nerăsuflate, într-o săptămână, a frumos reușite este acela care îi intensifică luminozitatea.
„Jurnalului alchimic”, prof. dr. Luminița Raveica Țaran Dr. Roxana Cristian primește cu eleganță felici-
își expune impresiile despre cartea care, cum mărturi- tări, urări și scrie negrăbit dedicații, plină de considera-
sește, i-a căzut pe inimă, începând cu recitarea poezi- ție pentru viitorii cititori ai „Jurnalului alchimic”.
ei „Greierușa” de Lucian Blaga, ca o cheie de lectură: Port și eu unul la piept împreună cu mesajul tai-
„Greu e totul, timpul, pasul. /Grea-i purcederea, po- nic adresat spiritului menit să răspundă ca o aleasă me-
pasul. /Grele-s pulberea și duhul, /greu pe umeri chiar lodie alesei sale viori: „Amintirea ca suport al realizării”.
văzduhul. /Greul cel mai greu, mai mare /fi-va capătul „Aș vrea foarte mult să vă rog – sună dulce, când
de cale. /Să mă-mpace cu sfârșitul /cântă-n vatră greie- îndepărtat, când apropiat, glasul Doamnei dr. Roxana
rușa: /Mai ușoară ca viața /e cenușa, e cenușa.” Crede, Cristian, precum bătaia unui fir de sânziană la poarta
continuă cu însuflețire, că Vasile Lovinescu ne propune neștiutului din sufletul nostru - ca aceste întâlniri să
o ardere de tot, o ontologie. continue. Iar când vă aduceți aminte de Vasile Lovi-
Dan Iacob emoționează cu rândurile sale consa- nescu, să citiți ceva. Sunt cuvinte care se imprimă, care
crate dr. Roxana Cristian, pe care o evocă însoțindu-l în rămân, pe care le veți păstra, fie că știți, fie că nu știți,
T
casa părintească a fraților Horia Lovinescu și Vasile Lo- ca ale dumneavoastră”.
N
E
M
I
N
E
V
E

JURNAL WAL LO N Liviu OFILEANU Pagini de jurnal (I)
La soûlarde pus dopul, hai să derulăm împreună „filmul” acestui

tablou magistral: femeiușca intră în tavernă cu gân-
E foarte la îndemână să judeci pe altul și

să-l bârfești fără a-l cunoaște, caracterele
perfide nu pot trăi dacă nu își pierd vremea cu asta,
dul să bea și să uite precum fac toți bărbații, ia uită-i
pe cheflii ăia din colț, până la apariția acestei femei își
leorpăiau absintul vociferând, acum poți auzi musca
însă există și oameni în fața cărora „scosul pălăriei” deși nu-i niciuna, dar ea nu-i vede și nici nu aude
nu ajunge, sunt cei pe care îi iubești și admiri, uneori bătăile inimii lor, o baterie răpăind lângă un eșafod al
fără ca ei să știe, și între „iubirile mele ascunse” se află marilor iubiri, și ce face ea, se duce țintă la burtosu’
oameni din toate categoriile sociale, întrucât fiecare ăla de după tejghea și-i cere o sticlă de absint, ei încep
„a pus o cărămidă” la temelia ființei mele, profesori, deja să șușotească, unu’ tocmai a zis ceva și a stârnit
colegi, prieteni și scriitori, mulți dintre cei pe care nu hohote de râs, le poți auzi și dumneata, că-i prea tine-
i-am cunoscut față-n față și citindu-le cărțile sau vă- rică și-așa și pe dincolo, apoi din nou se face liniște de
zându-le tablourile îi iubesc, la fel mi se întâmplă cu parcă ar urma vreun număr complicat la trapez, toți
cei care nu mai sunt și nu mai pot să îi cunosc decât ochii o urmăresc fără să clipească în vreme ce ea plă-
din ce au lăsat în urmă, așa cum poate fi imaginea tește băutura și se duce la masa cu trei scaune libere
celor o mie și una de cuvinte din tabloul „La soûlar- din colțul opus, ia loc și scoate dopul, duce sticla la
de”, semnat de pictorița belgiană Marguerite Antoine gură cu ambele mâini și bea o gură, încă una și încă
(1907 - 1988), e vorba de o femeiușcă adormită la una, ei își dau coate și-acum ea le observă libidinoa-
masă, și nu știm de ce, când și cum, vezi, astea sunt sele scântei din găvane, nu-i pasă deși cu un minut
provocările pictorilor asemănătoare într-o măsură ce- înainte tremura de rușine, simte doar o căldură care
lor uzitate de scriitori - tre’ să estimezi tu singur și se întețește în vintre și chipurile buhăite se estompea-
fiecare privitor sau cititor poate să vadă „altceva” -, și ză, ei se înmulțesc și taverna începe să se rotească, și
ceea ce văd e că această femeiușcă bețivană cu bluziță totuși mai ia un gât de absint după care pune dopul
roșie este unicul „ton viu” între tonurile întunecate la sticlă, se uită pe rând de la ușă la fereastră, apoi pri-
de negru albăstrindu-se care constituie „cadrul” sau vește podeaua, își lasă spatele moale lipit de perete și
„locul petrecerii acțiunii”, ea doarme cu capul lăsat pe îl vede pe el, la început, cum îi promisese că o va cere
palma stângă și aceasta se sprijină de brațul drept în- în căsătorie, și buba fericirii ei s-a spart în vreme ce ea
tins pe o măsuță rotundă, îi vedem părul negru prins așteptase un semn de la el, of, și nici nu e un ceas de
la spate dar nu și chipul, doar obrazul stâng și năsucul când l-a văzut ținând-o pe alta de mână, a simțit mai
subțire, de sub rochia neagră radiază gamba picioru- întâi că i se înmoaie genunchii, apoi roșul bluziței a
lui stâng și încălecat peste celălalt în poziția „adus de orbit-o încât a urlat de furie întorcând capete pe stra-
spate”, iar „animația cadrului” se formează din galbe- dă, și numai el nu s-a întors să o vadă, avea „același
nul șters al unei reclame aflate pe perete, două scaune surâs ca pentru ea” și pentru cealaltă, „o urâtă nesu-
libere, o sticlă „pe jumătate golită” cu dopul de plută ferită”, între timp taverna colcăie de creaturi bipede,
înfipt și „flagranta” absență a unui pahar, și oare ce unele sunt mute și altele au în ochi sălbăticia cruntă a
pot dovedi toate acestea dacă nu imaginea pură a dis- celor însetați pe vecie, și ea îi vede cum o poftesc până
perării din dragoste, și artista a știut că numele pus căldura dinăuntru țâșnește lin pe obraji, îi închide pe
acestui tablou e doar o „capcană”, nu a făcut altceva toți într-un clopot de sticlă și niciunul nu mai poate
decât să dea frâu liber gurii lumii, căci asta vede neier- fi auzit, ei gesticulează, rânjesc fără sunet și se învârt
tătoarea lume – „o bețivă” -, nicicum faptul că sticla în clopot, e prima dată când bea și nu s-a așteptat la
e „pe jumătate plină” și cineva încă semiconștient i-a efectele astea, auzise de la alții că omu’ beat nu mai
știe nimic având „creierul ars”, și când ai creierul ars
totul dispare, binele și răul sunt cuvinte fără noimă, brațul drept pe masă și se gândește cum ar fi să fie
și uite că „el nu dispare”, dimpotrivă, imaginea lui totul o iluzie, dar nu este, cu adevărat a fost părăsită și
surâzând umple taverna ca un balon cu aer cald, un el nu va mai reveni, toate-s minciuni, nu putem uita
„curajos” o abordează și ea îl repezește cu o înjurătură nimic oricât de mult ne-am arde creierul în alcool, și
la care toți pufnesc în râs, el se retrage și pe „scaunul mai abitir femeiușca și-amintește tot ce nu poate fi
retras” coboară imaginea surâsului, un surâs care se echivalat prin cuvinte, el o iubește și această iubire nu
are sfârșit în capu’ ei, e
foarte cald aici în iad
și nu-i nicio fereastră
deschisă, și căpșorul îi
cade pe braț, un spasm
îl lovește de marginea
mesei, se leagănă și tre-
sare când palma stânga
îl redresează, și-acum
ce crezi că mai poa-
te face stendhaliana
alăturare a roșului cu
negru a iubirii trăda-
te? - ceea ce facem toți,
visează și visăm că nu
s-a întâmplat nimic,
iar această „bețivă” te-
ribil de frumoasă, chit
N
că nu-i vedem chipul,
rămâne frumoasă pen-
L O
tru că iubirea ei nu o
poate stinge niciun
fel de alcool, iar mie
mi se pare că ar putea
L
fi însăși Marguerite,
W A
pictorița belgiană care
s-a „autoflagelat” prin
intitularea uleiului pe
pânză „la soûlarde”,
luând astfel din gura
lumii răutăcioasa pore- A L
clă și conservând o eta-
pă a vieții prin imagi-
ne, și care altă imagine
dacă nu a unei fericiri
N
primare și irepetabile,
primul amor adevărat,
R
schimonosește deodată, ochii lui limpezi precum ce- prima trădare și primul eșec de a o uita, fiindcă odată
rul acestei veri se tocesc și-n locul lor rămân două or- ce am fost fericiți, fericirii sparte ca o sticlă îi adunăm
U
bite goale, acolo unde era nasul e o doar tăietură ver- cioburile și le lipim cu ceea ce a mai rămas din noi
ticală și dinții, dinții lui rânjesc îngrozitor, ea întinde până la capăt...
J

gerea acțiunii (imaginii fixate) încă de la momentul

pregătirii culorilor și până la somnul de pe simeză,
N un drum foarte lung și parcurs rapid prin intuiție și
Le métier de rêver
imaginație, „forțele” care au stat ele însele la „baza în-
L L O
Norii contorsionați din „piatră-vânătă” nu mi- cremenirii acțiunii în imagine”, și anume: fulguranta
au putut schimba „programul de inițiere în orice”, prezență umană și perenitatea naturii par să constituie
deschid iarăși tomul de pictură și patrimoniu al Bra- punctul de plecare al unui tablou executat de pictori-
bantului și ascultând ploaia mă detașez de „gândurile ța belgiană Cocq Suzanne (Ixelles, 1894 - Etterbeek,
mele”, și rocada făcută cu „gândurile tentaculare” se 1979), ea a urmat cursurile la „Académie des Beaux-
W A
rezumă la o incursiune „pe barba mea” în mirificul Arts Bruxelles” și are „stofă” dacă reușește să suprapu-
continent al picturii maeștrilor belgieni din secolul nă două dimensiuni obsedante pentru „arta picturii”
XX, și nu-i greu deloc, stai cu ochii pe tablou până din toate timpurile, Susanne abordează cu precădere
uiți cine ești, apoi cobori încet în imagine și devii peisajele, naturile moarte și portretele încercând să re-
„personaj temporar” în acțiunea suspendată a pânzei, dea „l’expression idéalisée” pe fiecare pânză, cum este
și ce se întâmplă, ce să se întâmple, „ieși din timp” și tabloul de care ne vom ocupa mai jos – „À la recher-
L
pentru a intra într-un „timp cadaveric”, și odată ce che d’un reflet perdu” (1969, ulei pe pânză, 54×73)
–, unde avem în față imaginea unei reședințe încon-
A
N
R
U
J
intri în tablou ai șansa de a vedea locul ăsta în care stai jurată de pâlcuri de arbori despuiați și înaintea căreia
ca într-o altă pânză, și zac între două tablouri - cel di- se întinde un lac, iar pe lac se deplasează o pereche
naintea mea și cel din care „ies” -, și această „infiltrare de rațe sălbatice sub privirile unui bărbat cu pălărie
de ființă” într-o „zonă a neființei” facilitează înțele- neagră și palton negru, fațada albă a casei contrastează

cu vestimentația întunecată a bătrânului proprietar, sanne este o „poetă a imaginii” și oferă suficiente dez-
„bătrân” deoarece se sprijină într-un baston, și cerul e legări ale „ghicitorii”: cine oare își permite un aseme-
„decolorat” până la un azur albit pe alocuri de creste- nea domeniu și o casă uriașă? - niște oameni înstăriți,
le norilor, iarba „se compune” dintr-un verde palid și nu le-a lipsit nimic și s-au înconjurat de tot ce le dorea
întreg peisajul se oglindește în albia calmă a lacului, inima, și dacă vrei putem intra în casă, doar mobilie-
„calmă” fiindcă nu adie niciun vânticel și unica tulbu- rul costă o avere, sunt vitrine cu argintărie, scrinuri și
rare a oglinzii e produsă de siajul celor două păsări, și oglinzi care îți reproduc imaginea în întregime, falnice
totuși, trebuie să fie frig dacă „bătrânul în negru” are candelabre risipindu-și cu generozitate sorii gălbui pe
haine de început de primăvară sau de toamnă târzie, tapetul înflorat, acolo în dreapta e un pian cu capacul
casa cu fațadă albă are aproape toate voletele închise deschis și o partitură cu foile împrăștiate, aici la stânga
minus cinci, din hornurile celor două șeminee nu se se urcă scara cu treptele din marmură albă și acoperită
ridică niciun firicel de fum, indiciu că focul nu a fost cu o mochetă de nuanța tapetului, după încă un etaj
făcut deși e frig afară, însă omul pare să se plimbe trecem în mansardă, prin cele șase lucarne și ferestrui-
încet pe marginea lacului ținându-se de baston, a dat ca rotundă a frontonului lumina zilei patinează luciul
deja „ocolul obișnuit” lemnului, e o lumină
pe care-l făceau „îm- clară care alungă orice
preună, mai ieri”, chiar dubiu că prin colțuri ar
și perechea de rațe săl- mai putea să se ascundă
batice dovedesc prin vreo prezență, și „omul
mișcarea lor decalată o în negru” înțelege că „ea
„îndepărtare”: prima o a plecat pentru totdeau-
ia înainte și a doua o ur- na”, și nu de mult erau
mează la „câțiva metri”, în această mare casă
simbolistică menită să albă chiote de veselie,
N
sugereze o altă pereche, petreceri al căror brav
„o pereche umană deja amfitrion ea era, ținu-
L O
depărtată”, ea a luat-o tele ei stârneau invidia
înainte și el o urmează frumoaselor vremii, o,
la distanță de „câțiva da, iar acum vestigiile
ani”, nu mai încălzește fericirii lor stau închise
L
casa pentru că nu are într-un „muzeu perso-
W A
sens să produci „căldura nal”, și toată bucuria
artificială” care nu poate înlocui „căldura prezenței”, s-a preschimbat peste noapte într-o cruntă hărțuire
și astăzi, cuibușorul de nebunii echivalează cu un made sine, el continuă să trăiască mai mult în somn și
usoleu doldora de fotografii și obiecte care îl terorizea- ia masa cât să aibă forță să se plimbe pe lac „în cău-
ză pe „omul în negru”, figură reflectată în apa care-i tarea imaginii pierdute”, a lui și a ei, două rățuște de
ascunde chipul din mintea lui - un tinerel surâzător -, altădată care măcăiau lângă lac nebănuind ce avea să A L
iar „chipul din lac” pe care-l vede acum e urletul soli- urmeze: liniștea înfiorătoare a casei și oglinda lacului
tudinii, doliul și rutina sinistră a descoperii cotidiene în care „Narcis de ieri” nu se mai poate îndrăgosti de o
a absenței, titlul lucrării susține această convingere a frumusețe care să-l tragă-n adânc, parcă întreg tablo-
privitorul dinafara dramei – „à la recherche d’un re- ul strigă „carpe diem!” în ciuda faptului că nu mai e
N
flet perdu”, o referință la disecarea trupului mort al nimic de trăit, întrucât un om îndoliat participă par-
timpului aidoma lui Marcel Proust -, copacii golași țial la propria îngropăciune, și cu toate acestea, „omul
R
„vorbesc” despre bogata coroană pierdută, azurul tern în negru” visează pe jumătate mort o jumătate vie și
și verdele palid al ierbii țin isonul acestei nostalgii în- amintirea ei îi pompează sângele în inimă: ar pleca
U
durerate, ajunge să pui buricul unui deget acoperind după ea și ar rămâne doar să o mai vadă, încă o dată,
„omul negru” și obții o singurătate totală, Cocq Su- încă o dată și încă o dată trăind în memorie...
J

ANI VERSARE Theodor CODREANU Ion Filipciuc – 80

Teoria constantelor şi Mioriţa
C uvântul mioritic a devenit semn de ocară,

manevrat cu irezistibilă voluptate de „ra-
ționaliștii” năzdrăvani ai neoprogresismului „corect
de căpătâi este „Miorița” și alte semne poetice, op masiv,
de format academic (456 de pagini, devenit, în parte,
și teză de doctorat, 1999), tipărit de Editura Biblioteca
politic”. „Miorița”, Câmpulung Moldovenesc, 2002, cu spriji-
Între „hărșiții” intelectuali trecuți în rândul nul financiar al Ministerului Culturii și Cultelor din
„optzeciștilor”, în sensul celor ajunși la șaisprezece lus- România.
tri de viață binecuvântată, împărțită între profesorat, Trebuie spus, de la bun început, că ne întâmpină
de care a avut bărbăția să scape cu câțiva ani mai de- o lucrare riguros elaborată, cu o documentare îndelung
vreme decât o cerea legea, dar nu pentru tihna pen- acumulată, cu o eficientă metodologie structuralist-ma-
siei, ci spre a se adânci benefic în mrejele mitului și tematică, sub impulsul unei arheologii a semnelor, pars
metaforei vii a poeziei vorbitoare despre o mirifică pro toto, aspirând, prin motoul saussurian al primului
moară de la Costișa, dar și în folcloristica extraordinară capitol, la conceptualizarea unei teorii a constantelor,
a Mioriței, ca să nu mai vorbesc despre reconstituirea cu depășirea scientismului steril, printr-un suflu nou-
drumului împărătesc străbătut de Mihail Eminescu de testamentar: „La început a fost constanta. Pentru că
la Cernăuți la Mica Romă, cum a rebotezat el, memo- în principiu, la început așadar, – precum stă scris în
rabil, Blajul, acolo unde s-a împrietenit, între alții, cu Evanghelia după Ioan – și Dumnezeu nu poate fi decât
Daniel Ilarie Monasterianu, ajuns la Iași, ca magistrat, constant la gradul absolut. Altfel, ceea ce nu avea nici
iar mai departe (silit de împrejurări) tocmai în Târgul început și nici sfârșit ar fi continuat să-și vânture vari-
Hușilor, unde s-a reîntâlnit cu Eminescu și poate cu abilele suprimându-se reciproc și perpetuu a spori ne-
Chibici-Revneanu pe vremea când acesta din urmă era cuprinderea. Căci haosul incomensurabil nu-i altceva
revizor școlar în județul Fălciu, iar Eminescu (ciudată decât un non-cosmos în care nu există nici o constantă”
coincidență!) în județul vecin, Vaslui. Dar, ca să mă-n-
torc la Blaj, tot unul de-acolo nu l-a primit în inima sa 1985. Studii de stilistică, poetică și istorie literară: Asu-
de canonic creștin, purtător fiind al numelui Alexandru pra cuvântului „noroc”, Câmpulung Moldovenesc, 1998;
Grama, în chilia căruia s-a plămădit ceea ce Dumitru Înspre alt Eminescu, Timișoara, 1999; Drumul împărătesc al
Radu Popescu va numi „Galaxia Grama”. Cu această poetului, Târgoviște, 1999; Șapte scrisori deschise și alta nu,
samizdat, Câmpulung Bucovina, 2000; Lăcrimioarele învă-
introducere, dăm, inevitabil, de Ion Filipciuc (cel năs-
țăceilor... și Eminescu, Câmpulung Bucovina, 2001; Miori-
cut la Costișa Sucevei și Rădăuților la 6 martie 1942,
ța străbate lumea, sau 123 de traduceri ale colindei și bala-
din stirpea binecuvântaților părinți Domnica și Serafim dei, cu un studiu introductiv de Ion Filipciuc, Câmpulung
Filipciuc), poet, folclorist, eminescolog, critic și istoric Bucovina, 2001; „Miorița” și alte semne poetice, Câmpulung
literar, editor de cărți la Câmpulung Moldovenesc, in- Moldovenesc, 2002; Schitul de la Orata, Câmpulung Buco-
clusiv al revistei „Miorița”, de care autorii Dicționarului vina, 2003; Ștefan Vodă au murit într-o marți, Câmpulung
general al literaturii române n-au auzit, deși puteau afla Bucovina, 2004; Simptomuri politice în boala lui Eminescu,
chiar din alte pagini ale binevenitei lucrări academice! 2 ediții, Iași, 2005, București, 2009 ; Lectura basmului în
Ion Filipciuc s-a remarcat, ca poet și prozator, încă îna- școală, Câmpulung Bucovina, 2005; Eminescu la Putna,
inte de 1989, impunându-se însă, la nivel național, în Câmpulung Bucovina, 2006; Mircea Eliade printre buco-
vineni, Câmpulung Bucovina, 2007; Semne și minuni în
două domenii: folcloristică și eminescologie1. Cartea sa
tradiția românească, Câmpulung Bucovina, 2009; Potcoave
1
Versuri: Răboj, București, 1976; Moara din Costișa, și pureci cu disabilități, Botoșani, 2010; „Trudind penița”
Târgoviște, 1996; Apocrife, Iași, 1999; Îngeri cu saboți de sub vraja păsării cu clonț de rubin, Câmpulung Bucovina,
smirnă, mss. Proză: Compunere cu portocale, București, 2013; Generalul Iacob Zadik în Bucovina, Câmpulung Bu-
1982; Vămile cireșului, București, 1983; Mânzul cu stea în covina, 2018; Obârșia neamului bucovinean Eminoviciu, în
frunte, roman, București, 1984; Și pietrele curg, București, pregătire.
(p. 7). Se va dovedi că până și haosmosul, mult drag investigațiile precedente își propuneau să demonstre-
postmoderniștilor, nu poate a se lipsi de constante! ze o ipoteză ori să argumenteze o propoziție căutând
O caracteristică „constant-variabilă” a stilisticii sprijin în textele Mioriței sau în analogiile cu alte opere
lui Ion Filipciuc este îmbinarea oximoronică a seriozi- literar-folclorice românești și nu numai –, demonstrații
tății cercetătorului (aspirant, prin bibliografie și tratare, încununate adesea cu succese parțiale sau integrale, de
la exhaustivitate) cu un subiacent umor crengian disi- moment ori de durată, însă fără a elucida întreaga pro-
pat în întreaga operă, de la poetica Morii din Costișa și blematică și larga serie de contradicții dintre elementele
de la tragismul ultimilor șase ani ai vieții lui Eminescu alcătuitoare ale unei variante, dintre versiunile colindă
(v. Simptomuri politice în boala lui Eminescu) până la și baladă sau dintre pragmatica vieții pastorale și sem-
„basnele” care s-au brodat și se mai brodează în jurul nificațiile non-pastorale din ansamblul Mioriței –, în
tratării ideologice a capodoperei Miorița, care, pentru vreme ce lectura noastră pornește de la un principiu
unii, nici n-ar fi existat, fiind o „născocire” poetică a teoretic verificat în parametrii matematicilor – al con-
lui Vasile Alecsandri. (Vezi, între altele, cele XXIV de stantelor poetice într-un text literar folcloric – folosește
contrapropoziții despre Miorița). o metodă relativ nouă – aceea a camerei luminate «cu
Pentru a urni din loc mașinăria încremenită păreți de oglinzi», care, în fapt, este «cutia neagră» din
a morilor de apă, autorul pornește de la trei mode- cibernetica ultimelor achiziții tehnologice –, punând
le cosmogonice universale: al vechilor egipteni (zeul la îndemâna cititorului două instrumente cu ajutorul
Thot), al genezei biblice (cu precedente la vechii greci, cărora cel interesat poate să-și ordoneze manu propria
Heraclit, Platon, Aristotel, dar și la romanul Ovidius) semnele poetice și să-și clarifice propria oculis semnifi-
și al tradiției indiene, asupra cărora s-au aplecat, între cațiile ascunse în colinda și balada Mioriței în sistemul
atâția alții, Johann Kepler, Hasdeu, Alexandru Bogza, de texte folclorice românești din care capodopera lite-
Eugeniu Coșeriu, Mihail Eminescu, inclusiv imprevizi- raturii noastre populare s-a ivit cândva, s-a transformat
bilul Ion Creangă, cu năstrușnicia celor cinci elemente procesual în timp, a circulat în anume spații culturale
întrupate în basmul Povestea lui Harap-Alb: Gerilă, Flă- și își menține încă funcționalitatea până în ziua de as-
mânzilă, Setilă, Ochilă, Păsărilă, tot atâtea constante, tăzi” (p. 84). Autorul a căutat să dea și alte denumiri
„conceptual-ideale și material-geometrice în filosofia constructului său conceptual, încercând să-l înscrie în
lui Platon, moral-doctrinare în filosofia Upanișadelor rândul disciplinelor științifice, argumentând: „Căci
sau narativ-poetice în povestea lui Ion Creangă”, toa- metoda «camerei luminate» sau, în termenii ciberne-
te nefiind „nici rodul unei fantezii migratoare și nici ticii de azi, metoda black box operează cu constante –
lucrarea unui hazard” (p. 18). Întregul structurat în ontice, cosmice, geontice, bionice, semiotice, lingvisti-
E
constante, variabile și intermediare (matematice sau ți- ce, poetice, noematice, onirice – și statutul ei va trebui
nând de Eros) a stat în atenția a numeroși gânditori, delimitat doar în cadrele unei discipline noi pe care am
R
Ion Filipciuc zăbovind, mai ales, asupra lui Platon (Ti- îndrăzni să o denumim constantrulogie, adică disciplina
S A
maios), Eminescu, George Coșbuc, Lucian Blaga, Basil care studiază originea, evoluția și funcțiile structurilor al-
Munteanu, francezul Aron Kibédi-Varga, constantele cătuite din constante” (p. 83).
fizicienilor moderni, până la cele din Personalitatea li- Am reprodus aceste pasaje lungi pentru că sin-
teraturii române a lui Constantin Ciopraga, valorificate tetizează, nuanțator, originalitatea gândirii lui Ion Fi- E R
de Mircea A. Diaconu în lucrarea Poezia de la „Gân- lipciuc în fenomenologia folcloristicii cristalizate în
direa” (1996). Jocul constante-variabile dovedindu-se jurul capodoperei Miorița, originalitate însă crescută,
exprimabil în paradoxul: „Altfel totul este constantă organic, din ontologia arheului eminescian, care închide
pentru că nimic nu e... constant” (p. 33). în sine constanta hristică supremă (La început a fost con-
V
E timpul însă a face distincție între abordarea stanta, recte Archaeus, identitatea absolută) extinsă în
I
parțială a conceptului de constantă al înaintașilor co- arhei, ca variabile și intermediare, monade deschise, cu
mentați și voința auctorială a lui Ion Filipciuc de a ferestre, spre deosebire de monadele închise, fără feres-
N
elabora o doctrină sistemică a constantelor: „În sfâr- tre, leibniziene. Descifrarea hermeneutică o realizează
șit, diferența dintre lucrarea de față și celelalte studii Ion Filipciuc tot cu ajutorul lui Eminescu (camera cu
A
anterioare, din care își trage resursele, stă în faptul că pereți de oglinzi, ignorată, în genere, de exegeți), echi-

