Pacienta $e 

pre%int&
la triajul $pitalului
de boli in'ecioa$e(
ț
pre%ent)nd eritem
migrator( n treimea
medie a coap$ei(
 ȋ 
membrul in'erior dre
pt( $peci'ic muc&tur
ii de c&pu&
ș ș
in'e$tat& cu Borrelia
Burdor'eri( acu%)nd
o $tare
general&alterat&( i e
$te internat& în vede
rea inve$tigaiilor i
ș ț ș
tratamentului *&$u
rarea i notarea 'unciil
or vitale+
ș ț
prelevarea de probe bi
ologice+
te$tare $erologic& EL
I,-(urmat& de te$tare
Immunoblot

Prurit
Pacienta $&.i
p&$tre%e
ș
integritatea pieli
Boala Lyme (borelioza Lyme)
©
Autor: Dr. Necula Adrian
  Patogenie și cauze
 Semne și simptome
 Diagnostic
 Tratament
 Profilaxia cu antibiotice a bolii Lyme

Borelioza Lyme este o boală infecțioasă, produsă de spiroketele Borrelia

burgdorferi, bacterii microaerofile transmise prin mușcătura unei căpușe infectate din
familia Ixodidae, aflată în stadiul de dezvoltare de nimfă sau adult.

În multe cazuri, boala Lyme debutează cu o leziune tegumentară roșiatică, ce apare în

câteva zile de la mușcătură, cu un diametru de minimum 5-6 cm și care se extinde
progresiv. Este vorba de eritemul migrator în ochi de bou, considerat un semn distinctiv
pentru boala Lyme, spre deosebire de celelalte simptome nespecifice, asemănătoare unei
răceli (febră, dureri de cap, dureri musculare).

După producerea infecției, în decurs de câteva săptămâni, patogenii pot disemina către

alte teritorii ale organismului - diseminarea infecției se face pe cale hematogenă (pe calea
sângelui). Astfel, ca urmare a diseminării hematogene, pot apărea noi leziuni la nivelul
tegumentului, leziuni meningeale (meningită), leziuni ale structurilor nervoase centrale sau
ale structurilor nervoase periferice, leziuni la nivel cardiac sau chiar leziuni musculare.

Distribuția geografică a boreliozei Lyme este în strânsă relație cu prezența căpușelor din
familia Ixodidae. De exemplu, în Europa și România, căpușele din specia Ixodes
ricinus transmit boala Lyme, iar în SUA Ixodes pacificus și Ixodes scapularis sunt
vectori pentru această boală.

Mai multe informații despre căpușe, răspândirea lor și alte boli pe care le pot transmite
găsiți pe larg în acest articol.

Majoritatea cazurilor noi de borelioză apar pe parcursul lunilor călduroase ale anului.
Creșterea incidenței acestei boli se corelează cu anumite practici - excursii, drumeții în
păduri și zone cu vegetație în general; camparea în natură.

Borelioza afectează în mod egal adulții și copiii, indiferent de vârsta acestora.

Descriere
Sus

Capusele, insecte din clasa arahnidelor pot supravietui in orice sezon, chiar si in cel
rece, insa dezvoltarea lor si iesirea in spatii deschise are loc mai ales in perioada sezonului
cald, sau mai precis in perioada de caldura si umezeala (dupa o ploaie de vara).
Capusele reprezinta un parazit care traieste pe suprafata pamantului sau pe firul
ierbii, iar in momentul in care se intersecteaza cu un organism pe care il poate parazita
(om, caine, pisica, sau alt animal) se va fixa in special in zona unde exista o temperatura si
mai calda si umezeala mai mare.
Astfel ca aceste capuse se vor fixa in special in zona inghinala, axilara sau in zona cu
pilozitate intensa (mana, picior sau cap) ori in zona cefei daca este acoperita de par si
asadar si cu o temperatura mai ridicata.
Forma, dimensiune, culoare
Sus

Exista o varietate de aproape 600-800 de subtipuri de capuse, din acest motiv

dimensiunile capuselor pot varia de la cativa milimetri 2,3 si pot ajunge pana la 1,2
centimetri.
Dupa alimentatia cu sange de la organismul gazda aceasta va creste considerabil in
dimensiuni.

Culoarea variaza de la una crem, maronie pana la o culoare neagra cenusie, iar forma este
una sferica cu mai multe membre.

Este alcatuita dintr-un corp cu dimensiune mai mare si care se va expanda in timpul
alimentatiei cu sange, mai precis nutrientii din sangele organismului gazda este cel scontat
de alimentatia capusei.
Pe langa corp si membrele de deplasare, capusele au un cap care este esential in procesul
de intepare si alimentatie.

Hranire
Capusele odata fixate pe suprafata tegumentului vor introduce capul in spatiul
subtegumentar si vor incepe alimentatia, care poate dura de la cateva minute si pana la
ore.

Este foarte important ca in aceasta perioada daca este sesizata capusa sa nu fie
smulsa sau sa se incerce pur si simplu indepartarea sa, deoarece ligaturarea intre corp si
cap este una relativ fragila, iar o indepartare defectoasa va produce mentinerea capului in
spatiul subtegumentar in timp ce doar corpul a fost indepartat.
In situatia in care este sesizata aceasta infestare cu capusa, este necesar sa va
deplasati cat mai repede posibil la un cabinet medical sau la spital deoarece aici exista
instrumentarul necesar pentru a se indeparta adecvat capusa, fara a ii rupe capul si a
mentine acolo fractiuni din capusa.
A nu se incerca metodele rudimentare care sunt specificate in folclor precum incercarea de
aplicare a uleiului sau a o serie de substante degresante de tipul vaselinei in incercarea de
indepartare.

A nu se folosi nici o portiune fierbinte (ac incins in foc sau scrum de tigara ori jar) deoarece
desi la prima vedere poate parea ca a fost indepartata capusa, exista riscul mentinerii acolo
a unei fractii din capusa care poate fi foarte daunatoare pe termen imediat si mediu.
Capusele asadar trebuiesc prinse de catre un cadru medical cu o pensa speciala care
va excava dupa toata portiunea sa iar prezentarea la medic sa fie cat mai rapida cu putinta
chiar in situatia in care capusa dupa ce si-a efectuat alimentarea s-a desprins singura,
pentru a se asigura ca nu exista urmari pe termen ulterior.
In special in care vorbim de formarea unui eritem (roseata) puternic la nivelul tegumentului
unde a existat infestarea, sau daca vorbim despre copii ori batrani muscati, sau in cazul
aparitiei unor altor simptome care semnifica inrautatirea starii de sanatate a persoanei
muscate.

