FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI

MECATRONICĂ

SPCECIALIZAREA OPTOMETRIE

PROIECT DE DIPLOMĂ

Profesor îndrumător: Absolvent:

Dr. Ing. Opt. Jurist Adrian Pascu Nenu Mihaela- Nicoleta

Cuprins
Capitolul I........................................................................................................... 7
1. Generalități privind dezvoltarea umană.................................................... 7
1.1. Ontogeneza sistemului vizual ................................................................. 10
1.2.1. Dezvoltarea posturii oculare: ............................................................... 11
1.2.2. Dezvoltarea motricității oculare: ......................................................... 11
1.2.3. Dezvoltarea coordonării oculare: ........................................................ 11
Capitolul 2 ........................................................................................................ 13
2. Anamneza ............................................................................................... 13
2.2. Istoria vizuală, personală actuală şi anterioară: ..................................... 13
2.2.1. Informații generale: ............................................................................... 13
[Link]ângerea pacientului: ............................................................................. 14
2.2.3. Istoria vizuală personală: ..................................................................... 15
2.2.4. Istoria vizuală anterioară cuprinde întrebări cum ar fi: ....................... 17
2.2.5. Istoria vizuală familială: ...................................................................... 17
2.3 Starea de sănătate: ...................................................................................... 18
2.4. Aparenţa fizică: ......................................................................................... 19
2.4.1. Pielea: .................................................................................................. 21
2.5. Aparența psihologică: ............................................................................. 22
2.6. Caracteristici antropometrice: ................................................................... 23
2.6.1. Măsurători principale: ......................................................................... 23
2.6.2. Măsurători secundare: ......................................................................... 24
2.7. Spații adiacente: ...................................................................................... 25
2.8. Dotarea cabinetului de optometrie și aparatura ...................................... 26
Capitolul 3 ........................................................................................................ 28
3. Inspecția vizuală preliminară:................................................................. 28
3.1. Examinarea preliminară a pleoapelor, sprâncenelor, conjuctivitei și
anexelor ............................................................................................................ 29
3.1.1. Pleoapele:............................................................................................. 29
2
3.1.2. Funcţionarea pleoapelor: ..................................................................... 30
3.2. Examinarea conjunctivitei, glandei preauriculară, aparatului auricular ... 31
3.2.1. Examinarea conjunctivitei ................................................................... 31
3.2.2. Inspecţia aparatului lacrimal................................................................ 32
3.2.3. Inspecţia glandei preauliculare ............................................................ 33
3.3. Examinarea, orbitei, corneei, retinei, pupilei, irisului, cristalinului și
corpului............................................................................................................. 33
3.3.1. Inspecţia orbitei ................................................................................... 33
3.3.2. Inspecţia corneei .................................................................................. 34
3.3.3. Inspecţia cristalinului........................................................................... 35
3.3.4. Inspecţia corpului vitros ...................................................................... 36
3.3.5. Inspecţia preliminară a retinei ............................................................. 36
3.4. Examinarea mobilităţii oculare și a vederii binoculare .......................... 37
Capitolul 4 ........................................................................................................ 40
4. Teste folosite la examinarea subiectului: (evaluarea .............................. 40
preliminară a ametropiilor) ........................................................................... 40
Examenul analitic funcțional: .......................................................................... 41
Tehnica examenului analitic funcţional: .......................................................... 42
Capitolul 5 ........................................................................................................ 74
5. Presbiopi ................................................................................................. 74
Ce este si cum apare presbiopia? .............................................................. 74
Cum se manifesta presbiopia?.......................................................................... 75
Cum se pune diagnosticul de presbiopie? ........................................................ 75
Cum se trateaza presbiopia? ............................................................................. 75
Capitolul 6 ........................................................................................................ 76
6. Calculul lentilelor ................................................................................... 76
Calculul amplitudinii de acomodare. ............................................................... 76
Calculul lentilei ................................................................................................ 78
Corecţia cu lentile de contact ........................................................................... 80
3
Capitolul 7 ........................................................................................................ 84
7. Tehnologia de realizare si adaptare a echipamentului de compensare... 84
7.1. Tehnologia de execuție a lentilelor......................................................... 84
7.2. Tehnologia de montaj a lentilelor de ochelari........................................... 88
7.3. Aranjarea formei monturii ...................................................................... 93
7.4. Propuneri și recomandări pentru întreținerea echipamentelor de
compensare ....................................................................................................... 94
Capitolul 8 ........................................................................................................ 96
8. Studiu economic ........................................................................................ 96
GENERALITĂȚI PRIVIND LENTILELE DE CONTACT .......................... 97
1. Rolul lentilelor de contact....................................................................... 97
2. Clasificarea lentilelor de contact ............................................................ 97
2.1 Criterii de clasificare a lentilelor de contact .............................................. 97
2.2 Lentile corneene ......................................................................................... 98
2.2.1 Lentile rigide ........................................................................................... 99
2.2.2 Lentile moi ............................................................................................. 99
2.2.3 Lentile semidure .................................................................................... 100
2.3 Lentile sclerale (hepatice) ....................................................................... 102
2.4 Lentile de contact pentru un port extins ................................................... 103
2.5 Lentile de contact cu înlocuire frecventă ................................................ 103
2.6 Lentile de contact colorate ....................................................................... 103
3. Materiale pentru lentile de contact ....................................................... 103
3.1 Sticla ......................................................................................................... 103
3.2 Polimerii ................................................................................................... 104
3.2.1 Polimeri naturali .................................................................................... 104
3.2.2 Polimeri modificați ............................................................................... 104
3.2.3 Polimeri sintetici ................................................................................... 104
4. Proprietățile materialelor ...................................................................... 105
4.1 Indicele de refracție .................................................................................. 105
4
4.2 Transparența ............................................................................................. 105
4.3 Comportarea la deformări ........................................................................ 105
Tehnologii de control a lentilelor de contact ................................................. 106
1. Introducere ............................................................................................ 106
1.1 Verificarea lentilelor de contact ............................................................... 106
1.2 De ce se verifica parametrii lentilelor de contact? ................................... 106
2. Parametrii ce necesita verificare și instrumentele utilizate .................. 107
2.1 Ce trebuie verificat? ................................................................................. 107
3. Raza de curbură .................................................................................... 107
3.1 Radiuscopul ............................................................................................. 108
3.1.1 Lentile rigide ......................................................................................... 109
3.1.2 Lentile moi ............................................................................................ 112
3.2 Keratometrul ............................................................................................ 114
3.2.1 Lentile rigide ......................................................................................... 115
3.2.2 Lentile moi ............................................................................................ 116
3.3 Toposcopul ............................................................................................... 117
3.4 Deflectometrul.......................................................................................... 117
3.5 Sistem de Topografiere ............................................................................ 120
3.6 Metoda Conductivitatii Electrice ............................................................. 120
3.7 Microsferometrul...................................................................................... 121
[Link] lentilei ............................................................................................. 122
4.1 Focometru ................................................................................................ 122
4.1.1 Masurarea BVP a Lentilelor RGP sferice ............................................. 123
4.1.2 Masurarea BVP a lentilelor RGP Torice .............................................. 123
4.1.3 Masurarea BVP a lentilelor SCL sferice si torice ................................. 123
4.1.4 Masurarea FVP a Lentilelor RGP si SCL ............................................. 123
5. Verificarea parametrilor Liniari ................................................................. 124
5.1 Tolerante pentru BOZD Bazate pe nivelul de incorporare al tranzitiei
(nuante de culoare) ......................................................................................... 124
5
5.2 Verificarea dimensiunii toatala a lentilelor RGP ..................................... 125
5.2.1 V-Gauge ................................................................................................ 125
5.2.2 Lupa 10x................................................................................................ 126
5.2.3 Marire a proiectiei cu un Micrometru Electronic ................................. 126
5.3 Verificarea latimii curburii periferice (PCW) a RGP .............................. 126
5.4 Verificarea grosimii lentilelor RGP ......................................................... 127
5.4.1 Aparate de masura a grosimii (ex: ceas comparator) ............................ 128
5.4.2 Radioscop .............................................................................................. 129
5.5 Verificarea Diametrului letilei SCL ( in celula uda)................................ 129
5.6 Verificarea profilului Marginii................................................................. 130
5.6.1 Verificarea profilului Lentilelor RGP ................................................... 130
5.6.2 Matrita Muchiei ..................................................................................... 130
Bibliografie: ................................................................................................... 132

6
 Partea I
Capitolul I

1. Generalități privind dezvoltarea umană

Optometria oftalmică: este știința care se ocupă cu investigarea funcționării
sistemului vizual al omului, analiza rezultatelor, evidențierea problemelor, recomandarea
metodelor și mijloacelor de ameliorare a funcționării în vederea obținerii confortului vizual
în legătură cu nevoile subiectului, dar fără agresare medicală dacă este posibil.
Orice act, altul decât folosirea de medicamente și intervenția chirurgicală, care se
referă la examinarea ochilor și a vederii, analiza funcționării lor și evaluarea problemelor
vizuale, ca și ortoptica, prescriere, ajustarea, adaptarea, vânzarea și înlocuirea
echipamentului oftalmic, constituie exercițiu al profesiei de optician optometrist.
Opticianul optometrist poate, în exercitarea profesiei sale să dea recomandări care să
permită prevenirea tulburărilor vizuale și să promoveze mijloacele care să favorizeze o
vedere bună.
Optometristul poate să participe la conceperea și producerea de echipamente pentru
corecția vederii.
Activitatea optometrică se înscrie în cadrul acelor activități care urmăresc asigurarea
unei capacități vizuale corespunzătoare de-a lungul întregii vieți. În acest scop, este necesar
un control permanent și, în cazul depistării unor anomalii, trebuie luate măsuri pentru
îmbunătațirea performanțelor vederii. Unele anomalii pot fi ameliorrea prin tratament
medicamentos și/sau chirurgical, altele prin utilizarea de echipamente optice de corecție
și/sau antrenament vizual.
Asistența de specialitate în domeniul vederii are două aspecte diferite:
a) Intervenție directă asupra organului prin tratament chirurgical și medicamentos
b) Ajutorul indirect, care presupune studiul complex al performanțelor vizuale și
echiparea, după necesitate, cu mijloace optice și/sau echipament stimulativ, care
nu sunt efectiv acte medicale și presupun o specializare care completează în
aceste domenii pregătirea medicului oftalmolog.
Dezvoltarea continuă a tehnicii și tehnologiilor din toate domeniile a determinat o
serie de modificări și în structura activităților de asigurare a unui nivel corespunzător al stării
de sănătate a factorului uman. Astfel, s-au căutat și identificat căile și mijloacele de
informare,prevenire și combatere a surselor de agresiune și/sau agravare a stării de sănatate a
factorului uman și s-au conceput noi metode și mijloace de eliminare sau diminuare a
efectelor nocive.
7
 Prin dezvoltarea de noi profesii în contextul dezvoltării și alinierii europene sau prin
activitatea și dezvoltatea unor meserii mai vechi, se va putea realiza asigurarea stării de
sănătate la toate nivelurile, în orice etapă de evoluție și în toate categoriile de vârstă, este
vederea-asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman fiind la ora actuală esența
unor programe europene pe durate ce cuprind perioade de la câteva luni până la zeci de ani.
Simțul vizual este cel mai important simț al corpului. Este simțului care face
conexiunea cu creierul prin 5 milioane de centrii nervoși. Jumătate dintre aceștia vin de la
ochi. Ochiul poate capta o cantitate impresionantă de informație. Structura ochiului este
foarte complexă și există mai multe compartimente, iar fiecare dintre ele îndeplinește un rol
bine stabilit pentru a obține o vedere optimă.
Aparatul vizual este foarte bine constituit pentru funcția vizuală. Lumina pătrunde în
ochi traversând, înainte de a atinge retina, mediile transparente și refringente formate din
cornee, umoarea apoasă, cristalin și vitros. Cantitatea de lumină pătrunsă în ochi este reglată
prin deschiderea pupilară. Mediile transparente și refringente contribuie la convergența
razelor luminoase la nivelul retinei.
Vederea este un proces psiho-fiziologic complex în care este angajat întregul
organism, care face apel la experiențele trecutului în vederea interpretării mesajului vizual.
Ochiul din punct de vedere anatomic, este un organ deosebit de complex, servind la
transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzații vizuale. Privind însă numai din
punctul de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii
transparente: umoarea apoasă, cristalinul și umoarea sticloasă (sau vitroasă).
Sclerotica este opacă peste tot, exceptând o porțiune din față, care este transparentă și
de formă sferică, numită corneea transparentă. Lumina pătrunde în ochi prin cornee, străbate
cele trei medii transparente și cade pe retină, unde se formează o imagine reală și răsturnată a
obiectelor privite. Fluxul luminos este reglat automat prin acțiunea involuntară a irisului.
Aceasta este o membrană (ai cărei pigmenți dau “culoarea ochilor”) perforată în
centru printr-o deschidere circulară, de diametrul variabil, numită pupilă. La lumină intensă,
irisul își mărește pupila, pentru a proteja retina, iar la lumină prea slabă, irisul iși mărește
pupila pentru a mări iluminarea imaginilor de pe retină.
Cristalinul are forma unei lentile nesimetric biconvexe și poate fi mai bombat sau mai
puțin bombat sub acțiunea reflexă a mușchilor ciliari, modificându-și astfel convergența, încât
imaginea să cadă pe retină. El are o structură stratificată, prezentând spre margine indicele de
refracție de aproximativ 1,38 , iar în interior de aproximativ 1,41. Cristalinul este înconjurat
de mușchiul neted care îl deformează atunci când ochiul acomodează.

8
 Figură 1

Retina este o membrană subțire, alcătuită din prelungirile nervului optic și conținând
număr mare de celule, care percep lumina, numite conuri si bastonașe. Conurile sunt celule
specializate în perceperea luminii de intensitate slabă, fiind practic incapabile să distingă
culorile. Ochiul omenesc conține aproximativ 7 milioane conuri și 130 milioane bastonașe,
foarte neuniform răspândite. Conurile ocupă mai ales partea centrală a retinei, în timp ce
densitatea bastonașelor crește spre periferie. În partea centrală, puțin mai sus de axa optică,
există o regiune numita pata galbenă (macula lutea) în mijlocul căreia se află o mică
adâncitură – foveea centralis – populată exclusiv de conuri, în număr de 13000 – 15000. Sub
acțiunea involuntară a unor mușchi speciali ai ochilului, globul ocular sufera mișcări de
rotație în orbita sa, astfel încât imaginea sa se formeze totdeauna în regiunea petei galbene,
cea mai importantă regiune fotosensibilă a ochiului.
9
 1.1. Ontogeneza sistemului vizual
Începând cu a treia săptămână embrionul uman prezintă două vezicule optice ieşite
dintr-o invaginaţie a diencefalului. Aceste vezicule se apropie de epiteliul de suprafaţă în
contact cu care se va forma un grup celular amorsă a viitorului cristalin. Fiecare veziculă va
constitui o retină şi epiteliul său pigmentar.
Între cinci şi sase săptămâni embrionul are practic aceleaşi structuri ca nevertebratele
cele mai evoluate. Irisul se dezvoltă treptat şi muguri ai pleoapelor există încă din săptămâna
a opta. La această vârstă cristalinul este sferic.
Structurile oculare statice: cornee, iris, cristalin, retină, umoare sunt prezente foarte
devreme. Armonizarea lor însă depăşeşte perioada prenatală. Structurile dinamice cum sunt
muşchii ciliari şi muşchii irisului au dezvoltare esenţial post natală. Creşterea lor se poate
întinde până la vârsta de cinci ani.
Între 8 și 12 săptămâni diametrul globului ajunge la 1 [Link] are 3 straturi
epiteliale și apare membrana Bowmann.
Între 13 și 21 săptămâni diametrul globului ajunge la 7 [Link] straturile coroidei
sunt stabilite. Apar fibre elastice, membrana lui se diferențiază mușchiului ciliar.
Irisul are bine dezvoltat sfincterul.
În perioada 22 săptămâni până la naștere au loc următoarele evoluții:
 diametrul globului ocular ajunge la 17-18 mm;
 se creează foveea;
 corneea are 4 straturi epiteliale;
 cristalinul are fibrele nucleului primar;
 corpul ciliar are fibrele optice ale mușchiului ciliar;
 irisul are în formare mușchiul dilatator.
În perioada postnatală dezvoltarea continuă:
 lungimea globului trece de la 18 mm la 24 mm;
 corneea are 6 straturi și diametrul 10-12 mm; apare astigmatism regulat;
 cristaliul se modifică toată viața;
 în corpul ciliar fibrele oblice cresc până la 5 ani;
 în iris se consolidează mușchiul dilatator, culoarea se definitivează.
Noul născut înainte de a atinge hipermetropia fiziologică trece prin stări provizorii de
hipermetropie, a căror amplitudine se reduce repede. Când începe manipularea de
obiecte copilul priveşte de foarte aproape. Focalizarea trebuie să urmărească aceste
acrobaţii ale privirii şi să se adapteze la diferite planuri de fixare.

10
Schimbările de distantă activează ajustările dioptrice şi le dezvoltă amplitudinea, supleţea
şi precizia.

1.2. Crearea și dezvoltarea binocularității:

1.2.1. Dezvoltarea posturii oculare:

Orice individ trece pe parcursu vieții prin mai multe etape de dezvoltare care
amintesc de formele ancestrale pe care le-au precedat.
Pe parcursul dezvoltării embrionare apar componente ale ochilor,ele sunt situate
lateral ca la primele vertebrate. Dezvoltarea structurală a craniului va aduce orbitele în
față.Noul născut are reflexe de orientare și de fixare dar un singur ochi realizează amorsarea
alinierii, celălalt fiind în poziție ușor divergentă.
În etapa a doua, nou născutul are o posturaă oculară predominant convergentă.
Acesta observă obiecte aflate în apropierea sa și face efort muscular pentru fixare
binoculară. Pe măsură ce spațiului de interes se lărgește, convergența se reduce și se
stabilizează realizându-se centrarea binoculară exactă.
Pentru a ameliora eficacitatea,sistemul binocular are o rezervă funcțională.Chiar dacă
cei doi ochi sunt bine aliniați pe un obiect persistă o ușoară tendință de divergență care
permite să se realizeze o altă aliniere la fel de precisă pe alt punct din spațiu.

1.2.2. Dezvoltarea motricității oculare:

Motricitatea oculară este mai avansată ca motricitatea generală la noul născut dar este
puţin controlată. Mişcările sunt reflexe. Copilul are reflexul de compensare care întăreşte
reflexul de orientare. Acesta se poate produce în absența stimulării vizuale. În săptămâna a
treia după naştere apare reflexul de versiune care permite urmăririle vizuale. Valorile
versiunilor cresc treptat. Apare ochiul director care preia sarcina de a fixa şi va comanda
celălalt ochi.

1.2.3. Dezvoltarea coordonării oculare:

Cei doi ochi sunt structural legaţi înainte de naştere, dar noul născut are
monocularitate. Relaţii noi se nasc de îndată ce fiecare ochi are o monocularitate
satisfăcătoare şi când cele două linii de privire se vor întâlni pe punctul de fixare. Aceasta este
etapa "binocularitate", care implică centrare simultană şi vedere simultană. Se realizează
11
recepţia simultană a două imagini şi se activează muşchii oculomotori pentru a realiza
convergenţa.
A treia etapă a coordonării binoculare este coordonarea corticală mai mult senzorială,
la care se adaugă utilizarea suplă a mecanismelor de convergentă şi divergentă pentru ca
fuziunea realizată să se menţină în toate punctele spaţiului.
A patra etapă a coordonării oculare este stereo-ocularitatea. Este vorba de asocierea
între diferitele puncte din spaţiu şi sistemul vizual, asociere senzori-motrice al cărei rezultat
imediat este aprecierea distantelor.

12
 Capitolul 2

2. Anamneza
2.1. Istoria cazului
Reprezintă pentru optometrist activitatea de informare asupra naturii anomaliei
vederii reclamată de pacient, asupra caracteristicilor fizice şi psihice şi stării de sănătate ale
acestuia ca şi asupra mediului în care trăieşte, a nevoilor vizuale în legătură cu activităţile
sale. Se poate considera că istoria generală a cazului se compune din:
• istoria vizuală personală actuală şi anterioară,
• istoria vizuală familiară,
• starea de sănătate,
• aparenţa fizică,
• aparenţa psihologică,
• analiza nevoilor vizuale.

2.2. Istoria vizuală, personală actuală şi anterioară:

Istoria vizuală, personală actuală şi anterioară cuprinde şi ea mai multe faze:

2.2.1. Informații generale:

• dată consultaţiei,
• numele complet al subiectului,
• adresa şi numărul de telefon la domiciliu,
• eventual adresa şi numărul de telefon la locul de lucru,
• dată naşterii,
• ocupaţia principală, starea materială,
• starea matrimonială,
• cum a aflat pacientul de existenţa cabinetului.

13
 Data consultației 21.04.2018
Nume, prenume Mocanu Sorina
Adresa Bd. Chișinău
Data nașterii 12.02.1970 (48 ani)
Starea materială Medie
Ocupație Croitoreasă
Mediul de lucru Lucru manual, lumina artificială, folosirea
instrumentelor mici (ac, ață, etc)
Tabelul 2.2.1. Date de identificare a pacientului

[Link]ângerea pacientului:
Clientul este întrebat care este motivul vizitei, în mod simpatic, cu răbdare. Succesul
profesional depinde de abilitatea de a obţine cu uşurinţă, fără reţinere, informaţii privind
plângerea principală. Dacă există mai multe plângeri ele vor fi notate toate.
Diverse statistici indică următoarele motive invocate în ordinea frecvenţei:
1) vedere neclară pentru aproape,
2) oboseală şi indispoziţie oculară nespecifice,
3) senzaţie de ochi care ard şi lăcrimare abundentă,
4) vedere neclară pentru departe,
5) nici o plângere; verificare de rutină, monturi noi, etc.,
6) nici o plângere; lentile sau monturi sparte, pierdute,
7) dureri de cap fără legătură cu ochii,
8) dureri de cap după folosirea ochilor,
9) conjunctivite, blefarite,
10) înţepături în ochi şi în pleoape,
11) fotofobie,
12) dureri oculare,
13) pierderea vederii, scotoame (monocular, binocular),
14) exoftalmie (monoculară, binoculară),
15) diplopie,
16) anizocorie,
17) strabism,
18) sare cuvinte şi alte dificultăţi la citit,
19) tulburări la vederea culorilor,
20) ameţeli,
21) corp străin în ochi.

14
 Pacientul s-a prezentat la consultație pentru controlul de rutină, ultimul având loc
în urmă cu 1 an. Acesta indică următoarele motive :

1) vedere neclară pentru aproape,

2) oboseală şi indispoziţie oculară nespecifice,
3) dureri de cap după solicitarea vizuală de durată în vedere aproape
4) ameţeli,

2.2.3. Istoria vizuală personală:

Sistemul visceral responsabil al vieţii vegetative influenţează cel mai mult

comportamentele emetropice.
Pe plan funcţional variaţiile de punere la punct sunt comandate de sistemul nervos autonom
cu constituenţii săi orto şi parasimpatici. Acesta depinde la rândul lui, dar şi influenţează, de
sistemul nervos central şi sistemul hormonal. Punerea la punct este influenţată de sistemul
visceral în special dar şi de sistemele scheletic şi cortical. Perturbaţii profunde ale echilibrului
visceral la noul născut pot lăsa urme structurale sau funcţionale asupra focalizării. Factorii
corticali pot provoca reacţii tensionale şi să inducă probleme funcţionale.
Printre temperamentele tip, endomorfismul, care este sub predominanţa sistemului
visceral, prezintă particularităţile cele mai evidente în ce priveste emetropizarea.
Ametropiile mari se întâlnesc la indivizii cu componentă endomorfică importantă.
Instabilităţile echilibrului dioptric la aceştia fac ca, la endomorfi, este greu să se
găsească un echilibru optic precis, pentru că răspunsurile lor sunt nesigure, pretenţiile de
precizie sunt mici.
Indivizii cu temperament ectomorfic au echilibru optic stabil; precizia sa extremă face
dificilă o compensare acceptabilă. Aceştia sunt mai predispuşi la miopie progresivă.
Dacă tendinţele naturale ale indivizilor pot induce comportamente vizuale particulare,
obisnuinţele căpătate funcţie de tendinţele sale sau de imperativele mediului determină adesea
atitudini emetropice specifice. Activităţile vizuale de aproape impun un efort care poate fi
acceptat fără daune altele decât senzaţii de ochi grei sau întepături. În alte cazuri acest efort
poate fi ocolit prin adaptare sub forma progresiei miopice. Adesea efortul vizual crează
manifestări tensionale fără modificări structurale care pot dispare după echilibrare optică.
Nevoile perceptive foarte particulare pot să perfecţioneze punerea la punct şi să reducă
din suprafaţa şi jocul funcţional al vederii. Este mai ales cazul persoanelor care lucrează la
realizări delicate şi care se plâng că văd neclar când ridică ochii pentru a privi departe.