valentul cutiei negre din fizica cuantică (J.R. Bowman, ce vor fi sancționate ulterior fie prin înlăturare, fie prin
1953), prefigurată încă de John Locke (1690, în camera constantizare” (p. 74). Cu alte cuvinte, poetul cult este
R E obscură) și cunoscută lui Eminescu, transformând-o, la mai puțin interesat de constante, pariul fiind variabilele,
rându-i, în camera luminată. (A se vedea întregul capi- fie de suprafață (textualismul, care, împins la extrem
tol Metoda „camerei luminate”, p. 75-86). de către postmoderniști, alunecă, inevitabil, în ceea ce
R S A
Și tot pe terasament eminescian descifrează Ion Titu Maiorescu numea beție de cuvinte), fie de adân-
Filipciuc structura pentadică a semnului poetic din care cime, variabile ascunse, de găsit în ermetismul canonic
filosoful Alexandru Surdu (Pentamorfoza artei, 1993) al lui Ion Barbu, de pildă. Cred că poeții mari, Dante,
și-a nutrit dialectica pentadică (de regăsit și-n Luceafă- Shakespeare, Eminescu, Rainer Maria Rilke, Ion Barbu
rul), pornind de la vechii greci (Aristotel, secțiunea de ș.a. reușesc un echilibru arheic între constante și vari-
aur, tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide), Fericitul abile. Și așa se-ntâmplă, în definitiv, și-n capodoperele
E
Augustin, dramele și tragediile lui Shakespeare, până la literaturii noastre folclorice, în care constantele sunt,
baladele Monastirea Argeșului și Miorița ș.a.m.d. În Ar- deopotrivă, Archaeus și arhei ((arkhaîos, pl. archei)):
I V
chaeus, Ion Filipciuc descifrează diferența dintre semnul „Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?”
lingvistic și semnul poetic: primul se supune dialecticii Paradoxul oferit de Miorița, în istoricul nostru
triadice kantiene, pe când al doilea celei pentadice: una cultural, e că procesul curgerii către constante a dus că-
N
e „gură de cal”, alta „gură de rai” sau „gura satului” (p. tre cele în jur de 2000 de variante depistate de către fol-
72). Semnul lingvistic este un caz particular al limbii, cloriști sau simpli culegători de folclor. S-a emis teoria
A
pe când cel poetic este deplinătatea limbii unui popor. fantezistă că toate aceste variabile/variante, de la colin-
„Instinctul” limbii îl călăuzește pe Ion Filipciuc către dă la baladă, s-au ivit după publicarea, în 1850-1852,
soluția coșeriană a limbajului, prin care s-a răsturnat a variantei „îndreptate” de către Vasile Alecsandri. Ca-
constructul artificial al structuralismului scientist mo- pitolul Sinopsis istoriografic, realizat cu a vastă docu-
dern conform căruia, în exprimarea lui Roland Bar- mentație de Ion Filipciuc, spulberă definitiv „basna”.
thes, poezia n-ar fi decât o abatere de la gradul zero al Cronologia atestării începe de la 1792-1794, rezolvând
scriiturii. Eugeniu Coșeriu pune lucrurile în albia lor: disputa dintre paternitatea lui Alecu Russo și Alecsan-
„În limbajul poetic trebuie să vedem așadar limbajul dri, traversând principalele variante comentate de marii
în întreaga lui funcţionalitate. Poezia – și prin poezia folcloriști și încheind cu teoria „Biedermeier” a lui Ni-
înțeleg nu doar poezia, ci literatura ca artă – este locul colae Manolescu privind proliferarea capodoperei: „În
desfășurării depline a funcționalității limbajului. Uzul mijloc de secol des al XIX-lea, spiritul Biedermeier i-a
poetic al limbii nu este o deviere de la uzul «normal» trecut ca pe un pârleaz oarecare, iar ciobanii mioritici
al limbii, ci lucrurile stau exact invers: toate celelalte s-au apucat să-l depene cu fluierul în aproape două mii
modalități ale limbii, ca, de exemplu, limbajul cotidian de variante, dându-le atâta bătaie de cap și de condei
sau limbajul științific (ar trebui să spunem mai bine cărturarilor...” (p. 139).
«modul științific de a vorbi», respectiv «modul de a vor- Întorcându-ne la constante, patru sunt funda-
bi orientat spre latura practică») reprezintă abateri în mentale în Miorița: mioara, mireasa, măicuța bătrână și
raport cu limbajul integral, cu limbajul ca atare”2. ciobanul, care, împreună, „pot fi așezate într-o ecuație
Urmează surpriza comparatistică oferită de Ion de gradul trei, unde M 1 + M 2 + M 3 = C, ilustrând
Filipciuc: anume diferența dintre semnul poetic folclo- faptul că semnificațiile unei constante sunt mărimi în
ric și poezia cultă. Poetul cult, având ținta originalității, funcție de valoarea pe care o dau celelalte trei elemen-
pariază pe variabile stilistice, pe cum o spune și nu pe ce te ale ecuației” (p. 149). Fiecărei constante exegetul îi
spune. Distincția aceasta o operase, la noi, încă I.L. Ca- alocă un capitol special. Începe cu cea titulară, miorița,
ragiale, în eseul Câteva păreri. „În textul literar auctorial iscodind înțelesurile constante sau variabile ale unor
cult, – precizează Ion Filipciuc – variabila poetică sau cuvinte-epitet ca mândre oi, mândră crăiasă, mândru
stilistică este țintă, scop și performanță; în textul folclo- ciobănel, cu sensul vechi slav („mondru”) înțelept, aso-
ric auctorial anonim, variabilele poetice sunt accidente ciate imediat cu termeni latini, ajungând, bunăoară, la
evoluția din variante a constantei mioriță, cu punct de
2
Eugeniu Coşeriu, Despre esenţa limbajului poetic, în „Con- plecare în meoară, devenit mioară/miorică, finalmen-
vorbiri literare”, serie nouă, nr. 4 (208), aprilie 2013, p. 32.
te mioriță, trei semne poetice în urcare expresivă: zo- Între acestea, doar scurte comentarii la ultime-
ologon, fantasologon și cosmologon (p. 160), acesta din le două: dincolo de numeroasele exegeze, de remarcat
E
urmă netransmițând, cum se crede, mesajul unui com- componenta filosofică a spațiului mioritic, dimensiune
plot cotidian al invidiei fraților, ci un semn ritualic pe ontologică consacrată de Lucian Blaga, având teme-
R
care îl are de parcurs, arhetipal, Ciobanul: „– Mioriță, iuri în gândirea românească de la Dimitrie Cantemir
mioară,/ Oaie năzdrăvană,/ Tu ai a-mi spune/ Un semn până în contemporaneitate. Firește, în gândirea con-
S A
anume”. La rându-i, cosmologonul mioriță a intrat în is- tradictorială a cronotopiei ondulatorii românești, nu
toria spirituală, mitică și ideologică a românității în di- se putea să nu intervină moda „demitizărilor” perpe-
mensiune arheică de constantă privilegiată, străjuită de tuate în timp ca ideologie a fatalismului și pasivismului E R
variabile de suprafață sau ascunse: „În ultimă instanță, „mioritic”, preluat de „poetul național” sub influență
ne aflăm în fața unui proces semiotic desfășurat în timp schopenhaueriană. Cuvântul mioritic a devenit semn
și spațiu, istoric și etnic, marcat în corpusul variantelor de ocară, manevrat cu irezistibilă voluptate de „raționa-
folclorice, ca și în corpusul exegetic meta,-pseudo- sau liștii” năzdrăvani ai neoprogresismului „corect politic”.
V
para-folcloric, prin patru elemente distincte: 1- semnul Mă opresc aici, lăsând cititorilor îndemnul re-
lingvistic «mioriță» din limbajul cotidian; / 2- semnul descoperirii unei fundamentale capodopere românești,
I
poetic «mioriță» din limbajul specific textelor lite- componentă a identității noastre, în tălmăcirea origina-
N
rar-folclorice; / 3- semnul meta-poetic «mioriță» din lă, strâns argumentată, a lui Ion Filipciuc, care se plasa,
exegezele literar-științifice; și / 4- semnul pseudopoetic la data apariției cărții (2002), între eminenții cărturari
A
«mioriță» din parodii, pamflete și publicistică” (p. 151). români ai momentului istoric.

R E
R S A Ioan ȚICALO Pan Filipciuc
P e șase martie 1942 apărea, pe cerul localită-

ții Costișa din Țara Fagilor, o stea care avea
să devină vizibilă pe întreg spațiul românesc. Și nu
nească, în jurul unor subiecte, de mare interes, vorba
lui Octavian Paler, „polemici cordiale”, din care nu
putea să iasă decât victorios.
era cea căreia i se închina mai târziu un poet-toboșar, L-am cunoscut abia după zurbaua dublă pusă la
numind-o „steluța cea de sus”. Cea de care vorbesc cale de un … escu specializat în diversiune și nu l-am
E
era a lui Ion Filipciuc, veghindu-i pașii de pământean auzit pe Ion Filipciuc să se bată cu pumnul în piept cu
zorit să se informeze cu tot ce se putea într-o vreme realizările sale. Și nu sunt puține! Dacă s-ar lua în con-
I V
când tovarășa cenzură, cu vigilența-i binecunoscută siderare doar simpozioanele / sesiunile de comunicări la
și învestită cu putere discreționară, forfeca rău de tot care a participat cu lucrări, s-ar umple câteva pagini. El
destine și cărți. Nu știu dacă pe strămoșul patern l-a însuși a organizat câteva (impecabil!) în Câmpulungul
N
chemat Filip, iar autoritatea, atât de binevoitoare aus- Bucovinei. La o asemenea activitate din 1999, dedi-
triacă i-a adăugat sunetul slav, ori un oarece motiv l-a cată Poetului Național, a lansat și o medalie, având pe
A
determinat să coboare din nord, cu tot cu acest nume avers chipul lui Eminescu și două inscripții, cea bine-
și să se stabilească în apropierea râului Suceava. Ceea cunoscută Eu sunt născut în Bucovina și 20 dec. 1849,
ce știu însă e că Ion Filipciuc e român de Bucovina, iar pe revers imaginea unei case tradiționale, sub care se
marcă înregistrată de oameni gospodari, întreprinză- poate citi Fundația Biblioteca Miorița, Cîmpulung-Bu-
tori, cinstiți și iubitori de frumos, care au exclus din covina,1999. Și, dacă tot a venit vorba, recunoaștem
viața lor, chiar și în cele mai dificile situații, sensul zi- în persoana lui un redutabil eminescolog, alături de
cerii „capul plecat sabia nu-l taie”. Omul acesta a avut academicianul Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu și
vocație de învățător. Folosesc termenul cu sensul său Nicolae Georgescu, Ion Filipciuc fiind unul dintre pu-
nobil, derivat din verbul a învăța, provenit din mama ținii cercetători care folosește numele de botez Mihail,
noastră latină. Să nu uităm că Fiul lui Dumnezeu, în- înscris sub această formă în „registrul de nașteri și botez
trupat la „plinirea vremii” era numit de contemporani pe anul 1850” din Botoșani (George Călinescu – Viața
Învățător. Când generația noastră a intrat în învăță- lui Mihai Eminescu). Or fi fost „latinizate” patronimul
mânt, bătrânii satelor își ridicau pălăria ori cușma și și numele de botez, cum zice într-o ultimă intervenție
cu reverență salutau cu „sărut mâna, domn învățător!” Ioan Vulcan-Agniteanul (Luceafărul nopților înstela-
Astăzi au toți titlul de profesor (ce modernizare!) și, te, „Plumb”, An XVIII, nr. 180 – 181, martie-aprilie,
fără ca ei să aibă vreo vină, nu-i salută mai nimeni. 2022), dar să intervină în structura numelui celui ie-
Cu o pregătire profesională de excepție, Ion șit din cristelniță și primit creștin în ceruri, prin rosti-
Filipciuc a traversat anii de la catedră ori în cadrul rea preotului în timpul oficierii botezului, mi se pare
cluburilor de copii cu o impresionantă demnitate, in- inoportună. În sfârșit, prin forma Mihai, cu accentul
trând nu o dată în conflict cu semianalfabeții vremii pe a, nu facem decât să-l legăm de glie, în vreme ce prin
obișnuiți să bată cu pumnul în masa drapată numai- Mihail, cu i accentuat, poetul e mereu în zbor ascensi-
decât în roșu. Atât vedeau ei înaintea ochilor… Și nici onal spre stele.
unul n-a reușit să reziste în fața intelectualului costi- În privința datei, Ion Filipciuc optează pen-
șean din două motive: Ion Filipciuc posedă o logică tru cea înscrisă pe medalie, menționată de Gheorghe
argumentativă imposibil de contracarat, având, în Eminovici pe o Psaltire: Astăzi 20 decembrie, anul
același timp, o știință a biciuirii, înveșmântată într-o 1849, la patru ceasuri și cincisprezece minute evropi-
hâtrenie ce pare… nevinovată. În personalitatea lui enești s-au născut fiul nostru Mihai, „latinizând” nu-
și-au dat mâna filozofia și umorul sănătos al țăranului mele pruncului încă înainte de momentul botezului.
cu înțelepciunea dobândită printr-o continuă lectură Cum însemnarea a fost transmisă posterității de Ma-
grefată pe inteligența-i nativă. A purtat, fără să le stâr- tei Eminovici, Psaltirea cu pricina rătăcindu-se prin
cine știe ce unghere, însemnarea tatălui pare credibilă, doctor pentru o lucrare de proporții la care, în vreme
chiar dacă G. Călinescu e de altă părere: „Neexistând ce alții „transpirau” să copieze pagini întregi, uitând să
dar decât un document sigur, însuși actul de naștere, așeze ghilimelele de rigoare, a muncit cu o admirabilă
bunul-simț cere să păstrăm ca dată a nașterii ziua de tenacitate. Dacă se va mai ocupa cineva de literatura
15 ianuarie 1850 (…)” noastră populară, nu va putea trece peste cartea sa „Mi-
„Puțina mitologie”, la care se referea criticul și orița” și alte semne poetice, primul pasaj, spre curiozita-
istoricul literar, avea să ia proporții și în privința vieții tea eventualului cititor, fiind următorul: La început a
lui Eminescu, mai ales a episodului din 28 iunie 1883 fost constanta. Pentru că în principiu, la început așadar,
și a ceea ce a urmat după introducerea poetului în a fost numărul și numărul era cuvânt iar cuvântul era
cămeșoiul de forță. Dezvoltând subiectul (Simptomuri Dumnezeu – precum stă scris în „Evanghelia” după Ioan
politice în boala lui Eminescu), Ion Filipciuc procedea- – și Dumnezeu nu poate fi decât constant la gradul abso-
ză la recuperarea momentelor din ziua respectivă și lut. Altfel, ceea ce nu avea nici început și nici sfârșit ar fi
la interpretarea acestora. Și o întrebare, prezentă în continuat să-și vânture variabilele suprimându-se reciproc
carte, chiar de bun-simț, a 5-a, în urma însemnărilor și perpetuu pentru a spori necuprinderea. Căci haosul in-
lui Titu Maiorescu din ziua arestării lui Eminescu: Ce comensurabil nu-i altceva decât un non-cosmos în care nu
există nici o constan-
tă. Ce universitar ar
fi fost Ion Filipciuc
alături de regretatul
Petru Ursache!
Ca bucovi-
nean, a editat ope-
rele multor scrii-
tori, mai vechi sau
mai noi, lista lor
fiind atât de mare,
încât e imposibil de
redat totalitatea nu-
melor. A scormonit
ani în șir prin bi-
E
blioteci și arhive, a
cules la calculator,
R
a corectat, a par-
S A
ticipat efectiv la
tehnoredactare și,
ca orice om corect,
trăind pentru alții, E R
s-a și fript uneori,
temei pentru diagnoza „alienatului” găsește Maiorescu în dorința lui de a face bine. Intelectual de mare clasă,
în scrisa doamnei Slavici când în casa unde locuia M. Ion Filipciuc are cultul adevăratei prietenii, oricând
Eminescu era o permanentă… nebunie? Concluzia? In- gata să-ți sară în ajutor, dar să te și contrazică, atunci
V
transigentul gazetar trebuia „potolit” printr-o formulă când are altă opinie într-o anumită problemă.
I
convenabilă, ca să nu mai tulbure apele subteran-po- La 80 de ani, e același argint-viu, sub steaua cu
litice din România și nu numai, oferindu-i lui Ion Fi- strălucirea dintâi. Și-a făcut proiecte și le urmărește
N
lipciuc terenul unei demonstrații impecabile. îndeaproape, iar cea mai potrivită urare pentru el e a
Și nu e singurul domeniu. Îl știu ca specialist în omului simplu de la țară: Pan Filipciuc, să nu schimbi
A
folclor și nu întâmplător a fost înnobilat cu titlul de din sută!

DIN SENS O P U S Leo BUTNARU Apostolul, teologul şi palimpsestul
În memoria domnului Octavian peste ele, în fine alegând unul care i s-a părut aproape
Paler, împreună cu care, pe 20 noiembrie netrebuincios – cele scrise pe el nu erau decât o ciornă,
1994, am hălăduit printre ruinele Efesului. așternută, în straturi de palimpsest, peste alte ciorne de
texte, pe care cetățeanul Pavel le scrisese cu săptămâni,
A fară ploua din abundență, cum nu se în-

