0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
3 vizualizări7 pagini
Dermul este format din tesut conjunctiv dens; spre epiderm prezinta un strat papilar, iar spre hipoderm un strat reticular. Dermul formeaza spre epiderm niste proeminete conice, numite papile dermice. Crestele papilare de pe suprafata pielii, aparute prin ridicarea epidermului, sunt unice pentru fiecare persoana iar prin imprimare formeaza amprentele digitale (cu aplicatii foarte importante in criminalistica si medicina legala). Dermul este bine vasculariza si inervat.
Dermul este format din tesut conjunctiv dens; spre epiderm prezinta un strat papilar, iar spre hipoderm un strat reticular. Dermul formeaza spre epiderm niste proeminete conice, numite papile dermice. Crestele papilare de pe suprafata pielii, aparute prin ridicarea epidermului, sunt unice pentru fiecare persoana iar prin imprimare formeaza amprentele digitale (cu aplicatii foarte importante in criminalistica si medicina legala). Dermul este bine vasculariza si inervat.
Dermul este format din tesut conjunctiv dens; spre epiderm prezinta un strat papilar, iar spre hipoderm un strat reticular. Dermul formeaza spre epiderm niste proeminete conice, numite papile dermice. Crestele papilare de pe suprafata pielii, aparute prin ridicarea epidermului, sunt unice pentru fiecare persoana iar prin imprimare formeaza amprentele digitale (cu aplicatii foarte importante in criminalistica si medicina legala). Dermul este bine vasculariza si inervat.
Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea Liberă Internațională din Moldova
Facultatea Biomedicină Catedra Estetologie Disciplina Dermatologie generală
Referat Patologiile vaselor sangvine
A realizat Cotelea Mihaela
Studenta anului I,I-EST-212-11 Specialitatea Servicii publice estetologice Coordonator științific Bumbac Tudor
Chișinău 2022
Vasele sangvine sunt acea parte a sistemului circulator prin care
circulă sângele. Ele pot fi de trei tipuri: artere, care duc sângele de la inimă, capilare, care fac schimbul de apă și substanțe dintre sânge și țesuturi și vene, care duc sângele de la capilare la inimă. Dintre acestea, arterele și venele au o structură similară, cu trei straturi (sau tunici): intima, media și adventitia. În general, vasele sangvine își pot modifica diametrul la contracția mușchilor. Bolile vasculare este o clasă de boli ale vaselor de sânge - arterele și venele sistemului circulator al corpului. Este un subgrup de boli cardiovasculare.Tulburările din această vastă rețea de vase de sânge pot provoca o serie de probleme de sănătate care pot fi severe sau se pot dovedi letale. [2] Există mai multe tipuri de boli vasculare, semnele și simptomele depind de ce tip sunt, printre acestea se numără: [3] Eritromelalgia - o boală vasculară periferică rară în care simptomele includ durere arzătoare, temperatură crescută, eritem și umflături, în principal ale mâinilor și picioarelor. Eritromelalgie la o femeie de 77 de ani [4]
Boala arterială periferică - este declanșată atunci când plăcile
ateromatoase se acumulează în arterele care furnizează sânge brațelor și picioarelor, placa provocând îngustarea arterelor sau blocarea acestora. [5] Stenoza arterei renale - este îngustarea arterelor renale care transportă sângele către rinichi din aortă . [6] Boala Buerger - se datorează vaselor de sânge mici care se inflamează și se umflă, vasele se îngustează sau sunt blocate de cheaguri de sânge . [7] Sindromul Raynaud - o afecțiune vasculară periferică rară de constricție a vaselor de sânge periferice, la nivelul degetelor și de la picioare atunci când persoanei în este rece. [8] Coagulare intravasculară diseminată - o activare pe scară largă a coagulării în vasele de sânge mai mici. [9] Boala cerebrovasculară - este un grup de boli vasculare care afectează funcția creierului. Boala vasculară este o stare patologică a arterelor musculare mari și medii și este declanșată de disfuncționalitatea celulelor endoteliale. [10] Din cauza unor factori precum agenții patogeni, particulele LDL oxidate și alți stimuli inflamatori, celulele endoteliale devin active. [11] Procesul determină îngroșarea peretelui vasului, formând o placă care constă în proliferarea celulelor musculare netede, macrofage și limfocite. [12] [13] Placa are ca rezultat un flux de sânge restrâns care va reduce în timp cantitatea de oxigen și substanțe nutritive care ajung la anumite organe [14], placa putând să se rupă provocând formarea cheagurilor Poate fi dificil să se stabilească un diagnostic de boală vasculară, deoarece există o varietate de simptome pe care o persoană le poate avea, de asemenea, istoricul familial și examinarea fizică sunt importante. Examenul fizic poate fi diferit în funcție de tipul de boală vasculară. În cazul unei boli vasculare periferice examenul fizic constă în verificarea fluxului sanguin