Simptomele sunt de o gama variata care urmeaza a fi explicate, dar trebuie tinut cont ca
prin muscatura de capusa se mai pot transmite si o serie de patologii colaterale, cu care
capusa se poate sa fi fost infestata.

Patogenie și cauze
Borelioza Lyme este produsă de către patogenul Borrelia burgdorferi. După ce au penetrat
structurile pielii, spiroketele se răspândesc local și vor produce eritemul migrator. De
asemenea, ele diseminează pe calea sângelui afectând și alte organe. Diseminarea
hematogenă este favorizată de către plasminogenul și urokinaza din sângele gazdei,
substanțe răspunzătoare de activarea plasminei - plasmina este o enzimă implicată în
distrugerea cheagurilor de fibrină, formate atunci când apar leziuni ale vaselor mici și
mijlocii.

Mai mult decât atât, spiroketele au capacitatea de a adera la suprafața

celulelor organismului uman, prin legarea de anumiți receptori de suprafață. Se pare că
spiroketele care produc borelioza Lyme prezintă afinitate pentru celulele de la nivelul
tegumentului, dar și pentru celulele de la nivelul sistemului nervos sau pentru celulele de la
nivelul articulațiilor. În foarte multe situații, ADN-ul bacterian a fost detectat în produsele
biologice prelevate din zonele pentru care patogenii prezintă afinitate - detectarea ADN-ului
bacterian se face cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț, o metodă care permite
amplificarea secvențelor de ADN microbian, chiar și atunci când acestea se găsesc în
cantitate foarte mică. Astfel, a fost demonstrat faptul că patogenii au capacitatea de a
persista în țesuturile gazdei, pe tot parcursul desfășurării bolii respective.

Răspunsul imun al gazdei împotriva acestei infecții este elaborat progresiv. Astfel, după
câteva săptămâni de la inocularea infecției, poate fi constatată o creștere a
imunoglobulinelor serice de clasa IgM, sintetizate specific împotrivă antigenelor bacteriene.
Tot în aceasta perioadă poate fi pusă în evidență și creșterea concentrației complexelor
imune circulante (legătură dintre antigen și anticorp).

Concentrația maximă de anticorpi specifici circulanți este atinsă abia după 21 de zile de

la declanșarea infecției.

Anticorpii de clasa IgG vor apărea în circulație abia după câteva luni de la inocularea
infecției - creșterea titrului acestor anticorpi se corelează cu apariția simptomelor de artrită.
Spiroketele au capacitatea de a stimula puternic producerea de factori proinflamatori -
interleukina beta și factorul alpha de necroza tumorală. La analiza histologică a țesuturilor
infectate, se constată prezența unui infiltrat inflamator format din limfocite și plasmocite; de
asemenea, mai pot fi decelate leziuni locale de vasculită.
Semne și simptome
Boala Lyme se manifestă printr-o serie de simptome, în funcție de stadiul infecției.

Primele semne și simptome (între zilele 3 și 30 de la mușcătură)

Perioada de incubație a boreliozei este de maximum o lună de zile. În acest interval apar de
obicei primele semne și simtome, care din cauză că sunt nespecifice, îngreunează
punerea diagnosticului:
 febră;
 frisoane;
 durere de cap;
 oboseală;
 dureri musculare;
 dureri articulare;
 inflamarea ganglionilor limfatici.

Dificultatea identificării bolii derivă și din faptul că nu toate persoanele sunt conștiente de
faptul că au fost mușcate de o căpușă. Acestea au dimensiuni foarte mici și pot trece
neobservate, mai ales cele în stadiul de nimfă, de mărimea unor boabe de mac.

Un alt semn care apare în această perioadă este eritemul migrator. Leziunea are inițial un
aspect macular sau papular; ulterior, aceasta se va extinde progresiv și va căpăta un
aspect inelar, de dimensiuni apreciabile (diametrul poate ajunge până la 30 cm), având
marginea externă de culoare roșiatică. Eritemul nu produce prurit sau durere și este cald la
atingere. Acesta trebuie diferențiat de

Eritemul migrator nu apare în toate cazurile, iar statisticile privind numărul pacienților la
care apare sunt diferite. De exemplu, CDC (Centers for Disease Control and
Prevention) indică o incidență de 70-80%, în timp ce ECDC (European Centre for Disease
Prevention and Control) menționează o prezență a acestei leziuni în 60-90% dintre cazuri.
 

Simptomele din stadiul infecției diseminate

În lipsa tratamentului, infecția diseminează către alte organe, pe cale hematogenă. În
această etapă apar leziuni inelare secundare ale pielii, care seamănă mult cu leziunile de
debut. Alte simptome prezente la acești pacienți:
 dureri severe la nivelul extremității cefalice (cefalee);
 redoare a cefei;
 febră;
 frisoane;
 dureri musculare cu caracter migrator;
 dureri articulare;
 fatigabilitate;
episoade de amețeală;
 nevralgii;
 stare generală alterată.

Mult mai rar, pot apărea următoarele manifestări patologice:

  adenopatie generalizată (mărirea de volum a stațiilor
ganglionare satelite);
 mărirea de volum a splinei (splenomegalie);
 hepatita (inflamație a ficatului, de diferite etiologii);
 congestie orofaringiană (gât rosu și inflamat);
 tuse seacă (fără expectorație);
 conjunctivita (inflamatia membranei conjuctivale de la nivelul
globului ocular);
 mărirea de volum a testiculelor.

Notăm faptul că semnele și simptomele din perioada precoce a bolii au cel mai adesea un
caracter intermitent și schimbător. Fatigabilitatea și letargia se numără printre semnele
constante de boală. La pacienții care primesc tratament, semnele și simptomele precoce se
vor ameliora în decurs de câteva săptămâni.

În unele cazuri de borelioză, semnele de iritație meningeală se pot manifesta timpuriu,

asociindu-se cu prezența și evoluția eritemului marginal; cu toate acestea, semnele
meningeale nu au putut fi corelate cu anumite modificări ale celularității lichidului
cefalorahidian sau cu prezența anumitor semne neurologice obiective. Dacă nu se instituie
un tratament adecvat, după câteva săptămâni sau luni de evoluție a bolii, mai puțin de o
cincime dintre pacienți vor dezvoltă semne evidente de afectare neurologică - meningită,
semne de nevrită cranială, semne de paralizie facială bilaterală, semne de radiculopatie
motorie, semne de radiculopatie senzorială, mononevrite sau semne de mielită.