tâmplă, totuși, prea des la Efes, polis căruia
Roma imperială i-a conferit rangul de capitală a pro-
poate cu luni în urmă, astfel că a luat acel pergament,
l-a desfăcut, a ieșit în prag, acoperindu-și cu el, palim-
psestul, creștetul, și luând-o prin ploaia abundentă spre
vinciei proconsulare Asia. Cetățeanul Pavel, care încă copistul... Herakles sau, poate, Heraklitos... Nuanțele
nu găsește de cuviință să-și decline supremul titlu de onomastice nu contează... Merge grăbit, plescăind, lat,
apostol – adevărul că ar fi apostol mai trezește animo- cu sandalele sale cu nojițele cam uzate, una dintre ele
zități, autoritățile, la insistența mozaicilor agresivi, se chiar i se rupsese și el o legase-nod, să mai țină cât o fi
văd nevoite să-l mai hărțuiască, să-l mai întemnițeze ea să reziste. Cu o mână își stăpânește pledul subțire
din când în când, să-i pricinuiască alte și alte strâmtori, strâns la piept, peste pergamentul epistolei de sub tu-
strâmbături și pedepse, încât el, ca apostol, poate face nicî, cu altă mână poziționează, pe cât se poate, celălalt
mai puține decât când e luat de simplu cetățean, care, pergament, palimpsestul peste cap, să se ferească oare-
iată, astăzi, nu-și poate contramanda ieșirea în polis: a cât de abundența ploii.
convenit cu copistul Heraklis – sau Heraklitis, cum îi În acest timp, pe pragul Bibliotecii Publice din
zice corect? – cetățeanului Pavel i-au scăpat nuanțele Efes, un tânăr elin, dar poate că roman, sau român,
onomastice, dar este important că știe sigur unde locu- ceea ce nu este exclus în acest polis al melanjului de
iește copistul; a convenit ferm cu acesta să-i dea să tran- cetățeni ce provin din diverse popoare, – deci tână-
scrie, în câteva exemplare, o nouă scrisoare către efe- rul își strânge umbrela neagră, mare în circumferința
seni. Aceștia, cetățenii cam sturlubatici ai Efesului, cred ei, o reazemă de una dintre coloanele de la intrare, își
că scrisorile de la moralistul cetățean Pavel le vin de potrivește laptopul pe genunchi, îl deschide și prinde
undeva de departe, de foarte departe, de peste ape, de a scrie: „Cetățeanul Pavel, care nu-și dă în vileag su-
pe insula Creta sau din Roma, pe când, de fapt, autorul pranumele de apostol, merge grăbit, plescăind, lat, cu
epistolelor către efeseni le scrie chiar în polisul lor, în sandalele sale cu nojițele cam uzate, una dintre ele chiar
Efes... Și acest mod clandestin de a se adresa celora pe i se rupsese și el o legase-nod...” Însă tânărul nu doar
care speră să-i convertească este benefic creștinismului scrie acestea, ci, pe display, chiar modelează, vizual, gen
în permanentă extindere; benefic credinței întru Iisus film de animație, situația în cauză – cu plecarea spre co-
Hristos, care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea... pist a autorului epistolelor către efeseni etc. După care
Domnul cerului și al pământului, care nu locuiește în tânărul, roman sau elin, sau urmaș al dacilor, închide
temple făcute de mâini, nici nu este slujit de brațe ome- laptopul, desface umbrela neagră, imensă, și, atent la
nești... Pentru că în El trăim, ne mișcăm și suntem... șuvoaiele apei ce șerpuiesc pe caldarâmul polisului, o
Așadar, noua epistolă către efeseni trebuie copi- ia pe urmele cetățeanului Pavel, care, cu palimpsestul
ată, multiplicată, după care va avea grijă ca ea să ajungă ținut deasupra capului, înaintează, pe lângă amfiteatru,
unde gândește el că e bine să ajungă. Și cetățeanul Pa- spre locuința copistului, cu care se înțelesese să-i multi-
vel, văzând că ploaia toarnă cu găleata, chibzuiește cum plice noua epistolă către efeseni.
să ajungă la copist. Pune pergamentul epistolei la piept, Când ajunge la copist, în pragul locuinței, cetă-
sub tunică, apoi – brusc! i se luminează ce ar fi bine țeanul Pavel scutură „de ploaie și de vânt”, cum avea să
să facă în acest caz de forță majoră, impus de ploaia scrie peste secole poetul nostru, pergamentul-palimp-
torențială! – scotocește ici, colea prin ungherele încăpe- sest ce i-a servit de umbrelă și, ca să nu producă deranj
rii, desface un sul, altul de pergament, trecând cu ochii cu umezeala lui în casa copistului, lasă palimpsestul-sul
rezemat de perete, dându-l după colțul marginii de pia- aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai
tră ce iese în afară pe lângă canatul ușii, nu care cumva mult și mai mult, întru cunoștință și întru orice pri-
vântul să ia palimpsestul – de nu se oprește ploaia cât cepere...”, el își dăduse seama că e vorba de versetul 9
timp apostolul va pune la cale cele necesare cu copistul, din primul capitol al Epistolei către filipeni. Adică, pe
pergamentul i-ar mai putea servi și la întoarcere. palimpsestul lăsat la ușa copistului se afla ciorna uneia
....Iar în partea opusă a străzii, vizavi de casa dintre cele patru epistole numite „ale captivității” lui
copistului, tânărul, elin sau roman, sau român, se lăsă Pavel – cea către filipeni, care, alături de cele către colo-
în pirostrii, strânse tija umbrelei la subsuoara brațului seni, Filimon și efeseni, fusese scrisă în timp ce aposto-
stâng care îi rămânea liber, își puse laptopul pe ge- lul se afla în temniță la Roma, și chiar în timpul primei
nunchi, deschise, cercetându-i îngândurat monitorul. captivități, în jurul anului 63.
Oare unealta aceasta i-ar fi putut oferi informații, fie ...Prin urmare, palimpsestul nu avea să dispară.
oricât de vagi, ce ar fi putut să mai rămână cât de cât Iar tânărul teolog, ingenios în cercetările sale, în sco-
lizibile pe palimpsestul lăsat de cetățeanul Pavel, alias – pul cărora recurgea la cele mai recente descoperiri și
apostolul, precum știe deja foarte bine tânărul, elin sau înaintări științifice, astăzi trăiește, aievea, emoția po-
roman, poate că român din timpurile noastre?... Spre sibilității de a recupera, precum se presupunea că s-ar
norocul său, Pavel se reținea în casa copistului, astfel că putea, vocea Apostolului. Din imensitățile Universului,
junele avea timp să pună în funcție mai multe programe via cel mai performant laptop, în care se vede până și
ale soft-sofisticatului laptop, în fine – răbdare răsplătită! „particula lui Dumnezeu”, să răsune glasul Apostolului
– pe display apărând câteva rânduri din palimpsestul Pavel: „Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă
pe care Pavel, cetățean și apostol, îl folosește (l-a folosit, rog pentru voi toți, cu iubire, pentru împărtășirea voas-
se poate spune deja; peste câteva rânduri ale prezentu- tră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum”, pre-
lui text veți înțelege de ce: deja – acest adverb al unei cum citește tânărul teolog din palimpsestul pe care „l-a
acțiuni trecute) drept rudimentară apărătoare de ploa- sustras” – prin răscumpărare! – de acolo, de la pragul
ie. Textul pe care îl deslușește tânărul e: „Și aceasta mă locuinței copistului din Efes: citește 1/ 3-4...
S
rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult și mai
mult, întru cunoștință și întru orice pricepere...”
U
– Nouă din primul! exclamă tânărul nostru, în ÎNGERII ȘI RÂSU-PLÂNSU
plin Efes potopit de ploaie.
P
Și, ca unul ferm, ce știe ce face, intră în curtea S-ar părea că îngerii sentimentelor sunt albăstri
copistului, se apropie de prag, ia palimpsestul-sul, re-
O
și, curios lucru, nu par deloc sentimentali, ci de-a drep-
zemat după muchia de piatră a canatului ușii, îl bagă tul calculați, de mai să cadă în raționamente.
în buzunarul mantiei largi, în locul lui, al petecului de Îngerii rațiunii, adică cei ai ideilor sau ai gân-
piele de vițel, lăsându-și umbrela made in Japan pe care durilor, sau, poate – nu, ideile-gândurile nu sunt de-
N S
o pliază. De cum va ieși din casa copistului, cetățeanul, cât aripile acestor îngeri ai rațiunii, de culoarea – de
alias apostolul Pavel, ar putea să se mire de marea mi- ce culoare credeți că sunt? – hai, imaginați-vă spectrul
nune: Cel de Sus i-a preschimbat palimpsestul în um- cromatic al lumii, al universului, al fanteziei, al visului
brelă! Pentru că chiar în acest scop – drept apărător de domniilor voastre și spuneți-mi – de ce culoare sunt E
ploaie – folosise respectivul palimpsest, după care nu îngerii rațiunii cu aripi de idei?
are nici zare de motiv să-i regrete metamorfoza sau, Până vine vreun răspuns din partea voastră, –
S
poate, dispariția... pardon, domniilor voastre, pentru că nu suntem în

...Însă palimpsestul nu avea să dispară. Precum SUA, unde toți sunt Tu, în cel mai bun caz – dumnea-
scrisese în studiul său tânărul teolog – exact, chiar acel ta, pe când în Rusia Tu e o marcă de avion, de la nume-
N
june, elin sau roman, sau român, care își lăsase umbrela le constructorului Tupolev... Uite, domnule, intuitiv,
în locul pergamentului ce servise de ciornă mai multor acest text se ține parcă de sine însuși, nu se trădează, nu
rânduri de texte, șterse, suprapuse, și iar de la început,
I
se dezminte, – odată ce am ajuns la avion, înseamnă că

atunci când, lăsându-se în pirostrii, sub umbrelă, în suntem în ideația zborului, iar ace(a)sta – îi caracteri-
D
plin Efes ploios, a citit pe monitorul laptopului: „Și zează pe îngeri. Îngerii zburători.
Prin urmare (…pe verticală), până vine răspun- Dumnezeu e mort.

sul referitor la posibila culoare a îngerilor rațiunii, eu Discutam astea, încercând să nuanțăm, cu o bo-
S propun să considerăm că ei sunt azurii. Adică, tot sini- citoare de profesie. Chiar așa: bocitoare de profesie. De
lii, dar mai intens albaștri și iradianți, pe când îngerii fapt, domnișoara Mariana Majuru – așa îi spune, și e
U
sentimentelor sunt și ei albaștri, numai că mați, fără domnișoară, cred eu, pentru că, de regulă, bocitoarele
stră(bună)lucire.. Nu s-ar putea spune că sunt șterși, ci sunt nefericite în căsătorie, – absolvise facultatea de fi-
P
oarecum lipsiți de luciu, ușor împâcliți, încât mai îmi losofie la o universitate privată, dar, dintr-o dată, i se
O
vine să zic că au o înfățișare – generală – oarbă. De fapt, ilumină, în fire și... autoinstruire, adevărata vocație: să
ei au o vedere mioapă și o înfățișare mată. se facă bocitoare. Locul ei de muncă e la Brașov și în
Iarăși – bis! – curios lucru, însă îngerii ideației împrejurimi. Pe acolo, din când în când urșii coborâți
fiind raționali, concomitent, în anumite cazuri, pot fi în oraș, la ghenele de gunoi, după hrană, sfâșie vreun
N S
și sentimentali. localnic neprevăzător sau vreun turist gură-cască, astfel

Asta e – lupta contrariilor în firea omului... Nu, că absolventa facultății de filosofie, devenită bocitoare
nu e o abatere-interstițiu de trecere la alt fir narativ, patentată, nu duce lipsă de angajări în revărsări de je-
sau un interval – între un gând și un sentiment, ci e lanie.
E
ceva ce vrea să spună că în firea noastră, între sentimen- La acest moment mi se lumină că, de fapt, în-
te și rațiune, între rațiune și sentimente se dă mereu o gerii sentimentelor sunt raționali, iar cei ai rațiunii –
S
– ei nu, nu chiar luptă, ar fi prea tare spus, – nu se dă, ci sentimentali. Pentru că ce alta dovedește jelania, din
se întâmplă o opunere, pentru primat, – care din ele ne datorie și angajament (și... antrenament!), a bocitoarei
va domina, într-un moment sau altul, firea, dispoziția, profesioniste, decât tocmai atare ciudată, dar intim-re-
N
conduita, condiția, pe scurt – propulsia existențială din ală dihotomie? Ea, fără a suferi, propriu-zis, pentru cel
acel infinitezimal interval al vieții noastre, – să recu- sfâșiat de dihanie, la Brașov și prin împrejurimi, bo-
I
noaștem, nici ea departe de a fi considerată infimă ca cește, uneori chiar reușind să și lăcrimeze fără ajutorul
dăinuire... glicerinei, ca la filmări sau pe scena teatrului, dar aceas-
D
De aia se și întâmplă că, atunci când parcă ești ta, de fapt, este însăși rațiunea sub mască de sentiment
predispus să cugeți intens și chiar o faci, te pomenești sfâșietor. Bineînțeles, și aici e ceva din râsu-plânsu, dar
că ești... foarte sentimental, că îți dau lacrimile, ți se nu completamente, ci parțial.
împăienjenește nu doar vederea ochilor, ci și cea a Prin urmare, seară de seară, când aflu la PRO
minții. Adică, atunci, în acea opunere au învins îngerii TV că la Brașov, lângă vreo ghenă de pe aleea de sub
azurii, chiar ai rațiunii, însă care, vă spuneam, cad ca- Tâmpa, a mai fost sfâșiat un localnic... Pentru că unii
tastrofal în sentimente. din brașoveni obișnuiesc să umble după urși, să-i foto-
Și invers. (Vă dați seama: varianta a doua – când, grafieze, să-i filmeze, ieșind că, de fapt, – să-i alimen-
iată, ești pe cale să fii sentimental, dar, – nu! – ești cu- teze cu propria lor carne de oameni nesăbuiți! Ba mai
getăreț!) mult: în cartierul Răcădău, mai ales (și mai des), unde
Iar când această opunere, – pentru că ne-am containerele de gunoi se golesc de două ori pe zi, unii
înțeles, nu se potrivește să-i spunem luptă, – e una in- așa-ziși iubitori de animale au ajuns să pună la ghene
decisă, nu se știe care e mai tare și mai mare, îngerul platouri cu prăjituri și cu ciocolată, să atragă urșii pen-
rațiunii sau cel al sentimentelor, – se întâmplă (de fapt, tru a-i putea fotografia și filma... Așa că acolo, la ghene
ți se întâmplă) ceea ce în popor se numește râsu-plânsu, – haț! – ursul cu gheena! Drept urmare, licențiata în
iar în filosofie – perplexitate. Se mai spune că omul e – filosofie, astăzi – celebră bocitoare profesionistă, va ține
crucit. Frumos, miezos, expresiv acest – crucit, numai iar un recital de pomină. Iar de cade în labele ursului
că el nu ține de rigorile filosofice sau psihosomatice. vreun turist străin, rânduiala cu bocet se face până la
Deocamdată, poate. Până se mai democratizează (ele) tren, iar dacă rudele venite să ridice bietul nenorocit
și filosofia, și psihologia, pentru că ocultismul, spiritis- doresc – bineînțeles, plătind, – bocitoarea poate să în-
mul tot mai ofensive sunt, ca un diluant irezistibil, și ne soțească, melopeic, sicriul până la aeroportul Otopeni
vom pomeni că întâlnim în tratate de filosofie expresii sau chiar până la cel de destinație, în Germania sau
de felul: „Nietzsche se cruci!”, înainte de a declara că Italia. Astfel că absolventa de filosofie e totdeauna cu

pașaportul la îndemână, în poșetă, pentru că nu se știe Dat fiind că textul nu e prea extins, îl reproduc
când – pac! – apare momentul potrivit pentru a însoți și pentru domniilor voastre:
vreun nefericit în patria sa mumă. „Îngeri ai simțămintelor, pogorâți asupra mea,
atingeți-mă cu aripile voastre sinilii, învălu-
iți-mă cu aura voastră! Priviți în jos la sfâ-
șietoarea tristețe ce cutremură pământul! Vă
aștept, o, îngerilor! Pielea mea s-a uscat, ca
cea din legenda mankurtului (de minte scur-
tului) lui Cinghis Aitmatov – pielea lipită
pe capul ras al jertfelor care, de la calota tot
mai încleștătoare, au a-și pierde memoria,
a-și uita părinții, neamul, țara! Pielea mi s-a
uscat, ochii mi-s învăluiți de întuneric, iar
genele – acoperite de praf argilos. Nu mi-a
rămas decât unul creierul, lunecos, tumefiat,
ce pulsează în locul inimii. Creierul lunecos
ca un tobogan al disperării, al bocetului!
Aruncați barem o singură privire spre mine,
fie și fugitiv(ă), și poate că după aceea sângele
meu va începe din nou să circule, să se înfier-
bânte, iar ochii – să vadă! Vă rog, nu-mi în-
toarceți spatele! Nu începeți a vă mesteca sau
rumega guma! Încetați să mai goniți muștele
cu îmbârligături și șfichiuiri de coadă! «Mu-
S
u!» – îmi răspunseră îngerii. Șuier de bici,
dungi roșii pe pielea spinării, pas împleticit
U
spre zalhana”.
Cuvântul „zalhana” nefiindu-mi cu-
P
noscut, am deschis dicționarul, aflându-i
sinonimele: măcelărie, abator, tăietorie, be-
O
litoare... Livresc: scaun.
Bu-u-un! (Uite, dom’le, mă surprind
că acest „bu-u-un!” pe care îl rostește omul
N S
Iar eu, vă spuneam, serile, de cum aud din gura consună perfect cu pateticul „mu-u-u-u!” cu care îi răs-
crainicului TV cuvântul „ghenă”, îmi dau seama că din punseseră îngerii bocitoarei noastre profesioniste. Din
nou situația nu e tocmai roză. Cum zice dicționarul de Brașov. Cu adevărat, râsu-plânsu! Sau, poate, – râsu-pâ-
argou, iar ajuns-a cineva ghenă... su! Chiar așa – pâsu: a nu (mai) spune nimic... Mai E
Dar cel mai curios lucru mi s-a întâmplat pe cale ales, cuvintele „ghenă”, „gheenă”... Pentru că din nou
cybernautică. Adică, deunăzi, via internet, primesc de acolo... sub Tâmpa... (ce loc bine botezat!)... se declan-
S
la cunoștința mea, absolventă a facultății de filosofie, șează din nou domnișoara absolventă la filosofie care
care astăzi își câștigă viața prin bocet, un text. (Își câști- în noua sa profesie vede doar un singur inconvenient:
gă viața prin… moarte, cum ar veni…) Text atașat, in- cam mult timp trebuie să umble în veșminte cernite...
N
titulat „Îngerii”. Nu, ne e spam, îmi zic, nu sunt viruși, Încolo... cine știe?... De fapt, filosofiei îi cam merge în
pentru că deja cunoșteam adresa electronică a expedito- negru... Nu că i-ar sta bine, cum se mai zice, dar de
rului, cu care mai făcusem schimb de mesaje. mers – îi merge. În negru. De altfel, ca și...
I
Citesc și îmi dau seama că în textul respectiv ar

D
fi o intenție de nuveletă. Așa ceva. Pâs!

PUNCT DE VEDERE Felix NICOLAU Există propuneri teribile
C um să facem să avem din nou acces la fermentarea ideilor și la argumentația logică,

nu doar la enumerările snoabe de lecturi, voiaje, monumente vizitate, bunătăți ingur-
gitate? Pare-se că mai mult se îngroașă snobismul, mai abitir se încinge admirația pentru figurile
de succes. Poate exista o documentare acerbă, o știință impecabilă a detaliului, dar, iată, ideea nu
răsare. Ce se întâmplă?
Poate că s-ar cuveni o aplecare a urechii către cei vechi. Bunăoară, un Cicero care considera
că agricultura este îndeletnicirea cea mai potrivită pentru un înțelept și, oricum, ocupația cea mai
demnă pentru un om liber. De aici și călugării medievali cu al lor ora et laboro, rugăciune și muncă.
Și nici proto-pozitivistul Goethe nu a disprețuit importanța muncii fizice. Mai mult, a susținut în
romanul Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister (1796) că muncile intelectuale trebuie dublate de
învățarea unei meserii.
Pînă și simandicosul peregrin transilvan, Ion Codru-Drăgușanu, autor al jurnalului de călă-
torie Peregrinul transilvan (1865), a practicat muncile câmpului când a ajuns prin Călărași. Bine,
nu l-au lăsat mult, căci era de extrema stângă, adică avea două mâini stângi, însă măcar l-au
transferat la bucătărie. De acolo, dintre morcovi și cepe, a declamat Poema „Doamne ferește”: „Den
Parnas, naltu-ți locaș/ Coboară la Călărași!/ Te invoc, o dulce muză!/ Cu rugarea mea supusă:/
Inspir-un adept pios,/ Să-ntoane cîntu-și duios!/ Cînt din Țara Romînească”.
Altfel ascultă și muza când vede că omul este și priceput cât de cît.

Noile ipostaze poetice ale scriitorului Radu Liliana MOLDOVAN
C ARNETE CRI TI C E
Sergiu Ruba în „Levitaţia”, Bucureşti, 2021
C u o postfață aparținând unuia dintre marii

critici literari ai momentului, profesorul
universitar Al. Cistelecan, volumul „Levitația”, vine
deauna o urmă dramatică. Poetica acestei urme e, de
fapt, poetica lui Ruba, una care debitează bancuri anu-
me spre a releva un strat de dramă existenţială. Ruba
pe piața editorială cu o nouă ofertă lirică propunând fuge de sine tocmai pentru a se regăsi”. (p. 96)Și în acest
cititorilor o colecție de versuri uimitor de reușite. volum, versurile împrumută atributul narativității iar
Volumul „Levitație”, apărut în 2021, la editura poezia redevine pentru Radu Sergiu Ruba, o chestiu-
Tracus Arte din București, trebuie receptat în contex- ne extrem de intimă, un pretext al regăsirii de sine și
tul celorlalte cărți de poezie scrise de dl. Ruba : „Spon- tot odată motiv de ieșire din gânduri :
taneitatea înțeleasă” (1983), „Iluzia continuă” (1988)
„Iubirea și Orientul”, poezie și nuvele (1994), „Dacă „Dar eu simţind că e voie
pleci în căutarea mea”, antologie personală, (1999), iau îndată cuvântul.
„Marginal”, poeme (2001 și 2017). Demnă de interes am dreptul la trei minute
este și consistenta bibliografie a cărților sale de pro- închei după două
ză, listă ce include romane, nuvele, povestiri, eseuri, și un sfert şi nu las nicio urmă
interviuri. Pentru cărțile publicate, pentru articolele nu îmi spune nimeni să stau jos. ” („Capul” p. 7)
scrise, apărute în reviste din țară și din străinătate,
pentru vasta sa experiență de la radio, ca realizator al Poetul expune și se expune fără opreliști, ca și
emisiunii „Ochiul Interior!”, de la Postul de Radio cum discursul poetic s-ar scrie singur fără „capul” ce
România Actualități, pentru implicarea în acțiuni de l-a conceput și care l-a zămislit, înșirându-se pe struc-
promovare a culturii naționale, scriitorul Radu Ser- tura unor construcții poetice cu titluri bizare, jucăușe
giu Ruba a fost distins cu premii și distincții literare și provocatoare, precum : „Capul”, „Sângele meu te-
numeroase, dintre care se detașează Ordinul Meritul mător”, „Călimara”, „Fluviul”, „Ușa”, „Mutul”, „Pata
Cultural în grad de Cavaler oferit, în anul 2008, de de pe mine”, „Nu am om”, etc.
președintele României. Poetul a selectat și a scos din călimara sufletului
Chiar dacă, deseori, recunoaște că s-a născut cu cu ajutorul unui penel zgândărit de neliniști, intero-
un temperament de prozator, scriitorul Radu Sergiu gații, talent literar și umor, 45 de poeme grupate pe
Ruba, s-a făcut scriitor datorită poeziei și s-ar simți două capitole.
mai sărac fără talentul poetic cu care a fost înzestrat. Dacă în prima parte parte cărții demersul liric
Cert este că domnul Radu Sergiu Ruba nu poate trăi se construiește din nevoia de a face mărturisiri despre
fără poezie. Creațiile lirice incluse în volumul intitu- este reala relație a autorului cu arta scrisului, cu vorbe-
lat „Levitația”demonstrează cu prisosință acest lucru. le și cu zborul; în partea a doua, anunțată prin poezia
Versurile din carte sunt scrise într-un limbaj atractiv, „Uite-l pe Ruba”, caracterul confesiv al textului liric
fiind concepute, după cum scrie prefațatorul Al. Cis- devine predominant și se acutizează.
telecan, pe „o subțire frânghie ironică” fiind rodul
„unor snoave și scorneli” poetice care rezultă dintr-o „Dacă aş scrie ceva pe un zid
fină autoironie și expunere de sine. Criticul literar undeva foarte sus
atrage atenția că autorul cărții stăpânește : „O artă lu- sub acoperiş
dică ingenioasă şi sprințară care îi permite să transforme mă tem că noaptea peretele acela
confesiunea în șampanie şi să-şi parcurgă anxietăţile ca s-ar apleca asupra mea.
pe un număr de circ. Dar oricâte salturi de fantezist ar
face (şi face unul după altul, căci tumbele autoironice M-aş trezi de spaimă
sunt sportul lui preferat), de sub frivolitate răsare întot- şi dând să fug
m-aş alege O face

pe spinarea abia salvată n-ai cum să spui că o scrie
cu uitătura lui îndelungă. de vreme ce nu-şi vede scrisul.
S-ar săpa în mine ca un vers Versurile însă i le poţi citi pe ziduri

nu ca visul prin care începusem prin ziare
literă şchioapă cu literă pe uşi închise
să mă târăsc spre cer.” („Inscripția”) ajung şi-n cărţi.
Cerul poetic al lui Radu Sergiu Ruba, e schim- Pleacă pesemne din el nevăzute
bător, dramatic, fluid. El scrie cu responsabilitate. nişte cuvinte
Sub cupola talentului său literar se naște o poezie a se strâng laolaltă ca-ntr-o pâlpâire
concretului, care sare din zona visării și se fixează în cât să vezi o floare deschizându-se
matca obișnuită a fiecărei zile. Sub impulsul inspirați- umbra unui câine
ei de moment, secvențele din viața reală devin poezie acoperişuri vechi de ţiglă
sau ajung rost de indignare și luare aminte. Ancorat bicicleta rezemată de o poartă
în realitatea imediată, scriitorul întreabă și se întrebă, copilăria până departe
descrie situații, stări, evenimente, redate într-un lim- îţi umpli toate buzunarele cu ea.
baj expresiv autentic, ce nu se încadrează în rigorile
versului tradițional și sparge alternanța rimei și ritmu- Iar la rândul ei poezia
lui oferind versurilor libertatea de a se combina altfel, căci trebuie ca-ntre ei să clipească un ochi
E
după logica specifică a celui care le-a creat. se uită la Ruba

şi se uită la el îndelung.
C
„Mă mai gândesc/ la sfinţii strânşi de pe la

marginea oraşelor/ acolo se suferă mult/au closete în Îi numără toate singurătăţile
I
curte au ciori în pari” - recunoaște poetul. Spusa lui e de la apus la răsărit

T
tăioasă, adâncă și clară, de o „ironie discretă”. Făcută de la zece ani până spre patruzeci.
paravan pentru a-și ascunde durerea, pentru a-și po-
I
toli revolta și pentru a se accepta pe sine într-o lume O cam supără lumina asta tare
care nu mai are nimic de acceptat, ironia reprezită o ia numărătoarea de la capăt
R
constantă a atitudinii sale față de sine și față de lume, şi nu spune nimic nimănui.”
C
față de prezent, trecut și viitor.

Ironia, izvor de levitație și evadare dintr-un
destin „fără temei existențial” este, de fapt, una din Nevăzute poeziile din volum planează spre
mărcile specifice ale produselor literare semnate de lume tocmai pentru a fi observate, și chiar dacă nu
T E
Radu Sergiu Ruba și o întâlnim, negreșit, atât în volu- sunt expuse pe ziduri, vor fi aliniate, probabil, pe
mele sale de poezie, cât și în cele de proză. Realismul coama vreunui templu literar peste care o să-și răs-
traversează paginile cărții de versuri, apărută anul tre- toarne, versurile, lui Ruba, nemurirea. Sau poate, în
E
cut, iar adevărul se strecoară în poezie camuflat în ex- viitor, cărțile domniei sale, vor răsări peregrinându-se
presii poetice și ritmuri lirice care sfidează imaginația printre rafturile unor biblioteci, pentru a fi citite de
N
și se orientează după inedite mecanisme de mânuire oameni dornici să coboare în aceste poezii doar pen-
a limbii române. Scriind, poetul se revoltă, se acceptă tru simpla bucurie de a se răsfăța cu înțelepciunea și
R
dar nu se lamentează. Dimpotrivă își redactează tes- frumusețea unor versuri menite să-l lege, întru ne-
tamentul cu mândrie ca în poezia „Uite-l pe Ruba”: murire, pe autor de posibilii devoratori de poezie ai
A
generațiilor viitoare, fiindcă, parafrazându-l pe poet,

„Uite-l de pildă pe Ruba! textul liric înalță, este și va fi mereu Cuvânt, nemurie,
C
Face şi el poezie. Biserică și mărturie de dus mai departe.