15
 Tabelul 2.2.2. Chestionar pentru realizarea istoriei vizuale a pacientului
Plângerea Vedere neclară

Data apariției 2 luni în urmă

Severitate Mică

Corecție veche aproape OD: +1,00 sf OS: +1,00 sf

Vedeți cu ambii ochi? DA

Alternează vederea clară cu vederea neclară? DA

Constatați pânze pe ochi, puncte, umbre? NU

Dificultăți când vă concentrați asupra unui lucru? DA

Dor ochii? DA

Înțepături, usturime? NU

Senzație de arsură? NU

Vedeți dublu? NU

Impresie de nisip in ochi? DA

Se înroșesc ochii? NU

Oboseală vizuală? DA

Clipiți des? NU

Lăcrimați? NU

Amețeli, grețuri? NU

Aveți ochii roșii tot timpul? NU

Aveți fotofobie? NU

Accidente oculare, ce fel, când? NU

Glaucom? NU

Ați fost expus la radiații puternice? NU

16
Arsuri termice, chimice care au afectat ochii? NU

Câmpul vizual este afectat? NU

Aveți dureri de cap? DA

Distingeți culorile? DA

Ultimul control oftalmologic? 47 ANI

De când purtați ochelari și de ce? De la vârsta de 42 de ani, vedere slabă

2.2.4. Istoria vizuală anterioară cuprinde întrebări cum ar fi:

 Aţi avut accidente oculare? Ce fel ? Când ? Ce tratamente au fost necesare?
 Aveţi glaucom? La ce ochi ? Aţi fost operat ? Când ? Purtaţi implant de cristalin?
 Aţi avut infecţii oculare? La ce ochi? Ce fel? Ce tratamente aţi facut?Când?Unde?
 Aţi fost expus la radiaţii? Arsuri termice? Chimice?
 Aţi urmat un tratament ortoptic? Când? Unde?
 Sunteţi ambliop? La ce ochi? De când? Tratamente?

2.2.5. Istoria vizuală familială:

Unele condiţii ereditare şi congenitale atât sistemice cât şi oculare pot exista
la unii membrii ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatică, unele
degenerescenţe pigmentare, migrena, diabetul, strabismul, miopia.

Membrii ai familiei cu probleme vizuale? NU

Strabism? NU
Miopie? NU
Cataractă? NU
Glaucom? NU
Degenerescență pigmentară? NU
Hipertensiune? NU
Orbire cromatică? NU
Alte informații? NU
Tabelul 2.2.3. Chestionar pentru realizarea istoriei vizuale familiale a pacientului

17
2.3 Starea de sănătate:

Diverse probleme de sănătate influențează vederea. Au efecte asupra ochilor:

tulburări vasculare, infecții dentare, tulburări renale, efectele toxice, menstruațiile,
deficiențele nutritive, alergiile, etc.
• Schimbări vizuale și chiar orbire temporară subită poate să urmeze datorită creșterii
presiunii arteriale și a angiospasmelor.
• Sarcina influențează amplitudinea de acomodare și relația acomodare -
convergeță. Infecțiile dentare pot influența mobilitatea oculară.
• Diabetul ca și unele tulburări renale care modifică chimia sângelui, vor cauza
modificări de refracție.
• Icterul, guturaiul, gripa, arsenicalele, sulfonimidele, pot produce modificări
ale cristalinului, pot fi responsabile cu miopia tranzitorie.
• Menstruația produce modificări de temperament și personalitate și crează dificultăți la
determinarea refracției.

Deficitul de vitamina A poate duce la orbirea nocturnă, uscarea țesuturilor oculare și în

final la enoftalmie.
Deficitul de vitamina B2 poate da cataractă, fotofobie, scaderea acuității, congestii
sclerale, vascularizarea și opacifierea corneii.
Deficitul de vitamina C poate cauza hemoragii retiniene și subconjunctivale.
Deficitul de vitamina D duce la slăbirea corneii și scleroticii. Lipsa de minerale, de
carbohidrate și de proteine afectează starea țesuturilor oculare.
Hemoragiile cerebrale produc simultan leziuni oculare.
Tulburările hepatice, diabetul, pot da Xanthelosma si Nefrita.
Tulburările cardiace pot da edeme inflamatorii bilaterale ale pleoapelor.
Eczemele, acneea pot da blefarite.
Unele simptome au tendința să reapară periodic: migrenele, glaucomul, alergiile.

Sindromul Foster - Kennedy.

Simptome: Nevrită optică pe partea opusă leziunii.
Edem papilar pe partea opusă, schimbări de camp vizual, tulburări ale mirosului.

Sindromul Weber.
Simptome: Paralizia nervului III pe partea afectată, hemiplegia pe partea opusă.

18
Sindromul Lawrence - Moon, Bradet - Biedl.
Simptome: Retinita pigmentară, obezitate, polidactilie, deficiență mentală, insuficiență
genitală.

Diabetul
Simptome: Hemoragii retiniene, exudate retiniene, cataractă corticală, modificări ale
refracției, amplitudine de acomodare redusă.

Anemia pernicioasă.
Simptome: Paloarea pielii, dezordine digestivă, fund de ureche pal.

Deficit de vitamina A.
Simptome: Tulburări ale vederii de noapte, xeroftalmie, keratomalacie.
Există numeroase alte cauze, anatomice, patologice, nevrotice, psihice care pot
influența vederea și care sunt caracterizate prin simptome mai mult sau mai puțin
caracteristice.
În anexă se propune un chestionar pentru starea generală de sănătate cu un minim de
întrebări care se referă la cele mai frecvente simptome.
În cazul copiilor istoria cazului este mai complexă, ea cuprinzând informații privind
ontogeneza, comportamentul la școală, relațiile cu familia, relațiile cu societatea.
Formularul propus presupune chestionarea parinților, a medicului curent, a cadrelor
didactice care au contact cu subiectul.

2.4. Aparenţa fizică:

Caracteristicile fizice generale sunt observate de optometrist din momentul în care
pacientul a intrat în cabinet, în timpul conversaţiei preliminare, testelor preliminare. Se
observă discret modul cum se mişcă, cum vorbeşte, temperamentul, cum citeşte şi scrie,
dacă are ticuri, deficienţe de auz, etc.
Rezultatele observaţiilor se consemnează şi ele servesc pentru stabilirea
diagnosticului, pentru alegerea mijloacelor terapeutice.

19
Teabelul 2.4.1. Chestionar pentru realizarea aparenței fizice
NUME MOCANU SORINA
DATA 15.05.2018
TALIE MICA (55KG)
POSTURA (în picioare și pe scaun),ASPECT: SPATE DREPT
ANOMALII ANATOMICE: NU PREZINTĂ ANOMALII
DANTURA: FĂRĂ PROBLEME
TICURI: NU
FORMA CAPULUI: OVAL
STRABISM: NU
AUZ: BUN
ASPECTUL PLEOPELOR: RECTILINIU
POZIȚII ANORMALE ALE CORULUI,COLOANEI NU
VERTEBRALE:
POZIȚIA OCHELARILOR VECHI: LA 12 mm
POZIȚIA PLEOAPELOR LA CITIT: NORMALĂ
PIELEA: ALBĂ
COMPORTAMENT GENERAL: NORMAL
PERSONALITATE,TEMPERAMENT: ECHILIBRAT
LIMBAJ, MOD DE EXPRIMARE: ELEVAT
EMOTIVITATE, TIMIDITATE: NU
INTELIGENȚĂ: NIVEL SUPERIOR
MEMORIE VIZUALĂ: DA
SCRIS REGULAT/NEREGULAT: REGULAT
LECTURĂ: RITM NORMAL

20
2.4.1. Pielea:

Pielea este un organ care are reacțiile sale și care este în corelație cu ansamblul
celorlalte organe ale individului. Ea poate fi:
• Albă,
• Roz,
• Brun închis,
• Neagră,
• Galbenă,
• Uneori mată cu tonalități.
Ea respiră, transpiră, prezintă fenomene electrice și miroase.

Pielea are:
a) Epidermă: are un strat cornos mai gros pe tălpi, foarte subțire la obraz și pleope.
Celulele, pornind din profunzime spre suprafață mor stratificându-se și protejând
straturile profunde. Ea se regenerează, stratul de bază este odulat formând
pastile.
b) Derma: se găsesc glande sebacee, glande sudoripare, păr cu mușchii respectivi.
Dacă derma este rănită va rezulta o cicatrice definitiv vizibilă. Repartiția nervilor
între dermă și epidermă este multiplă și variată. Terminațiile nervoase sunt foarte
diferențiate și responsabile simțurilor la cald, rece, relief, compresiune, durere,
etc. Densitatea lor este foarte variabilă.
c) Hipoderma: este un loc de trecere pentru sânge, secreții diverse, glandulare
sau celulare, ramuri nervoase și este sediul esențial al substanței interstițiale.
Pielea participă esențial la toate manifestările vieții.

Este necesar să se observe ținuta (postura) subiectului pentru că ea influențează

măsurătorile necesare pentru montaj.
Postura capului: este foarte inportantă, deoarece servește la descoperirea unor anomalii
ale vederii binoculare. Forma capului îl împarte în trei etaje:
• Etajul superior = de la începutul părului la sprâncene;
• Etajul median = de la sprâncene la baza nasului;
• Etajul inferior = de la baza nasului la bărbiei.

21
2.5. Aparența psihologică:

Se observă comportamentul general, comportamentul, limbajul, inteligența,

personalitatea, memoria vizuală, emotivitatea și lectura pacientului.
Optometristul trebuie să observe comportamentul pacientului în ansamblu pentru
a putea înțelege caracterul și modul lui de a trăi. Oamenii pot fi clasificați în:
a) Ectomorfi = sunt slabi,
b) Mezomorfi = tipii sportivi,
c) Endomorfi =sunt grași.

Temperametul individului poate afecta focalizarea. Pacienții endomorfi, la care

sistemul visceral predomină pot avea ametropii mari. Endomorfii sunt puțin pretențioși în
ceea ce privește compensarea optică.
Din cauza unei sensibilități mai mici răspunsurile la teste au o incertitudine mai mare.
La indivizii de tip ectomorfic coportamentele duc la un echilibru optic precis și stabil. La ei
compensarea este mai dificilă. Acești indivizi sunt predispuși la compensarea miopiei
progresive.
Problemele de identificare vizuală sunt în fucție de vârstă, de nevoile subiectului,
de gradul de dezvoltare al organismului.
Nașterea constituie o etapă decisivă în ceea ce privește vederea. Mediul în care se
găsește noul născut poate să joace un rol decisiv în primele zile.
Vederea binoculară este elaborată să funcționeze în spațiul tridimensional.
Activitatea executată într-un singur plan constituie sursă de tensiuni binoculare care pot
duce la ușoară esoforie.
Unele activități privilegiază activitatea aproape-departe pe o singură direcție, fără
să facă apel la suport periferic. Este cazul conducerii automobilului noaptea când
vedederea periferică este puțin stimulată. Specializarea pe una sau două dimensiuni ale
spațiului poate provoca tensiuni binoculare.
Vederea binoculară depinde de stimulările vizuale periferice. Activități desfășurate
în mediu total imobil, pot duce la oboseală. Mișcarea poate fi considerată ca un element de
igienă pentru sistemul binocular.
O iluminare insuficientă care privilegiază numai vederea centrală poate constitui o
agravare a unei situații binoculare deja instabilă.
Postura poate influența vederea binoculară. Poate fi cazul unei distanțe de vedere
prea scurtă, a unei poziții care stânjenește mișcările respiratorii. Durata de lucru poate duce

22
la oboseală, jenă vizuală. Aceasta depinde de individ, de mediu, de caracterisiticile
activității și postura adoptată.
Determinarea nevoilor este fundamentală. Analiza vizuală va furnia un profil al
capacităților subiectului, care se pot dovedii suficiente sau incomplete în funcție de
nevoile individului.
Formularul pentru analiza nevoilor individuale va trebui să conțină intrebări
referitoare la ocupația principală, condițiile în care se desfășoară, câmp vizual solicitat,
acuitatea necesară, pericole de accident, etc. Dacă subiectul prestează și alte activități care
solicită vederea în mod particular se vor studia și caracteristicile acestora.

2.6. Caracteristici antropometrice:

Pentru optometrist dimensiunile capului sunt dimensiuni principale și secundare.

Dimensiunile principale sunt cele ale căror valori trebuie notate și păstrate, de ele
depinzând caracteristicile principale ale echipamentului de compensare. Dimensiunile
secundare de regulă pun în evidență anomalii care au repercusiuni asupra echipamentului
de compensare.

2.6.1. Măsurători principale:

 Distanța interpupilară : se măsoară în vederea departe separat pentru ochiul

drept și ochiul stâng, originea fiind mijlocul rădăcinii nasului. Dacă există o
asietrie se notează. Se notează înălțimea celor două pupile față de linia
canturilor.
 Lățimea nasului : pe linia cozilor ochilor la 12 mm de cornee. Se măsoară
unghiul de față și de pantă ale nasului, lățimea capului-intervalul superior
auricular și cel sfenoidal.
 Lățimea superioară auriculară se măsoară între două puncte situate la vârful
joncțiunii pavilionului urechilor cu capul. De obicei brațele se deschid până la
valoarea acestei dimensiuni, minus 10 mm. În cazul brațelor foarte suple scad 12-
15 mm iar pentru cele foarte rigide se scad numai 5 mm.
 Lățimea sfenoidală: se măsoară între două puncte situate în fundul depresiunilor
sfenoidale în spatele cozilor sprâncenelor. Se notează inegalitatea înălțimii
urechilor.

23
2.6.2. Măsurători secundare:

 Înălțimea sprâncenelor în raport cu pupila;

 Lățimea nasului la 10-15 mm sub linia de referință;
 Diametrele irisului și a pupilei;
 Deschiderile palpebrale.
Formele clasice ale nasului sunt: drept, grec, cârn, coroiat.
Nasul este suportul piramidal cu trei suprafețe și are aproximativ 5 cm.
Văzut din față rădăcina nasului poate fi normală, largă sau îngustă.
Din profil nasul poate fi :spart, convex, sinuos, ascuțit, rotund, plat, ridicat.

Figură 2.6.2 Exemplu de fișă antropometrică

24
2.7. Spații adiacente:

Cabinetul de optometrie trebuie să fie alcătuit din măcar două încăperi: sala de primire și
cabinetul de conultație. Sala de primire a pacienților trebuie să aibă aspectul unei camere pentru
invitați nu al unei camere profesionale. În cameră trebuie să existe scaune pentru o persoană dar și
fotolii pentru mai multe persoane. Pentru copii este bine să existe măsuțe rotunde, scunde si scaune
corecpunzătoare. Capacitatea salii de primire este de cc. 8 locuri pentru un post de testare.
În cabinetul de consultații, în primul rând trebuie să existe echipamentul necesar pentru examenul
inițial:
 Oftalmoscop
 Disc Placido
 Prisma variabilă
 Lampa stilou
 Skiascop
 Cilindru încrucișat
 Lampa simplă
Pentru examenul amănunțit este necesar un echipament complet care în general se compune din:
 Biomicroscop cu lampă cu fantă
 Oftalmometru
 Foropter
 Proiector de teste
 Oftalmoscop
 Skiascop
 Refractometru vizual sau Autorefractometru
 Poltest
 Tablouri cu teste pentru aproape și pentru departe
 Trusa de lentile pentru testare subiectivă
 Echipament pentru capimetrie și perimetrie
 Teste pentru vederea în culori
 Echipament pentru testarea sensibilității la contrastâsinoptofor
 Ambliofor
 Teste de dislexie
Cabinetul de consultații trebuie deasemenea să îl facă pe pacient să fie degajat. Ideal ar fi
lungimea sălii să fie de circa 7 metru, spațiul destinat trebuie să asigure examinatorului
posibilitatea de a se învârti în jurul scaunului pacientului și să poată fi rabatat spătarul pentru
anumite examene specifice. Trebuie să se asigure distanța standard de la pacient la tabloul de
teste.

25
2.8. Dotarea cabinetului de optometrie și aparatura

Dezvoltarea continuă a tehnicii şi tehnologiilor din toate domeniile a determinat o serie de

modificări şi în structura activităţilor de asigurare a unui nivel corespunzător al stării de
sănătate a factorului uman. Astfel, s-au căutat şi identificat căile şi mijloacele de informare,
prevenire şi combatere a surselor de agresiune şi/sau agravare a stării de sănătate a factorului
uman şi s-au conceput noi metode şi mijloace de eliminare sau diminuare a efectelor nocive.
Prin dezvoltarea de noi profesiuni în contextul dezvoltării şi alinierii europene sau prin
activarea şi dezvoltarea unor meserii mai vechi, se va putea realiza asigurarea stării de
sănătate la toate nivelurile, în orice etapă de evoluţie şi în toate componentele dezvoltării
umane.
Unul dintre domeniile de larg interes, deoarece include toate categoriile de vârstă, este vederea
– asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman. Astfel, denumirea de optometrist,
folosită de mult timp atât în ţara noastră cât şi în Europa, s-a dovedit, în ultimii ani, insuficientă şi
restrictivă în privinţa aplicaţiilor şi problemelor vizuale evidenţiate, şi, poate nu în ultimul rând,
al acţiunilor pe care le desfăşoară, ca activitate de bază, un specialist din acest domeniu. Astfel, s-
a considerat că un medic specialist oftalmolog (cu diferite grade înalte de specializare) poate fi
degrevat de o serie de activităţi de rutină privind contactul cu pacienţii, investigaţiile preliminare
şi primare asupra subiecţilor şi, nu în ultimul rând, prescrierea lentilelor corectoare, corectarea,
reabilitarea şi recuperarea funcţiei vizuale. Aceste activităţi putând fi preluate de un cadru
pregătit în sistemul de învăţământ superior specializat, s-a permis medicilor din domeniul
oftalmologic să abordeze probleme specifice, mult mai complicate, să rezolve cazuistică diversă
şi diferenţiată care necesită o experienţă bogată, pregătire de înaltă competenţă şi abilităţi
specifice (cum ar fi, spre exemplu chirurgia oftalmologică). Este evident că investigaţiile de
rutină periodice, activităţile de supraveghere a funcţiei vederii şi prevenire prin informare,
corecţia minimală, reabilitarea şi recuperarea funcţiei vizuale au fost preluate cu succes de cei
pregătiţi în domeniul optometriei.

Un optometrist poate desfăşura şi activităţi independente cum ar fi:

 testarea, supravegherea şi recuperarea funcţiei vizuale pentru subiecţi aflaţi în
evidenţă şi sub controlul medicului specialist;
 activităţi de service, întreţinere sau tehnologice pentru aparatura oftalmologică şi
ochelari;
 activităţi comerciale, de promovare a produselor de firmă, aprovizionare şi
comunicare cu pacienţii;

26
  activităţi de informare, prevenire, educare a pacienţilor de orice vârstă şi din orice
domeniu.

Figură 2.8

Prin definitie, un cabinet optometric nu poate funcționa fără o dotare standard, minimă de
echipamente. Această dotare standard cuprinde instrumente și echipamente medicale, care se
pot regăsi și în cadrul cabinetelor oftalmologice.

Instrumentarul de bază pentru un optometrist are legatură directă sau indirectă cu refracția
oculară. Printre acestea se numară urmatoarele:

• autorefractometrul;
• optotipul + foropter + trusa de lentile;
• proiector;
• autolensmetru;
• keratometrul;
• biomicroscop;

27
 Capitolul 3

3. Inspecția vizuală preliminară:

Înainte de a se întreprinde analiza completă a performanţelor vederii este necesar să se

facă o inspecţie preliminară a stării de sănătate a sistemului vizual. Dacă se depistează
anomalii patologice necesitând tratament medical, nu se trece mai departe şi se recomandă
clientului să consulte un oftalmolog. Controlul optometric se reia după vindecarea afecţiunii.
Precauţii asemănătoare se vor lua și în cazul unor afecţiuni generale care pot afecta
vederea (guturai, gripă, hipertensiune arterială, sarcină avansată la femei, menstruaţie, febră
ridicată, stres psihic, oboseală maximă, etc.).
Inspecţia preliminară începe în timp ce se discută cu pacientul și se constată în
general urmatoarele puncte de control:
 structura și mobilitatea feței, în special a orbitelor
 caracteristici ale pleoapelor
 carecteristici ale genelor și sprâncenelor (mişcare, pierderi depuneri, culoare, poziţie
anormală)
 poziţia punctelor lacrimale și evidenţierea problemelor pe care le pune sistemul
lacrimal
 poziţia și acţiunea pleoapelor fără ca acestea să fie atinse
 starea conjuctivei (edem, congestie)
 deformări preauriculare (examenul se face prin palpare stabilind marimea si
soliditatea)
 poziţia si mişcările globului ocular (exoftalmie)
 starea corneei (reflexie, cicatrici, neregularitati)
 caracteristici globale ale camerei anterioare
 reflexe pupilare (starea irisului)
 starea cristalinului (dislocare, opacitate, absență)
 starea fundului de ochi

Controlul preliminar al anexelor globului ocular și a segmentului anterior se poate

face cu ajutorul unei lămpi stilou, observarea făcandu-se cu o lupă monoculară sau
binoculară iar pentru examenul fundului de ochi se foloseşte oftalmoscopul electric sau
oftalmoscopul binocular indirect.

28
3.1. Examinarea preliminară a pleoapelor, sprâncenelor, conjuctivitei și
anexelor

Configuraţia sprâncenelor este normal simetrică şi trebuie să se observe dacă au păr,

mai ales spre marginea temporală. Hipotiroidismul este adesea responsabil pentru o astfel de
lipsă de păr şi, în afară de acesta, pielea este aspră, pufoasă. În regiunile unde lepra este
endemică este frecvent să se găsească indivizi fără sprâncene.
Seboreea sprâncenelor este adesea concomitentă cu dereglări care produc depuneri
uleioase pe părul de pe cap şi pe gene. Acest fenomen este frecvent cauzat de blefarita
marginală cronică.
Mişcarea sprâncenelor trebuie constatată ca o probă a integrităţii părţii superioare a
nervului facial care este deasemeni responsabil cu comanda muşchilor orbiculari ai
pleoapelor.

3.1.1. Pleoapele:

Pielea pleoapelor este cea mai sensibilă parte a pielii corpului. Descuamarea uscată
cronică, care este dată de dermatita acută, produce înegrirea și rigidizarea pleoapelor care
este deasemenea pronosticată în relaţie cu dezvoltarea cataractei dermatogenice iar
deficientele mecanice sunt însoțite de aparența neatractivă și relaxare a pleoapei superioare
ceea ce poate duce la restrângerea câmpului vizual în partea de sus. Relaxarea numai a
pielei se numeşte dermatocalazis.
Roșeața și aspectul de pergament al pielii pleoapei cu uşoară unflatură și
mâncărime moderată sugerează o reacţie alergică care poate fi însoțită de edem gălbui al
conjunctivei. Astfel de constatări cer, după diagnostic eliminarea alergenilor din mediu,
teste de hipersensibilitate.
Tumori, cancer pot să apară pe pleoape. Pleoapa inferioară este în mod particular
susceptibilă de carcinom bazal celular. Toate suprafeţele pielii nedureroase, îngroşate, linii
decolorate pot fi considerate ca posibile maligne până la proba contrarie , iar depunerile
gălbui lipidice cer un control atent al colesterolului în sânge. Edemul sau unflătura difuză
nedureroasă a pleoapelor în absența unei traume sau inflamaţii cu reţinerea sistematică de
lichid indică insuficiență cardiacă sau renală.
Roșeața cronică și iritarea pot rezulta dintr-o inflamare cronică a foliculilor genelor
sau a glandelor Meibonius. În prezent în astfel de cazuri cu ochii iritați și cu pleoapele iritate
trebuiesc inspectate cu atenție genele în ce priveşte coji sau depozite seboreice la baza lor.

