Profesor :Barascu Amalia

Elev :Macaneata Cristiana Alexandra

Clasa AMG 2 A

FURUNCUL

Furunculul este o foliculita profunda, o infectie a foliculului firului de par. Este aproape intotdeauna
cauzat de infectia cu bacteria Staphylococcus aureus, rezultind o zona tumefiata cutanata
determinata de acumularea de puroi si detritusuri celulare. Mai multe furuncule grupate formeaza
un carbuncul .Majoritatea infectiilor umane sunt cauzate de tulpinile de S. aureus
coagulazo-pozitive, bacterii recunoscute pentru capacitatea lor de a produce
coagulaza, o enzima care coaguleaza singele. Aproape toate organele corpului
pot fi infectate de S. aureus.

Aceste bacterii patologice sunt de obicei prezente pe piele. Factorii de risc care
duc la dezvoltarea furunculului pot cuprinde conditii cutanate, imunodepresie
sau diabet zaharat. Acesti pacienti se afla sub tratament cu antibiotice, sunt
spitalizati, anemici sau diabetici. De asemenea pot prezenta si alte conditii
cutanate sau leziuni inflamatorii similare multiple-furunculoza. (2)

Furunculul  se poate vindeca singur dupa o perioada de prurit si durere

moderata. Mai adesea devine dureros cind puroiul se acumuleaza. De obicei
furunculul trebuie deschis chirurgical si drenat pentru a se vindeca. Pacientul
poate sau nu primi antibiotice, in functie de starea de sanatate

Mecanism fiziopatologic
Organismul poate determina leziunea prin invazia tisulara si producerea de
toxine. Toxinele eliberate pot avea efecte la distanta fata de locul de infectie sau
colonizare.

Invazia tisulara
Secventa evenimentelor care duc la infectie este initiata odata cu starea de
purtator al bacteriilor. Organismul este apoi diseminat cu ajutorul miinilor in locuri
unde poate apare infectia (zone cutanate cu plagi deschise, fisuri, traumatisme
minore)

Marca infectiei stafilococice este abcesul, care consta dintr-un perete de fibrina
inconjurat de tesuturi inflamate cu un centru de puroi care contine organismele si
leucocite. Din acest loc infectat organismul poate fi diseminat hematogen.
Capacitatea de a elabora enzime proteolitice faciliteaza procesul. 

Furunculul sau carbunculul netratat poate determina pneumonie, infectii

osoase sau articulare si infectia valvelor cardiace. La pacientii imunocompromisi
(cei cu cancer care sunt neutropenici), 30% dezvolta complicatii severe
sau septicemie fatala.
Profesor :Barascu Amalia
Elev :Macaneata Cristiana Alexandra
Clasa AMG 2 A

Abces

Abces
colecție de puroi în țesutul corpului; cel mai fecvent tip de infecție, fiind abcesul cutanat, formându-se
în piele

Un abces reprezintă o pungă de puroi care s-a acumulat în

interiorul țesutului corpului.[2]Semnele și simptomele abceselor includ: roșeață,
durere, senzație de căldură și umflare în așa fel încât, în momentul apăsării, zona se
va simți ca și cum ar fi plină de lichid.[2] Zona de roșeață se ocupă, de obicei, o arie
mai mare decât umflătura în sine.[3]Carbuncul și furuncul sunt tipuri de abcese ce au
legătură, de regulă, cu foliculii de păr, carbuncul fiind cel mai mare dintre cele două.[4]

Clasificare
După localizare, abcesele se clasifică în: 

 abcese superficiale: accesibile palpării și vederii, se prezintă că o denivelare roșie,

dureroasă, caldă (poate apărea febra) amplasate la degete, marginea anusului, gât,
șezut, zonă axilară sau pe partea ventrală;
 abcese profunde: mai greu accesibile, diagnosticul este mai dificil și complicațiile sunt
mai grave, pot fi localizate la nivelul ficatului, rinichiului, creierului, plămânului.

După modul lor de constituire și după viteză de evoluție, se pot distinge:

 abcesul cald apare ca o reacție inflamatorie a organismului la dezvoltarea

unor bacterii (stafilococi, streptococi) sau a unei amibe (Entamoeba histolytica), care
poate provocă formarea unui abces în ficat. Bacteria sau microorganismul sunt
vehiculați de circulația sanguină sau limfatică și ajung astfel într-un țesut unde
provoacă infecția. Un alt mod de pătrundere este prin piele, în caz de înțepare sau
rănire. Abcesul cald se formează rapid și se înconjoară frecvent de o membrană, care-l
delimitează; el prezintă toate semnele locale ale unei inflamații (roșeață, căldură,
umflare, durere), cărora li se adaugă semnele generale (febră, frisoane, insomnie) și
adesea adenopatie. Supurarea antrenează o creștere în volum a țesuturilor, o durere
intermitentă, și dacă abcesul este superficial, o fluctuență (deplasarea puroiului la
palpare). Abcesul cald se poate resorbi spontan, se poate închista sau se poate sparge
în țesuturile învecinate (fistulizare).
 abcesul rece este cauzat de bacilul Koch(agentul tuberculozei) sau
de ciupercimicroscopice, are constituire lentă și nu antrenează reacție inflamatorie,
evoluează spre fistulizare. Când este superficial, el lasă să iasă în afară puroi. Când
este profund, se propagă spre os și mușchi, manifestându-se printr-o febră prelungită și
neregulată, alterarea stării generale, pierdere în greutate.
Profesor :Barascu Amalia
Elev :Macaneata Cristiana Alexandra
Clasa AMG 2 A
Cauze
Acestea sunt cauzate, de obicei, de o infecție bacteriană.[5] Adesea, mai multe tipuri de
bacterii sunt cauza unei singure infecții.[3] In Statele Unite ale Americii și în multe alte zone
ale lumii, cea mai comună bacterie prezentă este Stafilococul auriu meticilino-rezistent.
[2] Rareori paraziții pot cauza abcese, iar aceștia sunt mai comuni în țările în curs de
dezvoltare.[6] Diagnosticarea unui abces de piele se face, de obicei, pe baza modului în care
arată și este confirmat prin incizia acestuia.[2] Imagistica cu ultrasunetepoate fi utilă, în cazul
în care diagnosticul nu este clar.[2] La abcesele din jurul anusului, tomografia
computerizată (CT-ul) poate fi importantă pentru a anticipa o infecție mai adâncă.[6]

Tratamentul standard pentru abcesele pielii sau a țesutului moale este reprezentat de
incizie și drenaj.[7] La oamenii care au stare de sănătate generală bună nu există
beneficii în folosirea antibioticelor pentru acest tip de abces.[2] Un număr mic de
dovezi susține neacoperirea cu pansament a cavității ce rămâne descoperită după
drenaj.[2]Închiderea acestei cavități după drenaj, față de lăsarea neacoperită a
acesteia, ar putea crește viteza de vindecare, fără a fi prezent riscul de reapariție a
abcesului.[8] De multe ori, drenajul prin folosirea un ac nu este suficient. [2]

Flegmon

inflamatie acuta sau subacuta a tesutului conjunctiv subcutanat sau profund.

Un flegmon, de origine infectioasa, provoaca distrugerea tesuturilor si
formarea de puroi. El poate ramane difuz si sa continue sa se intinda sau sa se
transforme in abces. tratamentul sau consta in luarea de antibiotice si, in caz
de abces din ablatia sa chirurgicala.

Prezentare generală
Flegmonul este un termen medical care descrie o inflamație a țesutului moale care
se răspândește sub piele sau în interiorul corpului. De obicei este cauzată de o
infecție și produce puroi. Numele flegmon provine de la cuvântul
grecesc phlegmoneadică inflamație sau umflare.
Flegmonul poate afecta organele interne, cum ar fi amigdalele sau apendicele, sau
poate fi sub piele, oriunde de la degete până la picioare. Flegmonul se poate răspândi
rapid. În unele cazuri, flegmonul poate pune viața în pericol
Profesor :Barascu Amalia
Elev :Macaneata Cristiana Alexandra
Clasa AMG 2 A

Flegmon vs. abces

Diferența dintre flegmon și abces este următoarea:

 Un flegmon este nelimitat și poate continua să se răspândească de-a lungul

țesutului conjunctiv și a fibrelor musculare.
 Un abces este închis și limitat la zona infecției.

Abcesul și flegmonul pot fi dificil de diferențiat în unele cazuri. Uneori, flegmonul

rezultă când materialul infectat din interiorul unui abces se desprinde din
autoreconținerea și se răspândește.
De obicei, un abces poate fi drenat de lichidul său infectat. Un flegmon nu poate fi
scurs cu ușurință.

Ce provoacă flegmonul?
Flegmonul este frecvent cauzat de bacterii, cel mai adesea grupa
A streptococ sau Staphylococcus aureus.

 Bacteriile pot intra printr-o zgârietură, o mușcătură de insectă sau o vătămare

pentru a forma un flegmon chiar sub pielea degetului sau picioarelor.
 Bacteriile din gură pot provoca un flegmon oral sau un abces, în special după
operația dentară.
 Bacteriile se pot atașa și la peretele unui organ intern, cum ar fi peretele
stomacului sau apendicele și pot forma flegmonul

 Care sunt simptomele?

 Simptomele flegmonului variază, în funcție de locația și gravitatea infecției.
Dacă nu este tratată, o infecție se poate răspândi la țesutul mai profund și
dezactivează membrul sau zona implicată.

Flegmonul pielii
Flegmonul pielii poate fi:

 roșu
 inflamat
 umflat
 dureros
Profesor :Barascu Amalia
Elev :Macaneata Cristiana Alexandra
Clasa AMG 2 A
 Flegmon și organe interne
 Flegmonul poate afecta orice organ intern. Simptomele variază în funcție de
organul implicat și de anumite bacterii.
 Simptomele generale sunt

 durere
 perturbarea funcției organului

Unele simptome specifice locației pot include:

Tract intestinal
 durere abdominală
 febră
 greaţă
 vărsături