Din Kyoto, spre inima Japoniei (XIX) Marius CHELARU
JURNAL DE CĂL ĂTO RI E

(note şi gânduri de drum)
Îmi plăcea femeia. Emana cu o simplitate de-
zarmantă grație. Iar vocea ei nu a făcut decît să îmi
Despre frumusețea feminină, întărească impresia. Vorbind despre ziua frumoasă,
spirite, istorie și literatură despre soare, de cum am intrat ea a spus cu o voce
cîntătoare:
F rumuseţea feminină m-a surprins ades, în

multe feluri, de acasă şi până în cele mai
depărtate şi mai puţin bătute colţuri ale lumii pe unde
- Zice-se că Socrate ar fi spus, pe patul de moar-
te, că în orice om este un soare şi că totul este doar să
fie lăsat să-şi trimită razele.
am ajuns, fie în vreo metropolă, fie în vreun caravan- Intrasem înlăuntrul templului. Mergea... mai
serai uitat de timp într-un ungher al vechiului Drum bine zis plutea înaintea mea. Ne-am oprit, și ea a spus:
al Mătăsii, ori în vreun pustiu în care nu te-ai aştepta - Sper să-ţi placă ocha2, ceaiul meu verde, de
să găseşti altceva decât calea cea mai bună şi mai rapi- Ceylon.
dă de a scăpa de acolo. Aşa s-a întâmplat şi când am Camera în care intrasem era părea, ca dimen-
întâlnit o tânără la care nu ştiam ce e mai pregnant, siune, una obişnuită. În rest... Multe suluri de hîrtie,
misterul sau frumuseţea. cărți vechi în japoneză, unele păreau în chineză, altele
După ce am văzut-o m-am întrebat dacă în în alte limbi. Un kakemono3 cu muntele Fuji.
mintea mea nu se învălmăşeau tot felul de „nuanţe” - E un Hokusai4, mi-a ghicit Mariko întreba-
pe un teritoriu spiritual între alteritate – termen care, rea. Îl am de la cineva drag.
în sine, implică varii discuţii –, exotism (mă gândesc, Mîinile ei fine au scos dintr-o cufăraş un săcu-
acum, cînd scriu aceste rînduri, şi la secţiunea Exoti- leţ de mătase din care a extras cu gesturi măsurate o
cul, din cartea Nous et les autres, a lui Todorov, unde minunată cutiuţă lăcuită în negru5.
se opreşte şi la Victor Segalen1, care a creat cuvântul Privirile mele se opriseră pe o carte veche, care
„exot”), misterul și atracția față de Orient, orientalism părea așezată mai la îndemînă.
şi „interes pentru Orient. Pentru că, nu-i aşa, eram în - E un almanah ştiinţific care face o sinteză a
Orient… şcolilor de gîndire a vremilor vechi, scrisă la îndem-
Dar, atunci, cînd am întâlnit-o pe acea miko, nul sfetnicului de curte al primului împărat, Shi Hu-
asta am aflat mai apoi că era, nici prin cap nu-mi tre- ang Di, pe nume Lu Buwei. Cartea se numeşte Lushi
ceau toate astea. Eram și curioși. La ea era o curiozi- chunquin sau Primăverile şi toamnele maestrului Lu.
tate pe care nu se străduia de loc să o disimuleze. Ea, Acolo, înţeleptul ne-a lăsat un răspuns pentru o între-
să îi spunem Mariko, voia să ştie multe despre lumea bare cheie: de ce un fel sau altul de exerciţii previne
mea, dar întâi a tăcut aşteptând… sau vindecă o boală? Se spune că apa care curge nu îm-
prăştie miasme, încheietura uşii nu e roasă de carii. Tot
astfel: dacă forma nu se mişcă, nici spiritul nu curge,
1
Un text interesant despre receptarea lui Segalen în Chi- iar dacă spiritul nu curge, energia vitală este înăbuşită.
na: Bai Yunfei, La réception de Victor Segalen en Chine en-
tre littérature et idéologie, în “Perspectives chinoises”, 2016/ 2
Specie de ceai folosită cu predilecţie la ceremoniile de cha
1. („Il est très intéressant de constater que grâce à Jonathan nō yu
Spence et Xi Chuan, Segalen fut subitement promu au rang 3
Gen de stampă-rulou (tablou) fără ramă, atîrnată pe pe-
des grands écrivains comme Borges et Calvino”; „la con- rete (japonez).
sécration officielle et officieuse de Segalen en Chine entre en 4
Maestru al picturii japoneze (1760-1858). Tabloul era
résonance avec le statut que Segalen acquiert chez les théori- semnat Hishikava Sori, după numele tatălui său adoptiv.
ciens du post-colonialisme, grâce notamment à sa théorie du 5
Cutiuţe pentru păstrarea pulberii de ceai sînt numite chai-
«Divers»”. re, natsume, ushuchaki; sînt lăcuite mai ales cu lac negru.
Profesorul meu iubea cartea aceasta, iubea, de altfel, în mînă dreaptă şi lingura de bambus, chashaku, un
cam la fel cu înțelepciunea japoneză și pe cea chineză. soi de pămătuf pe care îl numea chasen, precum şi un
Îmi spunea adesea cum, cu trecerea anilor a descoperit ştergar alb, în mîna stîngă. Făcea totul atent, să am
ce cale anevoioasă se poate naşte din orice, între ming6 timp să învăţ. Privirile mele zăboviseră, după pri-
-nume, şi she -realitate. Abia după ce ajungi la clipa ma sorbitură din ceaiul preparat minuţios şi îndelung
în care eşti... sau te simţi, te crezi alături de curgerea care-mi fusese oferit într-o superbă ceşcuţă, asupra
timpului, ca parte a universului, ca un univers în sine, delicatului kakemono din nişa de deasupra patului.
începi să vezi ceea ce Huei Tse (maestrul Huei)7 vedea, Deasupra lui, pe perete, surprinzător ținînd cont că
pe vremea cînd pietrele din vale mai făceau încă trup era locul unei femei atît de delicate, odihneau una sub
comun cu stîncile care vor fi şi mai dezgolite, şi mai alta două săbii vechi de cînd lumea: una mai mare şi
sărace cînd tu... te vei naşte: Soarele apune cînd se află alta mai scurtă: wakizahi şi dai-katana.
la zenit şi creaturile mor cînd se nasc. - Pare vechi. Nu am mai văzut nici măcar în
A trecut un timp pînă ce am spus: expoziţii o aşa bijuterie de kakemono.
- Aici, la tine, am impresia că legenda despre - E veritabil.
ceai se potrivește. A sorbit uşor, trăsăturile transfigurîndu-i-se.
M-a privit ușor întrebător. Nu știam dacă din Era cu adevărat o frumusețe! După un timp, a revenit
politețe sau din curiozitate. Am socotit-o o invitație: cu picioarele pe pămînt. De acum, apropiați prin ce-
- Am auzit de mult o legendă străveche care remonia ceaiului, am continuat să vorbim tot felul...
spune că un bătrîn hindus, pe nume Dharuma, era
obligat să vegheze noapte de noapte şi să-şi rosteas- O amintesc aici și pentru că a fost una dintre
că rugile către zei fără pauză. Dar, odată, oboseala l-a acele întâlniri care îți dau de gîndit și de la care rămâi
doborît şi a căzut pradă somnului. A doua zi, cînd s-a cu un parfum straniu dar plăcut, interesant, ca atunci
trezit, în marea sa supărare şi-a socotit pleoapele care cînd ai pătruns într-o grădină plină de flori, Japonia
i-au acoperit ochii vinovate. Le-a tăiat şi le-a aruncat aici, dar acela al acelei flori îţi rămîne nu în amintire,
în ţărîna de la picioarele sale. Se spune că din pleoa- doar, ci şi în suflet. Cred că (și) prin ea, (și) cu ea, am
C Ă L Ă T O R I E
pele sale căzute din ţărînă a crescut un arbust cu flori putut deschide şi alte uşi spre sufletul Japoniei, unele
albe, parfumate şi frunzele veşnic verzi. Efectul ceaiu- și ale misterului care îşi are rădăcinile în apele tulburi
lui care se prepară din frunzele acestui arbust, numit ale trecutului. În fine, pe moment mai spun doar că
Thea Sinesis, se răsfrînge şi asupra oboselii. şi datorită acesteia dar şi altor întâlniri, am trecut din-
S-a întors din nou către mine zîmbind: colo de faptul că am văzut şi acea Japonia a tinerilor
- Se spune că ceaiul a pătruns în China adus de sau mai puţin tinerilor care încearcă să-și afle un loc în
un ascet, în anul 543. Alte legende spun că originea lumea care se schimbă în jurul lor, uneori se sinucid,
ar fi în China de miazăzi, ai cărei poeţi scriau versuri şi aceea a contrastului, chiar luptei dintre vechi și nou,
despre spuma jadului curgător, fiind amintită de cla- tradiţional şi modern, dintre dorinţa de a fi „occiden-
sici sub tot felul de nume: Tou Tseh, Ming, Chung sau tal” şi cea de a rămâne cât mai profund japonez ș.a..
Kha. Cam prin secolele 4 -5 probabil că a apărut de- Însă astfel, pentru mine, toate astea nu estompează
numirea Cha, pare-se printr-o denaturare a cuvîntului tot ceea ce însemna cultura Japoniei în devenirea ei,
D E
străvechi Thoa. În secolul al nouălea ceaiul, cha, era de din Jomon şi până azi. De asta am fost eu cel mai in-
mult băutura cu care începeau banchetele rafinate, cu teresat, de cum se comportă şi cum gândesc oamenii.
care erau întîmpinaţi oaspeţii. Apoi a ajuns în Japo- Un „capitol” cuprinzător din literatura/ din
J U R N A L
nia. Îți voi oferi o ceremonie a ceaiului, o yobanashi nō arta, din folclorul japonez, dar şi din cutumele/ din
cha nō yu8. Te rog, binevoieşte şi aşează-te în modesta mentalitatea populară este legat de supranatural. Am
mea încăpere.Ţinea cutiuţa de ceai lăcuită în negru întâlnit şi la oameni educaţi mule „deprinderi”/ su-
perstiţii legate de asta. Apoi am discutat despre in-
6
S-ar putea traduce şi destin individual. teresanta (uneori chiar strania) împletire, în timp, a
7
Secolul al IV-lea î.e.n., considerat cel mai faimos sofist al acestor legende cu literatura, cu viaţa, cu felul oame-
Chinei antice, exponent al Şcolii numelor, ming kia. nilor de a relaţiona cu universul. La fel de interesantă
8
Cha nō yu înseamnă ad. lit. – apă fiartă pentru ceai.
este şi evoluţia în timp a cuvintelor legate de acestea, a perioade. Sunt discuţii diverse despre caracteristicile
legendelor/ „poveştilor” (care, şi ele, au diverse denu- lor (de la canibalism la puterea de transformarea şi
C Ă L Ă T O R I E
miri, în timp), a ocupaţiilor, de pildă de la şamani la efectele pe care le aveau asupra oamenilor), originea
dansatoare/ asistente ale preoţilor shintō ş.a. scrierilor/ idelor legate de aceste fiinţe, de la budism
D E
J U R N A L
Astfel, în folclorul, în literatura, în arta japo- la filiaţiile chineze, apoi de la evoluţia în gândirea/
neză în general întîlnim multe figuri mitologice de- scrierile populare/ culte japoneze la Onmyōdō (sis-
moni (oni)9, spirite, chiar obiecte/ unelte care au (pri- tem de „practici eclectice ale cărui rădăcini se găsesc
mit/ capturat) un kami (tsukumogami) – deşi nu e o în teoria dualităţii cosmice dintre yin şi yang şi a ce-
opinie unanimă existând legende despre fiinţe, între lor cinci elemente, metal, lemn, apă, foc, pământ).”
care vulpi sau tanuki (câine raton) – care au ajuns să La rădăcinile antice chinezeşti, Onmyōdō „adaugă”
aibă astfel de puteri – cu diverse clasificări, denumiri, elemente de astrologie budistă (Sukuyokyo sau Xiuya-
însuşiri ş.a., care s-au răspîndit/ amplificat în diverse ojing) și venerarea kami indigene japoneze10 Începînd
cu perioada Edo și urbanizarea mai accentuată apare
9
Una dintre cărţile pe care le-am citit pe această temă este o schimbare. Noriko T. Reider scrie și despre re-de-
scrisă de Noriko T. Reider, Japanese Demon Lore. Oni from
Ancient Times to the Present, Utah State University Press,
Logan, Utah, 2010. 10
N.T. Reider, op.cit., p. 13.
monizarea oni în cultura urbană11, fără ca, totuși, să ție, din deprinderi care le-au rămas de cine știe cînd
dispară cu totul din mentalul colectiv, cu atât mai înrădăcinate în felul lor de a fi.) Dar acest termen nu
puțin din literatură. mai apare nicăieri în literatura de atunci, el căpătân-
Spre exemplificare, pentru a vedea cum se „radu-şi sensul amintit mult mai târziu.
mificau” toate, cuvîntul tsukumogami are o poveste Sunt multe scrieri referitoare la demoni/ spiri-
interesantă, schimbându-şi sensul în timp. Astfel, cate/ fiinţe supranaturale mai vechi sau mai noi, ca ace-
racterele kanji au apărut în Tsukumogami emaki, una lea din perioada Edo numite Kaidanshu/kaidan-shū.
dintre otogi-zōshi12/ (legende/ naraţiuni în proză) Interesantă este şi „povestea” acestui cuvânt: kaidan
din perioada Tempō (1830-1844, de la un manual (kai – ciudat, misterios, supranatural; dan – discu-
ilustrat (emakimono) (inclusiv scene din Genji mo- ţie, poveste vorbită/ deci poveste despre ciudăţenii/
nogatari le putem regăsi în astfel de emakimono), ciudat). Dar, deşi kaidan însemna (azi este arareori
realizate prin diferite tehnici. În Tsukumogami emaki spre deloc folosit, poate doar în literatură) o poveste
scrie că un instrument/ o unealtă, după 100 de ani ar cu spirite/ demoni/ fantome, pornind de la un joc
putea căpăta un spirit (gami/ kami). „Stă scris în On- popular în perioada Edo, Hyakumonogatari Kaidan-
myō Zakki. Un instrument, după ce a trecut o sută kai, de la care s-a ajuns la kaidanshu. Acest kaidanshu,
de ani, s-ar putea schimba şi căpăta un spirit (…) iniţial însemna un fel de povestire cu caracter mora-
şi e spus că se referau la acestea ca fiind tsukumo- lizator/ de învăţăminte. Odată cu schimbările, urba-
gami”. (Până azi nu a fost atestată existenţa vreunui nizarea, creșterea rândurilor clasei negustorilor ş.a. au
text numit Onmyō Zakki). Iar aceste unelte care de- apărut aşa-numiţii otogishu, povestitori profesionişti,
veneau tsukumogami „puteau lua forma unui bărbat unii aciuându-se pe la curţile seniorilor locali.
sau a unei femei, tineri sau bătrâni”, sau de animale Şi, cum se întâmplă de obicei în Japonia, lu-
ş.a. Sunt scrieri care descriu categoriile de unelte care crurile s-au „ramificat”, popularitatea povestitorilor
puteau deveni tsukumogami, legende despre astfel de de acest fel a crescut, au au început să fie prezenţi la
unelte care „căpătau” spirite ) de la oglindă la ceaşcă adunările populare religioase sau la un fel de prive-
de ceai – e celebru un text despre ceaşca lui Oda No- ghiuri (kōshinmachi), la care oamenii nu dormeau şi
C Ă L Ă T O R I E
bunaga) ş.a. ascultau şi astfel de poveşti despre supranatural, după

De aceea apăruse un obicei ca oamenii să unii menite şi să ţină oamenii treji, dar şi să le capteze
arunce uneltele care împlineau 100 de ani (numite curiozitatea.13
susu-harai). Dar mai era şi ideea că acelea care aveau Una dintre kaidanshu populare a fost scrisă de
99 de ani (ceea ce, de fapt, înseamnă tuskumo – aici Ueda Akinari, în 1776, anume Ugetsu Monogatari/
e o altă „poveste”, care vine dintr-un poem waka din Poveşti despre Lună/ Lumina lunii şi ploaie. Apoi, cu-
Ise monogatari, cu referire la o femeie bătrână/ care vântul a ajuns să fie cunoscut şi în Occident datorită
trăise un timp lung/ tuskumo/ de 99 de ani, şi de lui Lafcadio Hearn şi a cărţii sale Kwaidan: Stories and
aici…), puteau deveni yōkai… (fantomă, spectru, Studies of Strange Things. (kwaidan este o transliterare
apariţie neobişnuită/ stranie; o mulţime de fiinţe su- plecând de la sensuri arhaice…)…
pranaturale, demoni, spirite, monştri din folclorul ja-
ponez sunt consideraţi yōkai; aşadar, doar o parte din
D E
această mulţime sunt tsukumogami) dar lucrurile sunt

foarte nuanţate şi ca explicaţii, şi în scrieri. (Sunt lu-
cruri înrădăcinate în mentalul colectiv, uneori chiar 13
Am găsit diverse scrieri, de tot felul, despre aceste poves-
J U R N A L
sesizabile, dacă ești atent. Oamenii le fac prin educa- tiri. Amintesc doar Noriko T. Reider, The Emergence of Kai-
dan-shū. The Collection of Tales of the Strange and Mysterious
11
N.T. Reider, op.cit., capitolul Oni in Urban Culture. in the Edo Period, în „Asian Folklore Studies”, Volume 60-
De-demonization of Oni. 2001: 79—99, în care se vorbeşte despre origini, funcţii,
12
Numele vine din perioada Muromachi (1136 –1573), răspândire ş.a. N.T. Reider are mai multe lucrări pe tema
şi se referă la un număr de cca. 350 de legende/ povestiri supranaturalului la japonezi, dar şi o carte numită Seven
scurte în proză. Numele s-a perpetuat, azi, de pildă, fiind şi Demon Stories from Medieval Japan, Boulder, University
seriale japoneze, filme. Press of Colorado, 2016.
Ostatici ai imaginarului Nicolae HAVRILIUC
THEAT RU M
viziune scenică
Personajele: TONIO, SANIO, O ŞOAPTĂ, SANIO: Căldură, nu! Însă frig şi miros de fum,
VOCEA CRAINICULUI da!
TONIO: Ai răbdare! Vine şi căldura de n-ai să
VOCEA CRAINICULUI: S-ar zice de Tonio şi poţi.
Sanio că sunt prieteni de când lumea. Cine i-a văzut SANIO: Atunci scurtează vorba şi să grăbim pa-
atunci la Teatrul „Curcubeul vesel” nu-i va uita nicio- şii! Să nu ne ia cineva la ochi.
dată. „Joc în piesa mea în fiecare zi. Este o partitură unică TONIO: De ce spui aşa?
deoarece povesteşte despre mine”, spuse unul dintre ei, SANIO: Mergem prin pădure şi te poţi aştepta
numai ca să înceapă. „Ba despre mine povesteşte şi nu la orice.
necesită repetiţii!”, spuse celălalt, spre a fi auzit. „Iar pe TONIO: Sau ai zărit ceva prin frunziş?
unde are loc, spectacolul este numit cu acelaşi titlu”, spuse SANIO: Priveşte şi tu! Spune-mi, vezi ceva?
primul cu intenţia să-l întrerupă pe al doilea. Dar aces- TONIO: De câte ori mă uit unde te uiţi şi tu,
ta din urmă, din spirit de contrazicere, adăugă: „Nu, nu văd altceva decât tine sau nu văd nimic.
şi nu! La fiece reprezentaţie primeşte un alt titlu.” În fine, SANIO: O fi din orgoliu! Nu ne place să fim la
după îndelungi chibzuinţe, cei doi s-au gândit să pe- fel, cum nici vremurile nu-s la fel. Uite! Să fie secolul,
treacă un week-end cutreierând pădurea ce-o aveau nu în care ne aflăm, mai bun decât celelalte?
departe de locuinţele lor. Găsiră ei un motiv să-şi lase TONIO: Să fie! Dar populaţia lumii a scăzut şi
consoartele singure acasă şi, îndemnaţi de un schimb apele au secat.
de vorbe despre ce se mai întâmplă prin lume, să por- SANIO: Să fie, zici? După atâtea războaie care
nească pe cărări neumblate. Chiar neumblate nu erau, au fost şi după atâtea canicule... Şi populaţia şi apele
căci Tonio nu obişnuia să se aventureze în necunoscut, s-au retras.
ştiindu-se însoţit de Sanio. Trebuia să-şi arate vastele TONIO: Eu zic s-au redus, pentru că secolele
cunoştinţe, deşi îi plăcea să simuleze o anume ignoran- trecute le-au stat în cale.
ţă. Bucuroşi că primiră acceptul consoartelor de a pleca SANIO: Ştiu ce vrei să zici! Dar vor fi cum le
singuri în călătorie, ei, spre a-şi provoca starea favorabi- vrei?
lă conversaţiei, ieşiră din casă cu o seară mai devreme şi TONIO: Vor fi, vor fi! Şi populaţia şi apele! Vor
dormiră la amicul Arthur, fire hazoasă şi ospitalieră, dar fi mai precaute cu prefăcuţii.
mai ales bun povăţuitor pentru amatorii de drumeţie. SANIO: Hm! La ce ţi-ar folosi ţie, dacă nu vei
Omul avea casa într-un canton părăsit de la marginea avea parte de noua populaţie şi de noile ape?
urbei unde, pe vremuri, trecea un tren de vacanţă. Aco- TONIO: La ce le-ar folosi lor, dacă nu vor avea
lo Tonio şi Sanio, alături de consoarte, petrecură nu o parte de mine! Vor începe totul de la capăt şi iar vor da
dată momente pe măsura lor. greş. Prefăcuţi vor fi şi vor fi acceptaţi aşa cum sunt. Nu
TONIO: Dimineaţa, când m-am deşteptat, mi- va fi cineva care să-i denunţe că...
am spus: „Hai să-l trezesc pe bunul meu Sanio!” Azi SANIO: Sunt prefăcuţi! Ce necaz mi-e pe ăştia!
avem mult de mers. Mai ales că trecem şi prin locuri TONIO: Nici nu va fi nevoie. Se va accepta să
mai puţin prietenoase. fie împreună... Populaţia şi apele într-un secol al încre-
SANIO: Şi trebuia să-mi spui? Era musai? Bine derii.
ai făcut că m-ai trezit! Atât! De n-o făceai, mă purtai în SANIO: Vezi că m-am prins! Aici o dai pe
cârcă. Tu, oricum te grăbeşti. Aşa eşti, grăbit! schimbare de sens. În fine! Mult mai este până atunci.
TONIO: Acum vezi că am avut dreptate! Am TONIO: M-auzi? Ţie nu ţi-e frig? Mie da!
pornit călătoria pe răcoare. Ştiam că vom trece pe lângă SANIO: Când mi-ai zis că ţi-e cald, eu, din spi-
z o n a igneu. Simţi ceva căldură? rit de contrazicere, am zis că mi-e frig. Şi de atunci o
ţin întruna în frig. Şi nu scap. Uite că mi-e frig! Da, ce necesitau să fie auzite.
recunosc! Deşi tare aş vrea să te contrazic. TONIO: Ia taci! Se aude ceva. Tu auzi ce aud şi
TONIO: Încearcă! Vom avea despre ce să con- eu? Lovituri albe, metalice.
versăm în mersul nostru. SANIO: Din locul unde mă aflu se aud lovituri
SANIO: Una ţi-aş spune, că mi-a venit acum în în metal alb. Pare să fie un şantier. Se lansează la ape na-
minte. Dar fii atent cui îi transmiţi mai departe! S-ar vele. Nave pentru pescuit, nave pentru cereale. Lumea
putea să nu te creadă... Cu uşurinţă trec prin toate, pe- are nevoie de hrană.
trec şi mă veselesc din orice. Dar când este să se întâm- TONIO: Ce ape, ce nave! Apele au secat.
ple vreun necaz, prea începe gâlceava să-mi fie povară. SANIO: Şi atunci?
Şi eu pe loc mă opresc. TONIO: Totul de la caniculă se trage.
TONIO: Ca să continuăm conversaţia, am să-ţi SANIO: Aşa-i! Să ştii că-i aşa! Hai, una, două!
spun şi eu ceva ce are să te şocheze... Pe toţi vecinii de Mai merge. Dar nu atâtea câte le suportăm noi. Să gră-
bloc şi chiar pe cei de stradă îi port în gândul meu, fără bim mersul! Să nu ne ajungă din urmă!
să mă conversez cu vreunul. Evit discuţiile cu ei, deşi le TONIO: Aici n-are ce. Apele au secat, spui. Şi
sunt un apropiat. navele staţionează. Şi odată cu ele staţionează veştile,
SANIO: Eu, vecinul tău, ce să cred la auzul aces- mărfurile şi ce-ar mai fi. Aici canicula n-are cum... Sun-
tor vorbe? tem în umbrar. Ehei! Ce mai strigam pe la întrunirile
TONIO: Tu eşti o excepţie. Îmi completezi par- noastre... „Lăsaţi pădurile neatinse!” Crezi că m-auzea
tea care-mi lipseşte. cineva?
SANIO: Există o socoteală aici, aşa cred eu. Deşi SANIO: Eu te auzeam, neică! Şi te admiram.
nu toţi înţeleg. Îmi plăcea strâmbătura feţei tale.
TONIO: Ba eu înţeleg şi am să-ţi explic. Vezi tu! TONIO: Barem cu atâta am rămas în amintirile
Ceea ce se ticluieşte din umbră, în tăcere şi pe ascuns, tale.
apare şi la vedere. Când te cerţi cu soţia sau când soţia SANIO: Barem! În sfârşit că veni vorba de
se ceartă cu tine, scandalul îl influenţează pe cel mic. amintire. Îţi spun ceva ce era să uit. Eu văd lucrurile
Degeaba spui apoi: „Vorbeşte mai încet, copilul îşi face care se-ntâmplă. Tu vezi lucrurile posibil să se-ntâmple.
temele!” Totul e un truc. A doua zi se va vedea la şcoală Vezi diferenţa dintre noi?
când copilul apare în faţa clasei, obosit şi apatic. El este TONIO: Şi sfârşesc prost! E o diferenţă care ne
efectul atmosferei din casă, din acel interior considerat particularizează şi, ciudat, nu ne înstrăinează. Tu eşti
de laolaltă apartenenţă. mai ironic şi râzi din orice.
SANIO: Ca să fie socoteala clară, ai nevoie să- SANIO: Mulţumesc! Vorbe de la un prieten, ce
ţi fie cunoscuţi toţi termenii pe care-i foloseşti aici. Şi mult contează! Ştii că eu mă gândeam de ceva timp la
dacă nu-i ai? plimbarea noastră prin pădure, dar nu ţi-am spus! Nu
M
TONIO: Nu toate câte se-ntâmplă primesc ştiam cum vei reacţiona. Am lăsat să vină propunerea
aprecierea noastră imediată, pentru că nu toate îşi pun de la tine.
A T R U
la vedere înţelegerea. TONIO: Şi a venit? N-a venit! A fost un salt