29
3.1.2. Funcţionarea pleoapelor:

După evaluarea aspectului structurii și anormalităților substanţei pleoapelor se

evaluează mecanismele de închidere și deschidere. Anomalii la închidere predispun corneea la
uscare, ulcerare, infecţii secundare, în timp ce dificultăţile la deschidere pot face ca ochiul să
nu fíe folosit.
Paraliza facială sau paralizia Bell este uzual o întrerupere periferică a nervului VII
care comandă mişcarea sprâncenelor și închiderea de către muşchiul orbicular al pleoapelor .
Marginile pleoapelor trebuie să se atingă fără efort important, forţa de includere se evaluează
în felul următor: Examinatorul separă pleoapele cu degetul mare și arătătorul aceleiaşi mâini
iar pacientul este îndemnat să închidă pleoapele cât poate de puternic, după efortul de
separare exercitat de degete, examinatorul apreciază valoarea forţei de închidere. Relaxarea
pleoapelor poate avea și alte cauze decât nervul facial cum ar fi: senelitate, cicatrici la
marginea pleoapei cauzate de arsuri termice sau chimice, atrofie postradioactivă.
Închiderea exagerată poate fi unilaterală sau bilaterală. Potasisul protectiv sau
inchiderea pleoapei poate fi iniţiat de o ulceraţie corneană sau afecţiuni cronice sau acute ale
epiteliului iar ca urmare a expunerii la radiaţii ultraviolete apare și închiderea bilaterală în
urma căreia rezultă keratoconjuctivita actinică uzual din cauza arcului de sudură sau razelor
soarelui reflectate de zăpadă.
Blefarospasmul poate rezulta cauzat de o iritare acută a nervului trigemen de
către corpuri exterioare iar blefarospasmul esenţial sau funcţional este de obicei o
problemă bilaterală de origine psihică . În blefarospasme acute pacientul este incapabil
să deschidă pleoapele.
Ridicarea pleoapei superioare este realizată de muşchiul ridicător care are origine
comună cu muşchiul drept superior și este inervat de nervul III. Distrofia ridicătorului poate
produce ptozis care poate fi congenital sau ereditar, cel congenital ramâne toată viața , el
apărând mai ales în caz de oboseală iar la bătrâni se agravează. Testarea ptozisului astenic
se face astfel: se recomandă închiderea pleoapelor repede de 20-30 ori.

30
3.2. Examinarea conjunctivitei, glandei preauriculară, aparatului auricular

3.2.1. Examinarea conjunctivitei

Figură 3.2.1 Conjunctiva

Se face cu ajutorul lupei simple, lupa binoculară, oftalmoscopul, eventual

biomicroscopul. Iluminarea este realizată de lampa stilou cu fantă. Conjuctivita este normal
netedă, lucioasă și transparentă; zonele bulbare și sub pleoapa inferioară pot fi examinate
dacă globul ocular este rotit în sus și se trage de pleoapa inferioară.
Pentru examinarea zonei de sub pleoapa superioară și a fundului de sac se cere
pacientului să privească în jos și se restrânge pleoapa folosind un instrument special sau
cu degetele.
Se pot depista:
- eventualele conjunctivite (senzaţia de arsură, grăunte de nisip în ochi, ochi rosu,
lacrimare abundentă),
- flictene (apar ca bule mici),
- chemozis (conjunctivita cu edem),
- pinguerola (tumoare benigna în unghiul intern al ochiului),
- hemoragii,
- pterugion (vual al conjunctivitei),
- trahoma (boală infecţioasă).

Din nefericire majoritatea infecțiilor conjunctivale produc o foarte slabă reacţie

imună și tind să se implice și epiteliul corneei, dar procesul este lent.

31
3.2.2. Inspecţia aparatului lacrimal

Figură 3.2.2 Aparatul lacrimal

În lumina focalizată oblic cu ajutorul lămpii stilou sau cu fantă, corneea, conjuctiva și
marginile pleoapelor trebuie să apară cu un aspect de suprafeţe jilave, strălucitoare. Examenul
cu lupa sau cu stiloul pune în evidență întreruperi ale filmului lacrimal dar pentru o observare
mai amanunțită se va instila fluoresceină și se luminează cu radiaţii în ultraviolete.

Se determina timpul de eliminare a unei întreruperi a filmului lacrimal și timpul scurs

de la ultima clipire și până la apariţia unei întreruperi a filmului lacrimal. Debitul lacrimal se
determină : preliminar observând lățimea meniscului lacrimal pe marginea pleoapei inferioare
care ar trebui să fie de minim 1 mm și prin metoda Schimer care are dezavantajul că produce
lăcrimare prin iritarea conjuctivei.
Se observă revărsarea lacrimilor peste marginea pleoapelor, depuneri cu aspect de
frânghie: depunerile cu aspect spumos sugereaza conjunctivită; aglomerările galbene uscate
sugerează conjunctivită infecțioasă; solzi uleioși, gulerela baza genelor sugerează blefarita.
Dacă privirea este îndreptată în jos și pleoapa de sus este răsfrântă se poate vizualiza
lobul palpebral al glandei lacrimale și cum se comportă la cei doi ochii. La tineri glanda
poate fi implicată în tumori congenitale beligne, iar la cei cu vârste înaintate sau medii
glandele pot fi lărgite simertic.

32
3.2.3. Inspecţia glandei preauliculare

Glanda preauliculară este un nod limfatic situat în apropierea urechii fiind

prima stație colectoare de limfă de la pleoape, conjuctiva și structurile superficiale
anexe.
Infecţiile acute sau comice ale pleoapelor sau conjuctivelor pot fi cauza unei măriri
însoțită de dureri mici, moliciune moderată și rar înroșire. Implicarea acestei glande este un
indiciu al severităţii procesului infecțios.

3.3. Examinarea, orbitei, corneei, retinei, pupilei, irisului, cristalinului și

corpului
3.3.1. Inspecţia orbitei

Pentru că este vecină cu sinusurile paranazale orbita este vulnerabilă la transmisia

de infecţii , inspecţia preliminară cuprinzând descoperirea de :
1. Inflamaţii ale pleoapelor și deformări care pot fi: edem colateral dat de
celulita orbitală, infecţia sinusurilor paranazale, deformări mecanice a
pleoapelor cauzate de tumori sau în urma unei decompensaţi secundare la
inimă sau rinichi.
2. Deformări ale conturului marginilor care poate fi dată de o fractură traumatică
cu deplasare, eroziune neoplastică sau mai rar deformarea inflamatoare a
periostului.
3. Congestia și edemul conjuctivei poate fi cauzată de o infecţie profundă care se
întinde dincolo de bariera conjunctivală.
4. Deplasare exoftalmică a globului care poate fi direcționată spre în față sau
oblic.
5. Rotația normală a globului ocular, tumoare orbitală sau inflamaţii care împing
globul.
6. Eventuale fracturi descoperite prin palpare.

33
3.3.2. Inspecţia corneei

Figură 3.3.2 Secțiune prin cornee

Folosind lupa sau biomicroscopul cu lampă cu fantă se pot observa; mătuiri, fisuri,
pierderi de țesut punându-se în evidență mai bine instalând pe cornee sodiumfluorescein cu
ajutorul benzii de hârtie impregnate. În acest caz corneea este iluminată cu o lampă
incandeșcentă cu halogen folosind un filtru care transmite numai violet se vor observa
limpezimea corneei, eventuala vascularizare.
Inspecţia pupilelor se face în camera iluminată normal cu pacient interpus observând o
țintă luminoasă depanată, se poate observa marimea si egalitatea pupilelor, regularitatea
(conturului, culoarea irisului ) , observarea făcându-se cu ochiul liber sau cu lupa.

34
 Pentru controlul reflexelor pupilare lampa stilou este deplasată dinspre periferie pentru
ca lumina polului anterior al ochiului de la distanța de circa 200mm și se notează răspunsul
direct observându-se ochiul pereche (normal pupilele se micşorează, miozis). Se repeată testul
si pentru celălalt ochi și se remarcă rapiditatea răspunsului, marimea contracţiei capacitatea de
a menţine contracţia.
Pentru controlul reflexelor de apropiere, pacientului i se cere să fixeze binocular un
obiect depărtat și se notează diametrele pupilelor iar după două minute se prezintă o țintă
aşezată la 150-200 mm se notează diamentrele pupilelor, dacă sunt egale sau nu și
capacitatea de a păstră miozisul.

3.3.3. Inspecţia cristalinului

Examenul se poate face cu ochii liberi sau folosind o lupă în lumină naturală sau
atificială, se mai poate face și cu oftalmoscopul folosind o lentila de 20 de dioptrii sau cu
biomicroscopul cu lampă cu fantă și se observă eventuale deplasări, opacizări particulare,
cristalizări ale cristalinului.
Opacităţile împrăştiate sau cele localizate provoacă distorsiuni de vedere care pot
fi compensate. Cataractele pot fi : senile sau diabetice; deplasarea axial : spre iris a
cristalinului poate avea drept consecinţă creşterea tensiuni oculare (glaucom).

Performantele vizuale după operaţia de cataractă

Dacă se face compensarea cu lentile de contact, câmpul vizual obiect rămâne normal
față de lentilele de ochelari care limitează câmpul vizual.
Pierderea vederi centrale în urma compensării optime a refracției se datorează aproape în
totalitate unuia din următorii factori;
– edem macular cristoid care este cauza cea mai comună și apare la câteva luni după
extracţie. Pierderea poate depăşi 50% dar prognoza este vindecarea completă după 12
luni;
– Neuropatie schemică optică;
– Cute corioretiene cauzate de hipotomie;
– Cute maculare cauzate de contracţia membranei subţiri din fața retinei involuțiile
senile a maculei agravată după operaţie;

35
3.3.4. Inspecţia corpului vitros

Inspecţia corpului vitros se face cu oftalmoscopul sau biomicroscopul sau lampa cu

fantă și se utilizează metoda oftalmoscopiei directe cu fascicul intens de lumină, observarea
făcându-se printr-o lentilă cu mare putere.
Se pot evalua eventualele opacități din vitros și dimensiunile și distribuţia lor.
Oftalmoscopul indirect binocular permite iluminarea cu un fascicul mai intens de lumină,
stereosccopia, iar biomicroscopul cu lampă cu fantă permite focalizarea fasciculului lămpii în
vitros să se observe transparența corpului vitros a eventualelor opacitați, hemoragii.

3.3.5. Inspecţia preliminară a retinei

Figură 3.3.5 Secțiune prin retină

Examinarea retinei se face cu oftalmoscopul electric sau cu oftalmoscopul binocular

indirect și se poate observa papila (dimensiunile papilei și cupele fiziologice din ea), pulsaţiile
arteriale, dimensiunile arterelor, umflarea venelor.
Reflexul argintiu al venelor denotă creșterea grosimii pereţiilor, iar în caz de
arteroscleroză se observă compresia venelor la încrucişarea cu arterele. În caz de
hipertensiune se pot observa contracţii ale arterelor, hemoragii cu aspect de flacără, edem
papilar; se mai pote depista obstrucția arterei sau venei centrale, retinite diabetice, dezlipire de
retina.

36
3.4. Examinarea mobilităţii oculare și a vederii binoculare

Se observă și se consemnează: poziţia capului și a feței, caracteristicile anatomice ale

orbitei care influenţează strabismul (asimetri, distanța interpupilară mică).
Estimarea fixării pentru fiecare ochi se face pe un stimul iar fixarea poate fi : normală,
foveală și binoculară, unilaterală, alternanță, absență.
Echilibrul binocular se testează prin metoda ocluziei. Pacientul fixează o ţintă
luminoasă de 500mm; se acoperă un ochi și se observă mişcarea reflexului corneean; dacă
ochiul este liber face o mişcare de realiniere pe lumina fixată, ochiul este deviat.
Testarea versiunilor se realizează cerând pacientului să
urmărească ținta în cele opt direcţii cu ochiul director și cu
celălalt se urmăreşte mișcarea reflexului papilar, iar controlul
vederii binoculare se face cu testul Worth. Evaluarea
heteroforiilor se face cu crucea Madox sau lentila Madox
pentru departe iar pentru aproape se utilizează aripa Madox.

Tebelul 3.1. Inspecția vizuală preliminară

Componente Caracteristici observate Constatări

Cornee

Limpezime, vascularizare Normală

Relief, acuratețe Normal , bună

Pupile, iris

Mărime, egalitate Normale

Contur Contur normal regulat

Culoare iris Căprui

Reflex la lumină, aproape Reflex normal

Cristalin

37
Deplasare Absentă

Opacitate, cristalizări Transparent

Corp vitros

Opacități, formațiuni Transparent

Hemoragii Absente

Retină

Papila, dimensiune, cupă, fizioogică, Normale

dimensiuni artere

Reflexe artere, vene Normale

Obstrucție, pulsație Absente, prezente

Hemoragii, edem, retinită Absente

Conjunctivă

Conjunctivită, arsură, nisip Trasparente

Lăcrimare Absente

Pingeucula, pterigion Absente

Hemoragii, trahoame Absente

Flictere, tumori Absente

Pleoape

Ptoză

Aspect Normal

Frecvența clipirilor, închidere Normal

Aparat lacrimal

Debit lacrimal Scăzut (testul Schirler)

Calitate lacrimi Bună

38
Depuneri pe pleoape Nu prezintă

Globul ocular

Exolftamie, enoftalmie Absente

Orbite, caracteristici Fără modificări patologice

Deformație Absente

Poziție cap, față Normal

Vedere binoculară

Mobilitate ochi Bună, pe toate direcțiile

Versiune, convergență Normale

Vedere simultană, fuziune Da

Heteroforii-Maddox Nu prezintă

Anizeiconie Absentă

39
 Capitolul 4

4. Teste folosite la examinarea subiectului: (evaluarea

preliminară a ametropiilor)

Se începe în VD fără și cu [Link] începe cu OD.

Acuitatea în VD e reproductibilă și mai semnificativă decât cea în [Link]
micșorarea abaterii de sfericitate a ochiului și a unor neomogenități în mediile oculare se
folosește un orificiu cu diametrul de 1-2 mm realizat într-un ecran negru și așezat pe
linia principală de vizare aproape de ochi. Astfel se verifică dacă scăderea acuității
depinde de compensare necorespunzătoare sau nu.
Obturarea este mai puțin relevantă la persoanele în vârstă pentru că reduce nivelul
de lumină necesar vederii. Pentru măsurare se folosește tabloul de optotipuri sau proiectoare
de optotipuri specifice vârstei.
Acuitatea pentru aproape depinde de diametrul pupilar,de nivelul de iluminare,de
acomodare,d istanța pentru care se face compensarea. Precizia determinărilor este mai
scăzută decât la determinarea pentru departe.
O excelentă acuitate pentru aproape asociată cu acuitatea scăzută pentru departe
sugerează miopie și astigmatism mic. Acuitatea bună și slabă la aproape sugerează ușoară
hiperopie și astigmatism mic, presbiție sau amplitudine de acomodare mică. Acuitatea proastă
pentru departe și aproape sugerează astigmatism semnificativ sau o patologie semnificativă.
În timpul testării iluminarea testului trebuie să fie cam de 3 ori mai mare decât
iluminarea ambiantă. Creșterea iluminării ajută adesea la ameliorarea acuității pacienților
maturi cu deregări timpurii ale maculei, dar poate fi un handicap în caz că există opacități
ale mediilor oculare.
Dacă petele proxim aparente ale celor doi ochi nu sunt la aceeași distanță, se
verifică întâi compensările și în al doilea rând se analizează dacă acomodările celor doi
ochi sunt egale.
La testările pentru aproape trebuie să se țină seama de poziția pacientului
când lucrează în vederea aproape.
Pentru evaluarea preliminară a refracției se pot folosi refractometre optice
vizuale sau refractometre automate. Pentru inspecția preliminară există anexă.

40
Examenul analitic funcțional:

Examenul vizual trebuie să includă evaluarea focalizării în strânsă legătură cu

binocularizarea şi identificarea.
Examinarea trebuie să se facă într-un loc rezervat acestui scop şi care să satisfacă
recomandările expuse în volumul "Metode şi mijloace de testare în optometria oftalmică”.
Formularea instrucţiunilor şi întrebărilor trebuie să se facă clară, simplă, fără să se
sugereze un anumit răspuns. Este important să se noteze toate comportamentele observate
chiar dacă nu par să fie în raport imediat cu determinarea formulei optice de compensare.
Fiecare test se realizează fără a căuta în mod sistematic o valoare a compensării. Această
valoare va fi stabilită numai în momentul în care se compară comportamentele notate de
diferitele teste. Optometristul trebuie să rămână neutru faţă de comportamentele observate
chiar dacă i se par aberante. Testele trebuie să fie realizate întotdeauna în aceeaşi ordine şi vor
purta un număr, ceea ce favorizează comunicarea între optometrişti. Cercetări în domeniul
optometriei funcţionale au fost făcute mai ales în U.S.A. şi Franţa. Ambele şcoli au propus o
metodologie de examinare şi mai ales de analiză. Metoda americană propune o baterie de
teste numerotate de la 1 la 21. Primele două, oftalmoscopia şi keratometria sunt calitative,
celelalte cantitative. Metoda propune pentru fiecare performanţă corespunzătoare unui test o
valoare normală, stabilită statistic. Dacă performanţa este superioară normei primeste
calificativul [High], dacă este inferioară calificativul [Low]. Analiza rezultatelor constă în
alcătuirea unor lanţuri (secvente) cu rezultatele testelor. Se interpretează cazul, propunându-se
compensarea corespunzătoare. Metoda se vrea mai obiectivă, cantitativă (matematizată).
Metoda elaborată de "Institut de Visiologie de France" propune o testare mai complexă şi
evidenţierea problemelor vizuale pentru fiecare din procesele fundamentale ale vederii
(focalizare, binocularizare, identificare).
Studiul celor două metode arată ce salt calitativ reprezintă optometria funcţională faţă
de cea clasică. Ambele metode sunt laborioase şi presupun pe lângă un echipament de testare
mai complex şi o mai bună pregătire. În continuare se încearcă combinarea cele două metode
păstrând părţile comune şi folosind pe cât posibil avantajele fiecăreia.

41
Tehnica examenului analitic funcţional:

Testul nr.1 Oftalmoscopie:

Scopul testului: Se observă transparenţa mediilor, starea structurilor, aranjamentul optic al
structurilor.
Material utilizat: Oftalmoscop electric, ţinta departe. Eventual oftalmoscop binocular
indirect.
Mod de lucru:
 Iluminare slabă în laborator.
 Se testează ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stâng cu ochiul stâng.
 Se aranjează în oftalmoscop o lentilă convexă de 20 dpt.
 Se observă corneea, conjunctiva, pleoapele.
 Se schimbă lentila cu alta cu putere mai mică şi se observă succesiv umoarea
apoasă, irisul, cristalinul, corpul vitros.
 Se schimbă lentila şi se pune la punct un vas din zona pupilei.
 Se extinde examenul pe o suprafaţă cât mai mare a retinei deplasând
instrumentul şi schimbând orientarea ochiului.
 Se cere subiectului să privească în oftalmoscop şi se observă fovea şi
regiunea maculară.
 Se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop.
 Se observă poziţia foveii în raport cu reticulul şi stabilitatea ei.
Comportamente observabile:
 structuri normale sau anormale;
 medii transparente sau tulburi;
 compensarea este cea necesară punerii la punct pe
retină.
Centrarea: stabilă, instabilă, descentrat stabil sau instabil.
Notare:
 Starea structurilor.
 Adâncimea cupei papilară.
 Valoarea compensării pentru punere la punct.

42
Normă:
 Structuri normale.
 Medii transparente.
 Aliniere foveală stabilă, şi centrată pentru fiecare din ochi.
Observație:
Dacă s-a realizat înainte inspecţia vizuală preliminară se pot considera rezultatele acesteia.
Pentru controlul părţii anterioare a ochiului se poate utiliza biomicroscopul cu lampa cu fantă.
Rezultatul testului:
S-au observat la pacient structuri normale, mediu transparent și foveea cu centrare stabilă.

Testul nr.2 Keratometrie:

Scop: Evaluarea gradului de toricitate a corneii (astigmatism).
Material utilizat: Keratometru (Oftalmometru).
Mod de lucru: Iluminare normală. Se determină puterile în secţiunile principale şi orientările
acestor secţiuni.
Comportamente observabile:
 calitatea imaginilor mirelor;
 orientarea secţiunilor principale;
 diferenţa între puterile în secţiunile principale.
Notare: Se notează puterile în secţiunile principale şi orientarea lor sau diferenţa puterilor
şi orientarea secţiunii cu puterea cea mai mică în valoare algebrică.
Normă: Astigmatism nul sau maxim astigmatism fiziologic de 0,5 dpt. cu axa la 0.
Rezultatul testului :

O.S. : puterea =46,75 dpt O.D. : puterea= 47dpt

Rh=7.3 mm Rh=7.3 mm

Rv=7.2 mm Rv=7.2 mm

Testul nr.3 Forie obişnuită în vedere departe:

Scop: Evaluarea foriei cu care s-a obişnuit subiectul.
Material utilizat:
 Foropter sau trusa de testare subiectivă.
 Prisma variabilă.
 Prisma de 6 pdpt. sau 8 pdpt.
 Linie verticală de litere cu Vb=1, sau Vb=0,8 sau corespunzătoare acuităţii maxime.

43
Mod de lucru:
Se pune în faţa ochilor compensarea pe care subiectul o poartă. Se introduce în faţa unui
ochi o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea imaginilor testului. Se aduce în
faţa ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de ~15 [Link]ă In.
Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea celor două
imagini.
Comportamentul observabil:
 rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
 rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
 aliniere pentru putere prismatică zero (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Normă: Exoforie 0,5 pdpt
Rezultatul testului: ortoforie

Testul nr. 3A. Forie obişnuită în vedere aproape:

Scop: Evaluarea heteroforiei cu care este obişnuit subiectul în vedere aproape.
Material utilizat:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 Prisma variabilă. Prisma 6-8 pdpt.
 Optotip de fixare cu linie verticală de litere cu acuitate Vb=1,0 pentru aproape sau
cu cea mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Testul se face cu vechea prescripţie dacă a existat.
Se reglează foropterul (ochelarul de testare) pentru distanţa interpupilară
corespunzătoare unui obiect apropiat. Ţinta se aşează la 40 cm de subiect.
Manipulările ca la testul nr.3.
Comportament observabil: Ca la testul nr.3.
Notare: Se notează valorile găsite şi sensul bazei.
Norma: În plan orizontal 4-6 [Link]ă internă.
Rezultatul testului : 6 pdpt BI

44
Testul nr. 4: REFRACTOMETRIE AUTOMATA
Scop Evaluarea obiectivă a refracţiei ochilor.
Materialul utilizat:
 Refractometru

Rezultatul testului: O.D. = 0 O.S.= 0

Testul nr.5 Testul subiectiv (formula de bază):

Scop: Determinarea subiectivă a compensării pentru departe.
Material utilizat:
 Foropter. (Trusa de testare subiectivă).
 Tablou de optotipuri pentru departe (Distoptip).
 Rozeta Parent (Mira Foucault şi capriori).
 Mira cruce cu linii paralele, Cilindrul în cruce ±0,5 şi ±0,25.
 Test roşu - verde polarizat.
Notare: Se notează compensările găsite pentru departe la cei doi ochi OD OS.
Rezultatul testului :
AO Vb=1 IN VEDERE LA DISTANTA

Testul nr.6. Forie indusă în vedere departe de compensarea determinată la testul nr 5:

Scop: Evaluarea foriei purtând compensarea dată la nr.5.
Material utilizat:
 Foropter sau trusa de testare subiectivă.
 Prisme variabile.
 Prisma de 6 pdpt. sau 8 pdpt.

45
  Linie verticală de litere cu Vb=1 sau cu cea mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Se reglează foropterul (ochelarul) la distanţa interpupilară pentru departe şi se
introduc compensările găsite la testul nr.5
Se introduce în faţa ochiului stâng o prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt. bază sus pentru
dedublarea imaginilor testului (spargerea fuziunii).
Se aşează în faţa ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect
prismatic de 15 pdpt. bază internă. Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul
raportează alinierea celor două imagini.
Comportament observabil:
 rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
 rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
 aliniere putere prismatică bază [zero] (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Norma: 0,5 pdpt Exoforie.
Rezultatul testului: ORTOFORIE

Testul nr.7 Adducţie reală la distanţă (convergenţa relativă pozitivă la distanţă):

Scop: Să se evalueze latitudinile şi rezervele de fuziune în vedere departe.
Material utilizat:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 Prisme variabile (diasparametre) dacă se foloseşte trusa de testare subiectivă.
 Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ambii ochi sunt deschişi.
În faţa ochilor se aşează compensările stabilite la testul nr.7. În plus faţă de
compensările respective se adaugă +0,25 dpt. la ambii ochi.
Subiectul ar trebui să remarce o uşoară neclaritate (încetosare).
Se atrage atenţia subiectului asupra sensului noţiunii de uşoară neclaritate şi pentru
aceasta se aşează în faţa ochilor lentile de +0,25. Se înlătură lentilele de 0,25 dpt.
Se aşează prisme variabile în faţa ochilor.
Se cresc lent puterile prismelor în bază externă (ex) până ce subiectul raportează
aceeaşi uşoară neclaritate experimentată mai î[Link] prismelor bază [ex] care
permite primul punct de neclaritate este convergenţa relativă pozitivă.
Comportament observabil:
46
  subiectul vede una sau două linii de litere ;
 subiectul vede întotdeauna două linii de litere;
 subiectul vede întotdeauna una linii de litere.
Notare: Se notează suma prismelor corespunzătoare primului punct de neclaritate.
Norma:
 Între 7 şi 9 pdpt.
 Valoare mai mare ca 9 pdpt. se clasează [sup].
 Valoare mai mică de 7 pdpt. se clasează [inf].
Rezultatul testului : 9pdpt SUP.