În cele mai multe cazuri, tipic, pacientul prezintă simptome de afectare meningeală, însoțite
de semne evidente de paralizie facială și semne de radiculoneuropatie periferică. În astfel
de cazuri, celularitatea lichidului cefalorahidian este modificată (pleiocitoza = un număr mai
mare de celule ale sistemului imunitar, decât în mod obișnuit - limfocite), cantitatea de
proteine de la acest nivel este și ea crescută, în timp ce concentrația de glucoză se
păstrează în limite normale. Durerea radiculară apare prima, apoi survine modificarea
celularității lichidului cefalorahidian; semnele de meningită și encefalită pot fi absente;
semnele acute neurologice vor apărea în câteva luni de la inocularea infecției, ulterior,
boala neurologică cronicizându-se.

Tot în decurs de câteva luni de la declanșarea infecției, mai puțin de o zecime dintre
pacienți dezvoltă semne de afectare cardiacă: bloc atrioventricular gradul I, bloc
atrioventricular cu perioade Wenckebach, bloc atrioventricular complet.

În unele cazuri, afectarea cardiacă poate îmbrăca un caracter difuz - modificări subtile ale
electrocardiogramei (EKG), disfuncție ventriculară stângă sau chiar cardiomegalie și
pericardită. Semnele de afectarea cardiacă se desfășoară doar în decurs de câteva
săptămâni, după care vor dispărea, însă pot recidiva. În literatura medicală de specialitate a
fost raportat un caz de borelioza care s-a complicat cu cardiomiopatie cronică.

În stadiul de infecție diseminată a boreliozei frecvent se pot manifesta și durerile musculo-

scheletale. Este vorba mai ales de o durere articulară cu caracter migrator, care nu este
însoțită de mărirea de volum a articulației. Durerile mai pot apărea și la nivelul tendoanelor,
mușchilor sau oaselor. Atunci când apare, durerea musculo-scheletala durează de obicei
câteva ore sau se poate prelungi chiar și câteva zile.

Simptome din stadiul infecției persistente

Dacă în decurs de câteva luni de la debutul infecției nu se instituie un tratament eficient,
mai mult de jumătate dintre pacienți vor dezvolta semne evidente de artrită. În mod tipic,
apar atacuri intermitente de artrită, ce afectează mai ales articulațiile mari - în special a
genunchiului. Durerea articulară se manifestă pe perioada câtorva săptămâni sau luni de
zile. Articulațiile mici pot fi și ele afectate, mai ales în timpul atacurilor precoce de artrită. La
un număr considerabil dintre acești pacienți afectarea articulațiilor se cronicizează,
conducând în final la distrucții cartilaginoase și osoase - pacienții la care pot apărea
distrucțiile osoase și cartilaginoase, prezintă anumite particularități ale complexului major de
histocompatibilitate (alelele HLA-DR4).

Pacienții cu afectare articulară prezintă în medie un număr de 25.000 lecucocite pe fiecare

milimetru cub de lichid articular, majoritatea acestor leucocite fiind polimorfonucleare
neutrofile. Informațiile de laborator indică negativarea testelor de detecție a factorului
reumatoid și a anticorpilor antinucleari. Analizele anatomopatologice ale fragmentelor de
țesut de la nivelul sinovialei indică prezența depozitelor de fibrină, hipertrofie viloasă,
proliferare vasculară și prezența unui infiltrat inflamator masiv, cu limfocite și plasmocite.

Afectarea neurologică cronică se poate instala mult mai rar, după o perioadă mai
îndelungată de la inocularea infecției. De obicei, afectarea neurologică cronică survine în
urma unor lungi perioade de infecție latentă (este vorba de luni de zile):
 encefalopatie cu semne neurologice minime însoțită de
tulburări de memorie;
 tulburări de dispoziție sau tulburări ale somnului;
 polineuropatia axonală, manifestată sub forma paresteziilor
distale (amorțeli) sau sub forma durerilor cu origine la nivelul
rădăcinilor nervilor spinali.

În cazul acestor pacienți, analizele lichidului cefalorahidian pot fi în limite normale, însă
examenele neurologice vor releva cel mai adesea prezența tulburărilor de memorie.

Cronicizarea bolii Lyme este un subiect controversat în lumea medicală. De

exemplu, IDSA (Infectious Diseases Society of America) nu recunoaște boala Lyme
cronică, ci vorbește de un „sindrom post-Lyme” care nu răspunde la tratamentul cu
antibiotice.

Diagnostic
Pentru diagnosticarea bolii Lyme este necesară recunoașterea tabloului clinic
caracteristic, precum și obținerea unor rezultate serologice pozitive. Rezultatele serologice
sunt cel mai adesea negative dacă se testează în primele săptămâni de evoluție a infecției.
Ulterior, dacă infecția este prezentă, testele serologice se pozitivează, datorită apariției în
circulație a anticorpilor specifici îndreptați împotrivă patogenilor care determină borelioza
Lyme. Testările serologice nu pot fi utilizate pentru a diferenția între forma de infecție activă
și forma de infecție inactivă, deoarece pacienții care s-au îmbolnăvit cândva de borelioza
Lyme vor rămâne sereopozitivi pe o perioada de mai mulți ani, chiar dacă aceștia au
beneficiat de un tratament adecvat cu antibiotice.

De asemenea, pozitivarea testărilor serologice poate apărea și în cazul infecțiilor

asimptomatice; toate aceste elemente reprezintă factori de confuzie diagnostică, atunci
când pacientul dezvoltă o alta infecție care se suprapune peste borelioza Lyme. Există și
cazuri în care testările serologice sunt negative - pacienți cu simptome de afectare
articulară și neurologică care au primit un tratament insuficient cu antibiotice. De reținut că
formele de boala Lyme seronegative (anticorpii specifici nu pot fi decelați în plasma
sanguină) evoluează în general sub o formă mai puțin severă, atenuată am putea spune.

Pentru diagnosticarea serologică a bolii Lyme sunt utilizate următoarele tehnici de laborator:
 tehnica ELISA;
 tehnică Western Blotting.