SANIO: Şi chiar dacă nu se află la vedere, totuşi brusc din noi şi ne-a scos din casă, până şi cu acordul
înţelesuri există. consoartelor. A mea a exclamat: „Mai schimbă o vorbă
TONIO: Ar însemna să le cauţi intenţionat, cu Sanio! Prea ruginiţi amândoi!”
când ele se ascund de noi. SANIO: A mea a fost mai reţinută, dar înţele-
SANIO: Trecem pe lângă atâtea ce ne sunt des- gătoare. „Du-te, du-te! Că oricum, n-are ce să vi se-n-
tinate nouă şi nu le luăm în seamă. tâmple! Am eu grijă!” Noi vorbim ce vorbim şi vremea
TONIO: De-ar fi numai asta! Şi n-ar trebui să trece pe lângă noi.
E
ne îngrijoreze. Pentru că multe din cele programate să TONIO: Şi înaintăm în pădure.

T H
se-ntâmple, mi-e teamă, nu vor ajunge la noi. SANIO: Înaintăm! Dar vom şti pe unde să ne
SANIO: Uneori şi replicile sunt în contrasens, întoarcem? Ai lăsat semne prin locurile pe unde am
nu din lipsă de coerenţă, ci din omiterea unor înţelesuri trecut?

TONIO: Nu era nevoie. Are în program con- contrazici şi mă enervezi. Ştii ce? Eu continui drumul
soarta mea să mă recupereze. M-aşteaptă la capătul de unul singur.
drumului. SANIO: Nu, nu! Împreună am plecat, împreu-
SANIO: Uite, la asta nu m-am gândit! nă sosim. Stai că vin şi eu!
TONIO: Nici de asta nu era nevoie. S-a gândit TONIO: Tu-l aperi pe Arthur. Ai să vii cu el. Pe
suficient consoarta ta şi-ţi iese în întâmpinare. Nu ne mine, te rog, să mă scuteşti!
lasă ele de capul nostru. Prea a scăzut populaţia lumii. VOCEA CRAINICULUI: Înţelesuri diferite
SANIO: Ce minte ai?! Puţini sunt la fel. Bine că despre un lucru, fenomen sau o fiinţă, în contexte de
n-am călcat strâmb pe undeva. M-alegeam cu o răsu- realitate interacţionată cu ficţiunea, pot provoca, între
cire de gleznă. cei ce le avansează, conflicte. Episodul de viaţă trăit de
TONIO: Nu-ţi fă tu probleme. Te purtam în Tonio şi Sanio, din cauza energiilor scurse înainte de
cârcă. vreme, va fi dus până la capăt prin temperarea conflic-
SANIO: Iar eu dator îţi rămâneam. Ştiu că-ţi tului, iar drumul va fi continuat prin imaginar. Ceea
plac dulciurile. ce, pe cei doi, îi va face ostatici ai imaginarului.
TONIO: Nu te sinchisi. Rămâne cu
altă ocazie.
SANIO: Da’ să ştii că am avut o
presimţire. Ieri m-am dus în târg după ceva
fructe proaspete. Am luat tarabele cu fructe
la rând. Ce găseam, nu-mi plăcea. Peste tot
la fel.
TONIO: De ce nu te-ai dus la An-
ton Livadaru? El deţine fructele cele mai
frumoase. Mere, pere...
SANIO: Am fost şi la el. Zău c-am
fost! Nu mi-au plăcut deloc. După ce am
plecat de acolo, m-am oprit în loc să mă
uit la măscări. Abia în preajma veşmintelor
curate începeau să atragă atenţia petele un-
suroase de pe trupul măscăriciului. Şi când
toate îi alunecau din mână cu o precizie
matematică, nu era deruta mâinii lipsită de
îndemânare, ci precizia obiectelor ce se stre-
M
curau printre degete, îmi venea să spun: „Ce
bine joacă!”
A T R U
TONIO: Lasă, bine că n-a fost! Şi
până la capăt nu mai este mult. Ce-ar putea
să se întâmple?
SANIO: Niciodată nu-i prea târziu!
(Brusc apăru o şoaptă: Mă, mă! Ane-
voie mă ţin după voi. Repede mai mergeţi!
Tonio şi Sanio aruncară privirile în toate păr-
ţile, dar nu văzură pe nimeni.)
E
TONIO: Să fie Arthur?

T H
SANIO: Ţi-ai găsit! Omul doarme

la ora asta.
TONIO: Doarme?! Îţi place să mă

C ADRAN Silvia STRĂTILĂ Călătorie prin destinul

Basarabiei româneşti
J urnalist și publicist, scriitor și ecologist, po-

litician (membru în Primul Parlament al R.
Moldova) și personalitate culturală, director coordo-
cite de Kremlin și multiplicate la Chișinău”, iar tinerii
intelectuali, descendenți din familii nobile ca spirit,
nu puteau să compromită statutul patrimonial moște-
nator al echipei publicației NATURA din Chișinău și nit de la părinți. Așadar, o călătorie pe Nistru, formată
coleg într-o excelentă colaborare cu colegii, însoțită dintr-un grup de tineri entuziaști din câteva republici
de respect reciproc, Alecu Reniță se înscrie într-o listă unionale „s-au aventurat, în sensul frumos al cuvân-
complexă de valori românești și democratice. tului, să descopere Nistrul”. Expediția a fost înregis-
De la omul simplu, despre care a scris și scrie trată în memorie, păstrată în sufletul exploratorilor de
în articolele sale, până la elita, împreună cu care luptă comori nistrene, scrisă caligrafic de mână într-un jur-
pentru restabilirea adevărului istoric ca poporul ro- nal de călătorie. Dacă Hemingway, Byron, London,
mân din partea de Est a României, numită azi Repu- Defoe sau al nostru Milescu Spătaru ar fi aflat despre
blica Moldova, să fie în rând cu lumea, Alecu Reniță aventura acestor tineri pe un râu frumos și necunos-
crede în neamul românesc și în Țara sa – România, cut, clasicii i-ar fi descoperit, iar literatura universală
considerată pe bună dreptate, pentru frumusețea și ra- s-ar fi îmbogățit cu un bestseller, inspirat de pe melea-
iul ei pământesc, Grădina Maicii Domnului. Dorința guri moldave. După mai mult de trei decenii, într-un
ca neamul să se reîntregească, publicistul și cărturarul festina lente în care s-a scurs timpul, scrisul caligrafic,
de la Chișinău o are încă din anii de studenție, când bănuim de pe pagini îngălbenite, este trecut în bătaia
sentimentul patriotic al tinerilor de atunci, sincer și grăbită a tastelor și în 2021, la Editura România pi-
intrinsec în ființa lor, era vânat de regim. Un tânăr torească apare o carte în toată splendoarea tehnicilor
student, care provenea dintr-o familie de români și narative „Pe Nistru, spre izvoare”, scrisă de Alecu
intelectuali veritabili, cu clasă, gândea curat și trăia Reniță. Dedicația de la începutul cărții, adresată pă-
timpul istoric edificat de domnitorii patrioți. În spe- rinților, dar și „tuturor basarabenilor neînvinși, care
ranța că adevărul despre neamul românesc, cultivat în anii de ocupație sovietică au crezut în neamul ro-
în familie, poate fi recăpătat, studentul generației în mânesc și în Țara lor adevărată – România” este un ar-
blugi era promotor și parte a rezistenței românești, în gument din care aflăm că în 1987, acel grup de tineri
ciuda piedicilor chiar din partea mentorilor de la cate- vilegiaturiști „în căutarea izvoarelor” voia să spună lu-
drele universitare. Iubirea de țară, de neam, de tot ce-i mii întregi că „Nistrul e lada de zestre nedeschisă în
românesc este și a rămas o datorie să transmită moș- care se află cântecele necântate, rugăciunile nerostite
tenire urmașilor așa cum i-a fost cultivată în familie în limba exilată a băștinașilor, blazoanele de rezistență
de părinți, de tatăl său, Dumitru Reniță, profesor de și hărțile adevărate ale unui neam care își cunoaște și
istorie, literatură și limbă română, un intelectual res- recunoaște și pe întuneric pietrele de hotar”. Jurnalul,
pectat în satul Abaclia, județul Lăpușna (azi raionul adunat în timpul expediției, a fost completat și lăsat
Basarabeasca). pentru timpuri mai bune în care adevărul și istoria
Conectată la lectura cărților canonice și inspi- pot fi însușite și prețuite din paginile unei cărți alese.
rată de personajele model ale clasicilor universali, ase- Notițele, scrie autorul, au fost păstrate „în podul ca-
menea unui Childe Harold sau Don Quijote, mica, sei părintești, în valiza veche, studențească”, „în care
foarte mica Junime de la Universitate, mai mult un păstra cea mai mare comoară”, -- opera politică a lui
curent de opinie, din care făcea parte și Alecu Reniță, Eminescu, interzisă în perioada sovietică pe teritoriul
mergea contra valului. Valul erau „minciunile născo- R. Moldova de azi. Acea „călătorie tulburătoare”, din

iulie-august 1987, l-a purtat „până la izvoarele ființă- Cei 700 km, de la Naslavcea până la Cetatea Albă,
rii noastre” și l-a legat „pentru totdeauna de sufletul după multe șovăieli și nehotărâri, au fost conduși de o
Basarabiei și Transnistriei, de oamenii blânzi de pe un lumină divină, fiindcă și intenția tinerilor era curată,
mal și altul al Nistrului, de memoria vie a fluviului și legănată de un „vis de zile mari să descopere legendele
de arhivele nevăzute de strigoii roșii de la Chișinău și și frumusețile Nistrului, problemele ecologice și oa-
Moscova”. menii din localitățile riverane”.
Anii de ocupație sovietică au fost pentru tinerii În cartea sa, Alecu Reniță surprinde cu deli-
dornici să studieze, să exploreze cultura și frumuse- catețea-i fină a scrisului frumusețile nebănuite ale
Basarabiei, văzute de ochiul tânăr al unui basarabean
îndrăgostit de limba română. Pe luciul apei Nistrului
se vedea însă filmul tabu despre „Basarabia răpită, pri-
gonită, deportată, înfometată, răstignită, părăsită, ui-
tată, schimbată, trunchiată”. Vaporașul cu tinerii călă-
tori, determinați să spună semenilor, fie și mai târziu,
dacă nu aici și acum, măcar peste timp, că „Nistrul
cel semeț” care „curge printre stânci sculptate natu-
ral”, descris la 1654 de cronicarul Miron Costin, „e
mai frumos ca Nilul”, îi legăna pe „apa albăstrui-ver-
zuie” ca să vadă „la fiecare cotitură peisaje de suflet,
care amintesc de locuri, oameni și cărți condamnate
la uitare și necunoaștere”. De pe vaporaș se vedeau
județele Hotin și Soroca, încărcate de istorie, ca mai la
vale să savurezi „peisajele nistrene și localitățile Vere-
jeni, Lencăuți, Mereșeuca cu casele lor albe sau sinilii,
mândre, arătoase, pădurea domnească de la Lipnic,
acolo unde mai poți auzi chiotul arcașilor și vocea
lui Ștefan cel Mare, acolo unde memoria colectivă
a trecut sfidător peste minciunile oficiale și a păstrat
timpurile de glorie și înălțare a Moldovei medievale”.
Nistrul este iubirea spre care se îndreaptă autorul, iu-
birea de țară, neam pe care o găsești și azi în articolele
lui Alecu Reniță așezate ca un crez: „Poate Nistrul e
țile autohtone, un proces de ostracizare și de riscuri chiar ființa noastră curgătoare prin veacuri, e chiar
enorme. Orice manifestare culturală – cărțile citite, cartea de arhivă care păstrează memoria și voința unui
exprimarea frumoasă și corectă în limba română, dra- popor de a fi stăpân pe vatra sa milenară”. A N
gostea sinceră față de valorile românești – era urmărită Sistemul odios, care a pus stăpânire pe românii
cu lupa KGB-ului. Sub pretextul că apa Nistrului îi va din Est, nu a ținut cont, nici n-a fost interesat să știe,
duce să studieze limba esperanto, la 7 iulie 1987, un că oricât de mult l-ar îngenunchea, înrobi, i-ar reduce
R
grup de tineri din Moldova, Ucraina, Rusia și Țările memoria, spațiul etnic și istoric al poporului nu-l poți
Baltice a pornit în expediția „Nistru-87”. O aseme- distruge definitiv. Mai este și Nistrul, scrie Alecu Reni-
A D
nea călătorie, alcătuită din reprezentanți ai deferitelor ță, care „ne stropește cu apă vie, ne spală de anomaliile
republici unionale, care „puteau să vorbească despre ideologice și ne repetă mereu că lumea e frumoasă, că
frământările și realitățile lor naționale” era greu de în- suntem liberi... Ce fel de superputere mondială suntem
C
chipuit să nu fie în vizorul autorităților și securității. dacă tremurăm la cel mai inofensiv gând necenzurat?”

Legați sufletește de un râu, descoperind istorii dria de a fi slugă la stăpânul cu valiza nucleară; fățăr-
N adevărate ale oamenilor și localităților, „esperantiș- nicia și țicneala de a te prezenta altul decât te-a făcut
tii”, suflete neînvinse, nu s-au abătut din drum. În Creatorul”.
căutarea originilor, apa Nistrului nu o poate întoarce Memoriile scriitorului Alecu Reniță prezintă
D R A
oricine îndărăt, chiar dacă împotriva valului peștii se cititorului modern, din a cărui conștiință lipsește dra-
rănesc. Pe Nistru, până la izvoare, pe urmele intelec- gostea de neam, un poem epic de cântare a Basarabiei.
tualilor iluminiști să lase urmașilor o istoria nealtera- Așa cum Alecu Russo, pentru a-și deștepta neamul, a
tă, românul Alecu Reniță este inspirat de nopțile cu scris „Cântarea României”, un poem manifest, nece-
lună plină, oglindite pe Nistru, de peisajele misteri- sar acelor vremuri. Scrisă într-o aleasă limbă literară,
A
oase ale localităților, dar mai ales de soarta întorto- cartea ne educă să ne întoarcem spre Baștină, Părinți,
cheată a conaționalilor, bunăoară a vieții localnicului Credință, Patrie. Din ea nu lipsesc educația morală,
C
din Napadova, Andrei Ciomâzgă, destin pe care l-au preceptele creștine, teze, care ne îndreaptă spre o gân-
împărtășit toți sătenii, odată cu venirea ocupanților. dire curată: „În această lume întoarsă pe dos, în care
Andrei e asemenea unui lup singuratic, într-un „sat exprimarea artificială și profanarea lucrurilor sfinte au
curat de moldoveni”, frământat mereu de gândul de ajuns o normă, totuși, te întrebi, e obligatoriu să-ți
ce la școală „nu am dat nicio importanță ce sunt eu batjocorești rădăcinile, să evadezi din sufletul viu al
– moldovean, rus, hahol sau om sovietic. Nici ce lim- limbii române și să te arunci în fluviul otrăvit al cinis-
bă vorbesc”. „Lumina purificatoare de pe chipul lui mului, bășcăliei și derizoriului, al cuvintelor moarte,
Andrei”, constată autorul, ne dă tuturor o lecție de golite de scânteia divină?”
istorie, dacă în mileniul trei unii conaționali se mai Cu Basarabia luptătoare în suflet, Alecu Reniță
îndoiesc de identitatea lor: „Noi, moldovenii, în reali- este mai aproape de România, pentru că ideologia tur-
tate, suntem români și vorbim limba română, iar țara nată peste această palmă de țară, intelectualul român
noastră adevărată e România, nu Uniunea Sovietică”. de aici nu a permis, în virtutea talentului de a scrie,
Prea te atinge această teză costatată de „un frate să fie mutilat în totalitate creierul moldovenilor și să
dispărut în lupte și, prin minune, reîntors viu de pe creadă că aceștia „au fost smulși din robie din ghea-
front”, și contestată, din păcate, de cei de la conduce- rele românilor și eliberați de armata roșie”. Călătoria
re, fortificând și mai mult granița între frați! pe Nistru l-a ajutat să ajungă la izvoarele identității
În cartea lui Alecu Reniță „Pe Nistru, spre iz- românești și să spună cu bucurie neamului: „Fericit și
voare”, adunată într-un jurnal de călătorie ale cărui bogat sunt că, după ce am trecut prin infernul rusesc,
ape i-au igienizat creierul și sufletul pentru toată via- pot pune mâna pe inimă și mărturisi: mă simt curat și
ța, se oglindește Basarabia frumoasă și cuminte, prea demn în fața Țării mele, România!”
îndepărtată și înstrăinată de Țară-mamă. Memoriile Cartea se înscrie în mărturia singulară și cutre-
tinereții i-au întărit și mai mult legământul cu frații murătoare a românului cu demnitate, care în anii de
români, cu neamul, iar convingerea de credință „Nu ocupație rusească, intra fără voie de la „stăpân” în al-
uita că ești român” (repetată azi în școală de profeso- tarele părăsite, săpate în malurile Nistrului, aprindea
rul care nu omite din literatură predarea sentimen- candelele tăinuite și se ruga să nu dispară harta Țării
tului patriotic, portretizându-l prin Apostol Bologa, din memoria colectivă și Limba Română din casele
personajul lui Liviu Rebreanu) este valorificată într-o moldovenilor sovietici. Spovedania „Pe Nistru, spre
confesiune apologetică Nistrului: „Tu, Nistrule, m-ai izvoare” este documentul care nu dă niciun semn de
luat pe apele tale, m-ai spălat de murdăria turnată pes- resemnare în anii de rătăcire îndelungată prin pusti-
te mine de ideologii de la Kremlin și ai început să mă ul imperial, dimpotrivă, aduce probe și se contopește
vindeci de molima rușinoasă de care suferă aproape într-o călătorie fascinantă prin destinul de luptător
toți moldovenii sovietici – molima de a-ți disprețui și martir al Basarabiei neînvinse, al Basarabiei româ-
părinții, neamul, istoria și Țara adevărată; fala și mân- nești.

