Moara cu noroc, Ioan Slavici

I.S. rămâne in literatura română ardeleanul care a impus în epoca marilor clasici valorile morale tradiţionale,
respectul faţă de istorie, bătrân, faţă de opinia publică. “M.N.C.” este o nuvelă realist-psihologică publicată în
volumul “Novele din popor”. Tema o constituie eforturile cizmarului Ghiţă de a scăpa de sărăcie pt a obţine şi
recunoaşterea socială. Viziunea despre lume în nuvela lui Slavici este profund morală. Relaţia dintre incipit şi final
este simetrică şi circulară.
Titlul nuvelei este ironic, căci spaţiul ostil al morii va avea nevoie spre îmblânzire de un sacrificiu uman. De
asemnea, el este simbolic pentru că termenul de „moară” sugerează ideea unui zbucium interior, iar termenul „noroc”
implică ideea de soartă schimbătoare, de fortuna labilis, de o horă incertă din care nu se ştie cine va câştiga şi cine va
ieşi înfrânt. Acţiunea nuvelei se desfăşoară într-un spaţiu real, transilvan, aproximativ în zona comunei Siria, fapt
indicat de secvenţele descrise la începutul capitolului al doilea: „de la Ineu, drumul de printre păduri şi peste ţarini...”
Timpul desfăşurării acţiunii este a doua jumătate a secolului al XlX-lea, moment al apariţiei şi dezvoltării relaţiilor
capitaliste; iar din perspectiva momentului concret, după Sfântul Gheorghe până la Paşte: „abia trecuseră doar câteva
luni după Sf. Gheorghe.”Evenimentele sunt înlănţuite temporal şi cauzal, fapt care conferă textului veridicitate.
Textul este nuvelă prin compoziţia celor 17 capitole structurate pe un singur plan narativ, centrat pe evoluţia
protagonistului. Incipitul operei poate reprezenta şi prologul nuvelei, din care desprindem mesajul. Vorbele înţelepte
ale bătrânei soacre anticipează parţial deznodământul: “Omul să fie multumit cu sărăcia lui, căci, dacă e vorba, nu
bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.“ Naratorul evidenţiază deja mentalitatea străbună potrivit căreia fericirea
este dată de armonia din familie şi nu de valorile materiale. Creând o societate de tip patriarhal, Slavici ii permite lui
Ghiţă să aibă el ultimul cuvant, pledând pt ambitie şi capacitatea de a schimba sărăcia în prosperitate.
Expozitiunea ne arată cum familia fostului cizmar ia în arendă cârciuma de la MNC şi prosperă. Onomastica
simbolică a hanului şi asezarea lui la o răscruce de drumuri sugerează importanţa deciziilor pe care personajele ajung
să le ia. Intriga o reprezintă intâlnirea protagoniştilor cu Lică Sămădăul, şeful porcarilor din zonă. Carismaticul
personaj se confruntă cu Ghiţă pe care îl supune prin curaj, forţă interioară şi oportunitatea unor afaceri profitabile.
Desfăşurarea actiunii urmăreşte confruntarea celor doi bărbaţi ce va genera numeroase conflicte, fatidice pt
amândoi. Conflictul exterior dintre ambiţiile celor doi îl vor umple de frustrare pe Ghiă. Conflictul interior al
cârciumarului se manifestă între dorinta de a se păstra cinstit şi patima îmbogăţirii rapide. Moral, eroul întâi bănuieşte,
apoi află că porcii dăruiţi cu generozitate de Sămădau sunt furati. Întovărăşirea cu Lică îi provoacă mult zbucium lui
Ghiţă. Se ascunde de soacră şi de nevastă, conştient că ele n-ar fi aprobat cârdăşia lor, neînţelegându-şi bărbatul, Ana se
depărtează de sot şi curând începe să-l dispretuiască pt slăbiciunea în faţa Sămădăului. Optimistul tandru şi deschis cu
ai lui, de odinioară, devine ursuz, mereu mânios şi agresiv cu cei dragi. Transformarea lui Ghiţă sub efectul nociv al
patimii pt bani reprezintă substanţa nuvelei. Naratorul foloseşte vorbe sugestive pt a reda stările protagoniştilor: “se
cutremura, îl scotea din minti, striga“. Epitetele verbelor completează relaţia dintre personaje: “grăi răspicat şi aspru,
înecat de spaimă“.
Punctul culminant îl reprezintă încercarea lui Ghiţă de a-l atrage într-o capcană pe Lică, prin intermediul
jandarmului Pintea, fost tovarăş trădat de Sămădau. Folosindu-se de Ana drept momeală, Ghiţă esuează, sacrificând-o.
Potera îl înconjoară pe sămădau după ieşirea din cârcumă, însă acesta se sinucide spectaculos: îşi zdrobeşte capul de un
stejar.
Deznodamântul este tragic şi pt celelalte personaje care au încălcat legile morale: Ghiţă îşi înjunghie nevasta pt
că n-a reusit să-i reziste lui Lică; pe cârciumar îl impuşcă Răuţ care incendiază moara, locul atâtor fărădelegi. Finalul
este optimist totuşi, căci bătrâna şi cei doi copii supravieţuiesc. Focul purifică locul, iar furtuna spală parcă şi amintirea
păcatelor lor. Tot cuvintele bătrânei subliniază înţelept mesajul nuvelei: “[…] aşa le-a fost data!…“ , de parcă furtuna
ar fi fost cauza sfârşitului lor.
Aşadar, nuvela este realistă prin temă, subiectul şi conflictele inspirate din realitatea socială, prin viziunea
obiectivă asupra lumii, prin complexitatea personajelor şi tipologia lor. Este clasică însă prin mesajul educativ, prin
simetria incipit-final şi pledoaria pt adevăratele valori morale. Planul psihologic constă în folosirea monologului
interior alternând cu stilul direct şi indirect liber şi urmăreşte credibil evoluţia personajului principal.