În primele luni de evoluție a bolii poate fi decelat nivelul anticorpilor de clasa IgM și clasa
IgG, specifici pentru spirokete. Însă mai mult de jumătate dintre indivizii bolnavi vor
prezentă un răspuns specific imun, abia în perioada de convalescentă a infecției. După
finalizarea perioadei de convalescență, majoritatea bolnavilor vor continua să prezinte un
răspuns serologic pozitiv, prin sinteza de anticorpi de clasa IgG.

Pentru că testările serologice nu ajută la diferențierea infecției active de cea inactivă, în

prezent sunt dezvoltate o serie de teste care să permită decelarea directă a spiroketelor.
Cel mai adesea, patogenii pot fi cultivați pe medii artificiale de laborator, dacă se realizează
prelevate de la nivelul leziunilor cutanate. În cazurile de boala însoțite de artrită, ADN-ul
bacterian poate fi pus în evidență cu ajutorul metodelor de polimerizare în lanț - metode ce
permit amplificarea secvențelor de ADN microbian, care ulterior vor fi supuse analizelor de
laborator.

ADN-ul bacterian poate fi detectat în probele de lichid sinovial prelevate de la pacienții cu

artrita, secundară boreliozei Lyme. Mult mai dificilă este detectarea ADN-ului spiroketal în
lichidul cefalorahidian prelevat de la pacienții care sufereau de neuroborelioză. Încă nu
există date certe de laborator care să susțină importanța și rolul detectării ADN-ului
bacterian, în probele de sânge sau urina, prelevate de la pacienții cu borelioza Lyme.

Pentru realizarea diagnosticului diferențial al bolii Lyme, va fi luat în considerare sindromul

de astenie cronică sau fibromialgia. Diagnosticul diferențial este dificil, deoarece nu
foarte mulți pacienți dezvoltă dureri cronice sau un sindrom de astenie cronică. În cazul
sindromului de astenie cronică, simptomatologia capătă un aspect generalizat - oboseala
accentuată, cefalee severă, dureri musculare și osoase cu caracter difuz, dureri articulare,
ankiloza articulară, tulburări ale somnului și tulburări de concentrare. Spre deosebire de
pacienții cu boala Lyme, cei cu sindrom de astenie cronică nu vor prezenta semne
sugestive pentru o inflamație articulară. În cazul lor, examenul neurologic poate fi normal și
cel mai adesea prezintă semne de anxietate și stări de depresie - manifestări care lipsesc în
cazul pacienților cu afectare neurologică, secundară infecției cu spirokete.

Tratament
Pentru tratamentul boreliozei Lyme pot fi utilizate antibiotice cu administrare orală. În cazul
în care boala se complică neurologic, este nevoie de administrarea intravenoasă a
antibioticelor. În stadiile incipiente de boală putem administra 100 mg doxicilină, de două ori
pe zi - aceasta schema terapeutică s-a dovedit eficientă pentru pacienții de sex masculin,
dar și pentru femeile care nu sunt însărcinate - doxicilina este eficientă inclusiv în
combaterea ehrlichiozei granulocitare umane, boala transmisă prin intermediul acelorași
căpușe care produc inocularea spiroketelor din boala Lyme.

În cazul în care tratamentul cu doxicilina nu este eficient, se pot utiliza următoarele

chimioterapice: amoxicilina - 500 mg de trei ori pe zi, axetil cefuroxima - 500 mg de două ori
pe zi sau eritromicina -250 mg, de patru ori pe zi. În cazul copiilor, se poate utiliza
amoxicilina, în doza de 50 mg / kg corp / 24 ore, administrată în doze partajate. Dacă
pacientul copil este alergic la penicilină, se poate utiliza pentru terapie axetil cefuroxima sau
eritromicina. Dacă infecția este localizată doar la nivelul tegumentului, este suficentă o
schemă terapeutică aplicată timp de zece zile.

Tratamentul se poate prelungi chiar și pe o perioadă de patru săptămâni, pentru pacienții cu

infecție spiroketală diseminată. Reacția de tip Jarisch-Herxheimer apare de obicei în
decursul primelor 24 de ore de la inițierea tratamentului cu antibiotice și afectează mai puțin
de o cincime dintre pacienții cu boala Lyme. Reacția Jarisch-Herxheimer - reacție care
poate apărea atunci când este inițiat un tratament cu antibiotice, pentru o boala infecțioasă
sau parazitară, cauzată de distrugerea agenților patogeni și fenomenelor toxice și
imunologice, care acompaniază procesul de distrugere bacteriană sau parazitară.

Artrita secundară boreliozei Lyme poate fi și ea tratată cu ajutorul antibioticelor enumerate

mai sus, însă terapia va fi de mai lungă durata - 30/60 de zile de tratament, aceasta
deoarece răspunsul la tratament se instalează cel mai adesea lent-progresiv. Există și un
mic procentaj de pacienți (mai ales cei cu alelele complexului de histocompatibilitate, HLA-
DR3) care nu vor răspunde pozitiv atunci când se aplică terapia cu aceste chimioterapice -
în astfel de situații, putem recurge la terapia cu agenți antiinflamatori.

Tratamentul cu antibiotice este necesar în majoritatea cazurilor de boală care vor genera
complicații neurologice - ceftriaxona administrată intravenos, în doza de 2 grame / 24 de
ore, timp de 30 de zile sau penicilina G, administrată intravenos, în doza de 20 milioane UI /
24 de ore, timp de 30 zile sau cefotaxima, administrata intravenos, în doza de 2 grame, de
trei ori / 24 de ore, timp de 30 de zile.

De asemenea, tratamentul intravenos și monitorizarea intensivă sunt necesare pentru

pacienții cu tulburări cardiace, secundare infecțiilor spiroketale. Antibioticele sunt eficiente
în cazul pacienților cu bloc atrioventricular sever sau în cazul celor care suferă de
insuficiență cardiacă congestivă. Dacă în 24 de ore de la inițierea terapiei cu antibiotice nu
se obțin rezultate clinice favorabile, se poate recurge la tratamentul cu glucocorticoizi.

Pacienții asimptomatici pot beneficia de pe urma antibioticelor administrate pe cale orală.

Boala Lyme prezintă un risc scăzut de transmitere transplacentară. În cazul gravidelor, pot
fi utilizate schemele terapeutice enunțate în acest capitol.

