Curs 11 AMG

FARMACOLOGIE GENERALĂ

1
AINS-URILE

2
ANTIREUMATICE SPECIFICE

3
 AINS-URI CLASICE

1. Acid acetilsalicilic

4
 2. Diclofenac

3.Indometacina

5
4. Ibuprofen

ANTIREUMATICE SPECIFICE

6
7
 2. MEDICAŢIA OSTEOPOROZEI
Osteoporoza este o afecţiune generală a scheletului caracterizată prin
reducerea sau pierderea rezistenţei oaselor, ca urmare a scăderii masei osoase şi
deteriorării microarhitecturii ţesutului osos, cu creşterea riscului de fracturi. Există
o osteoporoză primară (de involuţie) de tip I postmenopauză şi de tip II datorată
malnutriţiei şi absorbţiei intestinale reduse de calciu, precum şi o osteoporoză
secundară (in hiperparatiroidism, corticoterapie cu durată de peste 3 luni, după
tratatmente cu heparină, anticonvulsivante).
In tratamentul osteoporozei se folosesc următoarele medicamente:
a. inhibitoare ale resorbţiei osoase (antiresorbtive)
b. stimulatoare ale formării osului
MEDICAMENTE ANTIRESORBTIVE
Bifosfonaţii inhibă osteoliza şi determină incetinirea turnoverului osos; inhibă
activitatea resorbtivă a osteoclastelor, fără a afecta osteogeneza.

8
 Se administrează pe stomacul gol (cu cel puţin 30’ inainte de ingerarea
oricărui aliment solid sau lichid, inclusiv apă minerală, cafea). Se indică in
tratatmentul osteoporozei postmenopaută, prevenirea şi tratamentul osteoporozei
induse de glucocorticoizi, osteoporoză de involuţie.
Reprezentanţi: etidronat, pamidronat (Aredia), alendronat (Fosamax),
risedronat, clodronat disodic (Bonefos). Efecte adverse: tulburări digestive (dureri
abdominale, dispesie, gust metalic, diaree, afectarea esofagului - alendronatul
determină chiar eroziuni şi ulceraţii esofagiene). Se contraindică in sarcină, alăptare,
copii, insuficienţă renală severă, hipocalcemie. Alendronatul nu se asociază cu
AINS.
Estroprogestativele - estrogenii reduc activitatea procesului de remodelare
osoasă şi pot frana pierderea accelerată a masei osoase, permiţand o creştere a
conţinutului mineral osos. La menopauză, datorită deficitului de estrogeni creşte
activitatea de remodelare osoasă. Terapia se administrează in primii 3 ani de la
instalarea menopauzei şi se continua minim 5 ani, permiţand menţinerea sau
creşterea masei osoase şi reducerea riscului de fracturi. Efecte adverse: pe termen
scurt (tensiune mamară, sangerări vaginale, edeme, creştere in greutate); pe termen
lung apar complicaţii grave, cum ar fi creşterea riscului cancerului de san, cancer de
endometru, tromboflebite, tromboembolii, litiază biliară, depresie, hipertensiune
arterială. Se contraindică la femeile cu istoric de cancer mamar sau uterin, cu
hemoragii genitale nediagnosticate, cu insuficienţă hepatică severă. Se indică in
osteoporoza postmenopauză ca tratament de primă intenţie. Nu există un tratament
standard. De ex. se poate folosi estradiol sub formă de plasture (Estraderm TTS),
gel (Estreva), dar şi sub formă de comprimate orale sau implante s.c.
Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM) - sunt agenţi
antiosteoclastici utilizaţi pentru profilaxia şi tratamentul osteoporozei din
postmenopauză. Raloxifenul (Evista) este un agonistantagonist al receptorilor
9
pentru estrogeni. Acţionează ca este agonist in ţesutul osos, exercitand efect
antiresorbtiv, precum şi in sistemul cardiovascular, scăzand colesterolul total, LDL;
este antagonist in ţesutul mamar, endometru, reducand riscul de cancer de san şi
uterin. Se dă in doză de 60 mg pe zi in priză unică, in orice moment al zilei, caţiva
ani. Efecte adverse: bufeuri de căldură, crampe gambiere, edeme periferice,
tromboembolism venos. Se contraindică in boala tromboembolică, insuficienţă
hepatică şi renală severă, in caz de imobilizare prelungită in pat. Pentru femeile care
au o dietă săracă in calciu se asigură un aport suplimentar de calciu şi vitamina D.
Calcitonina - este un hormon secretat de celulele parafoliculare din glanda
tiroidă şi in măsură mai mică in timus şi paratiroide. Scade calcemia, inhibă resorbţia
osoasă prin inhibarea activităţii osteoclastelor. Are şi efect analgezic, permiţand
reducerea cantităţii de analgezice la femeile cu osteoporoză postmenopauză, care
prezintă fracturi vertebrale, de asemenea la bolnavii cu metastaze osoase. Este
medicament de a 3-a alegere, datorită costului, după bifosfonaţi şi raloxifen in
tratamentul osteoporozei postmenopauză. Se mai indică in durerea determinată de
fracturile vertebrale recente şi in hipercalcemie.
Preparate: Cibacalcin – calcitonină umană care se dă s.c. sau i.m. de 2-3 ori
pe săptămană şi Miacalcic - calcitonină de somon care se administrează s.c., i.m.,
spray nazal. Efecte adverse: tulburări gastrointestinale (greţuri - se dă un antiemetic);
erupţii urticariforme, toleranţă, uscăciune sau sangerări la nivelul mucoasei nazale.
Se contraindică in caz de hipersensibilitate, sarcină, alăptare.

