1

I. Topografia extremităţii cefalice

Extremitatea cefalică este constituită din cap şi gât.
Limita inferioară a gâtului este reprezentată de o linie cu originea la nivelul incizurii sternale, se
continuă la nivelul articulaţiei sternoclaviculare, urmează marginea anterioară a claviculei, străbate
articulaţia acromioclaviculară şi se termină la nivelul procesului spinos C7.
Limita dintre cap şi gât este reprezentată de o linie cu punctul de plecare la nivelul protuberanţei
mentale, urmează marginea bazilară a mandibulei, de la nivelul unghiului mandibulei se continuă cu
o linie imaginară spre marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian, urmează marginea
anterioară a acestui muşchi până la nivelul marginii anterioare a mastoidei, străbate baza acesteia, şi
se continuă cu linia nucală superioară ajungând la protuberanţa occipitală.
Din punct de vedere topografic, capul se poate împărţi, în două zone şi anume: calvia şi faţa. Limita
dintre acestea e reprezentată de o linie ce porneşte de la rădăcina nasului, marginea supraorbitală,
străbate sutura frontozigomatică şi marginea posterioară a procesului frontal al osului zigomatic,
ajunge la marginea inferioară a acestui os, traversează baza condilului mandibulei şi conductul
auditiv extern şi ajunge la vârful procesului mastoidian.
La rândul său, calvia prezintă 5 regiuni topografice si anume:
- frontală
- temporală
- infratemporală
- parietală
- occipitală.

Faţa prezintă 8 regiuni topografice:

- orbitală
- nazală
- orală
- mentonieră
- bucală
- infraorbitală
- zigomatică
- parotideomaseterină
2
În Nomenclatura Internaţională, la nivelul gâtului, sunt specificate următoarele regiuni:
- anterioară
- sternocleidomastoidiană
- laterală.

1.1. Regiunile calvie

a. Regiunea frontală

Este o regiune mediană, impară localizată în partea superioară a normei frontale şi corespunde frunţii
(osului frontal).
Limite:
Superior - sutura coronală care o separă de regiunea parietală.
Inferior - orizontala ce trece prin marginile supraorbitale şi care o separă dinspre median spre lateral
de regiunile: nazală, orbitală şi zigomatică.
Lateral - liniile temporale care o separă bilateral de regiunile temporale.
b. Regiunea temporală

Este o regiune pereche situată în partea laterală a capului.

Limite:
Superior - linia temporală superioară care o separă de regiunea parietală.
Inferior - arcul zigomatic şi porul acustic extern care o separă de: regiunea infratemporală, regiunea
parotideomaseterină şi regiunea bucală.
Anterior - procesul zigomatic al osului frontal şi procesul frontal al osului zigomatic care o separă de
orbită.
Comunicările:
- regiunea infratemporală
- regiunea frontală
- regiunea parietală
- zigomatică
- bucală
- parotdiană
- maseterină
- infraorbitală
- orbitală
3
Supuraţiile regiunii temporale, se pot extinde spre aceste regiuni vecine, darmai frecvent cele de la
nivelul regiunilor vecine se pot extinde la nivelul regiunii infratemporale.
c. Regiunea infratemporală

Este o regiune pereche situată inferior de regiunea temporală şi posterior de cea zigomatică.
Limite:
Anterior - peretele anterior al fosei infratemporale
- originea muşchilor buccinator
- muşchiul constrictor superior al faringelui.

Posterior - feţei anterioare a glandei parotide

- procesului stiloid
- buchetului Riolan
- articulaţiei temporomandibulare.

Superior - corespunde peretelui superior al fosei infratemporale

- la nivelul arcului zigomatic

Peretele inferior – corespunde inserţiei muşchiului pterigoidian medial pe unghiul mandibulei

Medial - peretele median al fosei infratemporale
- muşchi pterigoidieni.

Lateral - ramul ascendent al mandibulei

- muşchiul maseter.

Comunicări
- endobaza
- fosa temporală
- fosa pterigopalatină
- orbita
- corpul maxilei
- mandibula
4
1.2. Regiunile feţei

a. Regiunea orbitară

Este o regiune pereche situată la nivelul etajului superior al feţei, inferior de regiunea frontală şi
lateral de partea superioară a regiunii nazale
Limite:
Superior- linia ce trece prin marginea supraorbitară
Inferior- linia ce corespunde în profunzime rebordului orbitar inferior
Lateral – linia ce corespunde în profunzime marginii infraorbitare a maxilei
Medial – şanţul nazopalpebral
Comunicările orbitei se realizează cu:
- regiunea frontală
- regiunea infraorbitară
- treimea mijlocie a endobazei
- reimea anterioară a endobazei
- fosa temporală
- fosa infratemporală şi cea pterigopalatină

Diversele comunicări, pe care orbita le are cu regiunile anatomice învecinate, prezintă o importanţă
deosebită pentru înţelegerea evoluţiei diverselor procese patologice care pornesc de la acest nivel.
b. Regiunea orală

Este o regiune unică situată pe linia mediană a feţei, inferior de regiunea nazală şi superior de cea
mentonieră.
Limite:
Superior – orizontala tangentă la septul membranos al nasului.
Inferior – şanţul mentolabial.
Lateral – linia ce coboară de la extremitatea posterioară a narinelor la unghiul gurii şi se continuă
spre marginea bazilară. 5
c. Regiunea mentonieră

Este o regiune situată pe linia mediană şi corespunde mentonului.