În cazul apariției recăderilor, după un prim regim terapeutic, se procedează la instituirea

unui nou regim de tratament. Din nefericire, tratamentul cu antibiotice nu pare să prezinte
avantaje, în cazurile în care boala Lyme va fi urmată de apariția unui sindrom de astenie
cronică.

Profilaxia cu antibiotice a bolii Lyme

Profilaxia pentru borelioza Lyme nu este indicată de rutină, totuși, în zonele considerate
endemice pentru boala Lyme se recomandă administrarea de antibiotice. Nu există însă un
protocol standard privind profilaxia bolii Lyme după mușcătura de căpușă. Unii medici
recomandă o doză unică de 200 mg de doxicilină (în primele 72 de ore de la mușcătură,
când nu există contraindicație pentru acest antibiotic, căpușa să fi fost atașată timp de 36
de ore și să aparțină speciei care transmite boala Lyme, iar zona este endemică). Alți
medici recomandă doxiciclină, amoxicilină sau ceftriaxonă timp de 10, 14, 21, 30 de zile.

Mai multe informații despre opiniile diferite privind profilaxia bolii Lyme după mușcătura
de căpușă găsiți aici.

Când boala este instalată, pentru obținerea unor rezultate clinice favorabile, se recomandă
ca terapia să fie inițiată cât mai precoce. Efectul întârzierii în aplicarea tratamentului cu
antibiotice duce la prelungirea excesivă a perioadei de convalescență. Din fericire,
recuperarea completă poate fi obținută în majoritatea cazurilor de boala Lyme.
 

Data actualizare: 15-06-2016 | creare: 25-05-2010 | Vizite: 93186

Bibliografie
Lyme Borreliosis (Lyme disease), link: http://www.who.int/ith/diseases/lyme/en/
Signs and Symptoms of Untreated Lyme Disease,
link: http://www.cdc.gov/lyme/signs_symptoms/index.html
Harisson, Principiile medicine interne, Vol. I si II, Ed. Teora, 2002
E. Miftode, Boli Infectioase, Ed. Junimea, 2008
V. Rusu, Dictionar Medical, Ed. Medicala, 2001
E. Bottone, Atlas of Clinica Microbilogy of infectious Diseases, Ed. Informa Healthcare,
2006
W.R. Jarvis, Bennett and Brachman’s Hospital Infections, Ed. Lippincott Williams
Wilkins, 2008
D. Schlossberg, Clinical Infectious Disease, Ed. Cambridge University Press, 2008
Dessain, Scott K , Human Antibody Therapeutics For Viral Disease, Ed. Springer Verlag,
2008
John G. Bartlett, The Johns Hopkins ABX Guide – Diagnosis and Tratment of Infectious
Diseases, Ed. Jones and Bartlett, 2010
John W. Wilson , Mayo Clinic Antimicrobial Therapy – Quick Guide, Ed. Informa
Healthcare, 2008

©
 Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția
drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și
parțială, este interzisă!

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte
medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
 
 Lyme- borelioza!!! Este cineva bolnav?
 Lyme.Borrelia
 Borelioza?? Dar testul Elisa negativ??
 In urma cu 4 ani am fost muscata de capusa
 Despre boala lyme
 Capușă la fetița de trei ani jumatate
 Nelamuriri analiza WB Borellia IgG
 Endometrioza, Tiroida autoimuna, Boala LYME.(imunitate
scazuta)
 Interpretare analize boala Lyme
intră pe forum

Căutați o afecțiune:

Citiți mai multe despre:

 Borelioza Lyme
 Boala Lyme
 Muscatura de capusa
ROmedic pe Facebook
Informații interesante zilnic. Urmăriți-ne!

SUFERITI DE O BOALA INFECTIOASA?ROmedic va prezinta cabinete si clinici particulare ce ofera servicii medicale
pentru tratarea bolilor infectioase.Cabinete medicale Boli infectioaseadauga un cabinet de boli infectioase

Vânzări produse medicale:

Peste 40.000 de oferte de produse, echipamente și aparatură medicală, oferite de cele
peste 2000 de firme medicale partenere, sunt actualizate zilnic pe ROmedic - cea mai mare
piață medicală online din Romania. Acum ai de unde alege!Caută produse și aparatură
medicalăPromovează produse medicale
  
  Sănătate
 Boli
 Forum
 Noutăți
 Servicii
 Produse
 Catalog
 Activ
 +Altele
  
  
Copyright © 2003-2022: ROmedic | Ghid de sănătate & bibliotecă medicală online.
Timp generare pagina: 0.009 sec.
Info consumator: 0800.080.999, ANPC Termeni și condiții Acord de confidențialitate Despre utilizarea
Cookies Newsletter

 
 
 
 
 

Accept cookiesInformare Cookies

,e e'ectuea%& toaleta
local& i $e badijonea
%& tegumentul la
ș
nivelul eritemului mig
rator cu -lcool 
mentolat 1 /( 
laindicaia medicului
Borelioza de capuse – Boala Lyme
     Este o zoonoza – boala produsa prin transmitere la om, de la animale, insecte. Reprezinta o
infectie cu caracter generalizat (sistemic). Din punct de vedere clinic, este caracterizata de aparitia
initial a manifestarilor cutanate (la nivelul pielii), acrodermatita (dermita extremitatilor), ulterior apar
manifestari neurologice, articulare, ocular, cardiace. Este caracterizata de evolutia indelungata, cu
simptomatologie polimorfa (variata), care se intinde pe saptamani, luni, cel mai des ani indelungati.

Navigare usoara
1. Generalitati
2. De cine este produsa borelioza?
3. Cum se manifesta borelioza
4. Cand trebuie sa mergem la medic?
5. Ce putem face acasa?
6. Informatii despre tratamentul boreliozei
7. Prognostic
8. Complicatiile boreliozei
De cine este produsa borelioza?
     Afectiunea este produsa de Borrelia Burgdorferi, o spirocheta – bacterie gram negativa,
spiralata. Este transmisa la om de capusele din genul Ixodes.
Scurt istoric
     Boala Lyme a fost descrisa pentru prima data, in anul 1910, in Suedia. de catre Afzelius sub
denumirea de erythema chronicum migrans. Intre 1975-1976, in localitatea Lyme din SUA, apar
un numar mare de afectari articulare la copiii din comunitate, aparute dupa 1 luna de un eritem inelar
recidivant, de tipul eritem migrant (leziune circulara, in cocarda, aparuta dupa muscatura de capusa,
pe piele). In anul 1982, Burgdorfer, tot in SUA, identifica agentul patogen al bolii, in capusa
infectata din genul Ixodes, prin evidentierea unei spirochete din genul Borrelia.