Testul nr.8. Convergenta la distanţă (Spargerea fuziunii în bază externă şi recuperare):

Scop: Evaluarea latitudinilor şi rezervelor de fuziune.
Material: Acelaşi material de la testul nr.9.
Mod de lucru:
Se continuă mărirea valorilor prismelor bază [ex] din faţa celor doi ochi simultan.
Se cere subiectului să semnaleze când linia de litere se dedublează net, devine mai
uşor de citit sau pare că se deplasează într-o parte.
Se înregistrează valoarea sumă a celor două prisme corespunzătoare.
Se reduc lent valorile prismelor pâna ce subiectul semnalează că cele două imagini
sunt din nou confundate (punct de recuperare).
Se recomandă ca modificarea valorilor prismelor până la punct de neclaritate,
dedublare, recuperare să se facă fără oprire; ele se memorează şi se notează la sfârşit.
Notare: Exemplu. Punct dedublare 20; punct de recuperare 10; se notează 20/10.
Norma: Spargere 19 pdpt., recuperare 10 pdpt. (recuperarea este la 1/2 din spargere).
Rezultatul testului : Spargere 19 pdpt./ recuperare 10 pdpt.

Testul nr 9 Abducţie la distanţă:

Scop: Evaluarea latitudinii şi rezervei de fuziune în vedere departe în abducţiune.
Material: Acelaşi ca la testul nr.5 şi nr.6.
Mod de lucru:
Acelaşi ca la testul nr.5 şi nr.6 cu diferenţa că prismele variabile sunt orientate cu bază
internă. Se creşte lent valoarea prismei la cele două diasporometre până la neclaritate, se
continuă până la spargerea fuziunii, se depăşeşte această valoare, se revine până la recuperare
şi la zero. Valorile prismelor pentru fiecare din punctele caracteristice se memorează şi la
sfârsit se notează.

47
Comportament observabil:
 subiectul vede două linii de litere;
 subiectul vede o linie de litere.
Notare: Se notează suma valorilor prismelor pentru punctul de neclaritate (dacă există),
punctul de spargere şi punctul de recuperare.
Norma: Spargere 9 pdpt., recuperare 5 pdpt.( 1/2 spargere).
Rezultatul testului: spargerea 9 pdpt ,recuperare 6 pdpt.

Testul nr.10 Forie verticală şi ducţiuni verticale la distanţă:

Scop: Evaluarea latitudinilor şi rezervelor de fuziune pe verticală în vedere departe.
Material: Acelaşi ca la testul nr.8. Ţinta este o linie orizontală de litere cu acuitate Vb=1 sau
pentru acuitate maximă a subiectului.
Mod de lucru:
În foropter (ochelarul de testare ) se aranjează în dreptul celor doi ochi compensarea de
la nr.5.
În faţa ochiului stâng se aşează o prisma variabilă cu bază [in] reglată la 10 - 15 pdpt.
pentru obţinerea diplopiei pe orizontală. În faţa celuilalt ochi se aşează diasporametrul reglat
la 6 pdpt. bază sus. Se reduce lent valoarea prismei bază sus până ce subiectul raportează că
cele două linii par să fie la acelaşi nivel. Valoarea restantă a prismei variabile reprezintă
foria verticală. Dacă valoarea restantă are bază sus rezultă hiperforia stânga. Dacă este
ortoforie testul se opreşte. Dacă este heteroforie se determină ducţiunile. Pentru
determinarea ducţiunilor pe verticală se îndepărtează prisma care a disociat lateral. Se
măreşte progresiv prisma cu bază jos din faţa ochiului drept până ce subiectul raportează
spargerea fuziunii. Valoarea găsită astfel reprezintă supraducţia ochiului drept. Se revine la
zero şi se măreşte valoarea prismei cu bază sus până la spargere. Valoarea găsită reprezinta
infraducţia dreapta. Se repetă ultimele două operaţiuni pentru ochiul stâng pentru a
determina infraducţia şi supraducţia stânga. Se determină valorile de recuperare a fuziunii
pentru ducţiunile verticale la fel ca pentru cele orizontale.
Notare:
 Valoarea foriei pe verticală.
 Valoarea supraducţiei [bază jos] şi valoarea de recuperare
 Valoarea infraducţiei [bază sus] şi valoarea de recuperare pentru ochiul drept.
Norma:
 Forie verticală zero.
 Infraducţie dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
 Supraducţie dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
48
Rezultatul testului:
 Forie verticală zero.
 Spargere 5 pdpt., recuperare 2 pdpt.
 Spargere 4 pdpt., recuperare 1 pdpt.

Testul nr.11 Forie indusă de ţintă apropiată când subiectul poartă compensarea
determinată de testul nr.5:
Scop: Evaluarea foriei în vedere aproape.
Material:
 Acelaşi de la testul nr.13.
 Ţinta cu optotipuri pentru distanţa de 40 cm.
Mod de lucru:
La fel ca testul nr. 13 a dar subiectul foloseşte compensarea dată de testul nr5.
Dacă subiectul nu poate citi textul de pe ţinta asezată la 40 cm având acuitate
corespunzătoare ţintei pentru departe se poate mări valoarea compensării la cei doi
ochi simultan, adăugând treptat lentile de +0,25 dpt., până ce ţinta devine citibilă.
Notare: Se notează foria determinată şi compensarea folosită.
Norma:
 6 pdpt exoforie.
 Dacă exoforia este mai mică de 6 pdpt. se clasează [inf].
 Dacă exoforia este mai mare de 6 pdpt. se clasează [sup].
Rezultatul testului: ORTOFORIE

Testul nr.12A. Cilindrii în cruce în vedere monoculară aproape:

Scop: Determinarea compensării în vedere disociată folosind cilindrul în cruce.
Material:
 Foropter cu prisme variabile şi cilindrii în cruce sau trusa oftalmologică,
diasporametru şi cilindrii în cruce de ±0,5 pdpt. şi ±0,25 pdpt., prisme de 3 pdpt.
 Ţinta cruce cu linii paralele verticale şi orizontale
Mod de lucru:
Ţinta cruce este asezată la 0,4 m de subiect.
În faţa ochilor se aşează compensarea găsită cu testul nr.7.
Iluminarea ambiantă redusă. (Se obturează ochiul stâng).
Se disociază pe verticală vederea binoculară asezând în faţa ochiului drept o prismă de
3 pdpt. bază jos şi în faţa ochiului stâng o prismă de 3 pdpt. bază sus sau punând în faţa
ochiului stâng o prismă de 6 pdpt. [B.S].
49
 Subiectul vede două imagini ale crucii.
Se întreabă subiectul dacă în imaginea superioară (ochiul drept) liniile verticale şi
orizontale par la fel de negre şi distincte. Dacă nu sunt se egalează dacă este posibil cu lentile
cilindrice.
Se repetă operaţia pentru ochiul stâng.
Se aşează în faţa celor doi ochi cilindri încrucişaţi cu axele la 90 şi se măreşte puterea
sferică convexă sau se reduce puterea sferică concavă pentru ca liniile verticale în cele două
imagini să fie mai negre ca cele orizontale.
Se atrage atenţia subiectului asupra imaginii superioare (ochiul drept) şi se reduce
puterea sferică convexă, sau se măreşte puterea sferică concavă până ce liniile ţintei par la
fel.
Se repetă operaţiunea pentru ochiul stâng.
Dacă adiţia în faţa unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operaţiile pentru a
fi sigur de rezultat.
Dacă liniile nu pot fi făcute egale, se păstrează lentila care face ca verticalele să
rămână puţin mai negre ca orizontalele.
Variantă de mod de lucru:
Se obturează un ochi, de exemplu, ochiul stâng.
Se măreşte puterea convexă (sau se micsorează puterea concavă) în mod egal la cei doi
ochi până ce verticalele sunt distinct mai negre. În faţa ambilor ochi se aşează cil X +0,5 = -1 la
90 . Se reduce puterea convexă până se obţine egalitate de netitate (se măreşte puterea concavă).
Se obturează ochiul drept şi se repetă operaţiunile pentru ochiul stâng.
Dacă adiţia în faţa unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operaţiunile
pentru a fi siguri de rezultat. Dacă egalitatea nu este posibila verticala este preferată.
Notare: Se notează rezultatele cu adăugirea [Brut].
Rezultatul testului: +1.50 DPt

Testul nr. 12B. Cilindru în cruce binocular (test cu fuziune) în vedere aproape:
Scop: Evaluarea compensării cilindrice.
Material:
Ca la testul 12A
Mod de lucru:
Aceeaşi iluminare ca la 12A ; aceeaşi tintă la 40 cm.
Se îndepartează prismele disociatoare şi se lasă în faţa ochilor compensările stabilite
la 12A. Dacă nu este fuziune ea va trebui stimulată; se va nota modul cum a fost stimulată şi
faptul că a fost necesar.

50
 Se întreabă subiectul dacă vede mai net verticalele sau orizontalele.
Dacă orizontalele par mai negre, se măreşte puterea în sens pozitiv până ce verticalele
apar mai negre. Apoi se duce puterea pozitivă până la egalitatea nuanţelor. Dacă egalitatea nu
este realizabilă se lasă compensarea care face orizontalele puţin mai negre. Dacă verticalele
rămân mai negre cu compensare de bază (Nr.5) se reduce puterea convexă până ce apar puţin
mai negre liniile orizontale.
Notare: Se notează compensările. [BRUT cilX bino].
Rezultatul testului: +1.5 DPT

Test nr. 13A. Forie indusă de compensarea determinată de testul 12a:

Scop: Evaluarea foriei în vederea aproape în plan orizontal când subiectul
poartă compensarea [BRUT].
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă) reglat pentru aproape.
 Diasparametru
 Prisma de 6 pdpt.
 Ţinta linie verticală de litere
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Compensarea stabilită la 14A
Se disociază imaginile cu prisma 6 pdpt. bază sus în faţa ochiului stâng.
Se reglează diasparametrul din faţa ochiului drept la 15 pdpt. bază [in].
Se procedează în continuare ca la testul 13A începând cu bază [in].
Notare: Se notează rezultatul.
Rezultatul testului: ORTOFORIE

Testul nr. 13B. Foria indusă de compensarea stabilită la testul 14b în vedere aproape:
Scop: Evaluarea foriei indusă de 14b.
Material: Ca la testul 13A.
Mod de lucru:
 Iluminare standard
 Se procedează ca la testul 13A.
 Se începe întotdeauna cu prisma bază [in].
Notare: Se notează rezultatul care va permite calculul NET bino al metodei cu cilindri
încrucisaţi .
51
Observaţie:
Lentile compensatoare folosite pentru testele care urmează după 15b.
Dacă un subiect este incapabil să citească optotipuri cu Vb=1, de exemplu un presbit, se
foloseste formula stabilită la 14b sau altă lentilă care să permită lectură. Oricare ar fi
lentila folosită pentru secvenţele următoare, ea se va numi control.
Dacă subiectul este miop dar nu poartă obişnuit ochelari la citit, lentila control va avea
putere zero.
Dacă este miop dar poartă obişnuit ochelarii şi la citit acestia vor fi "control".
Rezultatul testului: ORTOFORIE

Testul nr. 14A. Convergenţa relativă pozitivă:

Scop: Evaluarea convergenţei relative pozitivă
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă)
 Prisme variabile
 Ţinta linie verticală de litere cu Vb = 1 sau cu Vb maxim al subiectului.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se aşează în faţa ochilor formula "control".
În faţa fiecărui ochi se aşează prisma variabilă.
Subiectul vizează linia verticală de litere situată la 0,4 m. Se creşte binocular valoarea
prismelor bază externă până ce subiectul nu mai poate recunoaşte nici o literă din ţintă.
Notare: Se notează suma prismelor introduse cu adăugarea prescurtării cuvântului
neclar [Nec].
Rezultatul testului: 7 pdpt NEC.

Testul nr.14B. Rezerva pozitivă de fuziune:

Scop: Evaluarea rezervei pozitive de fuziune.
Material: Acelaşi ca la testul nr.16A.
Mod de lucru:
Se continuă testul început la punctul 16 mărind valorile prismelor bază ex din faţa ochilor
până ce subiectul nu mai raportează că vede ţinta dublă sau că ea redevine citibilă sau pare
că se deplasează.
Valoarea efectului prismatic total se memorează şi se măreşte arbitrar încă 4-5 pdpt. în
continuare pentru a evita revenirea fuziunii. Se reduc binocular valorile prismelor bază ex şi
52
la un moment dat subiectul raportează fuzionarea imaginilor. Se memorează valoarea şi se
micşorează în continuare prismele până la zero. Acum optometristul notează valorile .
Notare: X(spart)/Y rec.
Norma: spart 21, recuperare 15 ≅ 2/3 spart.
Rezultatul testului: spart 21 /recuperare 14 .

Test nr. 15A .Convergenta relativă negativă:

Scop: Evaluarea convergenţei relative negativă folosind compensarea control.
Materiale: Aceleaşi ca la testul 16A. Ţinta la 0,4m.
Mod de lucru:
Acelaşi mod de lucru ca la 16A cu deosebirea că prismele sunt orientate [ bază in] bază i
Notare: Se notează valoarea sumă a prismelor din faţa celor doi ochi care corespunde
momentului când subiectul nu mai poate recunoaşte nici una din literele testului. Exemplu: Z
- Nec.
Rezultatul testului: 12 pdpt NEC.

Testul nr. 15 B. Rezerva negativă de fuziune:

Scop: Evaluarea rezervei negative de fuziune.
Materiale: Ca la testul nr.15A.
Mod de lucru: Se realizează secvenţa în continuarea testului 17A. După ce pacientul a
raportat că nu mai poate citi nici măcar una sau două litere din ţintă, se continuă să se
mărească binocular valorile prismelor cu bază [in] până ce acesta semnalează că vede două
linii de litere sau că linia redevine clară, citibilă sau că ţinta se deplasează brusc într-o parte.
Se memorează suma valorilor celor două prisme, se continuă mărirea prismei încă 3 pdpt.
după care se micşorează prismele lent. La un moment dat subiectul semnalează că vede iar o
singură linie de litere, se memorează această valoare şi după ce se revine la zero se notează.

Notare: Se notează suma prismelor pentru punctul de spargere şi pentru cel de recuperare
a fuziunii. Exemplu X spart/Y rec.
Norma: 22/18 sau rec = 3/4 spart.
Rezultatul testului: spart 21/recuperat 18.

53
Testul nr. 16 Forie şi ducţiune verticală în vedere aproape (9,4 m):
Scop: Evaluarea foriei şi ducţiunii pe verticală.
Materiale:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 2 Prisme variabile.
 Linia de litere orizontală cu acuitate Vb = 1 sau cu acuitatea maximă a
subiectului pentru distanţa de 0,4 m.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se reglează distanţa între centrele optice ale lentilelor de pe Foropter (ochelarul din trusă).În
faţa ochilor se aşează compensarea pentru aproape.
În faţa ochiului stâng se aşează prima variabila reglată la 10-15 pdpt. bază [în] pentru
obţinerea diplopiei pe orizontală. În faţa ochiului drept se aşează prisma variabilă reglată la 6
pdpt. bază [sus].
Se reduce valoarea prismei cu bază sus până ce subiectul raportează alinierea celor doua
imagini.
Valoarea indicată de această prismă reprezintă foria verticală (hiperforie stânga dacă
rămâne bază sus).
Se îndepartează prisma care a deviat lateral.
Se măreşte progresiv prisma din faţa ochiului drept bază [jos] până ce subiectul raportează
spargerea fuziunii. Valoarea găsită reprezintă supraducţia ochiului drept. Se micşorează
prisma până la recuperare.
Se revine la zero şi se măreşte prisma cu bază sus până se obţine spargerea.
Valoarea reprezintă infraducţie dreapta. Se micşorează prisma până la recuperare.
Se repetă operaţiunile pentru ochiul stâng pentru a avea infraducţia şi supraducţia stânga
Micşorând lent prismele se găsesc valorile de recuperare.
Notare :Se notează foriile apoi ducţiunile şi valorile de recuperare.

Exemplu: S/D 2 pdpt OD: supraducție +5 rec +1 OS: supraducție X1 rec Y1

Infraducție -3 rec -1 infraducție X2 rec Y2
Rezultatul testului: 0

54
Testul nr. 17 Amplitudinea de acomodare:
Scop: Evaluarea amplitudinii de acomodare.
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 Tablou de optotipuri pentru aproape.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă standard.
Ţinta intens iluminată. Tabloul de optotipuri este asezat la 33 cm.
În faţa ochilor compensarea subiectivă.
Se cere subiectului să citească literele din tabloul de optotipuri corespunzătoare acuităţii
maxime. Dacă subiectul poate citi, se adaugă lentile sferice negative în trepte de -0,25 dpt.,
binocular, până ce subiectul reclamă că ţinta este definitiv neclară.
Valoarea lentilei minus adăugată este sumată cu +2,50 dpt.
De exemplu: Compensarea subiectivă iniţială +1,00 dpt. Lentile negative adăugate -3,00.
Amplitudinea de acomodare va fi A=1,0 -(-3)+2,5=4+2,5. Dacă subiectul este presbiop, se
adaugă lentile sferice pozitive în trepte de +0,25 dpt. binocular până ce citeşte ţinta cu
dificultate. Puterea lentilei pozitivă adăugată la compensarea nr. 7 este scăzută din 2,50
pentru a se obţine amplitudinea.
Exemplu: compensarea nr. 7 este de +1,00 dpt. Lentilele în foropter după adăugare sunt +2,00
dpt. Amplitudinea va fi 2,50 - 1,00 = 1,50 dpt. Testul descris se repetă şi monocular.
Rezultatul testului: +2.25

Testul nr. 18. Acomodare relativă pozitivă:

Scop: Evaluarea acomodării relativă pozitivă.
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 Ţinta cu optotipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ţinta la 40 cm.
Se demarează cu compensarea control.
Se reduce binocular valoarea lentilelor convergenţe sau se măreşte valoarea lentilelor
divergente din faţa ochilor până ce subiectul nu poate citi nici o literă din tintă. Se revine
la control şi se notează.
Notare: Se notează suma lentilelor divergente adăugate, cu compensarea control.
Rezultatul testului: 8,50 pdpt.

55
Testul nr.19 Acomodarea relativa negativă:
Scop: Evaluarea acomodării relativă negativă.
Material: Acces la testul 20.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ţinta la 40 cm.
Se demarează cu compensarea control.
Se măreste puterea convergentă sau se reduce puterea divergentă până ce subiectul nu
poate recunoaşte nici o literă (complet neclar).
Notare: Se notează suma puterii lentilei convergentă adăugată cu compensarea control.
Rezultatul testului: -0,75 dpt.

Testul nr. 20 Reflexul pupilar:

Scop: Verificarea echilibrului orto şi parasimpatic la nivelul irisului.
Material:
 Lampa stilou.
 Ţinta tablou cu optotipuri la distanţa de 5 m.
Mod de lucru:
 Iluminatul ambiant atenuat.
 Se cere subiectului să fixeze ţinta cu ambii ochi.
Reflexul fotomotor:
Se aşează lampa stilou stinsă la 2 cm în axa pupilei. Se protejează de lumină cu mâna celălalt
ochi. Se aprinde lampa. Se repetă testul în acelaşi mod pentru celălalt ochi.
Reflexul consensual: Se iluminează ochiul drept şi se observă ochiul stâng şi viceversa. În
timpul observaţiei se păstrează lampa stilou aprinsă.
Comportamente observabile:
 reflexul fotomotor:
 Contracţie.
 Lărgire (dilatare).
 Oscilaţii.
 Fără reacţie.
 reflexul consensual: Contracţia ambelor pupile.
Contracţia unei singure pupile.
Notare: Se notează comportamentul observat ca amplitudine şi viteza de răspuns.
Norma: Contracţie consensuală.
Rezultatul testului: contracția ambelor pupile în mod egal.
56
Testul nr. 21 Reflex de compensare a mişcărilor corpului:
Scop: Se evaluează independenţa mişcărilor oculare faţă de mişcările capului şi corpului.
Material:
Izvor luminos punctiform imobil.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se aşează izvorul luminos la câţiva centimetri de rădăcina nasului în planul median şi
la înălţimea ochilor.
Se cere subiectului să fixeze tot timpul izvorul luminos şi să rotească capul, corpul fiind fix,
în plan orizontal de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga, uniform de câteva ori.
Comportamente observabile:
 mişcări regulate ale capului cu menţinerea fixării pe izvor;
 pierderi de fixare la un ochi sau la amândoi ochii urmează mişcarea capului fără să
poată menţine fixarea;
 mişcări de mică amplitudine;
 mişcări asociate ale corpului şi/sau membrelor.
Notare:
Se notează:
 mişcările sacadate
 pierderile de fixare
 mişcări asociate
Norma: Mişcări regulate ample ale capului cu păstrarea permanentă a fixării.
Rezultatul testului: s-au observat păstrarea fixării și mișcării regulate ale capului.

Test nr. 22 Reflex de versiune:

Scop: Evaluarea capacităţii de a menţine fixarea pe un obiect în mişcare.
Material: Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală
Se aşează punctul luminos la circa 10 cm de rădăcina nasului la înălţimea ochilor şi în
plan median.
Se deplasează ţinta în plan orizontal în arc de cerc.
Se cere subiectului să menţină fixarea pe punctul luminos în mişcare.
Comportamente observabile:
 cei doi ochi urmăresc punctul luminos tot timpul şi regulat;
 un ochi pierde fixarea apoi o prinde iar;
57
  ochii fixează intermitent sau alternativ;
 cei doi ochi sunt incapabili să urmăreasca stimulul luminos;
 urmăririle oculare sunt însoţite de mişcări asociate ale capului şi/sau corpului.
Notare:
 Pierderile şi reluările de fixare scadente.
 Fixare permanentă cu salt pe mediană.
 Fixare intermitentă.
 Mişcări asociate.
Norma: Menţinerea fixării cu mişcări ample şi regulate ale ochilor fără mişcari asociate.
Rezultatul testului: mișcările capului sunt ample și fără mișcări asociate;urmarire regulată.

Testul nr. 23 Urmăriri oculare:

Scop: Se evaluează calitatea mişcărilor de versiune în direcţiile principale
Material: Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou)
Mod de lucru:
Iluminatul ambiant normal.
Pacientul stă pe scaun.
Se aşează izvorul luminos punctiform la distanţa de manipulare (distanţa Harmon).
Se cere subiectului să urmărească izvorul care se deplasează în plan vertical perpendicular pe
planul median al corpului pe direcţiile: verticală, orizontală, şi după bisectoarele celor patru
cadrane.
Comportamentele observabile:
 urmăriri continue uniforme,
 pierderi de fixare,
 urmărire cu sacade neuniformă,
 limitări ale mişcărilor în unele direcţii,
 mişcări asociate ale corpului şi sau corpului şi membrelor.
Notare: Se notează prezenţa sacadelor, a urmăririlor neregulate sau regulate, a mişcărilor
asociate.
Norma: Urmărire continuă , regulată fără pierderi de fixare.

Rezultatul testului: Urmărire continuă , regulată și fără pierderi de fixare.

58
Testul nr. 24 Mişcare în vedere aproape:
Scop: Sondarea tendinţelor posturii binoculare în absenţa susţinerii vederii binoculare
în vedere aproape.
Material:
 Un izvor luminos punctiform (lampa stilou).
 Un ocluzor.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se plasează izvorul luminos la jumatatea distanţei lui Harmon în planul median la înălţimea
ochilor.
Subiectul fixează izvorul ambii ochi fiind deschişi.
Se maschează un ochi fără a-l atinge. După cinci secunde se descoperă ochiul mascat. Se
observă mişcările ochiului descoperit. Dacă ochiul nu se mişcă, se verifică dacă este aliniat pe
ţintă mascând celălalt ochi. Se procedează la fel cu celălalt ochi.
Comportamente observabile:
 ochiul nu mişcă;
 mişcare temporo-nasală;
 mişcare naso-temporală;
 mişcare pe verticală sau oblic;
 ochiul demascat nu se mişcă dar este deviat intern, extern, sus, jos (tropie);
 mişcare asociată a celuilalt ochi.
Notare: Se notează mişcarea sau deviaţia observată.
Norma: Mişcare temporo-nasală:
Rezultatul testului: mișcare temporo-nazală fără deviații.