Limite:
Superior – şanţul mentolabial.
Inferior – marginea inferioară a mandibulei.
Lateral – verticala ce coboară de la nivelul şanţului nazogenian la marginea bazilară a mandibulei.
d. Regiunea zigomatică

Este o regiune pereche situată în zona laterală a feţei şi corespunde pomeţilor obrajilor.
Limite:
Superior – marginea infraorbitară a orbitei şi sutura frontozigomatică.
Inferior – marginea inferioară a osului zigomatic.
Anterior – sutura zigomaticoalveolară.
Posterior – verticala coborâtă de la procesul frontal al osului zigomatic la arcul zigomatic.
e. Regiunea infraorbitară

Este o regiune pereche situată în zona laterală a feţei, inferior de regiunea orbitară.
Limite:
Superior – marginea infraorbitară a maxilei.
Inferior – o orizontală convenţională ce se prelungeşte de la extremitatea situată cl mai inferioar a
arcului zigomatic până la extremitatea posterioară a narinei.
Medial – şanţul nazogenian.
Lateral – verticala ce trece prin sutura zigomaticomaxilară. 6
f. Regiunea bucală

Este o regiune pereche ce formează peretele lateral al cavităţii bucale.

Limite:
Superior – linia ce trece prin partea situată cel mai inferioar faţă de arcul zigomatic până la
extremitatea posterioară a narinei.
Inferior – marginea bazilară a mandibulei.
Anterior – o linie convenţională ce coboară de la extremitatea posterioară a narinei spre colţul gurii şi
se continuă spre marginea bazilară a mandibulei.
Posterior – marginea anterioară a muşchiului maseter.
g. Regiunea maseterină

Este o regiune pereche localizată în partea posterioară a feţei, postero-lateral de regiunea bucală.
Limite:
Superior – arcada zigomatică.
Inferior – treimea posterioară marginea bazilară a mandibulei.
Anterior – marginea anterioară a muşchiului maseter.
Posterior – marginea posterioară a ramului ascendent al mandibulei.
h. Regiunea parotidiană

Cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de regiunea retromandibulară, aceasta este o

regiune pereche situată posterior de ramura ascendentă a mandibulei.
Limitele:
Anterior – marginea posterioară a ramului vertical al mandibulei.
Posterior – procesul mastoidian şi marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
Superior – meatul acustic extern.
Inferior – orizontala care pleacă, spre posterior, de la marginea bazilară a mandibulei. 7
1.3. Regiunile gâtului

a. Regiunea anterioară a gâtului

Este o regiune pereche localizată între mandibulă în partea superioară şi cei doi muşchi
sternocleidomastoidieni care o delimitează lateral. Inferior se întinde până la nivelul fosei
suprasternale. La rândul său, este subîmpărţită în două regiuni: una infrahioidiană şi una
suprahioidiană.
1. Regiunea suprahioidiană

Limite:
Superior – marginea inferioară a corpului mandibulei prelungită posterior cu o linie convenţională
până la marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
Inferior – marginea superioară a osului hioid.
Lateral – marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
La rândul său, regiunea suprahioidiană conţine: trigonul submandibular, trigonul submentonier şi
parte din trigonul carotidian.
2. Regiunea infrabhioidiană

Limite:
Superior – orizontala ce trece prin marginea superioară a corpului osului hioid.
Inferior – incizura jugulară a sternului.
Lateral – marginile anterioare ale muşchiului sternocleidomastoidian.
b. Regiunea sternocleidomastoidiană

Este o regiune pereche situată în partea anterolaterală a gâtului, între regiunea anterioară şi cea
laterală a gâtului şi corespunde muşchiului sternocleidomastoidian.
Limite:
Anterior – marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
Posterior – marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
Superior – baza mastoidei. 8
Inferior – claviculă, articulaţia sternoclaviculară, marginea superioară a sternului.
c. Regiunea laterală a gâtului

Este o regiune pereche de formă triunghiulară cu baza situată la nivelul marginii superioare a
claviculei şi cu vârful situat superior sub linia nuchală superioară, unde marginile muşchilor trapez şi
sternocleidomastoidian se apropie.
Limite:
Anterior – marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
Posterior – marginea anterioară a muşchiului trapez.
Inferior – treimea mijlocie a marginei superioare a claviculei.