Istoria muzicii începe la Sumer. Regii, reginele Doru SCĂRLĂTESCU
CONSO NANŢE
şi prinţesele melomane ale Mesopotamiei
N eîndoielnic că o conștiință de sine a ar-

tei muzicale se naște odată cu civilizația
scrisului. Iar acesta, se știe, apare, marcând hotărât
newyorkeza Diane Wolkstein, discipol și colaborator
al lui Kremer, într-o carte din 1983, Inanna, Regina
Cerului și a Pământului, „o traducere admirabilă, o
desprinderea din negurile preistoriei, pe la începutul mare capodoperă a literaturii universale” (Mircea Eli-
mileniului al treilea înaintea erei creștine: cuneifor- ade). Marea zeiță moștenește, o dată cu calitatea de
mele. Parafrazând titlul unei cărți celebre din 1956 a „Sfână Preoteasă a Cerului”, arta rostirii persuasive
lui Samuel Noah Kramer, să spunem și noi că istoria și, ceea ce e important pentru noi, arta muzicii, de
muzicii începe la Sumer. La modul lor retoric grandi- la tatăl său, Enki, creatorul și organizatorul omenirii,
locvent, poeții acelui îndepărtat mileniu proclamase- în același timp, zice scriitoarea americană, „un mag
ră pe tăblițele de argilă zgâriate cu „stilourile” lor de și un maestru al ritualului și al incantației”. Cum
treste, după cum învățaseră la secțiunile de creație ale vedem din secvența poematică Inanna și Dumnezeul
solidelor școli de scribi autohtone, locul privilegiat, de Înțelepciunii, unde sunt reproduse cuvintele acesteia:
„leagăn al civilizației” și de model în universalitate, al „El mi-a oferit arta vorbirii drepte. El mi-a oferit arta
misteriosului imperiu dintre Tigru și Eufrat. Precum vorbirii combative. El mi-a oferit arta vorbirii orna-
în poemul sociogonic, Enki și rânduiala lumii, unde mentale... El mi-a dat instrumentul muzical răsunător.
liricul autor anonim împrumută pentru encomionul El mi-a oferit arta cântecului” (s. n.).
său geo-politic glasul zeului demiurg al mesopotami-
enilor: „O, Sumer, pământ imens printre pămâmtu-
rile din univers,/ Plin de lumină eternă, în care de la
răsărit la asfințit împarți legile divine tuturor popoa-
relor!/ Legile tale sunt glorioase, de neatins,/ Inima
ta-i adâncă, de nepătruns...”. Gloria Sumerului e asi-
gurată de literatura lui scrisă, cu caractere cuneifor-
me, cea mai veche din lume, ajunsă până la noi, prin
circa treizeci de mii de linii de text, însumând, după
numărătoarea savantului american citat: douăzeci de
mituri, nouă opere epice, peste două sute de imnuri
de diferite tipuri, un număr considerabil de incanta-
ții și rugăciuni, mai multe documente istoriografice
cu caracter legendar, în fine, un mare și diversificat
grup de „textele ale înțelepciunii”, cu eseuri, dispute,
proverbe, precepte, fabule. La ele se adaugă minuna-
te realizări artistice care au îmbogățit, începând din
secolul al XIX-lea, muzeele de pe trei continente: Eu-
ropa, Asia, America.
Textele propriu-zis poetice fac și trimiteri la
muzică, muzicieni, instrumente muzicale, modalități
de interpretare. O aureolă de sacralitate învăluie aces-
te texte, între care le distingem pe cele dedicate In-
annei, zeița iubirii, a procreației și a războiului (stră-
bunica semiticei Iștar și a eladicei Afrodita), adunate
și prelucrate de folclorista și scriitoarea pentru copii,
Avem aici, destul de explicit, sugestia colabo- muzicală („coruri de preotese” – erșemma)2. Aceeași
rării dintre sonul armonic și cuvânt, chiar dacă în idee la Kramer, principalul furnizor de texte mitolo-
sumeriană nu există bunăoară suportul melodic al gice al Dianei Wolkstein (în special din volumul său
rimei. „Cu toate acestea, remarcă Diane Wolkstein, From the Poetry of Sumer: Creation, Glorification, Ado-
modelele complexe ale sunetelor similare și alternative ration, 1979), autor al textelor de însoțire (capitolul
ale vocalelor și consoanelor, ale terminațiilor verbale de Comentarii) ale magnificei cărți citate, dedicate ze-
iței Inanna: „Muzica, atât instrumentală, cât și vocală,
a jucat un rol important în viața sumeriană, iar unii
dintre muzicieni au devenit figuri importante în tem-
plu și la curtea regală. Harpe și lire frumos construite
au fost dezgropate din mormintele regale din Ur. In-
strumentele de percuție precum tamburul și tamburi-
na erau și ele destul de comune, la fel și flautul, din
trestie ori din metal. Poezia și cântecul au înflorit în
școlile sumeriene. Deși practic toate textele recuperate
sunt imnuri pentru zei și regi, nu există nici o îndoială
2
Constantin Daniel, Civilizația sumeriană, București, Edi-
tura Sport-Turism, 1983, p. 204-205.
și substantivale concordante și recursive, conferă lim-

E
bajului o rezonanță muzicală”1. Orientalistul român

Constantin Daniel, specialist reputat în domeniul
Ţ
culturilor antice din Orientul Mijlociu, va vorbi și el

N
de o relație directă dintre cele două arte surori: „exe-

cuția muzicală ce însoțește totdeauna poezia sume-
riană”. Aceasta e legată în genere de zei proslăviți în
A
templu: imnuri, implorări, lamentații. Dar „cântările

sacre” sunt gândite nu doar pentru un personal cultic
O N
strict specializat, ci și pentru un public mai larg, de

aceea ele sunt adesea însoțite la final de indicații de re-
gie: instrumentul de acompaniament (harpă – zumi,
liră – balar, timpan – tigi), genul muzical specific
S
(„cântec eroic” – șir-namursanga), modul de execu-

ție („cântec prelung” – șir-ghidda), obiectivul urmărit
N
(„cântare pentru destin” – șir-namșubaba), formația

C O
1
Diane Wolkstein, Inanna, Queen of Heaven and Earth:
Her Stories and Hymns from Sumer, New York: Harper&,
1983, p. 136.
că muzica și dansul au fost o sursă majoră de divertis- Revenind la fascinanta mitologie sumeriană,
ment atât acasă, cât și în domeniul public” 3. constatăm că, dacă instrumentul predilect al Inan-
Ţ E
În mare măsură, religia, templul, instituția nei, principala divinitate protectoare a orașului sacru
preoților, ca și în cazul Egiptului antic, joacă un rol Uruk, era un instrument cu coarde (în amplul poem
hotărâtor în bogata viață muzicală a Sumerului. Mu- Lauda zeiței Inanna, se vorbește de „harfa de doliu”,
N
zica apărea ca un intermediar indispensabil în relația „harfa de jale”, „harfa suspinelor”, „harfa lamentelor”,
cu numeroșii zei ai panteonului sumerian. O cate- („harfa tânguirii”, în versiunea lui C. Daniel, la al că-
A
gorie aparte a slujitorilor templului, o formau, scrie rei sunet sacru „sunt gata toți să moară”), cel al soțului
Constantin Daniel în cartea citată, „preoții cântăreți” ei, păstorul Dumuzi, zeul sumerian al vegetației (în
N
(nar), conduși de marele preot cântăreț (nar-gallu), versiunea mai târzie, babiloniană, Tamuz, în cea grea-
„însărcinați cu muzica în temple, dar și cu acompa- că, Adonis), este, se înțelege, unul de suflat. În poe-
O
nierea muzicii din temple, cântată prin muzică in- mul Coborârii Inannei în Infern, aceasta, întoarsă cu
strumentală. Ei aduceau și jertfe însoțite de muzică greu pe pământ și supărată pe Dumuzi, care nu fusese
și apar în temple din cele mai vechi timpuri...”. O prea compătimitor, „a spart fluierul de stuf pe care
S
subdiviziune o lor o formau, probabil, „preoții boci- a cântat ciobanul”, dar apoi, după moartea „soțului
N
tori” (gala), protejați ai zeului Ea, conduși și ei de un ei cel dulce”, se lamentează amar: „Mă întrebi despre
lider (gala machchu), având menirea „de a liniști mâ- fluierul lui de trestie? Vântul trebuie să-l folosească în
nia zeilor mari, prin recitarea de rugăciuni însoțite de locu-i./ Mă întrebi despre melodiile lui dulci? Vântul
C O
muzică, uneori prin bătăi de tobă, apoi prin imnuri trebuie să le cânte acum pentru el”6. Familia coba-
cu mâinile ridicate în sus. Preoții bocitori aveau un nului mitic pare familiarizată cu muzica. Într-un alt
rol însemnat în ceremoniile de restaurare a templelor poem, Visul lui Dumuzi, sora eroului, Geshtinanna,
vechi, apoi la confecționarea tobei sacre. În fine, aveau ancestrala zeiță sumeriană a agriculturii, a fertilității și
un rol important în înmormântări”. Alături de aceș- a interpretării viselor, este invocată de erou pentru a-i
tia, apar, în versiune feminină, „preotesele bocitoare” dezvălui semnificația unui coșmar: „Adu…, adu-o...,
(amar-ir)4. Oameni temeinici, sumerienii se ocupau adu-mi sora. Adu-mi pe Geshtinanna, sora mea mai
de buna însușire a artei muzicale prin școli acreditate mică, scribul meu care cunoaște tableta, cântăreața
templelor, cu personal specializat, funcționând la cele mea care cunoaște multe cântece, sora mea care cunoaș-
mai înalte standarde, apreciate ca atare de muzicologi: te semnificația cuvintelor, fecioara mea cea înțeleaptă
„Pe lângă repertoriul de bază şi însuşirea lui, se predau care cunoaște sensul viselor. Trebuie să-i vorbesc. Tre-
noţiuni teoretice, înţelegerea şi practicarea unor prin- buie să-i spun visul meu…”. Să mai menționăm că
cipii de acustică, scări modale preferenţiale, reunite în unele versiuni sumeriene, descoperite mai recent, ale
sistemul bazat pe cele 7 diviziuni ale octavei, rapor- vestitei Epopei a lui Ghilgameș, îl înfățișează pe erou
turile matematice dintre sunete, cosmologia, precum doborând cavalerește, la cererea Inannei, incomodul
şi cel ţinând de stilistica interpretării. Însuşirea tutu- copac Huluppu, din care sunt confecționate apoi o
ror acestor precepte se axa pe memorizare şi repetare, tobă (pukku) și un bețișor de tobă” (mikku), căzute
dar nu este exclusă nici existenţa unui sistem de no- din păcate în adâncul Infernului, fără vreo speranță
taţie. Se deprindeau astfel bazele cântării solistice de ca ele să-i fie restituite vreodată: „Uite că toba mi-a
tip psalmodic sau în grup coral, respectiv ale cântării căzut în lumea subpământeană, bețișorul mi-a căzut
responsoriale şi antifonice. Ştiinţa muzicii era consi- în lumea subpmânteană./ Pe Enkidu, trimis de mine
derată sacră, de aceea se transmitea doar celor demni pe celălat tărâm să mi le aducă... acesta l-a luat în cap-
a fi iniţiaţi în ea. Discipolul era supus unei învăţări
sistematice pe o durată de trei ani, în care practica versale, București, Editura Fundației „România de Mâine”,
avea un rol esenţial”5. 2007, p. 33.
6
În versiunea babiloniană a poemului, Inanna devine Iștar,
3
S. N. Kramer, Comentarii, în Diane Wolkstein, op. cit. iar Dumuzi e Tamuz, înzestrat acum cu un fluier confec-
p. 121. ționat dintr-un material mai prețios: „În ziua când Tamuz
4
Constantin Daniel, op. cit., pp. 78-80. va reveni la mine,/ Cu fluier de lapislazuli și cu inel de cor-
5
Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii uni- nalină…”
tivitate”. Tot într-o versiune a epopeii, anterioară celei cătoare a artei cântecului. Avem așadar în persoana
akkadiene, legendarul conducător post-deluvian al acestei poetese din a doua jumătate a mileniului al
Urukului, „omul care știa toate tainele..., regele care treilea, primul, dacă ne putem exprima astfel, „can-
cunoștea toate țările lumii”, încearcă să-l înduplece pe tautor” din istoria muzicii. Imaginea ei s-a transmis
Dumuzi, aflat temporar în împărăția subpământeană posterității prin celebrul disc sculptat în alabastru
a morții, să-i fie mijlocitor pentru câștigarea bunăvo- translucid, adus la lumină în urma săpăturilor efec-
inței temutei zeițe Ereshkigal, stăpâna locului, în fa- tuate de arheologul britanic Sir Leonard Wooley, în
voarea prietenului său, Enkidu, mituind-o cu un flaut 1927, la cimitirul regal din Ur, în care ea apare, cu
(em-bū-bu) confecționat dintr-o piatră roșie semipre- prilejul unei libații, însoțită de o suită alcătuită din
țioasă de carmelian: „El a arătat Dumnezeului Soa- alte trei personaje. O inscripție de pe spatele discului
relui un flaut de carmelian/ Pentru Dumuzi, păstorul este actul său de identitate: „Enheduanna, prințesa zi-
iubit al lui Ishtar:/ «Fie ca Dumuzi, ciobanul iubit rru, soția zeului Nanna, fiica lui Sargon, regele lumii,
al lui Ishtar, să accepte acest dar,/ Ca să-l întâmpine în templul zeiței Inanna”.
pe prietenul meu și să meargă alături de el!»”. Zeița Din bogatul repertoriu al Enheduannei. reți-
Ereshkigal e însă o melomană egoistă, păstrând flau- nem în special poemul intitulat, conform incipitului,
tul pentru sine. Emkidu rămâne prizonier definitiv al In-nin ša-gur-ra, în transliterare modernă, Lauda zeiței
Infernului. Inanna, important pentru bogatele inserții autobio-
Referindu-ne la marea Regină a Cerului și a grafice și impresionantele pasaje lirice, de comunicare
Pământului, trebuie să spunem că de cultul ei se lea- și de identificare a destinului propriu cu cel al zeiței,
gă existența primului poet atestat nominal în istorie, devenită un alter al ei, sacru. Redăm într-o traducere
fiica, la modul propriu sau poate doar la figurat, a lui cu totul facultativă, prin intermediar, liniile 122-143
Sargon I, întemeitorul imperiului sumero-asirian, de la final, în care transpare această comuniune prin
prințesa Enheduanna (c. 2285-2250 î. Chr.), Înal- mijloacele artei muzicale: „Am adunat cărbunii în
ta Preoteasă a zeului lunii, Nanna, din orașul Ur, și cădelniță și am pregătit riturile de purificare. Altarul
apoi, oarecum dezamăgită de acesta, care o părăsește Eešdam-kug vă așteaptă. S-ar putea ca inima voastră
la ananghie, a zeiței Inanna. Totodată, după cum o să nu fie deschisă către mine?/ Întrucât ea a fost plină,
arată bogatul ei repertoriu imnografic, bună cunos- prea plină pentru mine, Înaltă Doamnă, v-am into-
E
Ţ
N
A
O N
S
N
C O

nat această melodie./ Fie ca un cântăreț să repete la infirmierea căreia autoarea îi delegă în roman rolul des
amiază ceea ce eu v-am cântat în miezul nopții”. Iată instanță narativă, nu împărtășește entuziasmul arheo-
Ţ E
conștientizată și deschiderea unei linii de tradiție po- logic al creatoarei sale : „Dar, vă vine să credeţi, excla-
etico-muzicală. În rândurile de mai sus, comentează mă ea, nu era decât noroi! Pereţi murdari din argilă de
Roberta Binkley, profesor de retorică la Universitatea vreo jumătate de metru – şi atâta tot”.
N
din Arizona, marea poetă din Sumer „arată că s-a pre-
gătit să primească inspirația poetică – mania, așa cum
A
o va caracteriza mai târziu Platon. Însă declanșarea ne-
buniei poetice rămâne la Platon oarecum la dispoziția
N
hazardul, în timp ce procesul creator al Enheduannei
este un demers bine controlat. Ea încinge cărbunii
O
în cădelniță și se pregătește să-și asimileze sinele mai
înalt, sinele ei transcendent, în persoana Inannei. Pro-
cesul ei creativ pare a fi unul de interacțiune intimă
S
cu Zeița. Pentru o perioadă, în miezul de noapte, ele
N
devin totuna și din această uniune se naște melodia”7.
Muzica povestită de stihurile antice e confirmată de
numeroasele artefacte scoase la suprafață de sub rui-
C O
nele orașelor mesopotamiene: numeroase instrumen-
te muzicale, unele adevărate capodopere artistice, dar
și statui, rulouri, panouri, pandative, ornamente...
Vom vorbi despre ele în paginile următoare.
Împătimiții de sumerologie își vor fi pus poa-
te mari speranțe în lectura cărții din 1936 a Agathei
Christie, Moarte în Mesopotamia, a cărei acțiune (fie
vorba între noi, cam trasă de păr) se desfășoară exclu- În fapt, excavațiile soților Wooley (al treilea
siv în perimetrul unui sit arheologic din Irak, la Tell mare eveniment arheologic din epoca modernâ, după
Yarimja, pe malul fluviului Tigru. Așteptările erau cu descoperirea legendarei cetăți Troia, pe coasta anatoli-
atât mai mari cu cât – se știe – regina romanului po- ană a Turciei, și a mormântului lui Tutankhamon, în
lițist a participat, în preajma lui 1930, la descoperirea Valea regilor din Egipt), au adus la lumimă, o dată cu
și explorarea de către arheologul britanic Sir Charles cele șaisprezece bogate cripte „regale” din vasta și com-
Leonard Woolley a enigmaticului și fascinantului ci- plexa necropolă sumeriană (circa 2000 de mormin-
mitir regal din Ur, cu care ocazie, fulgerată de dragoste) de pe la mijlocul mileniului al III-lea î. Chr., un
te, s-a și căsătorit cu asistentul acestuia, mai tânărul număr considerabil de vestigii arheologice, între care
cu 14 ani, Max Mallowan. „M-am îndrăgostit de Ur, instrumente cu coarde, harfe și lire, mai mult sau mai
va mărturisi ea mai târziu, de splendoarea sa din orele puțin intacte, primele cunoscute din istoria muzicii.
amurgului, de zigguratul stând în picioare în penu- Șeful expediției le-a reconstituit și le-a descris pe larg
mbră, de marea aceea vastă de nisip, cu minunatele în capitolul XII, rezervat acestora, al masivului său
sale culori palide, de gălbui, albastru și mov, care se volum de bilanț, însoțit de fotografii și ilustrații plas-
schimbă în fiecare minut… Feeria trecutului a venit tice, din 1934, Ur Excavations8. Cu multă măiestrie
să mă subjuge. Apariția lentă a unui pumnal din nisip, lucrate, din aur, argint și din alte materiale prețioase,
cu sclipirea sa aurie, avea în ea ceva romantic. Grija ele fac parte dintr-un straniu cult al morții, sumerian,
delicată la extragerea unor vase de ceramică, a altor căci apar, alături de alte ofrande materiale, în preajma
obiecte, din pământ, m-a umplut de dorința de a fi eu
însămi arheolog”. Din păcate, miss Amy Leatheran, 8
C. L. Woolley, Ur Excavations, Volume 2: The Royal Ce-
metery - Text and Plates, published by The Joint Expedition
7
Enheduanna: The World’s Oldest Published Author, „Wo- of the British Museum and The Museum of the University of
men’s Studies Lecture Series”, Sept. 21, 1998. Pennsylvania to Mesopotamia, 1934, 604 pages + 273 plates.
înaltului titular al mormântului (numele unuia este crustațiile din lapis lazuli și calcar roșu de pe o dificil
cunoscut, gravat pe un sigiliu cilindric: regina Pu-abi), de identificat cutie de lemn trapezoidală, socotită de
împreună cu rămășițele instrumentistelor (judecând Woolley un stindard militar, cum i-a și rămas nu-
după podoabe) și ale altor componenți ai suitei regale, mele: celebrul „stindard din Ur”, care face parte și el
slujitori și ostași, ceea ce duce, în lipsa semnelor de acum din colecțiile Muzeului britanic. Din cele două
violență, la gândul unei sinucideri colective, probabil registre suprapuse, a „păcii” și a „războiului”, cel de
prin otrăvire cu opiu sau hașiș. Un mic recipient din sus reprezintă un banchet regal unde-și dau concur-
lut ars sau din metal și harfele poziționate alături sau sul un interpret la o liră cu cap de taur și o „cântă-
pe pieptul muzicantelor înlesnesc o astfel de supoziție. reață”, care ar putea fi tot atât de bine un „cântăreț”
Să menționăm că o „liră de doliu” e consemnată și de cu perucă, accesoriu, se pare, la modă printre preoții
poeta musician Enheduanna, al cărei sigiliu identitar sumerieni.
a fost descoperit și el, cum am arătat, la cimitirul regal
din Ur. În afară de instrumentele cu coarde, cele mai
bine reprezentate aici, au mai putut fi identificate de
Woolley, cu destule precauții, și resturile unor instru-
mente de suflat, de percuție, și chiar ale unui sistrum,
specific Egiptului antic. Dintre cordofone, ne atrage
atenția, prin splendidele sale ornamente, „Marea liră”
cu capul de taur (acesta reprezentându-l, s-a spus, pe
zeul soarelui, Utu/Shamash, capabil să coboare în lu-
mea umbrelor, subpământeană), modelat în aur, cu
ochii, părul și barba de lapis lazuli, din „mormântul
reginei” (Pu-abi), în mod miraculos rămas neatins de
jefuitori, și aflată în prezent la British Museum. Cutia
de rezonanță e decorată cu un mozaic în care apar
animale instrumentiste în ipostaze care i-ar putea face
geloși pe artiștii noștri de avangardă.
Tot în manieră „modernă” sunt realizate în-
E
Ţ
N
A
O N
Capetele de animale (îndeobște bovine: taur cu

barbă, vacă, vițel; în mod excepțional, cerb) de pe li-
rele sumeriene nu sunt simple accesorii ornamentale,
S
ci fac parte, crede Woolley, din corpul casetei sonore,

identic cu corpul animalului, într-o reprezentare mult
N
convenționalizată, „un bun exemplu de artă cubistă”,

iar forma și dimensiunea lor par a fi determinante
C O
pentru diferențele de ton ale instrumentulor. „To-

nurile de aici corespund vocilor tipice ale diferitelor
animale? Desigur, «lira de ipsos», mică și ușoară, care

are un cap de vițel, nu este probabil să fi avut același în templele înființate de el în Lagash și dezgropate
ton cu marea «liră de aur» pe care este capul unui de excavatoarele franceze, au făcut ca fața sumeriană
Ţ E
taur cu barbă; și «lira de argint», cu capul de vacă, este a lui Gudea să fie cea mai cunoscută lumii moder-
diferită ca mărime și poate avea un ton diferit; dacă ne”. Sub patronajul lui Gudeea are loc un transfer al
avem aici harpe de bas, tenor și alto, atunci trebuie funcțiilor muzicii, în principal, de la cea funerară,
N
să admitem posibilitatea ca muzicienii sumerieni să mai timpurie, la aceea, mai modernă, a ritualului
dețină o cunoștință de armonie foarte surprinzătoare de întemeiere. Dintre numeroasele inscripții pe sta-
A
la o dată atât de timpurie”9. tui, cilindri și stele comemorative, una indică acest
Regimul animalier ține, desigur, și de sacrali- transfer, prin suspendarea riturilor de înmormântare
N
tatea instrumentelor muzicale, desemnate în general în perioada de purificare a terenului în vederea așe-
cu numele de balag (pictograma arhaică a cuvântului zării temeliei pentru templul lui Ninurta (Ningirsu),
O
e formată dintr-un arc de harfă) și devenite reprezen- în anticul Girsu (actualmente Tell Telloh): sapa nu
tative pentru zeii panteonului asiro-sumerian. Se des- a mai fost folosită la cimitirul orașului, cadavrele
chide astfel o lungă tradiție ce se întinde până către nu au mai fost îngropate, preotul lamentator (sum.
S
sfârșitul mileniului al III-lea, când, bunăoară, regele gala) nu a așezat balagul și nu a mai provocat la-
N
Gudea (cca 2100 î. Chr) dedică o liră cu cap de taur crimi, femeile bocitoare nu și-au mai strigat plân-
zeului Nanna, „Taurul Cerului” fiind un sinonim al gerile. Muzica devine în continuare factor esențial
acestuia. „Nu este lira un instrument sacru, se întrea- în ridicarea templului, aspect pe care-l vom întâlni
C O
bă arhelogul britanic, și, ca atare, nu poate lua în mod mai târziu și-n mitologia greacă unde Amfion, fiul
natural forma animalului care simbolieză zeul și care lui Zeus, ridică cu sunetele lirei sale zidurile cetă-
este sacrificat de preferință în onoarea sa ?” Din punct ții Teba. Povestea construcției templului sumerian e
de vedere strict tehnic, mugetul taurului poate indica relatată pe larg în cei doi vestiți „cilindri Gudea”,
tonurile profunde ale instrumentului. de lut, de la Louvre. Alcătuită cu destinație specială
și clar personalizată (o inscripție regală menționea-
ză un nume de an al domniei lui Gudea: „Anul în
care a fost modelat balagul Ushumgalkalamma”), lira
sacră devine un ajutor prețios în câștigarea bunăvo-
inței cam mofturosului și impreviazibilului zeu, în
calitate de „consilier” al ecestuia: „Când, împreună
cu Ushumgalkalamma, mult-iubita lui liră, acel in-
strument de renume, consilierul lui, îi aduci daruri
[...] inima lui Ningirsu va fi liniștită, el va dezvălui
planurile templului său”. La finalizarea lucrărilor,
rezumă domna André-Salvini, curator general de
patrimoniu și director al departamentului de anti-
chități orientale de la Louvre, Ushumgalkalamma va
merge înaintea lui Gudea, conducând toate instru-
mentele muzicale, pentru a marca sosirea zeului în
noua sa locuință. Ushumgalkalamma este consilie-
rul zeului, deoarece cântecul său calmează emoțiile
care tulbură spiritul, permițând revenirea motivului
Referința lui Woolley trimite la „extraordina- indispensabil unei drepte judecăți. Printre slujitorii
rul și piosul” Gudea, conducătorul Lagashului, care divini ai lui Ningirsu, este datoria lirei să-l încânte
a făcut din acesta centrul politic focalizant al Sume- pe stăpânul său, un zeu al dispoziției schimbătoare10.
rului. „Un număr considerabil de statui inscripțio-
nate ale acestui domnitor, scrie S. N. Kramer, plasate
10
Béatrice André-Salvini, Stèle de la musique, în Musiques
au Louvre, Paris, Éditions de la Réunion des musées nati-
9
Idem, op. cit., p. 258. onaux, 1994.
mei mele sunt un erou”, „Sunt un leu cu o sălbatică

privire”, „Sunt rege al celor patru părți ale lumii”,
„Stăpânul forțelor divine din cer și de pe pământ...”
. Dar laude pe deplin justificate sunt cele referitoare
la pasiunea și uluitoarele sale cunoștințe și deprin-
deri din domeniul muzicii. Un împătimit meloman
și profund cunoscător al secretelor complexei arte
a sunetului, din timpul așa numitei „Renașteri su-
meriene”, ne recomandă aceste șiruri din poemul
citat: „Eu, Shulgi, regele Ur-ului, m-am dedicat și
artei muzicale./ Nimic nu este prea complicat pen-
tru mine;/ cunosc totul despre tigi și adab, perfecți-
uni ale artei muzicale./ Când prind tastele pe lăută,
instrument care îmi vrăjește inima, niciodată nu-i
vatăm gâtul;/ și am creat reguli pentru ridicarea și
coborârea intervalelor sale./ Cunosc strunirea melo-
dioasă a lirei gu-uc./ Sunt familiarizat cu sa-ec și cu
sunetele percusive ale cutiei sale./ Știu să mânuiesc
miritium-ul.../ Cunosc tehnica de digitație a lirei ori-
zontale a aljar-ului și a sabitum-ului, creații regești./
În același fel știu să scot sunete din urzababitum,
harhar, ur-gula și dim-lu-magura./ Chiar dacă mi se
aduce, ca unui maestru în muzică, / un instrument
la care nu am cântat vreodată,/ cum îl ating, scot
sunetele potrivite;/ și pot să cânt la el de parcă nu
l-aș atinge pentru prima oară./ Mă pricep să-l mon-
tez, să-i scot și să-i pun corzile și să-l acordez./ Din
fluierul de trestie scot altfel de sunete decât din cel
E
rustic;/ și pot să mă tîngui din sumunša sau să creez

Transpus în arta plastică, ritul de temelie sumerian o lamentație,/ la fel ca orice muzician ce face în mod
Ţ
apare proiectat pe o frumoasă stelă memorială, „a obișnuit astfel de lucruri...”. Ultimul mare conducă-
N
muzicii”, aflată tot la Louvre, cu un rege Gudea an- tor al atotputernicului Ur, închide astfel seria regilor
trenat, spre deosebire de antecesorii belicoși, în ac- și reginelor melomane ale Mesopotamiei, inaugurată
tivități pios-constructive. Și aici, lira cu cap de taur cu cinci secole mai devreme, la un diapazon înalt, de
A
pare să însoțească ceremonia de întemeiere. misterioasele Enheduanna și Pu-abi.