59
Testul nr. 25 Mișcare în vedere departe:
Scop: Sondarea tendinţelor posturii binoculare în absenţa susţinerii vederii simultane în
vedere departe.
Material:
 Izvor luminos punctiform (lampa stilou).
Disociator de vedere binoculară (ocluzor).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se aşează izvorul luminos la înălţimea ochilor la 5m în plan median.
Se cere subiectului să fixeze izvorul luminos cu ambii ochi.
Se obturează un ochi fără a fi atins. După cinci secunde se descoperă ochiul obturat. Se observă
mişcarea ochiului descoperit. Dacă nu se observă mişcare, se controlează dacă ochiul este aliniat
pe punctul de fixare, acoperind celălalt ochi. Se repetă testul pentru celălalt ochi.
Comportamente observabile:
 nu se mişcă ;
 mişcare temporo-nasală;
 mişcare naso-temporală;
 mişcare pe verticală sau oblic;
 deviere internă-externă, superioară sau inferioară;
 orice altfel de mişcare;
 mişcările asociate ale celuilalt ochi.
Notare: Se notează mişcarea observată.
Norma: Nu se mişcă.
Rezultatul testului : Ambii ochi rămân nemișcați atunci când se face alinierea privirii.

Testul nr. 26 Testul Worth:

Scop: Se evaluează permanenţa vederii simultane aproape şi departe.
Material:
• Lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii în care s-au montat un geam
alb opal, un filtru roşu şi două filtre verzi.
• Un ochelar cu un filtru roşu şi unul verde complementare.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant atenuat.
Se aşează ochelarii pe cap.
Se prezintă subiectului lanterna la distanţa Harmon apoi se departează progresiv.
60
Se cere subiectului să spună câte puncte luminoase vede şi ce culori au.
Comportamente observabile:
- patru puncte (unu alb, unu roşu, două verzi);
- cinci puncte (2 roşii şi 3 verzi);
- două puncte roşii;
- trei puncte verzi;
- alternanţa acestor diverse posibilităţi.
Notare: Se notează numărul şi culorile pentru diferite distanţe.
Norma: 4 puncte; excepţie pentru distanţă mai mică decât distanţa de spargere a fuziunii
când apar 5 puncte.
Rezultatul testului: apariția a 5 puncte,alternant cu 4 puncte.

Testul nr. 27 Perimetrie:

Scop: Evaluarea limitelor câmpului de sensibilitate pentru fiecare ochi.
Material: Perimetru
Mod de lucru:
Subiectul este aşezat pe scaun şi capul îi este rezemat de un suport special. Ochiul care nu
se testează este obturat.
Iluminarea conformă metodei de lucru adoptată.
Subiectul fixează un punct central.
Se deplasează ţinta pe un meridian dinspre exterior spre interior şi se cere subiectului să
semnaleze momentul când percepe ţinta şi când dispare.
Se repetă încercarea pentru 16 meridiane.
Se trasează diagrama. Ţinta poate fi o pastilă albă sau colorată sau punct luminos.
Comportamente observabile:
 reducerea câmpului în toate direcţiile;
 reducerea câmpului într-o direcţie;
 mărimea petei oarbe;
 scotom în interiorul câmpului.
Norma:

61
Rezultatul testului :mărimea petei oarbă normală,nu există scotom,câmpul nu este redus.

Testul nr. 28 Campimetrie:

Scop: Să se determine dacă retina este sensibilă într-o zonă de 250 în jurul foveii.
Material:
 Ecranul tangent.
 Ţintă albă la capătul unei tije de 0,5 .
Mod de lucru: Se aşează subiectul la 1 m de ecran.
Capul fixat.
Ochiul care nu este controlat se acoperă.
Se cere subiectului să fixeze punctul din centrul ecranului.
Se aşează ţinta în centrul proiecţiei petei oarbe (la dreapta pentru ochiul drept).
Se deplasează ţinta după cele 8 direcţii principale pentru a se determina dimensiunile
papilei. Pornind de la periferia ecranului spre centru se caută eventuale scotoame. dealungul
celor 8 direcţii.
Comportamente observabile:
 percepţia permanentă a ţintei, cu excepţia zonei corespunzătoare papilei;
 creşterea suprafeţei papilei;
 scotoame.
Norma: Percepţie permanentă a ţintei exceptând zona proiecţiei papilei.
Rezultatul testului :se percepe ținta permanent,exclus zona pupilară.

Testul nr.29 Caroiajul Amsler:

Scop: Sensibilitatea retinei într-o zonă centrală de 20 la 30 cm de subiect.
Material: Joc de caroiaje. 1 ocluzor.
Mod de lucru:
Subiectul poartă compensarea optică eventuală.
Fixează centrul caroiajului monocular. Se cere subiectului să fixeze permanent centrul şi
să spună dacă vede cele 4 colţuri şi 4 laturi, dacă toate liniile par paralele, dacă nu observă
o gaură sau zone mai neclare, vualate. Caroiajul trebuie bine iluminat.
Comportamente observabile:
 este văzut tot caroiajul;
 una sau mai multe zone dispar.
Norma: Întreg caroiajul este văzut.
Rezultatul testului : caroiajul este văzut în întregime.
62
Testul nr. 30 Capacitatea de a vedea culorile:
Scop: Se determină dacă subiectul este sensibil la diferite lungimi de undă (culori).
Material:
Un joc de jetoane de diferite culori; fiecare culoare se regăseşte pe două jetoane.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală. Se cere subiectului să aranjeze jetoanele perechi de aceeaşi
culoare. Pentru copii sub 5 ani se prezintă un jeton şi se cere să se găsească unul la fel.
Comportamente observabile:
 împerecherea este integral realizată;
 inversează unele culori;
 confuzie totală a culorilor.
Norma: Reuşită totală.
Rezultatul testului : împerecherea este integral realizată.

Test nr.31 Discriminarea detaliilor:

Scop: Determinarea acuităţii în vedere departe şi aproape.
Material:
 Ochelari cu ocluzor.
 Pentru departe:
 Tablou de optotipuri sau proiector de teste.
 Pentru aproape: tablou de optotipuri sau set de cartoane cu litere negre pe fond alb
sau figuri stilizate negre pe fond alb din ce în ce mai mici.
Mod de lucru:
Se testează monocular. Se prezintă optotipuri din ce în ce mai mici şi se cere subiectului să-l
recunoască sau să indice în cazul inelelor Landolt poziţia spărturii. Pentru preşcolari se
foloseşte un inel cu tăietură pe care să-l orienteze corespunzător optotipului. Dacă subiectul
nu recunoaşte toate optotipurile de pe o linie se izolează un optotip. Se repetă controlul.
Comportamente observabile:
 toate optotipurile sunt recunoscute;
 subiectul face unele erori;
 subiectul este incapabil să recunoască optotipurile.
Notare: Se notează acuitatea pentru fiecare ochi pentru departe şi distanţa Hormon.
Se consemnează metoda folosită.
Norma: Pentru adolescenţi Vb = 1,25, pentru maturi Vb = 1. Acuitatea este aceeaşi dacă
recunoaşte unul sau mai multe optotipuri.
Rezultatul testului: acuitate 1 pentru fiecare ochi,cu compensare.
63
Testul nr. 32 Integrare spaţială:
Scop:Testarea modului cum se recepţionează principalele coordonate ale spaţiului.
Material:
 Cartoane 15*20 cm care conţin câte una din figurile: linie verticală, linie orizontală,
cruce, cerc, pătrat, triunghi, figură universală, romb.
 Creion, hârtie pentru desenat.
Mod de lucru:
Se prezintă copilului cartoanele unul câte unul şi i se cere să reproducă cu creionul pe o hârtie
albă figura pe care o vede. Cartonul rămâne în faţa copilului până termină.
Comportamente observabile şi notare:
 cu ce mână ţine creionul;
 poziţia foii şi dacă este răsucită în timpul reproducerii;
 trăsătura este continuă sau discontinuă;
 orientarea trăsăturii (de jos în sus sau invers, de la dreapta la stânga sau
invers);
 reproducere fidelă;
 reproducere deformată;
 imposibilitatea de a reproduce modelul.
Norma:
 Până la 4 ani-reproducere fidelă a liniilor orizontală, verticală şi a crucii.
 De la 4 la 5 ani - reproducere fidelă a cercului, pătratului, triunghiului.
 La 6 ani - Reproducere fidelă, orientată a figurii universale.
 La 7 ani - Reproducerea rombului.

Testul nr. 33 Memorie vizuală:

Scop: Evaluarea capacităţii de memorie vizuală.
Material:
 Cartoane 15*10 reprezentând figuri organizate din ce în ce mai complexe.
 Cronometru.
Mod de lucru:
Optometristul se aşează cam la un metru în faţa subiectului care are în faţă o hârtie şi creion.
Arată subiectului timp de 5 secunde un carton. După alte 10 secunde subiectul trebuie să
reproducă ce era pe cartonul respectiv. Se repetă experimentul pentru 10 cartoane fiecare
având pe ele figuri geometrice din ce în ce mai complexe.

64
Comportamente observabile:
 reproducere completă;
 reproducere parţială.
Norma: Reproducere completă conformă.
Exemple de figuri pe cartoane.

Rezultatul testului: Reproducere completă.

Testul nr.34 Viteza de citire:

Scop: Evaluarea eficacităţii mecanismelor care iau parte la procesul de citire în funcţie
de norme, de cadrul şcolar sau profesional.
Material:
Baterie de 6 teste de lectură adaptate în funcţie de vârsta subiectului, respectând condiţiile
din tabel.
Nivel Clasa Nr. Cuvinte conținute în text
I cls. I-a primară 100
II Cls. II-a 300
III Cls.V-a 800
IV Cls. IX-a 1200
V Cls.X-XII 1500
VI Ciclul superior 2000

Observaţii: În funcţie de dificultăţile previzibile se poate propune text de nivel mai scăzut.
Pentru adult ambliop se poate recomandă nivelul IV.
Mod de lucru: Iluminare bună a textului. Postura cea mai convenabilă (Exemplu masa
la 20 )
Se înregistrează durata lecturii.

65
 Comportamente observabile:
- testul dă o apreciere subiectivă şi obiectivă a eficacităţii
lexice.
Aprecierea obiectivă:
Viteza de lectură se evaluează prin raportul:
V1=[Link] int e citite/Durata (minute)
Eficacitatea lexică Rv se calculează cu relaţia :

Rv=V1(viteza de lectura)/Vn(viteza normalizată)

Aprecierea subiectivă:
Comportamente posturale:
evoluţia posturii aşezat pe scaun în timpul testului (se apropie sau se depărtează, mişcă,
schimba poziţia, ticuri, se încruntă, etc)
Comportamente oculare:
Opriri de fixare, mişcă numai capul, mişcă tot corpul, urmăreşte cu degetul, sare peste linii, se
întoarce, îşi freacă ochii, vorbeşte în timp ce citeşte, mişcă falca, etc.
Observații: Observarea motricităţii oculare în timp ce citeşte subiectul folosind o oglindă,
permite să se detecteze deficienţe de aliniere momentană care apar când binocularitatea
este fragilă. Se poate deasemenea aprecia numărul de fixări pe o linie de text şi să se
deducă câmpul mediu de percepţie.
Norme obiective:

Normele corespund unui nivel intelectual normal şi într-un ciclu de studii normale. Ele
sunt calculate pentru o estimare medie a întelegerii de 70%.
Normele pot fi modificate pentru cazuri speciale.
Norme subiective:
 Postură normală, constantă în timpul lecturii.
 Motricitate oculară bună (opriri lungi şi deplasare rapidă).
 Fără vorbire.

66
Rezultatul testului: se observă opriri de fixare ,clipiri dese și ticuri verbale și de poziție.
Poziția ușor aplecată și urmărirea parțială cu degetul.

Testul nr. 35 Testul roşu - verde pentru vedere departe:

Scop: Verificarea compensării.
Material:
 Ţinta cu optotip, acelaşi cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond verde
şi pe fond rosu
 Foropter (trusa de testare subiectiva).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se obturează ochiul stâng. Ochiul drept vizează ţinta şi i se cere să spună dacă par optotipurile
mai negre pe verde sau pe roşu. Se elimină diferenţa cu lentile din trusa. Se repetă
operaţiunile pentru celălalt ochi.
Comportament observabil:
1) Egalitate de aspect.
2) Mai negru pe roşu.
3) Mai negru pe verde.
Apreciere:
1) Emetropie sau compensare emetropică divergentă.
2) Miopie - necesară adiţie divergentă.
3) Hipermetropie - necesară adiţie convergentă.
După compensare se verifică binocular cu test roşu - verde polarizat.
Notare: Se notează comportamentul observat şi compensările găsite.
Norma: Egalitate de netitate.
Rezultatul testului: AO Vb=1

Testul nr. 36 Testul roşu - verde în vedere aproape:

Scop: Verificarea compensării în vedere aproape.
Material:
• Ţinta specială cu cerc, pătrat sau altă figură negru pe fond verde şi fond roşu.
• Foropter (Trusa de testare subiectivă).
Mod de lucru:

67
Iluminat ambiant normal. Se acoperă un ochi. Se aşează ţinta roşu - verde pentru vedere
aproape la distanţa de lucru minimă şi se întreabă subiectul dacă vede caracterele la fel de
negre pe roşu şi verde. Chiar în caz afirmativ se apropie semnificativ ţinta care va fi văzută
mai neagră pe verde, apoi să îndepărtează până vede mai net pe roşu. Se cere subiectului să
se apropie până la egalitate de netitate pe verde şi roşu. Dacă distanţa este prea scurtă se
micşorează adiţia convergentă, dacă este prea lungă se măreşte. Se repetă operaţiunile pentru
celălalt ochi şi se verifică dacă egalitatea de netitate se obţine pentru aceeaşi distanţă. Se
controlează în vedere binoculară echilibrul cu testul roşu - verde polarizat.

Notare: Se notează valorile compensărilor şi distanţa subiect - ţintă pentru care s-a
obţinut egalitatea de netitate.
Norma: Egalitatea de netitate pentru distanţa de lucru invocată.
Rezultatul testului: AO +1.50 sf

Comportamentele definite de teste pot determina în urma analizei

problemele vederii, metodele şi mijloacele de ameliorare. Realizarea tuturor
testelor cere mult timp chiar şi unui optometrist experimentat. Ca să nu
obosească pacientul se programează testarea în două sau trei şedinţe. Preferabil
ca pacientul să rămână clientul cabinetului; astfel se poate urmări evoluţia
vederii sale în timp şi nu este necesar să se refacă toate testele, ele fiind păstrate
în dosarul său.
Unele teste corespund cu cele din inspecţia preliminară, deci nu este cazul
să fie repetate. Pentru pacienţi ocazionali nu este necesar să fie făcute toate
testele pentru că de cele mai multe ori problemele lor sunt simple şi pot fi
analizate contând pe un număr restrâns.

68
Tabel centrarea testelor
Testul nr. Starea/Valoare Normă

1. Oftalmoscopie S-au observat la pacient  Structuri normale

structuri normale, mediul  Medii transparente
transparent și foveea cu  Aliniere foveală
centrare stabilă stabilă și centrată
pentru fiecare din
ochi

2. Keratometrie OD: OS: Astigmatism nul sau maxim

astigmatism fiziologic de 0,5
Puterea: Puterea:47
dpt. Cu axa 0
46,75 DPT dpt

Rh=7,3 mm Rh:7,3 mm

Rv=7,2 mm Rv:7,2 mm

3. Forie obișnuită în Ortoforie Exoforie 0,5 pdpt

vedere departe.

4. Forie obișnuită în s-au găsit 6 pdpt BI În plan orizontal 4-6 pdpt

vedere aproape bază internă

5. Refracție automată OD: 0 OS: 0

6. Testul subiectiv AO Vb=1 în vedere la

distanță

7. Forie indusă învedere Ortoforie 0,5 pdpt exoforie

departe de
compensarea
determinată la testul
nr 5.

8. Adducție reală la 9 pdpt SUP  Între 7 și 9 pdpt

distanță (convergența  Valoare mai mare ca
relativă pozitivă la 9 pdppt se clasează
distanță) sup
 Valoare mai mică de

69
 7 pdpt se clasează inf

9. Convergența la Spargere 19pdpt/ recuperare  Spargere 19 pdpt,

distanță (spargerea 10pdpt recuperare 10 pdpt
fuziunii în bază  (recuperarea este la ½
externă și recuperare) din spargere)

10. Abducție la distanță Spargere 9pdpt/ recuperare Spargere 9 pdpt, recuperare 5

6pdpt pdpt (1/2 din spargere)

11. Forie verticală și  Forie verticală zero  Forie verticală zero

ducțiuni verticale la  Spargere 5 pdpt,  Infraducție dreapta:
distanță recuperare 2 pdpt spargere 3 pdpt,
 Spargere 4 pdpt, recuperare 1 pdpt
recuperare 1 pdpt  Supraducție dreapta:
spargere 3pdpt,
recuperare 1 pdpt

12. Forie indusă de țintă Otoforie  6 pdpt exoforie

apropiată când  Dacă exoforia este
subiectul poartă mai mică de 6 pdpt se
compensarea clasează inf
determinată de testul  Dacă exoforia este
nr 5. mai mare de 6 pdpt se
clasează sup

13. Cilindrii în cruce în OD: +1,5 dpt OS:+1,5 dpt

vedere monoculară
aproape

14. Cilindru în cruce +1,5 dpt

binocular (test cu
fuziune) în vedere
aproape.

15. Forie indusă de Ortoforie

compensarea det de
testul 14A

70
16. Forie indusă de Ortoforie
compansarea stabilită
la testul nr 14B în
vedere aproape

17. Convergența relativă 7 pdpt NEC

pozitivă

18. Rezerva pozitivă de Spart 21 pdpt/ recuperat 14 Spart 21, recuperare 15=2/3
fuziune pdpt spart

19. Convergența relativă 12 pdpt nec

negativă

20. Rezerva negativă de Spart 21/recuperat 18 22/18 sau rec 3/4 spart
fuziune

21. Forie ți ducțiune 0

verticală în vedere
aproape

22. Amplitudinea de +2,25 dpt

acomodare

23. Acomodarea relativă 8,5 pdpt

pozitivă

24. Acomodarea relativă -0,75 dpt

negativă

25. Reflexul pupilar Contracția ambelor pupile în Contracție consensuală

mod egal

26. Reflex de compensare s-au observat păstrarea fixării Mișcări regulate ample ale
a mișcărilor corpului și mișcării regulate ale capului cu păstrarea
corpului permanentă a fixării

27. Reflex de versiune Mișcările capului sunt ample Menținerea fixării cu mișcări
și fără pierderi de fixare ample și regulate ale ochilor
fără mișcări asociate

71
28. Urmăriri oculare Urmărirea este continuă, Urmărire continuă regulată
regulată și fără pierderi de fără pierderi de fixare
fixare.

29. Mișcare în vedere Mișcare tempo-nzală fără

aproape dviații

30. Mișcare în vedere Ambii ochi rămân nemișcați Nu se mișcă

departe atunci când se face alinierea
privirii

31. Testul Worth Apariția a 5 puncte, alternant 4 puncte: excepție pentru

cu 4 puncte distanță mai mică decât
distața de spargere a fuziunii
cînd apar 5 puncte

32. Perimetrie  Mărimea petei oarbă

normală
 Nu există scotom
 Cîmpul nu este redus
pe nicio direcție

33. Capimetrie Se percepe ținta permanent, Percepție permanentă a țintei

exclus zona papilară exceptând zona proiecției
papilare

34. Caroiajul amsler Caroiajul este văzut în Întreg caroiajul este văzut
întregime

35. Capacitatea de a Împerecherea este integral Reuțită totală

vedea culorile realizată

36. Discriminarea Acuitate 1 pentru fiecare Pentru adolescenți Vb=1,25,

detaliilor ochi, cu compensare pentru maturi Vb=1

Acuitatea este aceeași dacă

recunoaște unul sau mai
multe optotipuri.

37. Integrare spațială  Până la 4 ani-

72
 reproducere fidelă a
liniilor orizontală,
verticală și a crucii
 De la 4 la 5 ani-
reproducere fidelă a
cercului, pătratului,
triunghiului
 La 7 ani-
reproducerea
rombului

38. Memorie vizuală Reproducere completă Reproducere completă

conformă

39. Viteza de citire Se observă orpiri de fixare,  Postură normală,

clipiri dese. Poziție puțin constantă în timpul
aplecată și urmărire pațială lecturii
cu degetul.  Motriitate oculară
bună
 Fără vorbire

40. Testul roșu- verde OD: 0 OS: 0 Egalitate

pentru departe

41. Testul roșu- verde Valorile găsite sunt de +1,5 Egalitate de netitate pentru
pentru aproape la ambii ochi distanța de lucru invocată.

73
 Capitolul 5
5. Presbiopi

Ce este și cum apare presbiopia?

Presbiopia nu face parte dintre viciile de refracție (miopie,
hipermetropie, astigmatism), ci reprezintă dificultatea de a
vedea clar obiectele situate aproape de ochi, determinată de
scăderea puterii de acomodație a ochiului. Acomodația este
un proces prin care cristalinul (lentila ochiului) își modifică
forma, respectiv își mărește puterea dioptrică pentru a oferi o
vedere clară de aproape.
Amplitudinea cu care cristalinul își modifică forma scade
odata cu înaintarea în vârstă. Acest fenomen este fiziologic,
nimeni nu face excepție, nici chiar cei care nu au purtat
ochelari niciodată. Așadar, “cauza” apariției presbiopiei este
reprezentată de înaintarea în vârstă, care determină pierderea
elasticității cristalinului și structurilor oculare responsabile cu
acomodația.
Figură 5.1

Figură 5.2

74
Cum se manifesta presbiopia?
Undeva după vârsta de 40 de ani, toată lumea constată un fenomen vizual neplăcut: scaderea
capacității de a vedea bine la aproape (citit, scris, telefon, ceas, etc.) și consecutiv nevoia de a
„îndepărta” obiectele de dimensiuni mici de ochi pentru a le vedea clar.
Ochiul presbiop nu mai are acomodație suficientă, respectiv, chiar dacă vedem în continuare
clar obiectele situate la distanță, trebuie să purtăm ochelari pentru citit. Aceștia vor fi necesari
numai pentru activitățile pe care le desfășurăm la o distanță de 30-40 cm de ochi, iar dioptriile
lor vor crește, mai accentuat până la vârsta de 50 de ani, între 50 și 60 de ani progresia fiind
mai lentă.

Cum se pune diagnosticul de presbiopie?

Diagnosticul se stabileste în cadrul unei consultații oftalmologice, în timpul căreia se
efectuează teste de rutină și se prezintă opțiunile de tratament existente. În jurul vârstei de 40-
45 de ani, indiferent că au apărut sau nu problemele cu vederea la aproape, este bine să se
efectueze un consult oftalmologic complet, care să inculdă și fund de ochi și măsurarea
tensiunii intaoculare. După această vârstă, pot apărea anumite boli grave care trebuie
descoperite și tratate din timp.

Cum se tratează presbiopia?

Fenomenul de îmbătrânire a ochiului este neplăcut pentru fiecare dintre noi și de multe ori
este foarte greu de acceptat, în contextul numeroaselor transformări prin care trece
organismul nostru odată cu înaintarea în vârstă. În momentul de față nu se cunoaște nici o
modalitate de a împiedica aparitîția presbiopiei sau de a stopa progresia acesteia, dar avem la
dispoziție mai multe metode de corectare și tratament.
Vorbim aici de metodele de corectie optică, care însa nu vindecă presbiopia și de tehnicile
chirurgicale care permit tratamentul definitiv cu eliminarea necesității ochelarilor de aproape.

Figură 5.3
75
 Capitolul 6
6. Calculul lentilelor

Calculul amplitudinii de acomodare.

Punctele proxim și remotum înainte și după corecție și punctul de lucru.

DATE:

Pentru ambii ochi : R = +1.50 dpt

Amplitudinea de acomodare:A = +2,25 dpt

Distanta vertex: b = 12 mm=0.012m

SMo = - 0.33 m

Parcursul de acomodare.