în picioare. [15] [16] Tratament Tratamentul variază în funcție de tipul de boală vasculară; în cazul bolii arterelor renale, informațiile dintr-o meta-analiză au indicat că angioplastia cu balon are ca rezultat îmbunătățirea tensiunii arteriale diastolice și o reducere a necesităților de medicamente antihipertensive. [17] În cazul bolilor arterelor periferice, prevenirea complicațiilor este importantă; fără tratament, pot apărea răni sau gangrenă (moartea țesuturilor). Printre tratamente se numără: [18] renunțarea la fumat scăderea colesterolului scăderea tensiunii arteriale scăderea glicemiei activitate fizica Afecţiunile traumatice Contuziile vasculare Sunt frecvent întâlnite la toate speciile. Datorită structurii diferite a peretelui, arterele sunt mai rezistente la acţiunea factorilor traumatici în comparaţie cu venele. Dependent de menţinerea continuităţii peretelui se deosebesc: A. Leziuni cu pierderea parţiale sau totale a continuităţii (afectează toate straturile peretelui- plăgile vasculare) - conduc la apariţia de hemoragii. Cel mai frecvent sunt afectate vasele de calibru mic (arteriole, venule, capilare) din ţesutul conjunctiv subcutanat şi muşchi ducând la formarea de hematoame. Astfel de leziuni pot prezenta potenţial ridicat de gravitate atunci cănd interesează vasele organelor parenchimatoase (ruturi de ficat, splină etc.) sau vase de calibru mare (aortă, cavă). B. Leziuni cu păstrarea continuităţii peretelui - cu afectarea doar a intimei – fără semne clinice; - cu afectarea intimei şi mediei – sub acţiunea presiunii intravasculare adventicea se poate destinde conducând la formarea de anevrisme - spasm arterial, lezarea tunicii medii şi intimei – tromboză. Clinic: paloare, răcirea tegumentului, parestezie, tulburare funcţională, edem, gangrenă Complicaţii: tromboza, embolia, gangrena, anevrismul arterial, ischemia cronică Diagnosticul: clinic, puncţie, arteriografie, venografie Prognosticul: favorabil în cazul vaselor de calibru mic şi rezervat sau defavorabil în cazul afectării vaselor mari. Tratamentul: leziuni inchise – antispastice, anticoagulante, antialgice leziuni deschise – hemostază definitivă, sutură vasculară Anevrismele arteriale Reprezintă dilataţii patologice permanente ireversibile a unui segment arerial. Etiologie: traumatisme, boli degenerative, parazitoze În funcţie de modul de apariţie se pot distinge: - anevrisme false – plăgi cu formare de hematom; - adevărate – fuziforme, saciforme – apărute ca urmare a unor distrofii ale mediei cu pierderea elasticităţii acesteia. Clinic- dependent de localizare - deformare globuloasă, tulburări circulatorii Diagnosticul: clinic, arteriografie, ecografie Prognosticul: rezervat Complicaţii: ruptură, embolie, tromboză, infecţie Tratamentul – operator - hemostază definitivă, sutură vasculară, arterioplastie. Obliteraţia arterială Reprezintă întreruperea fluxului sangvin într-un segment arterial. Obliteraţiile arteriale acute periferice afectează în primul rând membre. Cauze: embolie, tromboză, spasme posttraumatice Clinic: durere continuă, tulburări senzitive şi motorii - absenţa pulsului, tegument rece, gangrenă uscată Diagnosticul: clinic, termometrie, arteriografie Diagnosticul diferenţial: paralizie spasm anevrism Tratamentul: obiectivul - restabilirea circulaţiei -antialgice, antispastice, anticoagulante - operator – repermeabilizare, arteriotomie – îndepărtarea trombilor Afecţiunile iflamatorii Inflamaţia aseptică sau septică a arterelor şi venelor apărute prin extinderea unor procese inflamatorii din vecinătate, cu afectarea iniţial a adventicei, a intimei sau cu punct de plecare de la tunica medie când infecţia peretelui are loc via Vasa vasorum. Endoflebita aseptică, tromboflebita aseptică Cauze, simptome: administrarea de substanţe iritante conduce la îngroşarea peretelui; vindecare poate avea loc fără tratament la 24-48 de ore, uneori se complică cu formarea de trombi ce afectează permeabilitatea, conducând stază, edem. Obişnuit permeabilitatea se restabileşte după 4-6săptămâni. Tratamentul: pensulaţii cu tinctură de iod, dimetilsulfoxid. Aretrita purulentă, tromboflebita purulentă Periflebita respectiv tromboflebita purulentă este mai frecvent întâlnită decât arterita purulentă. De regulă sun afectate venele superficiale (jugulară, safenă, cefalică antebrahială). Etiologia: traumatică - injecţii cu substanţe iritative intraparietal sau perivenosn nerespectarea asepsiei şi antisepsiei. Clinic: - vena capătă aspect de cordon, stază, edem, durere, circulaţia sangvină compromisă; - inflamaţia supurativ-necrotică se extinde în scurt timp de la ţesutul perivenos cuprinzând întreg peretele inclusiv endoteliul cu formare de trombi care ajung să se întindă pe o lungime considerabilă. Întucât trombusul este suficient de compact, hemoragiile sunt rare chir dacă peretele vascular suferă distrucţii.