Deosebit de spectaculos ne apare azi destinul
O N
Un demn urmaș, cam la o sută de ani distan-

ță, al lui Gudea, se dovedește a fi Shulgi, rege poet civilizației sumeriene, desfășurată pe parcursul a trei
și muzician (sau cel puțin patron al artelor și litera- milenii (ultima tabletă scrisă în cuneiformă datează
turii) al celei de a treia dinastii din Ur, constructor din anii 50 d. Chr), dispărută definitiv și rămasă în
și restaurator la rându-i de ziggurte și temple. Între totalitate necunoscută istoricilor antici, cum și celor
S
altele, unul din cei mai mari lăudăroși ai antichită- din epocile moderne, până la uluitoarele descoperiri
ții, căci el se proclamă „crai putenic și mai presus arhelogice din secolul al XIX-lea și descifrarea trep-
N
de toți”, „frate al lui Ghilgameș”, „Înțeleptul scrib al tată a cuneiformelor, readucând-o plenar în lumină.
lui Nisaba”... Iată și câteva secvențe „autobiografice” „Cu 100 de ani în urmă, scrie slovacul Vojtech Za-
C O
din Imnul pentru divinul Shulgi, propunând un nou marovský, în prefața cărții sale din 1966, Na počiat-
gen literar, al preamăririi de sine, legat de caracterul ku bol Sumer, nu se știa aproape nimic despre sume-
sacru al regalității: „Eu, regele, încă de la sânul ma- rieni, iar în urmă cu cincizeci de ani se cunoștea prea

puțin descpre existența lor. Astăzi se știe că sumeri- lumul din 1983, Inanna: Queen of Heaven and Ear-
enii au format primul popor în istorie de pe plane- th, devenită bază de plecare pentru alte demersuri
Ţ E
ta noastră și, mai mult, că ei au avut cea mai mare recuperatoare, uneori foarte libere, precum cel, din
contribuție esențială la dezvoltarea culturii univer- perspectivă radical feministă, al americancelor Judy
sale”11. Cartea scriitorului slovac devine o Odisee Grahn (Queen of Swords, 1987), Alice Notley (The
N
captivantă a dezgropării din nisipurile mesopota- Descent of Alette,1996), Annie Finchi (Among the
Goddesses, 2010). Din perspectivă psihanalitică, Be-
A
tty De Shong Meador, de laa Institutul Jung din San
Francisco, a publicat cărți de traduceri și de eseuri de
N
mare ecou precum Inanna, Lady of Largest Heart: po-
ems of the Sumerian high priestess Enheduanna, 26 de
O
ediții, între 2000 și 2006, urmată de Inanna, Lady
of Largest Heart: poems of the Sumerian high priestess
Enheduanna și Princess, priestess, poet: the Sumerian
S
temple hymns of Enheduanna, 2009, cunocând și ele
N
mai multe ediții. O veritabilă pasiune pentru poeta
de acum cinci mii de ani face profesoara de retori-
că de la Arizona State University, Roberta Binkley,
C O
autoare a unei dizertații din 1996, A Rhetoric of the
Sacred Other from Enheduanna to the Present: Com-
position, Rhetoric, and Consciousness, și a numeroase
articole, studii și conferințe pe același subiect. Mai
aproape de noi, doamna Cass Dalglish, jurnalistă,
scriitoare și profesor emerit de engleză la Universita-
tea Augsburg din Minneapolis, Minnesota, a încer-
miene și din uitare, etapă cu etapă, a acestei vechi cat o interesantă „adaptare poetică contemporană”,
civilizații, pe urmele consemnărilor descoperitorilor Humming the Blues, o interpretare jazz a lui Nin-me-
ei și a vestigiilor arheologice păstrate la muzeele din sar-ra, celebrul imn al Enheduannei către Inanna.
Londra, Paris, Berlin, Bagdad, New York... Ultimul În fine, o valorificare a excepționalului poe-
capitol al cărții se încheie cu un tulburător poem tențial poetic al vechiului imperiu mesopotamian îl
intitulat Bocetul asupra pieirii Sumerului: „O, tată descoperim în recentul volum al lui Dumitru Ichim,
Nannar, Ur-ul e distrus, populația lui e alungată!”... teologul, poetul, prozatorul și eseistul originar din
Dar, scrie mai departe autorul, „bocetele sumeriene Dărmâneștii Moldovei, stabilit din 1974 în Cana-
pot fi completate astăzi cu ode: pentru proslăvirea a da, ca preot, la Kitchener, Ontario, volum cu poeme
ceea ce s-a păstrat până astăzi din creațiile sumerieni- de dragoste dedicat, discret, aluziv, partenerei sale
lor”. Să mai menționăm că și un substanțial capitol de viață dureros dispărute, apărut la Editura Școa-
al cărții lui Constantin Daniel se intitulează Iradie- la Ardeleană, Cluj-Napoca, Așa-i cânta îndrăgosti-
rea culturii sumeriene și urmărește ecourile notabi- tul din Sumer. Vocile lirice, fie solitară, aparținând
le, chiar dacă greu detectabile uneori, ale acesteia în menestrelului imaginar Sanherib, fie una împletită
viața culturală, literară, artistică, religioasă, econo- cu cea a reginei/zeiței Ninlil, obiectul adorației sale,
mică, științifică, ulterioară, a umanități. În ceea ce o sunt împrumutate, cum bine se vede, mitologiei
privește pe fascinanta preoteasă poetă Enheduanna, sumeriene, la care trimit de asemenea toponimice
ea a acaparat atenția lumii contemporane o dată cu specifice acesteia, precum Grădina Nibirul, termen
asamblarea versurilor ei într-o epopee unitară de că- akadian preluat din astronomia babiloniană, prezent
tre Diane Wolkstein și Samuel Noah Kramer în vo- în poemul creației, Enûma Eliš, ca „lăcaș de trecere
între cer și pământ”, devenit acum loc de întâlnire
11
Vojtech Zamarovský, La început a fost Sumerul, Bucu- a celor doi îndrăgostiți. Din repertoriul poetic su-
rești, Editura Albatros, 1981, p. 7.
merian sunt, nu în ultimul rând, împrumutate re- focul...). În acest context este evocat Dumuz, „cra-
ferințele la cântec și la instrumente muzicale, pre- iul-păstor”: „Când fluier ca fluier s-a ajuns/ din alun
cum lăuta, evocată de la prima piesă a volumului: sau din creangă,/ prea sfânt îi e lemnul,/ așa grăit-a
„Lăuta-ncepe să străvadă/ din cântecul de la-nceput Dumuz...” (Nu-i piatra...). Așa cum altădată Inanna
de lumi,/ strălimpezimi/ prin care stelele ce-au ars/ apărea îmbrăcată în vestmânt de frumusețe, Ninlil
se nasc a doua oară/ la frumusețea lor dintâi” (La a lui Dumitru Ichim vine către cititorul de azi înfă-
E
Ţ
N
A
început...), și rămasă, ca un laitmotiv, în continua- șurată în pânza delicată a cântecului: „Întotdeauna/

re: „Oare ce-o fi visând/ alături de noi alăuta? (Oare cântecul se-nalță printre șoapte/ ca fir de borangic de
O N
ce-o fi visând alăuta?); „Ca un luceafăr Sanherib,/ cu stea țesut (Întâmpinând vecia ta, Ninlil...); „Ce-nalt
brațele-amândouă/ îmbrățișă în răsăritul nou/ lăuta” e cântecul în care te cuprind” (Se blestemă lumina);
(Răspunsu-i-a Ninlil...); „Când marea și cu cerul se „De-atâta cântec/ nespus ce te-nconjoată./ cum s-ar
sărută/ nu scrii, ci cânți din lăută/ nespusul lor sărut” putea tristețea/ din strună să nu doară?”(Totu-i iubi-
S
(Legământul dintre Sanherib și Ninlil); „În Sumer,/ re)... Muzica devine, astfel, punte de sonuri undui-
lăuta-și împrumută Eufratul/ cu înc-o primăvară din toare magice între Trecut și Prezent.
N
roditul strunii...” (Un foc există...). Alături de lău-

tă, instrument mai urban, iată și fluierul campestru: (Din volumul Fals tratat de istoria muzicii,
C O
„Trecut-am prin flăcări ca să-ți fiu caval/ și fluier de în lucru la Editura Universității
pământ/ ce-ți agrăește nespusului din dor,/ val după „Al. I. Cuza”, Iași.)
val,/ ca Eufratul cu propriul lui izvor...” (Cum poate

Mecanica iluziei Daniel MARIȘ
NOTE DE L EC TO R
R edactor la Dilema veche, Anda Docea a pu-
blicat volumul de proză scurtă Camere de hotel
(Ed. Hans Benet-2015), după alte câteva colaborări la vo-
dormi adânc./ De când în oglindă o vezi pe ea în locul
tău/ Ai vrea să-I ceri iar zece minute/ Încap așa de mul-
te vise în acest timp/ Vei întârzia doar un pic” (Aproape
lume colective. Debutul în poezie cu muzeul convorbirilor toamnă). Ne aflăm deci în fața unui ceremonial al prepa-
întrerupte (Charmides, 2022) aduce așadar o perspectivă rării culorilor existențiale: „Fac în fiecare zi repetiții/ Pentru
nouă asupra creației sale prin apelul nu atât la antropolo- dezastre și uneori pentru bucurii mari”. Demersul susține
gia imaginarului cât la cea a trăitului, a autenticului fără parcă nevoia unui echilibru, formând sub retină secvențe
pretenția unei adeziuni decise la o formulă poetică anume. complementare, un proces cu influențe mai adânci, aproa-
Referitor la acest volum, scriitoarea Ana Maria Sandu repe de substraturile ființei devorată de febra contrastelor.
marca faptul că aceasta „are candoarea și franchețea unui Nu mai este loc așadar de o recalibrare a idealului decât în
jurnal” și că „uneori pare desuet să faci un inventar al ilu- măsura în care amintirea așteaptă să traseze imperioasa ei
ziilor, dar fără ele rămâne din noi prea puțin”. Sigur că chemare la ordine : „Singurul lucru bun la despărțire/ Este
acest demers își are riscurile sale…Capacitatea persuasivă că poți spune tot ce-ai amânat/ (Ca să nu/ poate altădată/
a discursului poetic e susținută însă de ce rost are)./ Dai toate vorbele din tine/
o revărsare de ezitări, revelații, decepții La schimb pentru oxigen./ Îl tragi adânc
trăite și confruntate cu radarul hiper- în piept și vezi cum/ Toate lucrurile dor
lucidității, o reverberare de voci a unei mai puțin/ Când se întâmplă cu adevă-
călătorii analitice fără pretenția exhausti- rat./ O să rămân mereu la fel/ Ca în ul-
vității. Etalarea eului din toate punctele timul film văzut împreună/ Cu paltonul
cardinale ale unei memorii aparent tot verde, indiferent de anotimp/ Zâmbind
mai îndepărtate, asemenea unor cercuri prin geamul taxiului care pleacă./ N-o
concentrice se exercită ca o formă de să îmbătrânesc niciodată” (Ultimul film)
apărare și dereglare a unor arome impu- Semnele „oglindirii” traversează oarecum
re ce amenință să contamineze mecanic o formă regresivă spre recuperarea suges-
realul : „ Corpul nu uită, zic specialiștii tiei anticipatoare, a scindării primor-
în om/ Diminețile, duminicile,plecările/ diale, prin contopirea masculinului și
De câte ori ai zis”da” și era „nu”/ „Nu” femininului. Cunoașterea revelată, după
și era „da”/ Sau n-ai mai zis/ Fight/ fli- starea de transă a iubirii ca act magic,
ght/ freeze, scriu cărțile/ Lupți, fugi sau schimbă astfel premisa cunoașterii, ideea
îngheți./ Au uitat o variantă:/ Te prefaci de purificare și tendința de transformare
că e exact ce-ți dorești/ Mai bagi o monedă în tonomat/ în mit a unor stări anume de spirit : „Lasă totul în seama
Și speri să te treacă de Revelion/ Asiaticii lipesc bucățile la mea/ Voi găsi, ca să te numesc,/Câte cuvinte au eschimoșii
loc/ Refolosesc vasul/ Cred că cicatricile sunt valoarea lui/ pentru zăpadă/ Portretul tău va fi cel mai bine luminat/
Dar nu-I așa/ Rămâne doar un corp care a fost întreg când- Din toată galeria/Se vor opri toți acolo să te admire/ Vor
va. (Remember). Senzația abolirii duratei dictează ordinea spune că ai fost extraordinar./ Îți rostesc eu replicile/ Scriu
lumii. Un refugiu în detaliu unde obsesia unei continue toată povestea/ Tot ce nu s-a întâmplat/ Și ce a rămas doar
întoarceri și regăsiri stârnește închipuirea, meditația gravă în mintea mea./ Poți avea încredere, la asta mă pricep/ Ca
și seninătatea. Întoarcerea asupra sieși pe căile timpului nimeni alta.” (Capodoperă). Poezia Andei Docea fixează
mișcător păstrează o puritate pe care devenirea nu o poate o geografie aparent transparentă a neliniștii ființei dină-
obtura : „Se-ntâmplă mereu către sfîrșitul verii/ Dacă ești untrul și dinafara ei pentru ca mai apoi, dintr-o tăietură
foarte atent/ Auzi cum se ascut creioane și se scrie data/ fulgerătoare, să împrăștie în toate direcțiile aceea energie
Mama intră-n camera la șapte douăzeci/ Și te preface că luminoasă plină de nostalgie vizionară.
ARTE P L AST I C E Expoziţie Gabriel Caloian la ArtEast Gallery – Iaşi

Gabriel Caloian, Anarchic Games, Expoziție de grafică
Perioada: 22 sept. – 16 oct.

Vernisaj: vineri, 22 sept., ora 18.00
Curator: Dana Lungu
Artist Video: Andrei Cozlac
„G abriel Caloian este un artist al timpului

său, în cel mai bun sens. Respiră cu vo-
luptate l`air du temps și vibrează cu naturalețe la monde-
2008 Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design,
Iaşi, secţia Grafică, iar în 2010, masteratul de Grafică,
din cadrul aceleiași facultăți. Din 2009, este membru al
nităti culturale. Și totuși, el este un revoltat și un anarhist, Uniunii Artistilor Plastici din Romania – Filiala Iași. Din
nimerit într-o epocă a timpului lichid, a gândirii slabe, 2017, membru al grupului Five O’Shock, alături de artiș-
a formelor moi, a ludicului ca mod de cunoaștere și su- tii Radu Carnariu și Larissa Danilov.
praviețuire. De aceea, în loc să facă o revoluție sau măcar Este laureat al Premiului Național pentru Grafică
o răzmeriță, Gabriel Caloian dese- acordat de Uniunea Artiștilor Plastici
nează. Anarhismul lui se consumă în din România (2020), precum și al al-
scene regizate fantast și subversiv, cu tor premii prestigioase de grafică din
rafinament cromatic și compoziții im- țară.
predictibile. Decorul lucrărilor sale se A avut numeroase expoziții
alimentează din bazarul postmodern personale, dintre care: Survivor Dan-
al simbolurilor eșuate în ornament, în ce, Galeria Senso, București (2021);
care picturile rupestre, Egiptul, Me- Morcovid, Galeria Dana, Iași (2020);
sopotamia, mitologiile, creștinismul Expoziție personală de grafică în ca-
și logo-urile templelor consumeriste drul Bienalei Naționale de Arhitectură,
se întâlnesc în democrația ironiei fără Muzeul Național al Literaturii Româ-
frontiere. ne Iași (2018); Expoziție personală de
În alte timpuri, ar fi avut stofă grafică, Galeriile Grand Hotel Traian
de incendiator sau măcar de luptător Iași (2018); Deconectat, expoziție per-
de guerillă, dar acum, împins de un sonală de grafică, Galeria Artyourself,
demon al maliției, rescrie iconoclast și București (2014); Deconectat, expo-
ludic istorii canonizate. ziție personală de desen, Galeria „N.
În alte vremuri, lucrările sale ar Tonitza”, Iași (2013). De asemenea, a
fi putut ilustra cronicile unor secte spi- participat la următoarele proiecte Five
ritualiste sau false tratate de cunoaștere a lumilor invizibi- O’Shock: Art Safari, secțiunea Heroes/Antiheroes, Galeria
le, dar acum, dacă ne uităm atent, vedem o serie de vide- Intestina, București (2021); Războilor, Galeria Drosu,
ograme, capturi de ecran dintr-un joc video cu sabotori, Iași (2019); Muzeul Imaginar al Comunismului, Galeria
în care istoria spirituală a lumii e decorul unor aventuri Meru, Iași (2018); Galeria Intestina, Meru, Iași (2018).
în lumea virtuală. Ultracontemporan, jucăuș și uneori A fost inclus, de asemenea, în zeci de expoziții colective și
caustic, Gabriel Caloian destabilizează artistic convenții de grup naționale și internaționale. Este totodată autor al
și sensibilități, spre minunatul nostru disconfort.” (Dana unor lucrări monumentale precum: Lucrare murală, Club
Lungu) Meru Iași, co-autor cu Radu Carnariu si Larisa Danilov
(2018); Pictură murală, 30m², Red Point Software So-
GABRIEL CALOIAN s-a născut în 21 ianuarie lution Iași, co-autor cu Radu Carnariu (2010); Pictură
1979, la Buzău. Trăiește și lucrează în Iași. A absolvit în murală, 40m², Club Hand, Iaşi (2008).
A doua poveste cu sculptorul Doina CERNICA
E
Constantin Antonovici spusă la Suceava
S T I C
N umele sculptorului Constantin Antono-
vici l-am auzit rostit prima dată de George
Muntean, cunoscutul om de cultură, eminescolog și
anul 1993, la lansarea volumului său de versuri ilustrat
cu opt gravuri de pictorița americană Holley Chirot și
spre vizita făcută atunci lui Constantin Antonovici „în
participant cu gospodăria părinților săi, preschimbată atelierul său din incinta noii și impunătoarei Catedrale
în casă muzeu în Bilca natală, la zestrea Muzeului Na- din New York, al cărei sculptor declarat pe viață este
A
țional al Bucovinei. Ca redactor la ziarul „Crai nou” artistul român”. Iată și portretul pe care i l-a schițat în
Suceava, am avut o bună relație cu George Muntean: articolul menționat: „Octogenar, marcat de anii trecuți
L
puterii sale de a povesti neobosit îi răspundea bucuria de când nu ne văzusem și de boală, se mișca, totuși,
P
mea de a-i asculta fermecată amintirile. O astfel de lun- agil, cu anume vioiciune printre mulțimea lucrărilor
gă și interesantă amintire a declanșat propunerea de a-i de diverse dimensiuni și în diferite materiale, printre
publica un articol despre Constantin Antonovici. obiecte și amintiri din țară și din lumea prin care a um-
Născut în zona Neamțului, artistul avea „rădă- blat, relevându-ne noi fațete ale personalității sale. Era
R T E
cini în Bucovina”, ceea ce le-a înlesnit apropierea în – continuă George Muntean – întâiul nostru contact
anii 70 și apoi prietenia în Bucureștiul reîntoarcerilor direct cu această operă, pe care artistul vrea s-o done-
sculptorului din New York, acolo unde în cele din ze în întregime patriei sale de origine (unde ar urma
urmă își stabilise domiciliul. Absolvent al Academiei de să se organizeze o colecție care să-i poarte numele)”.
Arte Frumoase din Iași, „învățăcel al lui Ivan Mestrovici „Ne-am despărțit – scrie George Muntean în final – cu
A
timp de șase luni”, care îl chemise la Zagreb după ce îi speranța revederii în țară cu prilejul inaugurării colec-
văzuse desenele, student la Belle Arte în Viena, ciopli- ției, tulburați de mărturisirile mâhnite ale artistului și
tor în lemn prin Tirolul austriac, Constantin Antono- de contactul cu o operă de mare severitate, diversă și
vici ajunge și rămâne în atelierul idolului său, Constan- reprezentativă pentru neamul din care se trage acest hă-
tin Brâncuși câțiva ani (1947-1951), după care artistul răzit artist”.
trece Oceanul, ducând cu el „singurul «certificat» pe Nu s-au mai întâlnit niciodată. Constantin An-
care l-a produs vreodată, adeverind că acesta are «mult tonovici s-a stins din viață în 2002, George Muntean,
talent pentru sculptură și muncește cu îndârjire»”. în 2004, Adela Popescu, anul trecut. Iar colecția Con-
Povestea lui George Muntean insista în artico- stantin Antonovici, o colecție de autor, cum o avem pe
lul apărut în „Crai nou” asupra unui album dedicat cea spectaculoasă de la Muzeul de Artă „Ion Irimescu”
creației lui Constantin Antonovici tipărit la Ohio în Fălticeni, a rămas un vis apus odată cu sculptorul.
anii 70 sub titlul „Constantin Antonovici – sculptor Chiar dacă atunci am fost impresionată de povestea lui
al bufnițelor”. Albumul acorda un spațiu generos buf- George Muntean, nici eu nu m-am mai gândit la Con-
nițelor, „motivul său predilect, fiind reluat în cele mai stantin Antonovici decât cu ceva timp în urmă, într-o
diverse ipostaze, tehnici și compoziții, într-o încercare seară de toamnă, când, în Cetatea Belgradului, ajunsă
continuă, obsesivă, de epuizare a sensurilor și virtua- la monumentul „Victor” al lui Ivan Mestrovici, m-am
lităților sale expresive, cam cum proceda Brâncuși cu întrebat asupra operei românului care îl admirase, asu-
măiestrele sale”, dar insista și asupra portretelor, torsu- pra sorții de care a avut parte. De aceea m-am bucurat,
rilor și compozițiilor sale, care „arată cât de marcat este cu o neașteptată emoție, aflând de deschiderea expozi-
acest contemporan de imaginea țării de obârșie, fiind ției „Sculptorul Constantin Antonovici, discipolul lui
deschis în același timp umanității, spre care propulsea- Constantin Brâncuși, în Colecțiile Muzeului Național
ză un mesaj încărcat de vibrațiile aesthesistului carpa- al Bucovinei” (6 iulie-4 septembrie 2022) la Muzeul
to-dunăreano-pontico-nistrean”.Și de asemenea, amin- de Istorie Suceava, eveniment organizat de instituția
tirile lui George Muntean se întorceau spre călătoria gazdă cu finanțarea Consiliului Județean Suceava, cu
întreprinsă cu soția, poeta Adela Popescu, în S.U.A., în implicarea esențială a donatorului, Stephan Benedict, și
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022
a lui Cristinel Boghian, contributor donație, din SUA, lăcaș, nefiind deocamdată dezlegat), a fost nevoit să ne
Cristinel Boghian fiind originar din Suceava, care l-a împărtășească o veste tristă sosită din New York chiar în
distins în anul 2018 cu „Meritul Bucovinei”. dimineața vernisajului: încetarea din viață a lui Stephan
La vernisaj, curatorul expoziției, istoricul de artă Benedict, în memoria căruia am păstrat cu toții un mo-
și specialistul în patrimoniu Vladimir Bulat a venit cu ment de reculegere. Și pentru care Doina Uricariu a
albumul realizat de Doina Uricariu și Vladimir Bulat, postat un mișcător rămas bun: „… A murit inginerul
„Antonovici 1911-2002: Sculptor on Two Continents/ și colecționarul atât de pasionat de artă Stephan Bene-
Un sculptor pe două continente”, prefață de Alain dict, Pișta, cum îi spuneau toți prietenii, românul evreu
Bosquet, ediție bilingvă în română și în engleză, Edi- din Queens, care i-a primit cu atâta generozitate pe toți
tura Universalia Publishers, New York, 2011. Ideea i-a românii veniți la New York și pe cei din alte orașe ame-
aparținut lui Stephan Benedict, legatar testamentar al ricane… Pișta era pasionat de artă și muzee, de tan-
artistului. I-a încredințat-o poetei, eseistei, editorului gourile argentiniene, de călătorii, unul dintre puținii
Doina Uricariu, care, la rândul său, a făcut echipă cu români din Queens care bântuia meridianele și muze-
Vladimir Bulat. Pe acest album se află dedicația sem- ele. A fost un colecționar pasionat și avizat care a salvat
nată de Stephan Benedict, donator, și de
Cristinel Boghian, contributor, un soi de
document de inimă însoțitor (împreună cu
scrisoarea de recomandare a lui Constantin
Brâncuși) al donației făcute de Stephan Be-
nedict, la sugestia lui Cristi Boghian: „Sun-
tem onorați și bucuroși că Muzeul Național
al Bucovinei a inclus în colecția sa aceste
lucrări”. New York, 2021.
Expoziția impresionează puternic, în
primul rând prin creațiile donate: desenele
E
„Compoziție I”, „Compoziție II”, sculptu-

rile „Portret de bărbat”, înfățișându-l pe Iu-
C
liu Maniu (basorelief în lemn), „Bustul lui