1 1
Poziţia punctului remotum MR faţă de ochi: sRo= 𝑅 == 1,5 =1 => sRo= 0,66 m

Punctul proxim reiese din relaţia amplitudinii de acomodare:

A = R – P => P= R – A=+1,5-(+2,25)=-0,75 => P= - 0,75 dpt

1 1
Poziţia punctului proximum MP faţă de ochi : sPo = 𝑃 = −0,75 =0.4 => sPo = - 1,33 m

Poziţia punctului remotum faţă de lentilă: sR = sRo + b=0,66+0.012= => sR =0,672 m

Poziţia punctului proximum faţă de lentilă

sP = sPo + b = -1,33+0.012 =-1,318 => sP = -1,318 m

Faţă de lentila de corecţie punctul proxim se află la distanţa:

s P* = sP + b = -1,318 + 0,012 = -1,306m=> s P* =-1,306m

'
f 's P* 1,5∗(−1,318) '
s = * = =-0,701m=> s P =-0,701m
P
f ' s P 1,5−(−1,318)

Puterea frontală a lentilei de compensare pentru departe

𝑅 +1.50
ΦS'F' = 1+𝑏∙𝑅 = 1+0.012∙1,50=1,473 => ΦS'F' =1,473 dpt ~ 1,5 DPT

→ alegem ΦLD = + 1.50 dpt

76
Distanţa focală a lentilei pentru departe

1
f 'LD => f 'LD =0,66 m
𝛷𝐿𝐷

Poziţia punctului remotum aparent MRA

MRA este la infinit (∞) => abscisa punctului remotum aparent (sRA) este la infinit =>sRA = - ∞

Poziţia punctului proxim aparent MPA

1 1 1 1 1 1 𝑓′𝐿𝐷∗𝑠𝑃 𝟎,𝟔𝟔 ∗(−𝟏,𝟑𝟏𝟖)

- = 𝑓′ = −𝟏,𝟑𝟏𝟖 - = => sPA = =𝟎,𝟔𝟔 −(−𝟏,𝟑𝟏𝟖) =-0,439777553 =>
𝑠𝑃 𝑠𝑃𝐴 𝐿𝐷 𝑠𝑃𝐴 𝟎,𝟔𝟔 𝑓′𝐿𝐷 −𝑠𝑃

sPA = -0,439777553 m

Poziţia punctului de lucru aparent MA

sM = sMo + b =-0.33+0.012=0.318 => sM = -0,318 m

s*M= sM+b=-0.318+0.012=-0.306m => s*M=-0.306m

'
f 's M
*
' 1,5∗(−0,306)
s = ; sM = = - 0,38m
f ' s M
M * 1,5+(−0,306)

1 1 1 𝑓′𝐿𝐷 ∗𝑠𝑀 0,66∗(−0.318)

- = => sMA = = =-0.21460122 => sMA = -0.21460122 m
𝑠𝑀 𝑠𝑀𝐴 𝑓′𝐿𝐷 𝑓′𝐿𝐷 −𝑠𝑀 0,66−(−0.318)

Amplitudinea de acomodare aparentă maximă APA

1 1
APA = - 𝑠 = =2,27387685 => APA = 2,27387685 dpt
𝑃𝐴 𝟎,𝟒𝟑𝟗𝟕𝟕𝟕𝟓𝟓𝟑

Amplitudinea de acomodare aparentă disponibilă AAD

2
AAD = 3 APA => AAD = 2,384879726 dpt

Amplitudinea de acomodare aparentă pusă în joc (utilă) AA

1 1
AA = - 𝑠 = - −𝟎.𝟐𝟏𝟒𝟔𝟎𝟏𝟐𝟐 =4,659805755 => AA = 4,659805755 dpt =>
𝑀𝐴

=>AA > AAD => este necesară o adiţie Δ ≥ AA - AAD =4,659805755 -2,384879726

=>Δ ≥ 2,274926029 dpt => alegem Δ = 2.50 dpt

77
 Calculul lentilei
DATE:

ΦLD = Φs'F' = +1.50 dpt

n = 1.5

D = 65 mm

Din elipsa lu Tscherning, ramura Ostwald se alege puterea primului dioptru Φ1:

Φ1 = + 6 dpt

Φ2 = Φs'F' - Φ1= +1,5-6= -4,5 => Φ2 = - 4,5

𝑛−1 𝑛−1 1.5−1

𝛷1 = => 𝑟1 = = =0,0833333 => 𝒓𝟏 = 83,3333 mm
𝑟1 𝛷1 +6

1−𝑛 𝑛−1 1.5−1

𝛷2 = => 𝑟2 = = =0,1111111=> 𝒓𝟐 = 111,1111 mm
𝑟2 𝛷2 −4,5

Φs'F' > 0 => t ≥ 1 → alegem t = 1,5000 mm

Determinarea grosimii la margine a lentilei :

Grosimile : - la margine (t)

-la centru (d)

𝐷
𝑎1 = 𝑟1 - √𝑟1 ² − ( 2 )² =>a1 = 6,5988 mm

𝐷
𝑎2 = 𝑟2 - √𝑟2 ² − ( 2 )² =>a2 = 4,8594 mm

d + a2 = t + a1 =>

→ dacă s-a ales t atunci :d = a1 + t – a2 =6,5988+1.500-4,8594=3,2394mm

=>d = 3,2394 mm

78
Drumuirea paraxiala directa prin lentila pentru departe

Dioptrul 1 Dioptrul 2
R 83,33 111,11
D - 3,2
N 1,00 1,5
n' 1,5 1,00
S -∞ 24,67506004
s' 24,99900004 63,3307811
𝑛′ 1.5
s'1 = 𝑛 𝑛′ − 𝑛
=1.00 1.5− 1.00 = 15,61890476 => s'1 = 24,99900004 m
+ +
𝑠₁ 𝑟₁ −∞ 83,33

s2= s'1 – d => s2 = 24,67506004 m

𝑛′ 1
s'2 = 𝑛 𝑛′ − 𝑛 1.5 1− 1.5 =63,3307811=> s'2 = 63,3307811 m
+ +
𝑠₂ 𝑟₂ 246,7506004 111,1111

s'F' = s'2 =63,3307811 => s'F' = 63,3307811 m

𝑠′1 ∗𝑠′2 𝟐𝟒,𝟗𝟗𝟗𝟎𝟎𝟎𝟎𝟒 ∗𝟔𝟑,𝟑𝟑𝟎𝟕𝟖𝟏𝟏

f 'LD = = = 64,16220251 => f 'LD = 64,16220251m
𝑠2 𝟐𝟒,𝟔𝟕𝟓𝟎𝟔𝟎𝟎𝟒

DRUMUIREA PARAXIALĂ INVERSĂ CU s1 = q = - 25.5 mm

Dioptrul 2 Dioptrul 1
R - 111,11 -83,33
D - 3,2
N 1,00 1,5
n' 1,5 1,00
S -25,50 -37,55209387
s' -34,31269387 -48,18553586

𝑛′
s'1 = 𝑛 𝑛′ − 𝑛
= -34,31269387 => s'1 = -34,31269387
+
𝑠₁ 𝑟₁

s2= s'1 – d = -37,55209387 => s2 = -37,55209387

𝑛′
s'2 = 𝑛 𝑛′ − 𝑛
= -48,18553586 => s'2 = -48,18553586
+
𝑠₂ 𝑟₂

s'2 = - sq = 48,18553586

79
Corecţia cu lentile de contact

Lentilele de contact pot fi rigide sau moi. În funcţie de zona de sprijin pe ochi,
lentilele rigide sunt corneene şi sclerale. Se vor efectua caculele lenilei corneene rigide,
echivalentă corecţiei aeriene. Lentilele corneene se sprijină pe cornee prin intermediul unui
strat de lacrimi.

O lentila de contact adaptată pe ochi este udată pe faţa anterioara la fiecare clipire.
Stratul de lacrimi persistă în intervalul dintre două clipiri succesive sau nu, în funcţie de
natura materialului şi de calitatea lacrimilor. Rezultă un sistem optic compus din trei lentile.
Grosimea pe axa optica a lentilei de contact depinde de tipul lentilei şi de puterea optica. Pe
cornee în mod normal se gaseşte în permanenta un strat de lacrimi. La oftalmometru se
măsoară raza de curbură a acestui strat de lacrimi, r0.

Fazele procesului de adaptare a lentilei de contact rigidă

Recomandarea lentilelor de contact are la bază anamneza, analiza şi sinteza

problemelor vizuale ale pacientului, din care rezultă că adaptarea lentilelor de contact este cea
mai buna soluţie pentru ameliorarea performanţelor vizuale sau o alternativă la ochelarul de
vedere.

Optometristul explică pacientului ce este lentila de contact, caracteristicile acesteia,

avantajele şi dezavantajele, obligaţiile ce îi revine privind manipularea şi întretinerea acesteia,
riscurile, costurile.

Instrumentele necesare pentru adaptarea lentilelor de contact rigide:

 riglă
 pensete siliconice pentru scoaterea lentilelor
 dispozitive de aşezare a lentilei de contact pentru fiecare
ochi,separate(stanga,dreapta)
 ventuze speciale pentru extracţia lentilelor de pe cornee
 săpun lichid
 şerveţele
 soluţii saline sau universale pentru spalarea lentilei
 soluţii speciale pentru curăţare
 masă pentru iniţierea purtătorului

80
Determinarea excentricităţii numerice a corneei

Scopul este de a oferi informatii in legatură cu abaterea de la forma sferică a corneei.

Cele două raze ale corneei (Bauch&Lomb):
 Raza centrală masurată in plan vertical; R v = 7,30 mm
 Raza centrală masurată in plan orizontal;R h = 7,20𝑚𝑚
 Raza sagitală 1 in plan vertical; r1v = 7,31 mm.
 Raza sagitală 2 in plan vertical; r2v = 7,23 𝑚𝑚.
 Raza sagitală 1 in plan orizontal; r1h = 7,18 𝑚𝑚.
 Raza sagitală 2 in plan orizontal; r2h = 7,20 𝑚𝑚.

 Diametrul cornean : 13 mm
Rv + Rh 7.30+7,20
 Raza corneei; r0 = = = 7,25 𝑚𝑚
2 2

 Media razelor sagitale;

r1v + r2v + r1h + r2h

rs = = 7,385 mm
4

Excentricitatea numerică se calculează cu urmatoarea relaţie:

2
 r0 
E=2 1    ,unde r0 este media celor două raze centrale şi rS este media celor 4 raze
 rS 
sagitale.

𝑟
Excentricitatea va fi: EN=2√1 − ( 𝑟0 )2=0,38
𝑠

81
Calculul lentilei de contact RGP echivalentă pentru ambii ochi

Distanţa de la cornee la lentilă de ochelari;b = 0,012 mm

Puterea lentilei de ochelari; Φ′s′f′ = +1.50 dpt

 S ' F ' LA
Puterea lentilei de contact:  S ' F ' LC 
1  b   S ' F ' LA

1,5
Ф’S’F’LC=1−0,012∗1,5 = 1,5274 ≅ +1.50 dpt

r0=rl 21=7,25=0,00725 dpt

nl=1,336 – indicele de refracţie al lacrimilor

nL=1,5 – indicele de refracţie al lentilei de contact

dl1=0,01 mm=0,00001m (lacrimi)

da=0,02mm (aer)

rL2=r0+da

rL2=7,25+0,02=7,27mm=0,00727m

1  nL 1−1,5
φL2= = φL2= 0,00727 = −68,7757 𝑑𝑝𝑡
rL 2

dL 0,0001
Ф’L=φL2+φL1-  φL1φL2=1,5274 = - 68,7757 + φL1- φL1(-68,7757)
nL 1,5

φL1=67,220986dpt

nL  1
φL1=
r L1

nL  1 1,5−1
rL1= rL 1= 67,220986 = 0,00743𝑚 => rL1= 7.43mm
L1

82
Pentru lentila de lacrimi

rln=rL1+dl1

rln=7,43+0,01=7,44mm =0,00744m

rL1=rL12=7.43 mm=0,00743 m

nL  1 1,336−1
φln= => φln= 0,00744 =45,16129 dpt
r ln

1  n1 1−1,336
φ12= => φ12= 0,00743 =-45,22207dpt
rl12

1 1
g’l1= => g’l1= 0,00001 =1,00033
d1 1− ∗45,16129
1    ln 1,336
n1

n2  1 1,336−1
Dioptrul 1 lentila de lacrimi 2 : φl21= => φl21=0,00725 =46,34 dpt
r0

1−𝑛1 1−1,336
Dioptrul 2 lentila de lacrimi 2 :φl22=𝑟 = =46,4dpt
0 −0,00001 0,00725−0,00001

83
 Capitolul 7

7. Tehnologia de realizare și adaptare a echipamentului de

compensare

7.1. Tehnologia de execuție a lentilelor

Lentila de ochelari este un instrument optic cu ajutorul căreia se corectează
anomaliile oculare.
Operațiile principale în execuția lentilelor:
1. șlefuire brută concav și convex
2. lepuire concav și convex
3. polisare concav și convex
4. spălare
5. control
În afara acestor operații principale mai sunt și operații auxiliare de mai mică importanta :
1. fațetarea suprafeței concave
2. verificarea calitătii după spălare
3. ambalarea lentilei după controlul final

Șlefuirea brută
Este operația în urma căreia se generează forma geometrică necesară. La această
operație se îndepartează cea mai mare parte din material.
În principiu0 , șlefuirea brută se poate realiza cu abraziv sau cu scule cu
diamante (freza-diamant). În cazul șlefuirii brute cu abraziv liber, schema de principiu
este :

Figura 7.1-2. Slefuirea brută concav și convex

84
 Lentila este prinsă într-un dispozitiv de fixare elastic. Această pensetă este fixată în
broșa port-piesă care are o mișcare de rotație de până la 10 rot/min. Lentila este prinsă în
pensetă prin strângerea mecanică fără nici un alt material intermediar.
Scula de fixare este prinsă în axul post-scula. Diametrul sculei de frezat trebuie să fie
ceva mai mare decât jumatate din diametrul lentilei.
Frezarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei mineral în apă) cu
rolul de a elimina materialul rezultat în urma prelucrării, micșorează frecarea între sculă și
lentilă, răcește lentila în timpul frezării.

Lepuirea (șlefuirea fină)

Operația de șlefuire fină are ca scop menținerea formei geometrice generate prin
șlefuirea brută și realizarea unei rugozități a suprafețelor prelucrate cât mai mici. Ca și
operația de șlefuire brută, șlefuirea fină se poate realiza cu abraziv liber (în acest caz se
numește dusisare) sau cu scule cu diamant(lepuire) cu antrenare manuală sau mecanică.

Figura 7.3. Lepuirea (șlefuirea fină)

Suportul se execută din aluminiu, iar pastilele se lipesc pe suport cu un adeziv
special. Numărul de pastile necesar pentru a fi lipite se determină considerând că gradul de
acoperire trebuie să fie între 25 40%. Concentrația este de regulă C 35.

Schema de principiu a șlefuirii fine cu diamant

Figura 7.4. Șlefuire convav Figura 7.5. Șlefuire convex

85
 Scula se fixează în axul mașinii și are o miscare de rotație. Lentila este introdusă liber
fără a fi lipită într-un suport numit port-lentilă, este poziționată deasupra Axul port-lentilă are
o mișcare de oscilații iar lentilă și suportul au mișcare de rotație datorită vitezelor periferice
diferite la centru și periferia sculei de lepuit.
Între suprafața de așezare a lentilei și port-lentilă există un suport elastic (paslă, folie
cauciuc, plută). Prelucrarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei solubil
cu apă).

Polisarea
În general polisarea suprafețelor sferice se realizează pe mașini având aceeași
cinematică pe mașinile de șlefuit fin cu diamant(lepuire). Suportul lentilei este identic,
diferă numai abrazivul utilizat și suportul acestui abraziv.
Schema de principiu a polisarii se prezintă mai jos:

Figura 7.6. Polisare concav Figura 7.7. Polisare convex

Pentru polisare se utilizează ca abraziv un amestec de oxizi de pământuri rare în care

preponderent este oxidul de cesiu. Granulația acestui amestec este de ordinul 1 3 m. suportul
abrazivului este o folie sintetică de cele mai multe ori poliuretan de grosime 2.3 1.7 mm.
Această folie se lipește pe un suport metalic(corpul sculei), raza se calculează la fel ca la
lepuire.

Controlul suprafețelor prelucrate

La fiecare din cele 3 operațiuni se controlează valorarea razei obținute și abaterea de
la forma geometrică a suprafeței respective(abateri locale).
La șlefuire fină și polisare se mai verifică în plus gradul de acuratețe al suprafeței.
Abaterea la rază si abaterile locale se verifică cu inelul sferometric și comparatorul cu

86
cardan cu valoarea diviziunii de 0.001 mm. Diametrul inelului sferometric trebuie să fie egal
cu cel puțin 2/3 din diametrul lentilei verificate.
Verificarea se face:
 direct, măsurând valoarea săgeții suprafeței verificate față de un etalon plan
 indirect, comparând indicația aparatului față de o valoare zero reglată pe un diametru
de Di, De 2/3 D1

Controlul acurateței
După șlefuirea fină se verifică ca pe suprafața lentilei să nu existe :
 urme rămase de la operațiile de frezare (înțepături, rizuri)
 rizuri provocate de granule dure din plastile cu diamant.
Deblocarea : desprinderea lentilei de pe aliajul metalic se poate face prin imersie de apa
calda sau prin șoc metalic.

Spălarea
Se face cu instalații specializate constând într-o succesiune de băi :
Băi de inmuiere:
 una sau doua băi cu un solvent (percloretilenă) în care impuritățile de pe suprafața
lentilei se înmoaie
Băi de spălare:
 băi de spălare cu ultrasunete cu detergent de bază
 băi de clătire cu apă curgătoare
 băi cu ultrasunete cu detergent acid
 băi cu clătire cu ultrasunete
 baie pentru îndepartarea apei(cu un ulei special mai ușor decât apa), la introducerea
lentilei în această baie, picăturile de apă rămase pe lentilă se depun la fundul băii,
apa rezultată fiind evacuată prin partea inferioara a băii.
Băi de uscare:
 baie de uscare cu ultrasunete, cu peclor cald
 3-4 băi de uscare în vapori de perclor.

Control final. Se execută în două etape:

1. verificarea acurateței și de materiale vizual conform STAS 10150
2. verificarea abaterilor de putere cu frontifocometrul, abaterile existente trebuie să se
încadreze în STAS 10150.
Controlul se mai poate face pe fondul unui ecran negru la lumina unui bec.
87
7.2. Tehnologia de montaj a lentilelor de ochelari

Organizarea locului de lucru

Pe masa de lucru trebuie să existe un spațiu rezervat polizorului, unul sculelor și

pieselor de rezerva și unul rezervat lucrului efectiv.
Se recomandă ca pe suprafața de montaj să existe un covoraș relativ moale pentru ca
piesele să alunece ușor, să nu zgarie.
Toate măsurătorile cu șublerul, încercările, verificarile de montaj se fac pe suprafața
de lucru. Piesele de rezervă : șuruburi , balamale se păstrează într-o cutiuță. Toate sculele
necesare sunt așezate ordonat într-o succesiune corespunzătoare tehnologiei. Se recomandă să
nu se învelească lentilele în cârpe.
Organizarea rațională a locului de muncă micșorează rebuturile.

Succesiunea operațiilor la montajul manual al unei perechi de ochelari:

 verificarea generală a datelor lentilelor și monturii
 ajustarea preliminară a monturii
 fabricarea calibrului după locașul din dreapta al calibrului
 verificarea calibrului în al doilea locaș
 trasarea liniei de referință pe calibru
 se verifică linia de referință în al doilea locaș
 alegerea sistemului de referință (Damus sau Boxing)
 trasarea centrului calibrului
 măsurarea intervalului monturii
 calcului descentrării și trasarea centrului de montaj pe calibru
 verificarea lentilelor cu frontifocometru
 trasarea lentilelor după contur și după aceea tăierea cu diamantul
 verificarea după tresare
 pentru lentile din sticlă – crețuire
 polisarea conturului lentilei
 montarea lentilei în ramă
 verificarea pe frontifocometru
 curățarea lentilelor și verificarea aspectului general.

88
Calitatea lucrului de montaj se evaluează prin precizia, atenția și grija pentru estetică (prin
responsabilitate profesională).
Prin precizie se înțelege respectarea datelor optometrice, vergență, centraj, orientarea
axelor, ajustarea lentilei, formă, profilul lentilelor, alegerea judicioasă a unghiului și curburii
brațelor.
Prin atenție se întelege folosirea sculelor potrivite.
Grija pentru estetică: nu se modifică forma de origine a monturii, muchiile, curbura și
lentilele nu vor fi ciorbite.

Calibrul pentru montaj manual

Forma și dimensiunile se fac după desen sau după forma interiorului monturii. Cel
după desen se face doar când calibrăm montura.
Calibrul după montură se recomandă să se realizeze după rodoid de grosime 0.5 mm
suficient de simplu.
Rolul calibrului :
 verificarea locașurilor din montură(cercurilor monturii)
 centraj și axare(orientarea axelor)
 verificarea formelor lentilei și a dimensiunilor ei.
Conditii pentru calibru :
 forma corespunzătoare formei de referință
 marginea calibrului să fie regulată, fără bravuri, ondulații
 se marchează care este partea spre nas
 toate trasajele să fie nete, precise și clare
 conturul calibrului corespunde fundului canalului ramei.
Fabricarea calibrului după montură:
 verificarea generală a monturii și identificarea defectelor
 trasare
 decupare
 pilire
 verificarea formei calibrului
 ajustarea pe montură
 finisarea marginilor

89
Se incearcă calibrul în ambele locașuri.
1. Verificarea generală a monturii:
 se verifică dacă cercurile sunt închise
 se verifică starea cercurilor și a șuruburilor de strângere
 se observă dificultățile și particularitățile monturii
 de pe unele monturii se demontează anexele de înfrumusețare
 dacă se constată deficiențe, se încearcă remedierea
 se verifică șanturile din montură, simetrie fețelor, curbura fețelor.

2. Trasarea calibrului
Se folosește un ac trasat bine ascuțit. Dinainte se trasează partea dinspre nas în partea de sus a
calibrului.
În timpul trăsării se încearcă să se păstreze același unghi de înclinare a acului de trasat în
raport cu montura.

Figura 7.8. Trasarea calibrului

3. Decuparea – se face cu foarfeca pastrand o rezervă pentru pilit

4. Pilirea – se face cu o pilă semifină, lată, pentru usurarea lucrului

5. Verificarea formei calibrului – se verifică conturul în afara centrului monturii.

Se curbează calibrul după curburs centrului monturii. Se introduce calibrul în
interiorul cercului. Se verifică pe font alb corectitudinea execuției. Se identifică
erorile cu dermatograf. Se încearcă corectarea erorilor. Se evită folosirea pixului
sau fetrului pentru că acestea pot să pateze montura.

90
 6. Ajustarea pe montură a calibrului – nu se introduce niciodata un calibru prea
mare în montură pentru ca are loc :
a. deformarea cercului monturii
b. deteriorarea marginii calibrului.
Finisarea marginii calibrului – se încearcă calibrul finisat pentru cercul din dreaptă in cercul
din stânga.

7. Trasarea lentilelor
Se verifică dacă lentila este corespunzătoare : se verifică puterile și se marchează
axele în cazul lentilelor astigmatice. Pentru o lentilă sferică se trasează numai un punct,
iar pentru astigmatice trei puncte pentru orientarea axelor.
Punctul din centru reprezintă centrul optic al lentilei; acesta trebuie să coincida cu
proiecția pupilei pe calibru, excepție este cazul când pentru compensarea unui efect
prismatic se deplasează centrul.

8. Decuparea cu diamant
Montatorul trebuie să aiba o masa și să își așeze corpul paralel cu marginea mesei.
Trebuie aranjată înălțimea mesei astfel încât brațul care ține diamantul să fie paralele cu
planul mesei. Poziția la sfârșit de traiectorie a cotului să fie sensibil la înălțime. Dacă poziția
nu este corectă și cotul urcă, diamantul se înclină și încetează să mai taie.

POZIȚIE CORECTĂ POZIȚIE INCORECTĂ

Figura 7.8. Decuparea cu diamantul

91
 Poziția diamantului este verticală. Se curață bine lentila cu alcool și se așează calibrul pe
lentilă. Dacă diamantul taie, el emite un sunet ascuțit și tăietura este fină și strălucitoare. În
timpul tăierii nu se modifică orientarea diamantului și nu se învarte corpul în jurul calibrului.
Pentru tăierea după calibru lentila se poziționează pe marginea mesei în felul următor :
 diamantul să fie pe normala la suprafața lentilei;
 prinderea lentilei cu calibru se face între degetul mare și arătător.
Înainte de decuplarea lentilei se marchează cu creion dermatograf zona spre nas. Înainte de a
taia se iau precauțiile :
 se marchează, se verifică dacă sunt corespunzătoare OD și OS;
 se asează pe masă ca și când pacientul ar fi în fața noastră.

9. Crețuirea
Se face cu cleștele de crețuit care servește la ruperea sticlei. Fața concavă a lentilei se
întoarce spre operator. Degetul mare este cât mai aproape de locul unde se face crețuirea și
aratătorul pus în contact cu vârful cleștelui pentru evitarea pătrunderii prea mult în lentilă.

10. Polisarea conturului lentilei

Se polisează conturul și teșiturile. Se polisează preliminar conturul cu un disc abraziv
pentru eboș, lăsând un adaos pentru finisare. Se finisează conturul cu un disc fin. Se execută
teșiturile în două faze : se eboșează cu un disc de eboș, apoi se finisează.