  Cum se manifesta boala?

     Perioada preferentiala de aparitie  -Boala apare in special, vara si toamna
     Rezervorul de germeni – rozatoare, caprioare, cerbi, precum si din capusele din genul Ixodes,
prin intermediul carora se mentine ciclul spirochetei in natura.
     Transmiterea la om se face prin capusele Ixodes infectate, prin animale “capusate”!
    Borelioza nu se transmite de la om la om.
     Factori de risc – muncitori forestieri, padurari, silvicultori, vanatori, veterinari, excursionisti, fara
haine de protectie, agricultori
     Incubatie – perioada care se scurge de la muscatura capusei, poate varia de la 7 zile, cu variatii 3-
30 zile.
 

     Stadializare:
a. stadializarea veche:
 boala localizata
 dupa 10 saptamani – afectare neurologica, articulara, oftalmologica, psihiatrica, cardio-vasculara
 infectie cronica – dupa luni sau ani de la disparitia leziunii initiale.  
 

b. Stadializare noua:
 Boala Lyme precoce: sub 1 an de la infectare
 Boala Lyme tardiva: peste 1 an de la infectare
     Exista forme localizate (o manifestare, limitata zonal sau la un organ, aparat), forme
diseminate (cu mai multe manifestari)
     Ex: afectarea sistemului nervos central = neuroborelioza

1. Debut – forma localizata

a) manifestari cutanate: in jurul muscaturii capusei (papule), apare o roseata. Eritemul (roseata) se
intinde periferic, sub forma inelara. Eritemul este initial rosu viu, la margini, in timp ce zona central
se clarifica partial. Uneori, centrul se poate indura (intari). Poate fi insotit de prurit (mancarimi) si
dureri locale.
 
b) manifestari generale: febra, frisoane, cefalee, oboseala, fotofobie (frica de lumina, lumina
putrnica deranjeaza in mod neplacut pacientul), artralgii (dureri articulare) adenopatii (marirea
ganglionilor), manifestari digestive-greturi, lipsa apetitului, hepatomegalie (cresterea in dimensiuni a
ficatului), manifestari respiratorii-tuse, dureri toracice.
 

2. Perioada de stare – dupa aprox 10 sapt

a) manifestari cardiace: afectare cardiaca de tip miocardita (afectare de tip inflamator a miocardului
= muschiului inimii) cu modificari in traseul EKG, pericardita (inflamatie a pericardului).
 

b) manifestari neurologice: meningita (inflamatia meningelui), encefalita (inflamatia encefalului),

afectari de nervi cranieni (fiind afectata functia pe care respectivul nerv o coordoneaza). Ex.
afectarea vederii in diferite grade.
 

3. Stadiul sistemic – infectie cronica, dupa luni sau ani

     Toate manifestarile descrise, in plus manifestari articulare: dureri articulare, cu caracter migrator,
care pot afecta o articulatie sau mai multe articulatii. Durerile articulare pot avea caracter migrator –
afecteaza genunchi, glezna, cot, extremitati.

     Neuroborelioza – tulburari de somn, tulburari de memorie, tulburari de comportament si

relationare cu mediul (exsindrom depresiv), tulburari de vedere, auz, tulburari de mers, in fazele
tardive si netratate ale afectiunii, care pot fi invalidante, fara un tratament corect si complet.
Atentie!
     Nu toate muscaturile de capusa infecteaza, dar toate muscaturile de capusa se considera ca au
potential infectant! (se considera ca ar putea transmite boala!)

In concluzie!
 Dupa constatarea unei muscaturi de capusa, va recomandam sa va prezentati la medic!
 Nu interveniti la locul muscaturii, pentru indepartarea capusei, cu metode asa-zis “traditionale”- strivirea
capuselor, ardere cu foc, smulgere, etc, pentru ca puteti face mai mult rau pacientului, decat bine!
 Nu se pune gaz, dizolvant de unghii, pe locul muscaturii!
 

Ajutati medicul sa puna diagnosticul corect!

     Este important:

 sa va reamintiti si sa povestiti contextul in care s-a produs muscatura (padure, zone verzi), sa descrieti
corect leziunea, eventual, prezenta sau nu a capusei la locul muscaturii/leziunii.
 notati: cat timp a trecut de la muscatura, ati indepartat sau nu capusa, daca s-au administrat medicamente,
daca ati contactat un serviciu medical.
     Aceste date vor ajuta medicul dvs., sa stabileasca o conduita cat mai corecta pentru
protejarea starii dvs de sanatate.

     Un diagnostic corect se pune pe baza:

– anamnezei (relatarea pacientului sau apartinatorilor despre contextul in care a avut loc evenimentul,
precum si date asupra evolutiei din acel mament si pana la prezentarea intr-un serviciu medical)

– examenului clinic

– examinari paraclinice

     Este o afectiune polimorfa/cu multe fete, care necesita frecvent consult interdisciplinar-
infectioase, dermatologie, reumatologie, cardiologie, neurologie, oftalmologie, psihiatrie.

Reguli pentru persoana care va

ajuta pacientul:
     Protejati-va, utilizand manusi de protectie (lichidul pe care il elimina capusa prin strivire are
potential infectant). Pasi de urmat (este de preferat ca aceste manevre sa fie efectuate de catre
personal antrenat medico-chirurgical):
 – Dezinfectati zona afectata.
 – Utilizati o pensa curba, netaioasa, aplicata cat mai aproape de piele.
 – Trageti cu presiune constanta, fara rasucire.
 – Extrageti capusa.
 – Dezinfectati locul muscaturii.
 – Este indicata – administrarea de antibiotic 10 zile (va fi contactat medicul, pentru a se stabili ce antibiotic,
ce doze, cat timp se administreaza!).
 

     Supraveghere timp de 1 luna a zonei in care s-a produs muscatura, pentru a sesiza aparitia de
modificari ale pielii la acest nivel – poate aparea roseata/eritem, cu aspect tipic “in cocarda”- cu
centrul mai palid, si “cercuri” succesive fine spre periferie sau pot aparea zone eritematoase atipice
(zona roz-rosie cu forma diferita de cea descrisa mai sus, situate in zona in care a fost muscatura).