Nicolae Rădescu” (ipsos alb), „Portretul lui
S T I
Ciprian Porumbescu” (mase plastice), „The

Map of Greater România” (Harta Români-
ei Mari, marmură) și una din celebrele sale
bufnițe, „Bufniță adormită” (ipsos patinat), pe care – opera lui Constantin Antonovici… O parte din colec-
admirabil gest! – Muzeul Național al Bucovinei a tran- ția Antonovici a fost dăruită cu generozitate de Stephan
A
spus-o în bronz polisat la S.C. Ronde Bosse Art S.L.R. Benedict Muzeului din Suceava, susținut în demersu-
din Arad. Iar în al doilea rând, grație panourilor care, rile sale de realizatorul de televiziune de la New York,
L
cu reproduceri foto, informații, citate, reconstituie via- domnul Cristi Boghian. Colecției de lucrări semnate
ța și creația sculptorului, pe baza albumului, panouri Constantin Antonovici, discipolul și elevul marelui
P
realizate de Gabriel Herea, șeful Biroului Artă al MNB, Brâncuși, regretatul Stephan Benedict i-a adăugat o co-
și Irina Țibulcă, designer, într-o permanentă consultare lecție de peste 55 de lucrări, acuarele, desene, picturi de
– am înțeles – cu Stephan Benedict. Marcel Iancu, pe care am expus-o la Institutul Cultural
R T E
Inaugurând expoziția, o „expoziție-eveniment”, Român, în perioada când am fost directoarea acestei

dr. Constantin Emil Ursu, director general al MNB, și instituții. Cristi Boghian va realiza o emisiune dedica-
initiator al proiectului care a adus creația lui Constan- tă colecționarului Stephan Benedict și omului Stephan
tin Antonovici nu numai la Suceava, ci și în România Benedict de care comunitatea românilor din New York
(misterul existenței unei alte lucrări de Constantin An- se desparte cu părere de rău și respect. Dumnezeu să-l
A
tonovici, undeva la noi în țară, într-o colecție, într-un odihnească pe acest mare pasionat de artă care în urmă
serie nouă, anul XXXIII, nr. 1-2-3(371-372-373), ianuarie/februarie/martie 2022

cu puține decenii stătea cocoțat pe cablurile celebrului la piept. Simțindu-se bine, ca noi toți, în expoziția ele-
Brooklyn Bridge, verificându-le rezistența ca inginer al gantă și prietenoasă, Vladimir Bulat a lăudat maniera
orașului desemnat să le cerceteze, cum tot el a vegheat în care pr. Gabriel Herea și echipa sa i-au conceput par-
la punerea în operă a imensei copertine de la intrarea tea documentară, și-a exprimat prețuirea pentru tot ce
în Brooklyn Academy of Music, care a costat peste 11 a însemnat demers și efort din partea autorităților ju-
milioane de dolari… Fie ca lucrările lui Antonovici să dețene și a directorului general Constantin Emil Ursu
ajungă la Muzeu, cum și-a dorit și nimic din operele de pentru obținerea acestei donații și pentru punerea sa
artă pe care le-a adunat cu pasiune și sacrificii să nu se în valoare, precum și satisfacția de a ști că aducerea în
risipească… Fie neuitat! Condoleanțe familiei. Cinste lumină românească a creației românului Constantin
domnului Wexler care i-a adăpostit colecția Antono- Antonovici, perpetuarea memoriei sale are loc în Bu-
vici, cu atâta generozitate vreme de decenii. Odihneas- covina la un muzeu de importanță națională. Nu mai
că-se în pace!” vorbim de bucuria noastră și aceasta intensificată de re-
După ce și-a mărturisit bucuria reîntâlnirii cu vederea cu Vladimir Bulat, pe care iubitorii de artă l-au
arta lui Constantin Antonovici, de la realizarea albu- cunoscut în martie 2001 la prezentarea personalei Oa-
mului trecând peste un deceniu, Vladimir Bulat a ales nei Ruxandra Hrișcă, atunci foarte tânără artista, foarte
să reînvie în fața participanților (interesați, avizați, Lu- tânăr criticul de artă și de pe atunci nemuritor Maestrul
cia Pușcașu, Camelia Sadovei, Mihai Pânzaru-Pim ș.a.) Ion Irimescu, prezent la vernisaj.
câteva momente din biografia, cu destule taine încă ne- Evocarea sculptorului Ion Irimescu în expozi-
deslușite, a lui Constantin Antonovici. Astfel, evocând ția „Sculptorul Constantin Antonovici, discipolul lui
concursul pentru realizarea monumentului funerar al Constantin Brâncuși” a creat un spațiu magic, înțesat
lui William Manning, fost arhiepiscop al New Yorku- brusc de himere, măiestre și bufnițe invizibile, cu aripi
lui, cel pe care avea să-l câștige, cel care avea să-i insta- foșnitoare. Și cum zburătoarea adormită pe soclu, în
leze atelierul în Catedrala St. John the Divine New York dubla sa viață, de ghips patinat și bronz polisat, părea să
și să-l consacre în lumea artei din metropola americană, înzecească strălucirea expoziției, Vladimir Bulat a măr-
ni l-a adus în fața ochilor, cu desăvârșire necunoscut turisit că bufnița lui Constantin Antonovici îi apare ca
E
între ceilalți concurenți, înarmat doar cu talentul și cu- o pasăre mai curând solară. Cu darul simțurilor lor sale
rajul său, încălțat cu saboții de lemn ciopliți de Brân- vii dincolo de granițe, „Bufnița adormită” l-a auzit și
C
cuși, purtând ciocanul sculptorului dăruit de Brâncuși ne-a văzut. Și a zâmbit și în visul său, și în lumea noas-
și cu scrisoarea de recomandare primită de la Brâncuși tră.
A S T I
L
P
R T E
A

IN M E MO RI AM Societatea Scriitorilor Bucovineni

a mai pierdut un nume de referinţă
S ocietatea Scriitorilor Bucovineni a mai pierdut

un nume important, de referință, pe Vasile Tă-
râțeanu (27 septembrie 1945 – 8 august 2022), cunoscut
și lanțuri (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2001)
și Stâlpul de foc (Craiova, Editura Scrisul Românesc,
2007).
scriitor din Cernăuți, poet de vocație, militant pentru Când s-a putut, în 1989, împreună cu alți scrii-
drepturile românilor din nordul Bucovinei, membru de tori români din Cernăuți, Vasile Tărâțeanu a fondat So-
onoare al Academiei Române, publicist cu verb tăios, ani- cietatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”.
mator cultural infatigabil, dedicat trup și suflet neamului Din 2000 devine prețedinte al Fundației culturale „Casa
său, o conștiință peremptorie, autor Limbii Române” din Cernăuți. A
al unui număr impresionant de cărți. fost un ziarist de excepție, ocupând,
de-a lungul timpului, funcții precum
A văzut lumina zilei pe data cea de redactor-șef sau de direc-
de 27 septembrie 1945 în localita- tor-fondator și editor al gazetelor ro-
tea Sinăuții de Jos, Raionul Hliboca, mânești din Ucraina – Cernăuți: Plai
Regiunea Cernăuți. A debutat edi- românesc (1990–1994), Arcașul, Cu-
torial în 1981, cu volumul „Harpe- rierul de Cernăuți, Junimea etc. De
le ploii”. Au urmat alte și alte cărți: asemenea, a fost membru de onoare
Dreptul la neliniște (Ujgorod, 1984); al Academiei Române, director al
Linia vieții (Ujgorod, 1988); Teama Centrului Cultural „Eduoxiu Hur-
de înstrăinare (Chișinău, 1990); Lita- muzachi” din capitala Bucovinei,
nii din Țara de Sus (Timișoara, Ed. membru corespondent al Academi-
Augusta, 1995); Litanii (Iași, 1996); ei Americano-Române de Ştiinţe şi
Pământ în retragere (Timișoara, Edi- Arte, membru al Uniunii Scriitorilor
tura Augusta, 1999); Și ne izbăvește din Republica Moldova şi al Uniunii
pre noi (Timișoara, Editura Helicon, Scriitorilor din România – Filiala
1999); Dinafară (Timișoara, Editura Iaşi, al Societății Scriitorilor Bucovi-
Augusta, 2003); Ochean cu cioburi sângerânde (Cluj-Na- neni. În anul 2019 a primit titlul de Cetățean de Onoare
poca, Editura Dacia, 2005); Infern personal, ediție bi- al Municipiului Iași. În anul 2000, pentru rezultate nota-
lingvă: în română și în franceză (Iași, Editura Danaster, bile în studierea, editarea, promovarea sau interpretarea
2005); Crucificat pe harta țării, Vasile Tărâțeanu – 60, vo- operei eminesciene, prin decret prezidențial, i s-a confe-
lum omagial, (București, Editura Semne, 2005); Arun- rit medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui
carea zarurilor, in Colecția Biblioteca Revistei „Convor- Mihai Eminescu”, iar în anul 2014, pentru întreaga ac-
biri literare” (Iași, Editura Timpul, 2005); Orizonturi tivitate, a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” – în
decapitate (Timișoara, Editura Augusta, 2005); Degețelul grad de Ofiţer, Categoria A – „Literatură”. I s-au conferit
salvator, versuri pentru copii, în colecția „Biblioteca re- numeroase premii în special literare.
vistei Făgurel (Cernauți, Editura Zoloti Lytavry, 2006);
Cimitir ambulant (Râmnicu Sărat, Editura RaFet, Din păcate, suntem nevoiți să ne luăm rămas
2008); Între spovedanie și rugă (Ploiești, Editura Premier, bun de la Vasile Tărâțeanu. Ne rămân cărțile pe care
2013); Şi de o fi să mor (Râmnicu Sarat, Editura Rafet, le-a scris, amintirile, faptele sale pilduitoare pentru ceea
2014); Balanță răstignită între pământ și cer (Râmnicul ce înseamnă, cu adevărat, să fii patriot. În aceste mo-
Sărat, Editura Rafet, 2015); O sută și una de poezii (Bu- mente grele, Societatea Scriitorilor Bucovineni trans-
curești, Editura Academiei Române, 2018). mite sincere condoleanțe familiei îndoliate și îi împăr-
A publicat inclusiv volume de publicistică: Iluzii tățește durerea! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
Premiile Festivalului-Concurs Național de Creație Literară „Avangarda XXII”

A XIX-a ediție a Festivalului-Concurs Național de Creație Literară „Avangarda XXII’’, organizată în zilele de 3 și 4 octom-
brie în Bacău a acordat premiile anuale pentru cele mai importante și interesante volume de poezie, de proză și critică literară
apărute anul trecut, dar și unor ziariști și cantautori care s-au remarcat prin activitatea lor.
Festivalul a debutat luni, 3 octombrie, la Pensiunea „Balta Albastră” din localitatea Siret (Letea Veche) cu Medalionul literar:
ADRIAN DINU RACHIERU, personalitate marcantă prezentată de scriitoarea timișoreancă Maria Nițu.
Cantautorul Florin Țuțuianu a deschis întâlnirea cu impresionanta piesă din repertoriul regretatului Gil Ioniță, „Nocturna’’,
pe versurile lui George Bacovia, și a creat cadrul perfect pentru debutul colocviului „Destinul scriitorului în prezentul confiscat
de mass-media și publicitate“, susținut de scriitorii Adrian Dinu Rachieru, Cassian Maria Spiridon, Ștefan Mitroi, Iacob Florea,
Firiță Carp, Alexandru Ovidiu Vintilă și Isabel Vintilă.
Premiile Fundației Cancicov și ale partenerilor ei

Într-o continuă atmosferă bacoviană au fost, apoi, decernate premiile Fundației Culturale „Georgeta și Mircea Cancicov”.
Juriul, alcătuit din scriitorii Dumitru Brăneanu, Cornel Paiu (membri) și Victor Munteanu (președinte), a decernat următoarele
premii: pentru cartea de reportaj, Doru Ciucescu. Jurnal de călătorie: Namibia, Botswana, de la Oceanul Atlantic la fluviul
Limpopo (Ed. „Rovimed Publishers”, Bacău, 2021), Daniel Nicolescu. De la psalmistul David la psalmiștii români moderni și
post-moderni (Ed. „Egal”, Bacău, 2021) și Stanomir Petrovici. Oglinda spartă: IUGOSLAVIA (Ed. „Gunivas”, Chișinău, 2021).
Premiile Asociației Culturale „Familia Lecca” au fost acordate prozatorului Dan Perșa, pentru romanul Bestiaro (Ed. „Poli-
rom”, Iași, 2021) și cantautorului Florin Țuțuianu, pentru calitatea interpretării muzicii folk.
În debutul celor 19 ediții ale festivalului s-au acordat și premiile Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” - Filiala
„Col. Corneliu Chirieș” Bacău, pentru cinstirea Eroilor Neamului. Astfel, președintele organizației, Dănuț Voicu, a oferit acest
premiu publicistului oneștean Ion Moraru, profesorului Dumitru Cojocaru, care a pus bazele festivalului cu numele unui erou
național, Emil Rebreanu (fratele romancierului Liviu Rebreanu), și jurnalistului Petru Done, membru în Comitetul director
al Filialei Cultul Eroilor. După care îndrăgita solistă de muzică populară Maria Tataru a interpretat o superbă doină închinată
femeii văduve cu bărbatul căzut pe front.
Premiul pentru cel mai bun ziarist al anului 2021, oferit de Filiala Roman a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
a fost înmânat de preotul și scriitorul Cornel Paiu, președintele filialei, poetei, prozatoarei și medicului din Târgoviște Ecaterina
Petrescu Botoncea.
Premii pentru cărți apărute recent

Marți, 4 octombrie a.c., la Centrul de Cultură „George Apostu”, într-o atmosferă de sărbătoare și de emoție prefațată de
cunoscuta și talentata soprană Claudia Vasilache, acompaniată de profesorul și pianistul Elvis Condrea, președintele Uniunii
Scriitorilor - Filiala Bacău, Dumitru Brăneanu, i-a oferit poetului Alexandru Dumitru Premiul Special al instituției, pentru volu-
mul Dulcele hazard. Apoi, juriul Festivalului, alcătuit din criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru (președinte), scriitorii
Ștefan Mitroi și Victor Munteanu (membri), a decernat următoarele premii:
Pentru tinerii care n-au debutat editorial în 2021 și n-au depășit vârsta de 47 de ani, secțiunea
Poezie:
Premiul I: nu s-a acordat;
Premiul II și Premiul Revistei „Bucovina literară”: Ana Pasanciuc, elevă, Moldovița, Suceava;
Premiul III: Ana-Daria Maruseac, studentă, Suceava;
Mențiune: Mădălina Andreea Miron, asistent medical, Comănești.
S-au mai acordat și alte premii după cum urmează:

Premiul de excelență pentru contribuția la promovarea literaturii prin Festivalul Întâlnirile de la Viișoara, 2021 (director,
Ioan Ouatu).
Premiul de excelență pentru promovarea literaturii prin Editura „Detectiv literar” (director, Firiță Carp).
Premiul de excelență pentru revista literară și de cultură a anului 2021: „Poezia” - Iași (director, Cassian Maria Spiridon).
Premiul Special al Juriului pentru cartea de eseu: Iacob Florea. „Un halat pentru un secol. Oblomovismul în răspăr” (Ed.
„Tracus Arte”, București, 2021).
Pentru cărțile de poezie ale anului 2021:
Mihaela Aionesei. „Cerul de la capătul scării” (Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2021);
Caliopia Tocală. „Statui de apă” (Ed. „Timpul”, Iași, 2021).
(Victor MUNTEANU, Petru DONE)
autograf eseu
Nicolae Coande....................................................................1 Niadi-Corina Cernica – Zânele şi fetele de împărat
coordonate bucovinene în basmele româneşti ..........................................................73
Marian Drumur – O amintire: Ziarul „Bucovina" eveniment
O aniversare: Revista „Bucovina literară" .........................2 Doina Cernica – Saloanele Bucovinei...........................75
aforisme Doina Cernica – Cu un fir de sânziană la poarta
încă nedesluşitului Vasile Lovinescu..................................80
Gheorghe Grigurcu – „Ore, nenumărate ore"................5
jurnal wallon
reflux
Liviu Ofileanu – Pagini de jurnal (I)..................................83
Alexandru Ovidiu Vintilă – Elena-Brânduşa Steiciuc, „Pe
aniversare
fibra textului. 50 de lecturi complice”, Suceava, 2022........8
Theodor Codreanu – Ion Filipciuc – 80
poesis
Teoria constantelor şi „Mioriţa” ........................................87
Grete Tartler – Icoana migraţiei.......................................10 Ioan Ţicalo – Pan Filipciuc.................................................91
Matei Vişniec – Poemele verii ...........................................11 din sens opus
Gellu Dorian – Poeme........................................................14 Leo Butnaru – Apostolul, teologul şi palimpsestul .......93
profil punct de vedere
Adrian Dinu Rachieru – Alexandru Dobrescu, Felix Nicolau – Există propuneri teribile .............................97
un detectiv în misiune...........................................................18 carnete critice
cronica literară Liliana Moldovan – Noile ipostaze poetice ale
Constantin Cubleşan – Dimensiunea creştină a scriitorului Radu Sergiu Ruba în „Levitaţia",
operei lui V. Voiculescu (Sorin Gheorghe Suciu)..........23 Bucureşti, 2021 ....................................................................98
Ioan Holban – Poezia şi proza lui Matei Vişniec ........25 jurnal de călătorie
Savu Popa – Meridianele biograficului..........................37 Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (XIX)
Romeo Aurelian Ilie – Totul se transformă. „Translucid” (note şi gânduri de drum) ..................................................100
de Ligia Pârvulescu (Editura Litera, 2021).........................40 theatrum
bucovina literară 80.........................................................42 Nicolae Havriliuc – Ostatici ai imaginarului.
interviu Viziune scenică....................................................................104
Echim Vancea – „Literatura devine destin cadran
atunci când destinul devine literatură". Silvia Strătilă – Călătorie prin destinul
Dialog cu Adrian Alui Gheorghe.....................................48 Basarabiei româneşti ........................................................107
avanpremieră editorială consonanţe
Anca Mizumschi – Ariadna ................................................56 Doru Scărlătescu – Istoria muzicii începe la Sumer.
sintetizator Regii, reginele şi prinţesele melomane
ale Mesopotamiei .............................................................110
Liviu G. Stan – Cai şi întâmplări .......................................58
note de lector
traduceri
Daniel Mariş – Mecanica iluziei...................................120
Antoine Simon – Întoarce-te!
arte plastice
(traducere de Isabel Vintilă) .................................................56 Expoziţie Gabriel Caloian
epica magna la ArtEast Gallery – Iaşi ...................................................121
Constantin Severin – Oraşul somnambulilor (fragment)...62 Doina Cernica – A doua poveste cu sculptorul
epistolar Constantin Antonovici spusă la Suceava.....................122
Liviu Papuc – Scrisori regăsite (VII) .....................................68 in memoriam
chipuri şi privelişti Societatea Scriitorilor Bucovineni
Liviu Antonesei – Poezia şi cuvintele................................72 a mai pierdut un nume de referinţă ..................................125
serie nouă,
anul XXXII
I, Nr. 7-8-9
(377-378-3
79), iulie/a
ugust/septem
brie 2022
Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni

Bucovina Literară, Nr. 7-8-9/2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară, Nr. 7-8-9/2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina

serie nouã, anul XXXIII, Nr. 7-8-9 (377-378-379)/2022

Număr aniversar – Bucovina literară 80 (1942-2022)

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat cu reproduceri

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Nicolae COANDE

serie nouă, anul XXXIII, nr. 7-8-9(377-378-379), iulie/august/septembrie 2022

O amintire: Ziarul „Bucovina”

CO ORDONATE BUCOVI NENE

D in iniţiativa ministrului Propagandei Na-

Optzeci și unu - anii de la înființarea ziarului

te timp, care păstrează denumirea și misiunea idealistă

6,2% din români citesc cărți (ultimul loc în Europa),

despre titulatura „Bucovina literară” începând cu data

serie nouă, anul XXXIII, nr. 7-8-9(377-378-379), iulie/august/septembrie 2022

A FO RI S ME Gheorghe GRIGURCU „Ore, nenumărate ore”

A te regăsi în fibra intimă pe tine însuți în-

* Spații ale micului oraș transilvan, pe care l-am re-

ta” (Cicero). născut demult, care se naște în continuare…

* mașină. Semăna cu un prinț arab. Oare în ce existență

serie nouă, anul XXXIII, nr. 7-8-9(377-378-379), iulie/august/septembrie 2022

ajungi din urmă, să revezi trecutul? Romanele SF ne fac *

telescop. Prin radio, prin televiziune, ne este adus spațiul *

A.E.: „Vântul, norii, ploaia, lumina, întunericul *

serie nouă, anul XXXIII, nr. 7-8-9(377-378-379), iulie/august/septembrie 2022

Elena-Brânduşa Steiciuc, Pe fibra textului.

R eputat intelectual, cunoscut critic literar și

Icoana migraţiei Grete TARTLER

pentru lumea infectată, războinică.

O lumină supranaturală e pacea –

de care nu ne putem lipsi , dar nu-i de durată.

Doar amintirile taie fumul

ca peștii privind peste iarnă prin gheață.

Norii latră, gonesc avioane de luptă,

sunt încă departe, dar se apropie.

Privesc, în album, renascentiști schițând îngeri,

dar o altă icoană văd astăzi:

femeia cu pruncul în spate, strângând la piept altul,

trăgând, pe rotile, valiza,

la cingătoare cu lesa câinelui, ținând, în stânga, pisica;

de multe zile pe drumul de cretă

Cu spatele scuturat de-un fior – poate semnul

pe care i-l dă-nariparea.

serie nouă, anul XXXIII, nr. 7-8-9(377-378-379), iulie/august/septembrie 2022

iar treptat mi-am dat seama

că de fapt fiecare soldat avea o limbă a lui

speriat de ceea ce urma să se întîmple

alţii mi-au luat-o însă înainte

nimic mai simplu, i-am spus la fiecare trei zile,

şi dacă al doilea cuvînt le-am spus

şi dacă al treilea cuvînt nu va scuipa eventual trei cuvinte de care să ne agăţăm

pe primele două în caz de naufragiu, care să plutească la nesfîrşit

să ia poziţia de drepţi, să să dezbrace şi de care să rămînem agăţaţi oricît de mult

dacă între ele nu va începe un război cumplit le-am spus

Poeme Gellu DORIAN

serie nouă, anul XXXIII, nr. 7-8-9(377-378-379), iulie/august/septembrie 2022

Elena face filosofie la Boroaia de departe, aş schimba toate ferestrele caselor

ce mult durează această clipă de supărare,

cît veşnicia pe care nu mi doresc aşa,

cînd putem vorbi despre viaţă

scoţi cămaşa de pe tine şi-i îmbraci pe cei din jur,

pielea ta se aşterne preş la intrare, plină de şoareci, pe care Nichita Danilov