11. Curbura si pozitia tesiturii

Pentru a avea un montaj corespunzător trebuie ca și curbura cercurilor monturii să fie
perfect adaptate muchiei bizotului lentilei. Curbura prea pronunțată presupune și curbarea
monturii, aceasta căpătând un aspect inestetic, apar dificultăți la montare și fixarea lentilei în
montură este nesigură. Curbura prea plată: în cazul lentilelor convexe teșitura devine prea
vizibilă, dacă muchia este prea în spate este inestetic, iar dacă e prea în fața e inestetic și fragil.

12. Descentrarea lentilei

Necoincidența centrului optic al lentilei unifocale pentru departe cu centrul de
montaj se numește descentrare. Descentrarea lentilei are drept consecință apariția unui efort
prismatic. Toleranța maximă admisă la efectul prismatic binocular în plan orizontal este
maxim 1 pdpt. Diferențele între descentrările celor două lentile nu trebuie să depășească 1/3
din toleranță.

92
 Figura 7.2. Laborator de montaj

7.3. Aranjarea formei monturii

Îndreptarea monturi.
La un ochelar bine aranjat cele două lentile trebuie să fie în acelaș plan:
planul monturii. Această ajustare se realizează cu mână acționând la nivelul punții.

Reglajul simetriei monturii.

Linia mediana a monturii trebuie să fie perpendiculara cu liniile mediane pe cele două
cercuri. Se acționează asupra punții şi se aduce montura astfel încat liniile de referință să fie
paralele cu baza. Brațele nu trebuie să fie prea libere pentru că s-ar putea ca șuruburile să se
poata desface singure şi în același timp unghiul de înclinare al brațelor să varieze.
Operațiunile de aranjare a monturii trebuie executate cu grijă pentru a nu se deteriora
monturile. Convenabilă este folosirea unor clești speciali. Parțile de plastic ale monturii

93
metalice se încălzesc pentru a fii aranjate. Brațele trebuie să fie rectilinii până la nivelul
urechii, apoi ușor curbate luând forma canalului auricular.
Controlul şi reglarea simetriei plachetelor.
Plachetele trebuie să fie tangente la cercuri şi simetrice; ele trebuie să fie paralele
cu planul cercurilor şi simetrice.

Verificarea şi aranjarea simetriei deschiderii bratelor.

După ce s-a reglat simetria şi curbura cercurilor se verifică deschiderea brațelor pe un
dispozitiv pe care sunt trasate liniile de referință cu diverse înclinații.
Se verifică dacă unghiurile sunt la fel şi la aceeași valoare pe un dispozitiv pe care sunt
trasate.

Închiderea brațelor
În funcție de lățimea şi grosimea brațelor se aleg soluțiile:
• Brațele închise sunt paralele;
• Brațele închise se încrucișează până la linia mediană.
Este posibil ca încrucișarea să fie făcută foarte jos, pe linia mediană. Această
încrucișare nu este corectă.
Trebuie asigurată o distanță vertex corespunzătoare (12-13mm) , verificat unghiul
pantoscopic astfel încat acesta să fie de minim 7O.

7.4. Propuneri și recomandări pentru întreținerea echipamentelor de

compensare

A. Întreținerea corespunzatoare a ochelarilor

Pentru a beneficia timp îndelungat de caliatațile optice și estetice este esențial să acordați o
atenție sporită atât utilizarii cât și intreținerii ochelarilor.

a) Manipularea ochelarilor
• Manevrați întodeauna ochelarii cu ambele mâini.
• Acordați o atenție sporită în utilizarea și manipularea ochelarilor ale căror lentile sunt
fixate în ramă cu șuruburi sau cu fir, aceștia fiind mai fragili.

94
• Nu sprijiniți niciodata ochelarii astfel încat suprafețele lentilelor să intre în contact cu
materiale dure sau abrazive.
• În lipsa unor portochelari adecvați, ochelarii nu vor fi niciodată inserați in buzunar sau
poșetă, pentru a evita contactul accidental cu obiecte ce pot provoca zgârieturi.
• Nu purtați ochelarii pe cap.

b) Păstrarea și transportul ochelarilor

• Păstrați și/sau transportați ochelarii în portochelari adaptați marimii acestora.
• Nu lăsați ochelarii sub acțiunea directă a razelor solare.
• Nu lăsați și nu folosiți ochelarii lângă surse de căldura, foc deschis sau alte posibile
zone cu temperaturi extreme.

c) Curățarea ochelarilor
• Curațați ochelarii folosind doar solutii specifice destinate intreținerii lentilelor sau apa
și săpun.
• Pentru stergerea lentilelor, dupa ce le-ați umezit cu soluție specială sau cu apă, folosiți
lavete speciale din microfibră. Retțneți faptul că șervețele din hârtie conțin fibre de
celuloza ce pot deteriora suprafețele lentilelor.
• Nu folosiți detergenți, alcool, acetonă sau alte substanțe agresive similare pentru
curățarea lentilelor.
• În timpul operațiunii de curățare, vă recomandăm să susțineți ochelarii cu fermitate de
puntea nazală.

95
 Capitolul 8
8. Studiu economic
Pacienta Mocanu Sorina, a optat pentru o ramă cu contur închis metalică, ramă ce se
potrivește perfect formelor feței acesteia.

Figura 8.1. Ramă contur închis

Ținând cont de dioptria mică a pacientului s-a optat pentru niște lentile
standard indice 1.5, lentilele alese fiind cele de la producătorul Zeiss și anume
Monofocal 1.5 DuraVision Platinum.
Petrecând foarte mult timp în lumina artificială am sfătuit pacientul sa optăm
pentru varianta de lentile cu antireflex, deoarece lentilele sunt tratate special pentru a
neutraliza lumina albă emisă de neoane, becuri, etc, adesea daunătoare stresului ocular și
a oboselii oculare.
Calculul costului compensării propuse
Ramă pe capse 180 lei

Monofocal 1.5 DuraVision Platinum 235 lei / lentilă

Consultație Gratuită

Montaj Gratuit

Total comandă 650 lei

96
 Partea a II-a

GENERALITĂȚI PRIVIND LENTILELE DE CONTACT

1. Rolul lentilelor de contact

Lentilele de contact sunt un mod de corecţie al ametropiilor sferice şi al astigmatismului

ocular, pansament ocular şi nu în ultimul rând sunt utilizate în scopuri estetice.
Lentila de contact se adaptează direct pe cornee folosind ca lubrifiant filmul lacrimal.
În funcţie de criteriile funcţionale, şi de confort se recomandă un anumit tip de lentilă.
Lentilele de contact au dimensiuni reduse, comparative cu cele ale corneei, respectă în
general topografia acesteia şi asigură de cele mai multe ori o bună corecţie şi cel mai mare
confort la purtare.
Lentilele de contact moderne sunt rezultatul unei tradiţii în dezvoltarea sistemelor de
corecţie a ochiului fiind rezultatul cercetărilor mai multor fizicieni, chimişti și
optometrişti.

2. Clasificarea lentilelor de contact

2.1 Criterii de clasificare a lentilelor de contact

Multitudinea proprietăţilor materialelor şi a lentilelor propriu zise face clasificarea
foarte complicată. În cele ce urmează se v-a prezenta cea mai simplă schemă de clasificare, ce
v-a fi detaliată ulterior.
a) după principiul de adaptare
- lentile corneene
- lentile sclerale
b) după elasticitatea materialului
- lentile dure
- lentile suple sau semidure
- lentile moi
c) după materialul din care sunt fabricate
- lentile din materiale rigide
- lentile din hidrogeluri
- lentile din elastomeri siliconici

97
 - lentile hibrid
d) după geometria suprafeţelor
- bi-sferice.
- sfero-torice
- bi-torice
- asferice
e) după efectul optic
- pozitive (convergente) unifocale, bifocale şi varifocale
- negative (divergente) unifocale, bifocale şi varifocale
- astigmatice
f) după aspectul estetic
- incolore
- cosmetice (colorate)
g) după durata de purtare
- port redus
- port extins
h) după procedeul de fabricare
- turnare sau injecţie
- centrifugare
- strunjire
i) după anomalia oculară corectată
- miopie
- hipermetropie
- speciale

2.2 Lentile corneene

La acest tip de lentilă este caracteristic faptul că adaptarea trebuie să fie cât mai plată
practic trebuie să se obţină între suprafaţă posterioară a lentilei cea ce anterioară a corneei un
strat uniform de lacrimi.
Lentilele corneene pot fi: rigide, moi sau rigide permeabile la O2.

98
2.2.1 Lentile rigide
Caracteristica principală a acestor lentile este aceea că materialele utilizate pentru
fabricarea lor sunt dure, nepermeabile la oxigen şi foarte puţin hidrofile. Materialele clasice
folosite sunt PMMA-ul şi CAB-ul
Avantajul lenilelor rigide:
 uşor de manipulat, de conservat şi de curăţat.
 circulaţia lacrimilor şi aprovizionarea cu oxigen a corneei foarte bună, din cauza unui
diametru mai mic decât al acesteia.
 mobilitate mai mare decât a celor moi.
 ideale pentru corecţia keratoconusului (lentilele semidure)
 durată de viaţă 15 ani pentru cele dure şi cam de 3-4 ori mai mare a celor semidure
faţă de cele moi.
Dezavantajele lentilelor rigide
 timpul de adaptare (obişnuire) al pacientului destul de îndelungat
 timpul de toleranţă la purtare mai scurt decât pentru lentilele moi.
 hidrofilie foarte redusă.
 confort limitat la purtare şi mai traumatizante pentru ţesuturile aflate în contact.
 peste o anumită viteză a vântului, la şocuri lentila se poate desprinde.
 contraindicate în sporturile nautice.
 anumită fragilitate a materialului care are tendinţa de a se sparge.

2.2.2 Lentile moi

Materialele folosite sunt caracterizate, în principal, print-un anumit grad de hidrofilie şi de
permeabilitate la O2.
Materialul clasic este HEMA cu un conţinut redus de apă (25%-40%). Materialele
moderne sunt copolimeri ai HEMA-ului cu PVP (polivinilpirolidon), MA (acid
metacrilic), etc.
Avantajele lentilelor de contact moi:
 lentilă uşor de suportat de către pacient, considerată foarte confortabilă.
 adaptare relativ simplă.
 risc de dislocare foarte redus
 durata de purtare foarte variată, după necesităţi, şi mult mai lungă decât cea a lentilelor
dure.

99
  stabilitate optică în timpul clipirii.
Dezavantajele lentilelor de contact moi;
curăţarea şi dezinfecţia sunt mai dificile atacând uneori materialul lentilelor.
 materialul are o flexibilitate foarte mare şi se poate rupe.
 durata de utilizare este mult mai scurtă decât a lentilelor dure.
 contaminare prin bacterii şi micoză mai frecvente, higienă mai complicată şi mai
scumpă decât în cazul lentilelor dure.
 nu pot corecta keratoconusul sau alte deformaţii congenitale ale corneei.

2.2.3 Lentile semidure

Permeabile la oxigen, sunt cunoscute în literatura de specialitate ca, lentile rigide gaz-
permeabile sau pe scurt RGP.
Sunt fabricate în principal din copolimerii ai PMMA-ului cu siliconul, fluorocarburi,
fluorosilicon.
Caracteristicile principale ale materialelor sunt stabilitatea optică, durabilitate, proprietatea de
a transmite oxigenul şi hidrofobia.
Avantajele acestor lentile sunt:
 menţin o stare de sănătate foarte bună a corneei datorită faptului că nu conţin apă; apa
determină menţinerea pe suprafaţa lentilei a depozitelor enzimatice şi este un mediu
favorabil culturilor bacteriene.
 se întreţin foarte uşor din punct de vedere al curăţirii şi dezinfecţiei.
 mânuirea acestora este mult mai uşoară decât în cazul lentilelor moi.
 sunt mult mai confortabile în port decât cele dure.

100
 Tabel decomparaţie între lentilele de contact moi (soft) şi cele RGP
Caracteristică Lentile RGP Lentile moi
Permeabilitatea la O2 Permit schimbul de Forte multe tipuri de
O2 lentile moi nu permit o
suficientă oxigenare a
corneei
Acuitate vizuală Permit calităţi optice Datorită instabilităţii
superioare pentru că au formei şi poziţiei în timpul
stabilitate de formă în clipirii este necesară o
timpul clipirilor. Sunt adaptare continuă ochiului
perfecte în cazul lentilelor ceea ce determină un
astigmate şi bifocale. disconfort, mai ales pentru
conducători auto şi
sportivi.
Confort iniţial Scurtă perioadă de Confort instantaneu
adaptare
Confort pe termen lung Faptul că sunt hidro-fobe Absorb filmul lacrimal şi
face ca să menţină corneea după câteva ore de purtare
umedă cu film lacrimal ochiul devine aproape
uscat şi lentila strânsă

Durabilitate Nu se deformează şi nu se Fabricate dîntr-un gel sunt

zgârie pentru o lungă uşor deformabile şi foarte
perioadă de timp puţin rezistente în timp

Valoare Mai convenabile pentru că Necesită cheltuieli mari cu

nu necesită întreţinere soluţiile de întreţinere,
complex altfel lentila este mai
ieftină
Rezistenţa la depozitele Nu menţin depozitele Menţin depozitele,
enzimatice necesită curăţire
enzimatică

101
2.3 Lentile sclerale (hepatice)
Primele lentile de contact au fost cele haptice care sunt şi astăzi folosite pentru o serie
de adaptări speciale. Termenul de lentilã hapticã provine de la zona de acoperire sclerală a
lentilei. Ele acoperă corneea şi o zonă sclerală, trecerea de la o zonă la alta, are loc la nivelul
limbului. De aici şi o altă denumire utilizată cea de lentile sclero-corneene.
Lentile haptice se pot obţinute prin strunjire din pastile de material plastic, prin turnare
în formă (mulaj al suprafeţei anterioare a ochiului), prin injecţie sau polimerizare la UV.
 stabilitate mare pe ochi.
 zonă optică mare.
 permit o bună circulaţie a filmului lacrimal.
 bine tolerate de pacienţi pentru că lentila nu vine în contact direct cu suprafaţa corneei
şi pentru că pleoapele nu sunt jenate la fiecare clipire de marginea lentilei.
Domeniile de utilizare al lentilelor sclerale:
 afakie (35%)
 miopie mare şi forte (38%)
 astigmatisme mari (15%)
 keratocon (9%)
 nistagmus (3%)
Lentilele de contact sclerale prezintă trei zone pe suprafața internă:
 zona centrală (corneeană)
 zonă de tranziție
 zonă sclerală

Figură 2.3

102
2.4 Lentile de contact pentru un port extins
În mod curent sunt două opţiuni pentru portul lentilelor: zilnic şi extins. Principale
tipuri de lentile utilizate pentru un port extins sunt cele moi şi cele RGP.
Lentilele pentru un port extins sunt proiectate şi fabricate din materiale care să permită
trecerea unei cantităţi mai mari de O2 către cornee.
Lentile zilnice sunt scoase în fiecare noapte şi sunt păstrate şi dezinfectate în fiecare
dimineaţă înainte de aplicare. Lentilele pentru port extins sunt purtate zi şi noapte fără a fi
scoase timp de cel puţin 7 zile. Portul lentilelor în timpul somnului comportă un grad de
risc pentru sănătatea corneei, datorită faptului că nu se poate oxigena corneea; pleoapele
fiind închise.

2.5 Lentile de contact cu înlocuire frecventă

Lentilele cu înlocuire frecventă sau/şi jetabile sunt proiectate pentru a fi purtate o durată
determinată de timp, aruncate şi înlocuite de lentile noi.

2.6 Lentile de contact colorate

Lentilele de contact pot fi colorate pentru a realiza absorbţia luminii, cu aspect cosmetic
sau pentru mai uşoara identificare în soluţia de păstrare. De obicei se întâlnesc în
următoarele variante de culoare: gri, albastru, maro, verde, violet cu nuanţe de culoare
deschisă, închisă şi medie.

3. Materiale pentru lentile de contact

3.1 Sticla

Sticla este materialul care la răcire trece direct din stare lichidă în stare solidă fără nici o
stare intermediară cu condiția ca cele două faze să fie în echilibru termodinamic.
Sticla minerală este un produs care se obține prin topirea substanțelor anorganice și care
este adusăîn stare solidă fără a cristaliza.
Sticlă tehnică:
 Sticla industrială prezintă o serie de proprietăți, cum sunt : transparență, omogenitate,
duritate la temperatura obișnuită, fragilitate etc.
 Sticla optică incoloră servește ca material pentru majoritatea pieselor optice ale
103
 aparatelor și sistemelor de corecție a ochiului. După denumire distingem două grupe
principale:
-sticla Crown care nu conține plimb
-sticla Flint care onține plumb
 Sticla optică colorată se obține similar sticlei incolore, cu deosebirea ca se adaugă în
amestec un colorant de tipul oxizilor metalici, cloruri, sulfuri etc
 Sticla dispersivă permite obșinerea unui spectru larg de radiații vizibile emergente
pentru o lumină incidentă albă
 Sticla tehnică care se poate clasifica în sticlă brută și sticlă pentru oglinzi
 Sticla organică este o masă plastică cu diverse compoziții. Pentru obținerea de lentile
de contact se folosesc polimerii cu proprietăți speciale

3.2 Polimerii
Materialele folosite astãzi pentru lentilele de contact sunt materiale artificiale.
Caracteristica lor principalã este structura molecularã, determinatã de proprietãţile
anumi-tor atomi de a realiza legãturi covalente stabile.

3.2.1 Polimeri naturali

Sunt aceia care sunt obţinuţi din materii prime naturale. Materia primã cea mai utilizatã
este celuloza.

3.2.2 Polimeri modificați

Sunt tot din materii prime naturale dar care suferã unele modificãri.
Acetatul de celulozã (celofan) și nitroceluloza (celuloide, pelicule de film) sunt
principalii derivaţi ai [Link] (CN) este un polimer modificat dezvoltat în
1870 sub numele de celuloid.

3.2.3 Polimeri sintetici

Sunt polimeri realizaţi din componente de bazã ,care nu pãstreaza în proprietãţile lor nici
cea mai micã asemãnare cu produselor rezultate.
Procedee de obţinere a polimerilor sintetici sunt:polimerizare,policondesare și
poliadiţie.

104
 4. Proprietățile materialelor

Multe proprietãţi ale materialelor ,destinate fabricãrii lentilelor de contact, sunt importate
in adaptarea acestora pe corneea umanã.Importanţa lor este cu atât mai mare atunci când
trebuie sã se ţinã cont de particularitãţile fiecãrei adaptãri,de la un pacient la altul.

4.1 Indicele de refracție

Indicele de refracţie este un parametru optic al materialului care influenţeazã calculul
razelor de curbura şi al grosimii la centru a [Link] un indice de refracţie mai mare centru
optic al unei lentile pozitive poate fi micşorat si intr-o anumitã mãsurã greutatea .

4.2 Transparența
Nici un material nu este pefect transparent. Aceasta depinde de compoziţia chimicã,de
puritate,hidratare şi de alte proprietãţi Transparenţa sau transmisia luminii poate fi
determinatã cu ajutorul unui fotometru, pentru o anumitã lungime de undã, şi o anumitã
grosime de material.

4.3 Comportarea la deformări

Comportarea mecanicã a materialelor la deformari este caracterizatã prin modulul de elasticitate,
prin revenirea elasticã,rezistenţa la întindere și [Link] caracteristici sunt legate de temperaturã.
Comportarea specialã a polimerului se datoreazã faptului cã macromoleculele nu reacţioneazã numai
spontan. Lanţurile moleculare singulare tind sã contracareze acea tensiune prin depozitãri. Viteza
acestui proces de depozitare ţine de înaţimea şi viteza greutãţii şi a capacitãţii de mişcare a lanţurilor
polimerului. Datele obţinute prin încercãrile de tragere, presiune sau îndoire şi diagrama de putere-
deformare dau o imagine asupra comportamentului la rezistenţã si întindere. Vitezele normale sunt între
1mm/min si 500 mm/min.

105
 Tehnologii de control a lentilelor de contact

1. Introducere

1.1 Verificarea lentilelor de contact

Verificarea lentilelor de contact se realizează în două stadii, stadiul de laborator și
stadiul clinic. Parametrii verificați sunt în esență aceeași pentru ambele stadii, însă este posibil
ca în stadiul de laborator, să fie verificați mai mulți parametrii, datorită diverselor etape prin
care trece lentila, precum, fabricare, controlul calității și accesul la o multitudine de
echipamente.

1.2 De ce se verifica parametrii lentilelor de contact?

a. Lentile de contact sunt fabricate de către laboratoare conform prescripției date. Totuși,
Holdem (1976) a demonstrat că măsurătorile de laborator, ale parametrilor lentilelor
moi, variază semnificativ față de măsurătorile clinice.
b. Deșii standardele de control al calității sunt urmate cu rigoare de majoritatea
producătorilor, opticienii ar trebuii să raporteze informații cu privire la calitatea
lentilelor pe care aceștia le produc.
c. Schimbări ale dimensiunii atât în RGP ( lentile rigide permeabile la gaz) cât și SCL
(lentile de contact moi)
d. Fatt (1983) a arătat că fixarea lentilelor rigide permeabile la gaz depinde mai mult de
dimensiunea și relația dintre lentilă și cornee decăt de elasticitatea materilului.
e. Fatt a citat de asemenea și câțiva factori ce fac ca parametrii SCL marcați să fie diferiți
de parametrii reali ai lentilei:
- Inacuratețea factorului de umflare liniar
- Variații ale factorului de umflare de la un punct al lentilei la altul
- Variația factorului de umflare de-a lungul diferitelor axe
- Ineptitudinea producătorului, de a deshidrata complet lentila în timpul tăierii
f. Pentru a asigura supra-refracția corespunzătoare și o examinare corectă a fixării de
probă a lentilelor. Acuratețea setului de probă, utilizat în testarea clinică, trebuie
determinată.

106
 2. Parametrii ce necesită verificare și instrumentele utilizate

2.1 Ce trebuie verificat?

Atât lentilele rigide, cât și cele moi, au parametrii similari, ce necesită verificare. Cei mai
importanți dintre acestia sunt:
- Raza de curbură
- Puterea
- Parametrii liniari
- Profilul de margine
- Calitatea lentilei
Verificarea lentilelor
Lentilele rigide și moi necesită hidratare în soluția de înmuiere pentru cel puțin 12 până la 24
de ore înainte ca procesul de măsurare să fie efectuat.

3. Raza de curbură
Instrumente ce măsoară razele de curbură a lentilelor de contact:
- Radioscopul : Principiul lui Drysdale
- Ketarometrul (modificat) : Formarea imaginii Purkinje
- Toposcopul : Formează tipare de tip Franjuri Moire
- Detectometru Tipar Moire
- Dispozitiv de verificare a razei
- Sistem de cartografiere topografică
- Conductivitate electrică : raza centrală posterioară ca funcție pentru diametrul
de deformare
- Microsferometru : raza centrală posterioară ca funcție pentru diametrul de
deformare

107
3.1 Radiuscopul
Monoculare sau binoculare radioscoapele sunt
disponibile de la diversi producatori de aparatura
optică

Figură 3.1 A

Principiul lui Drysdale

Principiul lui Drysler are la bază teoria ca, atunci
când o suprafață reflectorizantă curbată, precum o
lentilă de contact, este pozitionată astfel încât
adevarata imagine creată de instrument este localizată
în centrul curburii, o imagine va fi formată în același
plan cu obiectul imaginar.
Adevarata imagine/obiect imaginară este formată în
primul plan focal și o a doua imagine este formată în
planul focal secund, ambele fiind poziționate în
punctele centrale ale curburii lentilei.
Distanța dintre imaginea reală la suprafața lentilei și
imaginea imaginară, este echivalentă cu raza curburii
suprafeței lentilei.

Figură 3.1 B

108
Figura 3.1 C ilustrează imaginile (reală si imaginară) văzute prin radioscop:
1. Imaginea reala (prima focalizare)
2. Focalizare de filament – intre prima si a doua imagine
3. Imaginea imaginară (a doua focalizare)

Figură 3.1 C

3.1.1 Lentile rigide

a) Măsurarea razei centrale posterioare cu Radioscopul
Lentile sferice rigide permebile la gaz
Pentru a măsura lentilele sferice permeabile la gaz, aceasta trebuie să fie uscată, după ce a fost
hidratată în timpul nopții în soluție de înmuiere.