MEDICAMENTELE CARE STIMULEAZĂ FORMAREA

OSULUI - au drept scop creşterea masei osoase, astfel incat să reducă
risculapariţiei unei fracturi osteoporotice.
Fluorul stimulează selectiv formarea de ţesut osos nou, prin acţiune mitogenă
asupra osteoblastelor şi poate determina creşterea densităţii osoase, dacă se
10
administrează cronic. Are are o fereastră terapeutică ingustă (greaţa, voma,
hemoragiile digestive şi artralgiile impun folosirea unor doze foarte mici).
Dezavantajul iniţial (apariţia osteomalaciei) a fost depăşit prin administrarea
concomitentă a unui supliment de calciu. Intoxicaţia cronică cu fluor determină
fluoroza dentară, osteoscleroza (densitate osoasă crescută prin inlocuirea
hidroxiapatitei cu fluoroapatita), exostoze, calcifierea ligamentelor şi tendoanelor.
Se foloseşte sub formă de fluorură de sodiu, intrand in preparatele: Ossin - drajeuri,
Fluocalcic (care conţine şi calciu) - comprimate efervescente. Fluorul se mai indică
pentru profilaxia cariei dentare, de exemplu prin adăugarea la apa potabilă, folosirea
de soluţii pentru clătirea cavităţii bucale sau paste de dinţi cu fluor.
Ranelatul de stronţiu se caracterizează prin modul de acţiune dublu: creşte
formarea ţesutului osos şi limitează in acelasi timp resorbţia („topirea”) acestuia.
Reduce recidivele fracturilor vertebrale şi apariţia unor leziuni noi.
Alte măsuri: suplimentarea orală a calciului poate scădea incidenţa fracturilor
la varstnici.
Calciul este utilizat sub formă de gluconat, lactat, gluconolactat, glubionat
(gluconat lactobionat), clorură, etc. Absorbţia digestivă a calciului este favorizată de
mediul acid, vitamina D şi C, hidraţii de carbon şi proteine. Absorbţia este scăzută
de alimentele bogate in fosfaţi, oxalaţi, acid fitic şi in diaree. Suplimentarea de calciu
şi vitamină D reduce riscul fracturilor de col femural şi alte tipuri de fracturi la
femeile in varstă.
Vitamina D este implicată in homeostazia calciului şi fosfaţilor, iar la nivel
osos participă la mineralizarea normală a oaselor. Administrată la cei cu osteoporoză
asigură absorbţia intestinală a unei cantităţi de calciu suficiente pentru procesul de
remineralizare şi in plus inhibă secreţia de PTH şi stimularea turnover-ului osos de
către acesta. Preparate: colecalciferol (Vigantoletten - comprimate, Vitamina D3
hidrosolubilă - fiole pentru injecţii), ergocalciferol (Vitamina D2 - soluţie uleioasă
11
buvabilă), alfacalcidol (Alpha D3 - capsule gelatinoase), calcitriol (Rocaltrol-
capsule).
3. MEDICAŢIA ANTIGUTOASĂ

Guta este o afecţiune metabolică caracterizată prin creşterea concentraţiei

serice de acid uric peste 9 mg/100 ml. Se poate manifesta sub formă de crize de gută
acută şi gută cronică. Medicamentele folosite sunt cele active in criză,
uricoinhibitoare şi uricozurice.
Antiinflamatoare specifice şi nespecifice
- specifice: in timpul accesului de gută se pot administra antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), mai ales acelea cu efect puternic antiinflamator, care pot
diminua durerile şi care au şi efect uricozuric: fenilbutazona, ketazona, piroxicamul,
etc.
- nespecifice: colchicina, un alcaloid din Colchicum automnale (branduşa de
toamnă) linişteşte in mod specific accesul de artrită gutoasă, printr-un mecanism
antiinflamator nespecific. Intreruperea cercului vicios care intreţine inflamaţia acută
explică eficacitatea in criza de gută. Toxicitatea colchicinei este mare. Are şi efect
citostatic. Poate provoca greaţă, vomă, diaree, colici, fenomene de gastroenterită
acută, afectarea SNC. In administrare cronică poate deprima hematopoeza.
Uricozuricele sunt o grupă de medicamente folosite in tratamentul cronic al
gutei care favorizează eliminarea urinară a acidului uric. Din această clasă face parte
probenecidul, care in doză mare creşte eliminarea urinară a acidului uric. Se mai
foloseşte şi in hiperuricemii secundare (in leucemii, după tratamente cu citostatice).
De asemenea, se mai utilizează pentru prelungirea efectului penicilinelor, deoarece
inhibă secreţia lor tubulară şi le creşte astfel nivelul plasmatic.
Sulfinpirazona (Anturan) mai are şi proprietăţi antiinflamatoare, analgezice,
este şi un antiagregant plachetar.

12
 Uricoinhibitoarele sunt medicamentele care inhibă sinteza acidului uric. Un
reprezentatnt este alopurinolul (Milurit, Zyloric), care inhibă etapele terminale ale
biosintezei acidului uric. Administrat la bolnavi cu hiperuricemie primară sau
secundară, scade concentraţia acidului uric in sange şi diminuează eliminarea
uraţilor in urină. Este in general bine suportat. In timpul tratamentului este bine să
se ingere cantităţi mai mari de lichide. Ca reacţii adverse pot apare erupţii cutanate,
febră, cefalee, ameţeli.

13