Recenzie : ,,Walter Benjamin - The task of the Translator”

- Îndeletniciri ale unui traducător –

Cristescu Alexandra Gabriela

Procesul de traducere este fără îndoială o adevărată artă pentru spirit

minte şi corp.

Un aspect interesant este paralela dintre arta emanată de original în

opoziţie cu traducerea aceluia. Cele două fiind complementare şi totuşi pe
trepte diferite după cum pune întrebarea Walter Benjamin. Totodată aceasta
devine o premisă pentru traducerile slabe care doar propun o transmitere scrtict
a esenţialului, motiv pentru care arta traduceri prezintă ca verigă de bază un
adevărat artist, un adevărat poet.

Pe parcursul celor 13 pagini autorul vine cu întrebări înalte asupra

misiunii traducătorului, ce ar trebui să propună originalul şi traducerile pe baza
lui ca mai apoi să conducă spre care este statutul sau posibilele persepctive ale
unui traducător iscusit implicit unei traduceri cel puţin bune. Ulterior adece
analogiile precursoare ideii că limba şi limbajul, surori, înfăţite, nu pot fi
străine una faţă de cealaltă sau între ele căci acestea sunt de fapt una dintre
verigile prioritare de-a lungul istoriei omenirii. Procesul de traducere precum şi
produsul său s-a maturizat pe parcursul anilor şi se va maturiza, o concluzie
fiind că şi avest spaţiu precum limba în sine este dinamic şi printre cele mai
schimbabile aspecte ale cunoaşterii. Mereu vor fi materiale sau situaţi care vor
solicita o anumită abordare din partea traducătorului. În cazul poeziei apare
sintagma ,,moartea naşte viaţă şi viaţa naşte moarte” din punctul meu de
vedere. Deoarece, limbajul poetic poate fi o limbă mult mai greu de tradus şi
deexplicat pe firul unei alte cuvântări, deci arta originaului va fi remodelată de
inovatorul traducător până ce, şi lucrarea aceluia va fi aidoma reconsituită.
Fiecare, având perioada sa de glorie după talentul traducătorului.

Închei recenzia cu o teorie ce mi-a adus curiozitatea în minte aceea că o

premisă a traduceriolor discutată în germania propunea de fapt ideea că
traducerile sunt proiectate încă de la rădăcină în mod eronat- de ce? Pentru că
în loc să traducem engleza sau limba greacă ori hindusă în germană de ce nu
am fi privit germana în limbajele pe care le-am fi vrut a le traduce. Explicaţia
este fascinantă iar începutul său sună cam aşa: jocul de putere dintre limbi, care
este pus la mâna traducătorului adesea tentat să pice în extrema limbi în care se
vrea a se traduce fără a găsi esenţialul şi îmbinarea de ton, sens şi conţinut a
limbilor dintre care se face acest numit de mine ,, joc de putere”.