Figură 3.1.1 a

109
 Lentila este pozitionată în suportul special cu partea concavă în sus. Acest suport este
umplut cu apă, sau soluție salină suficient cât să se formeze o barieră lichidă subțire între
lentilă și suport. Acest lucru ajută la eliminarea imaginii formate pe partea convexă a lentilei.
Pentru a asigura măsurători cât mai precise, suprafața concavă a lentilei, trebuie să fie uscată.
Tiparul în formă de spițe, este focalizat inițial, și setat la zero. Un alt tipar spițe este focalizat
prin rotirea cilindrului. Distanța dintre prima și a doua poziție focală este considerată raza
centrală poterioară și este luată conform valorii afișate.

b) Măsurarea razei centrale anterioare cu Radioscopul

Lentile sferice rigide permeabile la gaz
Este urmată aceeași procedură ca și în cazul măsurării razei centrale posterioare , doar că
lentila este plasată cu partea convexă în sus, în suportul corespunzător. Imaginea virtuală este
afișată înaintea imaginii reale, deci valoarea are semnul opus.

Figură 3.1.1 b

110
c) Măsurarea unei suprafețe Torice cu Radioscopul
Când observăm o imagine virtuală a unei lentile torice, fie niciuna din liniile tiparului spiță nu
sunt focalizate, fie o singură linie este clară. Oricare ar fi cazul, lentila trebuie rotită și/sau
radioscopul trebuie ajustat, până când una dintre linii este foalizată clar.

Figură 3.1.1 c

Figura 3.1.1 c’ este reprezentarea unui tipar spiță real, ce este observabil când una dintre linii
este focusată (135 °) cu o „citire” de 7.05 mm. Linia de la 45° va fi celălalt meridian principal
al suprafeței torice. Practic este aceeași metodă pentru măsurarea razei centrale anterioare.

Figură 3.1.1 c’

111
d) Măsurarea razei periferice poterioară/anterioară cu radioscopul
Diametrul razelor periferice anterioare si posterioare sunt măsurate cu ajutorul Radioscopului
prin simpla înclinare a lentilelor în suportul potrivit. Datorită suprafeței înguste măsurate,
tiparul spiță va afișa o singură linie focalizată clară.

3.1.2 Lentile moi

Când măsurăm lentilele moi, trebuie să luăm în considerare câțiva factori importanți.
 În măsurarea unei celule ude, rezultatul poate fi influențat de indicele pH al apei
sau tonicitatea soluției saline. Lentilele trebuie măsurate in 0.9% soluție salină.
 Majoritatea lentilelor moi trebuie măsurate la temperaturi de 15-25 °C la o
temperatura medie a camerei de 20°C .
Creșterea temperaturii face ca lentilele să se micșoreze. Chaston și Fatt (1981 ,1982)
au demonstrat că o schimbare majoră apare în special la lentilele cu conținut mare de apă,
între intervalul de temperatură 15 - 37°C.

Metode de Măsurare a razei centrale posterioară

Există două metode principale de a măsura raza centrală posterioară a lentilelor moi:
a) Tehnica de scufundare, ce implică măsurarea în soluție salină într-un sistem de
celule ude.
b) Verificarea „pe uscat”, ce necesită ca lentilele moi să fie curățate cu o cârpă
fină și măsurată într-un stadiu semideshidratat. Durata aproximativă a acestui
tip de verificare este de aproximativ un minut, și depinde extrem de mult de
factorii înconjurători precum temperatura ambientală și umiditatea din cameră.
Această metodă este rare ori precisă.

a) Măsurarea razei centrale posterioară a lentilelor moi : Scufundare (Imersie)

Radioscop
Chaston (1977) a măsurat BOZR a lentilelor moi cu ajutorul unui radioscop, utilizând
o celulă udă fabricată din PMMA. Celula a fost construită cu baza din spate neagră și
fabricată special pentru a sta fix pe baza radioscopului.
Parametrii citiți sunt înmulțiți cu indicele refractiv al soluției saline pentru a obține
BOZR. Aceeași procedură este utilizată și în cazul lentilelor RGP.

112
b) Măsurare cu ultrasunete a razei centrale posterioare a lentilelor moi (AMS Optison) :
Scufundare (imersie)
1. Port (1982) a publicat o tehnică de măsurare a BOZR a lentilelor moi prin utilizarea
de unde de sunet cu frecvență înaltă, focalizate printr-un transductor.
2. Lentila este fixată într-un cilindru cu diametru cunoscut. O rază numită CRR este
calculată și va funcționa ca înaltimea „de atarnare”
3. Formula de calcul a BOZR este :
𝑑2 𝑠
CRR= 8𝑠 + 2

Unde :
d = diametrul cilindrului
s = săgeata

c)Măsurarea razei centrale posterioare la lentilele sferice ca funcție a diametrului total

Radioscop
Parelhoff și Weissman (1986) au modificat suportul de lentile al radioscopului lor pentru a
permite verificarea „pe uscat” a lentilelor de contact.
Pentru tehnica lor, suportul este construit cu o platformă ce permite lentilelor să fie măsurate
în interiorul câmpului vizual al radioscopului. Lentila este așezată pe un „nasture” nelustruit
cu diametrul de 11.9 mm. Acest diametru acomodează diametrul zonei optice din spatele
lentilei (BOZD) pentru majoritatea lentilelor de contact.
Lentila este așezata cu partea concavă în sus, apoi grosimea ei este masurată dupa calibrarea
Radioscopului pentru a compensa înalțimea nasturelui/platformei.

113
Lentila este mai apoi întoarsă cu partea concavă în jos pentru a localiza și focaliza în cel mai
înalt punct al acesteia.
BOZR este calculat conform formulei : ℎ = 𝑟 − (𝑟 2 − 𝑦 2 )1/2
Unde : h = adancimea sagittala
r = curbura bazei
y = ½ lungimea coarda (11.9/2)

3.2 Keratometrul
Keratometrul ce este folosit pentru măsurarea curburii corneei, poate de asemenea să
fie utilizat pentru a măsura BOZR a unei lentile de contact prin simpla adăugare a unui
accesoriu special.

Figură 3.2 keratometru

Principiul ketarometrului ( Stone si Phillipe , 1989)

Imaginea obiectului iluminat este reflectată din suprafața frontală a corneei, ce acționează
ca și o oglindă convexă.

114
3.2.1 Lentile rigide

Masurarea BOZR a unei Lentile RGP Sferice

Keratometru
1. Utilizarea keratometrului pentru a măsura lentile RGP, necesită un suport de lentile, și
un atașament cu prismă sau oglindă. Aceasta are funcția de a permite imaginii formată
de suprafața lentilei de contact, să fie reflectată în keratometru.
2. Deoarece keratometrul este conceput să măsoare suprafețe convexe, suprafața
anterioară a lentilei, va fi mai mică decât raza ei adevărată.
3. Modul de utilizare este același cu cel pentru măsurarea corneei.

Figură 3.2.1 a

Tipuri de atașamente pentru keratometre în măsurarea Lentilelor RGP

 Suport de lentilă și o oglindă cu suprafața de argint
 Suport de lentilă cu depresiune
 Prisma de 90° cu spate de aluminiu

Figură 3.2.1 b

115
3.2.2 Lentile moi
Măsurarea BOZR a lentilelor moi sferice
Ketarometru
 O altă modificare a accesoriilor cu prismă sau oglinzi, este fabricarea unei celule ude
pentru lentilele moi.
 BOZR masurată este mai mică decat raza reală și are o eroare de aproximativ 0.03mm.
BOZR poate fi aflată prin înmulțirea valorii măsurate cu indicele de refracție al
soluției saline.
 Procesul de măsurare este același cu cel al măsurării corneei.

Figură 3.2.2 a

Figură 3.2.2 b

116
3.3 Toposcopul
Toposcopul este unul din cele mai vechi instrumente utilizate pentru a examina calitatea și
spatele suprafeței curburii lentilelor RGP. Toposcopul permite măsurarea lentilelor
sferice, torice și asferice. Tiparul spiță generat de către toposcop arată gradul calitativ al
suprafeței lentilei.

Figură 3.3

Teoria toposcopului
 Deșii toposcopul nu se mai produce, principiul Tiparului Moire este încă folosit în
diverse instrumente în prezent.
 Tiparul Moire este format prin proiectarea unui set de linii pe suprafața lentilei,
acestea având diverse direcții de orientare.
 Mărirea (zoom) este ajustată astfel încât tiparul să se alinieze cu indexul central,
observabil în câmpul vizual al toposcopilui. Nivelul de mărire (zoom) este
corespondent cu raza curburii lentilei. Raza de curbură este citită după setarea de
zoom a toposcopului.

3.4 Deflectometrul
Deflectometru bazat pe Tiparul Moire (Brass 2™)
Rotlex Optics Ltd. (1994) a dezvoltat o metodă de analiză computerizată a BOZR folosind
principiul tiparului Moire. Utilizând un Deflectometru bazat pe principiul tiparului Moire
(Brass 2™) pentru a analiza atât calitatea finisajului lentilei, cât și parametrii acesteia.
Caracteristici ale Deflectometrului Tipar Moire
Brass 2 ™ Deflectometru Moire, este în momentul de față cea mai avansată tehnologie
disponibilă pentru verificarea lentilelor de contact. Are urmatoarele calități:

117
 1. Măsoara Lentile RGP si SCL sferice, torice și asferice
2. Are capacitatea de a măsura în diverse zone ale razei de curbură
3. Calitatea optică a suprafeței lentilei, poate fi analizată în amănunt, după modul în care
este afișat tiparul Moire. Imaginea tiparului poate fi salvată în format electronic, pentru
a putea fi vizionată pe un monitor.
4. Asigură o reprezentare grafică a calitații lentilei pe întreaga suprafață a acesteia, și de
asemenea oferă un calificativ, în urma analizei efectuate.

Principiul de funcționare al Deflectometrului bazat pe tipar Moire

1. Tipare Moire sunt formate când două seturi de linii interferează cu o sursă de lumină
colimată ce trece prin lentilă.
2. Forma și orientarea acestui tipar este o funcție a celor două seturi de linii. Sursa de
lumină colimată trece prin lentilă și este distorsionată, cauzând ca imaginea primului
set de linii să apară distorsionată când sosește la al doilea set de linii.

Dispozitiv de verificare a razei (Dispozitiv R-C)

Saver și Kerr (1964) au utilizat principiul Sistemului pentru Lentile Groase, pentru a crea
dispozitivul R-C, al cărui index de refracție este același cu cel al materialului lentilelor.

118
Lentila de contact plutește pe suprafața interfeței lichide ce are același index de refracție cu
cel al lentilei.

Figură 3.4

Teoria ce stă la baza Dispozitivului R-C

 Este fabricat din plastic, cu un index de refracție de 1.49
 Raza de curbură a dispozitivului este mai plată decât marea majoritate a lentilelor
 Lichidul folosit are un index de refracție de 1.49
 Densitarea lichidului este neglijabilă
 Dispozitivul, lichidul și lentilele compun un sistem gros (sau dens) de lentile

Formule de calcul pentru RAZA CENTRALĂ POSTERIOARĂ

𝐹2 (1−𝑛)(1000) [(𝑡1+𝑡2)(1−𝑛)]
𝐹ᵥ = 𝑡1+𝑡2 + 𝐹1 𝑟2 = [ ]+
1− ∗𝐹2 𝐹ᵥ+𝐹1 𝑛
1000

Unde: n = indexul de refracție al sistemului gros ( sau dens) de lentile

F1 = Puterea suprafeței posterioare a lentilei
t1 = Grosimea dispozitivului
t2 = grosimea lentilei de contact (se măsoară cu un dispozitiv special)
F2 = Puterea suprafeței din spatele lentilei (D)
r2 = Raza suprafetei din spate a lentilei (mm)
Fᵥ = Puterea vertex frontală a sistemului gros (dens) de lentile , masurată cu un
Focometru (lensmetru)

119
3.5 Sistem de Topografiere

Figură 3.5

Prin combinarea caracteristicilor Fotokeratoscopului și a unei camere foto incorporate,

imaginile polarizate ale corneei sunt capturate și vizualizate pe un monitor. Un program
special, utilizează algoritmi complecși pentru a analiza imaginile capturate și compune harta
topografică a corneei.
Teoria de la baza Sistemului de topografiere
 Sistemele computerizate de topografiere sau Videokeratoscoapele, au fost evaluate de
catre El Hage și Bacigalupi (1992), ce le considera a fi instrumente utile pentru
măsurarea lentilelor de contact. Spre deosebire de keratometru, videokeratoscopul
localizează puncte în spațiu, astfel nu presupune ca suprafața are o anumită formă.
 Pentru a utiliza acest dispozitiv, este necesar un suport special pentru lentile, acestea
trebuie poziționate în fața și în același plan al suportului pentru cap.

3.6 Metoda Conductivității Electrice

Materialele utilizate la fabricarea SCL sunt hibrofobe și conduc electricitaea. Hamano și
Kawabe (1978) au creat un dispozitiv ce utilizează un ac pentru a transmite un curent electric
către un dispozitiv de citire conectat la suprafața lentilei.

120
Teoria de la baza Dispozitivului Electronic
Un studiu de Hamano si Kawabe (1978) despre un dispozitiv electronic pentru a măsura raza
interioară a lentilelor de contact moi, a demonstrat următoarele:
 Măsurarea BOZR este o funcție dintre diametrele sag și chord
 Raza interioară este determinată de valuarea afișată de cititorul electronic atașat
acului.
 Există indicații, cum că lentilele mai groase sunt mai puțin afectate de vaporizare față
de lentilele subțiri.

3.7 Microsferometrul
Atât microsferometrele manuale, cât și cele electrice, utilizează sonde tactile pentru a atinge
suprafața lentilei poziționate pe inelul de suport. Acest tip de dispozitiv, nu produce rezultate
valide întotdeauna, astfel utilizarea dispozitivului este însoțită de opinii mixte din partea
specialiștilor

.
Figură 4.7

Teoria de la baza Microsferometrului

 Problema majoră a acestui dispozitiv o constituie determinarea momentului exact când
sonda atinge suprafața lentilei. Acuratețea acestei măsurători, depinde mult de
experiența tehnicianului.
 Frost (1973) a comparat o multitudine de metode de măsurare a BOZR cu
Microsferometru. Acesta a întalnit următoarele erori:
- Deformări cauzate de tensiunea suprafeței, în timp ce lentila este poziționată în
suportul în formă de inel
- Deformări cauzate de presiunea exercitată de sondă
121
[Link] lentilei
Verificarea Puterii Lentilei
 Raza de curbură anterioară și posterioară a lentilei
 Grosimea la centru
 Indice de Refracție
Din acești parametri poate fi calculată puterea vertex a lentilei atat posterioară cât și
anterioară a acesteia. Focometrul, cunoscut și ca Lensmetru, măsoară distanța focală a
suprafețelor lentilei cu mare acuratețe.

4.1 Focometru

Figură 4.1 Fococmetrul

Puterea vertex posterioară (back vertex power (BVP))

Focometrul oferă rezultate precise ale BVP între toleranțele :
 ± 0.12 D in ± 10.0 D
 ± 0.25 D peste ±10.0 D

122
4.1.1 Măsurarea BVP a Lentilelor RGP sferice
Procedura standard este următoarea:
 Lentilele sunt curățate și uscate, apoi sunt centrate pe focometru, cu partea concavă în
jos
 Imaginea este focalizată, iar mai apoi măsurătoarea este efectuată
Pot apărea mici erori de măsurare, deoarece focometrul măsoara BVP în planul său vizual,
însă această eroare poate fi diminuată semnificativ prin reducerea nivelului de lumină ce
pătrunde în focometru.

4.1.2 Măsurarea BVP a lentilelor RGP Torice

 Aceeași procedură este urmată și în cazul lentilelor Torice, doar că puterea este
măsurată pe fiecare meridian.
 Cilindrul poate fi derivat din diferența puterilor măsurate în meridiane
 Unele lentile torice pot fi echilibrate prin prismă. Totalul incorporat poate fi măsurat
folosind cercurile concentrice sau alte gradații similare. Acestea sunt de obicei
echivalentul a 1∆

4.1.3 Măsurarea BVP a lentilelor SCL sferice si torice

 SCL sunt măsurate uscate cu focometrul
 Lentila este curățată cu o cârpă fină pentru a îndepărta umezeala în exces
 SCL este centrat în suportul din Focometru, și sunt urmați aceeași pași ca și în
cazul lentilelor RGP
O lentilă moale poate fi masurată și prin imersia lentilei în soluție salină, întro celulă udă.
Deoarece puterea lentilei este măsurată în soluție salină, valuarea obținută, trebuie înmulțită
cu 4 (aproximativ) pentru a fi calculată corespunzător. Yumori si Mandel (1981) au calculat o
serie de factori de corecție mai preciși, în funcție de grosimea lentilei, puterea acesteia, și
adâncimea sagitala. Valorile variază de la 4x pana la 6x factor.

4.1.4 Măsurarea FVP a Lentilelor RGP si SCL

 Este acceași procedură ca și pentru BVP doar că lentila este poziționata cu partea
concavă în sus

123
  Alternativ, rezultatele FVP pot fi convertite in BVP prin simpla verificare a unui tabel
de referință ce conține, grosimea centrului și valori ale zonei optice din anterioare.
Un astfel de tabel poate fi găsit in „Contact Lenses” de Phillips și Stone (1989).

5. Verificarea parametrilor Liniari

5.1 Toleranțe pentru BOZD Bazate pe nivelul de incorporare al tranziției

(nuanțe de culoare)
Cu cât amestecul aplicat pe o lentila RGP este mai substanțial, cu atât distincția dintre
zona optică și periferie este mai puțin vizibilă. Măsurarea BOZD este acceptată între
următoarele toleranțe măsurate:
Fără amestec (no blend) - ±0.10 mm
Ușor (light) - ±0.20 mm
Mediu (medium) - ±0.30 mm
Greu (Heavy) - ±0.40 mm

Figură 5.1

124
5.2 Verificarea dimensiunii totale a lentilelor RGP
Diametrul total (DT) a unei lentile de contact, poate fi măsurat cu o varietate de instrumente.
Cele mai des utilizate in clinici și laboratoare sunt :
1. Lupa 10x
2. V gauge (masurator V)
3. Mărirea proiecției cu raport de mărime

5.2.1 V-Gauge
V-gauge este un dispozitiv simplu și ieftin, disponibil practicanților. Asigură o verificare
satisfăcătoare a diametrului lentilelor, în scopuri clinice. Lentila rigidă este învârtită în canalul
V (unghi de 1.5°), apoi diametrul este citit după gradația milimetrică de pe lateral.

Figură 5.2.1

125
5.2.2 Lupa 10x

Peak™ lupa 10x are gravată pe suprafața de mărire cu o gradație milimetrică. Lentila este
poziționată în interiorul acestei gradații pentu ai afla dimensiunea. Acest dispozitiv, oferă o
metodă practică de verificare a dimensiunilor lentilei precum și a lațimei curburii intermediare
și periferice.

Figură 5.2.2

5.2.3 Mărire a proiecției cu un Micrometru Electronic

Sunt utilizate în laboratoare de cercetare deoarece oferă cele mai precise rezultate posibile
momentan ( de ordinul sutimilor de mm). Măsurarea poate fi realizată în același timp cu
inspecția lentilei. Brass 2™ introdus anterior, are o funcție de măsurare a diametrului lentilei.

5.3 Verificarea lățimii curburii periferice (PCW) a RGP

PCW poate fi măsurat cu majoritatea instrumentelor menționate anterior.
Deșii măsurarea directă poate fi dificilă, aceasta poate fi calculată cu următoarea formulă
pentru lentilele bicurbe:
𝑇𝐷 − 𝐵𝑂𝑍𝐷
𝑃𝐶𝑊 =
2
Unde : PCW = Lățimea curburii periferice
TD = Diametrul total
BOZD = Diametrul central posterior

126
5.4 Verificarea grosimii lentilelor RGP
Verificarea grosimii lentilelor RGP
Măsurarea grosimii lentilei, este necesară pentru a evita eventuale erori. Pentru a asigura
precizia parametrilor notați, este important să menționăm dacă am măsurat grosimea centului
lentilei sau grosimea marginii.
 Grosimea Centrului
Lentila este poziționată, astfel încat axul optic al lentilei este paralel sau coincide cu
suportul dispozitivului de măsurare. Toleranța este de 10% .

Figură 5.4 a

127
 Grosimea Marginii
Lentila este poziționată astfel încat să fie înclinată pe suportul dispozitivului de măsurat.
Acest lucru face ca măsurarea liniară a grosimii sa fie aproximativ coincidentă cu raza
lentilei.

Figură 5.4 b

Aceasta este masurată cu urmatoarele dispozitive:

5.4.1 Aparate de masura a grosimii (ex: ceas comparator)

Înregistrează rezultate cu o precizie de până la o sutime de milimetru. RGP trebuie sa fie
curățate și uscate înainte de mîsurare.

Figură 5.4.1

128
5.4.2 Radioscop
Radioscopul poate măsura doar grosime centrului lentilei. Acest lucru este realizat prin
plasarea lentilei RGP în celula udă fără soluție salină. Razele curburii anterioare și posterioare
sunt măsurate și notate, iar valuarea diferenței dintre punctele focale al tiparelor spiță este
considerată ca fiind grosimea lentilei. Toleranța pentru măsurile cu radioscopul este de
±0.02mm.

5.5 Verificarea Diametrului letilei SCL ( în celula udă)

Instrumentele de verificare pentru SCL sunt următoarele:

Dispozitiv de mărire a proiecției

Precis până la o sutime de milimetru. Această metodă necesită ca lentila sa fie pusă într-o
celulă udă în soluție salină.

Deflectometru Moire
Diametrul lentilei este măsurat într-o celulă udă ce este plasată în suportul aparatului

Lupa 10x cu gradație milimetrică

Lentila este plasată într-o celulă udă. Celula este plasată pe lupa, iar diametrul este măsurat cu
ajutorul gradației.

Dispozitiv de măsurare a grosimii

O varietate de dispozitive sunt disponibile, atât în format electronic, cât și în format de control
al presiunii.
Dispozitivul de verificare electric are un suport sferic, pe care este plasată lentila. Greutatea
presei poate cauza erori de citire pe măsură ce sunt efectuate măsuratori repetate. Astfel, sunt
notate atât valorile „strivite” cât și cele „nestrivite”, iar rezultatele sunt aproximate din aceste
valori.

Radioscop
În 1991, Paramore a publicat o metodă de asurare a centrului SCL cu radioscopul, folosind o
bază de aluminiu.

129
Măsuratorile inițiale, implicau numeroase calibrări și focalizarea pe jumătatea lustruită a
bazei. Lentila este mai apoi centrată cu partea concavă în sus pentru a măsura în același punct
focal pe suprafața anterioară a lentilei. Procesul este repetat și pentru jumătatea nelustruită.
Diferența dintre aceste valori măsurate este considerată ca fiind grosimea centrului lentilei.
Acuratețea acestei tehnici este până la 0.01mm.

5.6 Verificarea profilului Marginii

5.6.1 Verificarea profilului Lentilelor RGP

Pentru a determina calitatea muchiei lentilelor, următoarele forme și profile ar trebuii
observate: Bont, Patrat, Ascutit, Rotunjit
Cele mai des întâlnite forme ale lentilelor sunt afisate în imaginea alăturată. Forma ideală ar
trebuii să fie o muchie rotunjită subțire

Figură 5.6.1

5.6.2 Matrița muchiei

 Profilul muchiei al unei lentile RGP poate fi făcut prin presarea a 1mm din lentila în
plastilina sau material pentru matrițele dentare (La Hood, 1988)
 Părți din matriță sunt tăiate pentru a da profilul corect al muchiei. Acesta este
examinat cu un proiector de mărire sau un stereomicroscop.

Figură 5.6.2

130
Probleme:
 Această tehnică consumă foarte mult timp și necesită experiență
 Segmente ale matriței pot să se deterioreze astfel încât muchia rezultată este
imperfectă.

NOTAȚII:
RGP- lentile rigide permeabile la gaz
SCL- lentile moi
BOZR- raza centrală posterioară
BPCR- raza periferica posterioară
FOZR- raza centrală anterioară
FPCR- raza periferică anterioară
BVP- puterea vertex posterioară
FVP- puterea vertex anterioară
BOZD- diametrul central posterior
PCW- lățimea curburii periferice
TD- diametrul total

131
Bibliografie:

 Pascu Adrian Titi ,Rolul,proiectarea si fabricarea lentilelor

de contact,[Link],Bucuresti,2000.
 IACLE Contact Lens Coure, Module 2: Introduction to Contact Lenses
 Dumitrescu N,Lentile de [Link] de curs,București 2001.
 Dumitrescu N,Optică tehnică,Curs I.P.B,1980
 Dumitescu N,Anatomie oculară;
 Dumitescu N,Optică geometrică;
 Dumitescu N,Tehnologia de adaptare a ochelarilor
 Nicolae Dumitescu,Constantin Daniel Comeagă - Optometrie funcțională
practică,Ed. Printech,București,2005
 [Link]
ochelarilor_curs.pdf
 [Link]

132