     Tratamentul se initiaza de catre medic si este de dorit ca in perioada urmatoare unei muscaturi de
capusa,  pacientul sa fie supravegheat, prin teste de laborator care pot evidentia, prezenta sau absenta
infectiei, care se vor repeat la un interval fixat de medic, pentru a se urmari eventualele valori de
laborator in crestere (pot demonstra evolutia bolii).

 
De retinut!
     In conditiile in care sunteti intr-o zona izolata, fara posibilitatea de a ajunge intr-un serviciu
medical specializat, puteti recurge la o varianta de indepartare a capusei, care tine de medicina
traditionala si de elementarele: simplitate si bunul simt traditional al romanului – aplicati fara teama,
untura de porc, gasca sau ulei pe toata suprafata pe care este capusa, acoperind bine marginile, astfel,
incat sa nu mai primeasca aer. Dupa cateva minute se va desprinde singura, pentru ca neavand aer,
este nevoita sa scoata capul din pielea intepata. O puteti indeparta cu grija (si protejandu-va
maiinile!) si apoi dezinfectati locul muscaturii cu alcool, sapun concentrat sau orice alt dezinfectant
pe care il aveti la indemana.

     Nu se rezolva complet problema, dar se indeparteaza rezervorul de infectie si cu cat capusa este in
contact, mai scurt cu gazda, cu atat se reduc sansele de imbolnavire ale individului.

Nu uitati!!
    Este obligatorie administrarea profilactica a antibioticului (uzual cefalosporine, doxiciclina, dar
este bine ca indicatia dozele, durata, ritmul de administrare, sa fie stabilite de catre medicul dvs. ,in
functie de varsta, starea dvs de sanatate anterioara, deci se individualizeaza!), in general pentru o
perioada de 10 zile, mai ales atunci, cand contactul a fost sigur si ati identificat intr-adevar o capusa,
la locul muscaturii!

Prognostic in boala Lyme

     Desi, borelioza face parte dintre “bolile rare”, evolutia bolii, impune atentie sporita, prin
manifestarile sale. O atentie deosebita o impun manifestarile neurologice, articulare, precum si cele
oftalmologice. Evolutia bolii poate fi de luni-ani de zile. Prognosticul este dictat de tipul
manifestarilor clinice predominante.

Complicatiile muscaturii de capusa

     Pot fi complicatii articulare, neurologice, oftalmologice, in functie de tipul bolii, de rapiditatea
diagnosticarii si instituirii tratamentului

Important
– identificarea si eliminarea raipda a capusei
– prezentarea la medic

– acceptanta de catre pacient a schemei de tratament, care uneori poate dura perioade lungi

– necesitatea consulturilor multidisciplinare, pentru a evita confuziile de diagnostic

– sustinerea pacientului, din partea familiei, anturaj, loc de munca

Informatii ajutatoare: profilaxie, centre de diagnostic

Profilaxia
– atentie sporita la campare, mai ales vara si spre toamna, cand este umezeala si este cald, in zone
neamenajate

– evitarea zonelor umede, impadurite, pasuni, fanete, etc

– atentie sporita in cazul copiilor, a se purta imbracaminte de protectie, deschisa la culoare, usor de
verificat (valabil si la adulti)

– verificarea pielii la intoarcere acasa

– indepartarea capuselor, rapid, corect, complet si dezinfectia aferenta

– deparazitarea animalelor de casa-manual, daca au capuse (regulile de extragere sunt aceleasi ca si

in cazul oamenilor) si medicamentos-profilactic cu permethrina (caiini, pisici)

– vaccinarea animalelor de companie

– dezinfectia zonelor verzi (insecticide)

Borelioza/Boala Lyme-ramane o boala dificil de diagnosticat, necesita tratament de lunga durata,

echipe interdisciplinare care sa se ocupe de pacient, cooperare foarte stransa cu familia pacientului si
anturajul sau, pentru a putea monitoriza corect tratamentul si evolutia afectiunii.

     Profilaxia ramane cel mai bun aliat!

     Educatia pentru preventia populatiei, mai ales a celor care au in ingrijire animalute de casa si copii
mici!

     Controlul riguros al utilizarii insecticidelor, pentru a nu se ajunge la distrugerea mediului ambient

sau intoxicatii accidentale al celor care le utilizeaza.

 
     Prezentul articol are la baza lucrarile:

–  Boli Infectioase – Prof Dr Marin Voiculescu

–  Neurologie, Pediatrie
–  Atelier “Boli Rare” – Dr Rodica Tanasescu, Dr Liana Gospodinov
–  Articole MedScape, Parazitologie, Epidemiologie, Antibioterapia

Cauze
Dupa, cum am mentionat, cauza exacta este bacteria B. burgdorferi care dispune de
un ciclul de viata complex (oamenii nu fac parte din el, insa pot ajunge infectati),
petrecand o parte din viata in capusa caprioarelor si parte in alte mamifere (cum sunt
soareci si caprioare). Alte animale care transporta cel mai adesea aceste insecte sunt:
soarecii de camp albi, ratonii, oposumii, viezurii, vulpile, cartitele, sconcsii, chitcanii,
veveritele si caii. Speciile purtatoare au picioare negre, insa exista si altele (putand fi
identificate doar de un specialist). Se pare ca speciile
europene transmit infectia mai rapid decat cele din
SUA (durata este in cazul lor de pana la 36 ore), insa
nu poate fi stabilita sub nicio forma o durata certa;
exista o probabilitate foarte mare sa nu suferiti nici o
afectiune deoarece majoritatea muscaturilor de
capusa nu conduc la boala Lyme.
Trebuie sa stiti ca exista 3 stadii ale evolutiei bolii:
-stadiul 1 este denumit boala Lyme localizata
precoce ce presupune faptul ca infectia nu s-a
raspandit in corp.
- stadiul 2 este denumit boala Lyme diseminata
precoce, ceea ce inseamna ca bacteria a inceput sa
se raspandeasca in corp.
- stadiul 3 este denumit boala Lyme tardiva
(persistenta), in care bacteria s-a raspandit deja prin
corp.
As. Univ. Dr. Angelica Visan - medic specialist boli infectioase Institutul de Boli
Infectioase "Prof. Dr.Matei Bals": 
"Boala poate evolua in trei stadii:
Stadiul I - Borrelioza incipienta, localizata
1. Markerul clinic cel mai fidel al bolii este „erythema migrans" sau „eritemul migrator",
leziunea initiala care apare la 60-80% din pacienti.
Pentru ratiuni de supraveghere, eritemul migrator este definit ca o leziune cutanata care
se manifesta initial ca o macula sau papula de culoare rosie si care se extinde in zile-
saptamani, formand o leziune mare, rotunda, deseori cu decolorare centrala partiala.
Leziunea singulara trebuie sa atinga un diametru de min 5 cm. Leziunile anulare
eritematoase aparute la cateva ore dupa intepatura capusei reprezinta reactii de
hipersensibilizare si nu sunt catalogate drept eritem migrator.
2. La majoritatea pacientilor, eritemul migrator este acompaniat de alte manifestari
acute, de tip pseudo-gripal: astenie, febra, cefalee, usoara redoare de ceafa, artragii
sau mialgii. Aceste semne si simptome au, in mod tipic, un caracter intermitent.
3. Limfocitom borreliozic:
Nodul sau placa rosu-albastruie, aparute de regula pe lobul urechii, helix, mamelon sau
scrot; mai frecvent la copii (in special la nivelul urechii).
Manifestarile din stadiul I apar la 2-30 de zile dupa intepatura capusei.
Stadiul II - Borrelioza Lyme diseminata
Spirocheta se poate raspandi prin vasele de sange si limfatice catre alte tesuturi: alte
structuri ale pielii, sistem nervos, musculo-scheletal, cardiac. Atingerea oricaruia dintre
aceste sisteme poate cauza o larga varietate de manifestari clinice, aparute de la
cateva saptamani pana la peste un an de la infectia initiala.
Manifestarile clinice pot include:
- semne si simptome generale, pseudo-gripale, mai severe decat in primul stadiu;
- leziuni secundare multiple, asemanatoare eritemului migrator, dar mai mici decat
leziunea initiala;
Manifestari musculo-scheletale:
- atacuri scurte, recurente, timp de saptamani/luni sau tumefierea
uneia sau mai multor articulatii (uneori urmate de artrita cronica
la nivelul uneia sau mai multor articulatii);
NU sunt considerate criterii clinice de diagnostic artrita cronica
progresiva neprecedata de atacuri scurte si nici poliartrita cronica
simetrica.
Artralgia, mialgia si fibromialgia ca manifestari izolate NU
reprezinta nici ele criterii clinice de diagnostic.
Neuroborrelioza incipienta:
- paralizie de nerv facial - poate fi bilaterala; „paralizia lui Bell";
- paralizii ale altor nervi cranieni;
- meningita aseptica, limfocitara;
- radiculo-neuropatii;
- encefalo-mielita - rar; ea trebuie confirmata prin evidentierea unui titru mai mare de
anticorpi anti-B.burgdorferi in LCR fata de ser;
Manifestari cardiace:
- debut brusc al unor tulburari de conducere atrio-ventriculare de gradul 2 sau 3, cu
durata de cateva zile sau saptamani, asociate uneori cu o miocardita;
Palpitatiile, bradicardia, blocul de ramura sau miocardita ca manifestari izolate NU
reprezinta criterii clinice de diagnostic.
Alte manifestari, rare:
- uveite anterioare si posterioare, panoftalmie, miozita, orhita.
Stadiul III - Borrelioza Lyme cronica
Acest stadiu neobisnuit apare dupa cativa ani de la infectia initiala.
Manifestarile clinice din aceasta faza sunt urmatoarele: Artrita Lyme, Acrodermatita
cronica atrofica (ACA) si Sindroame neurologice cronice."

Factori de risc
Boala Lyme apare cel mai des la copiii cu varsta intre 5-14 ani si la adultii cu varsta 40-
50 ani, cel mai mare factor de risc constand in expunerea la capusele localizate in
zonele unde exista o populatie semnificativa. Factori suplimentari includ expunere
recreationala si ocupationala prin intermediul activitatilor din aer liber, inclusiv gradinarit,
vanatoare sau alpinism in paduri si campuri cu risc mare, un animal domestic care
poate transporta capuse si mersul prin ierburi inalte. Boala nu poate fi transmisa prin
placenta (infectie congenitala) de la mama la copil si nici nu este contagioasa (de la o
persoana la alta).

Simptome
Infectia initiala poate fi insotita de simptome minime sau chiar lipsa lor, fiind vorba de o
stare similara gripei (in perioade calduroase ale anului) sau de o iritatie specifica (care
se mareste pe zi ce trece) denumite eritem migrator considerata leziune
primara (urmatoarele fiind leziuni secundare care nu se datoreaza ciupiturilor
capuselor, ci reactiei corpului la infectie). Ulterior apar simptome mai grave cum sunt
paralizia faciala, meningita (durere de cap, febra si intepenirea gatului), inflamatie a
nervilor (durere, amortela, furnicaturi), encefalita (dificultati in invatare, confuzie si
dementa), perioade intermitente de artita (de obicei la nivelul genunchiului sau
incheieturii), cardita (inflamatia inimii ce cauzeaza aritmii). Iata in functie de stadiile
mentionate anterior cum evolueaza simptomele in mod concret:
- Stadiul 1 apare la cateva zile-saptamani (3-30 zile) dupa infectie si presupune eruptia
mentionata anterior, dar si oboseala, frisoane, febra, dureri de cap, musculare si
articulare, intepenirea gatului si inflamarea nodulilor limfatici. Eruptia nu apare
intotdeauna, insa cand este prezenta seamana cu o mica umflatura sau roseata la
nivelul pielii (in 70-80% din cazuri, in general dupa aproximativ 7 zile) care se extinde
de la 5 cm pana la 30 cm; se simte calda la atingere, insa nu provoaca mancarime sau
durere si poate aparea pe orice portiune din corp. Din punct de vedere al aspectului
este de obicei similara unui cerc cu un centru-forma de tinta (poate fi circulara, ovala
sau chiar triunghiulara; centrul sau se poate modifica sau pot aparea mai multe cercuri
si in 3-4 saptamani se poate estompa-infectia nu inseamana ca a disparut). Diferenta
fata de alte ciupituri de insecte este ca apare la un timp dupa (nu imediat), dureaza mai
mult si are un aspect distinct.
- Stadiul 2 apare in decurs de mai multe zile-saptamani-luni (10 luni) cand infectia nu
este tratata si se raspandeste in alte zone din corp cauzand simptome cum sunt: alte
leziuni secundare ale pielii (mai mici in dimensiune decat primele), paralizie
faciala (pierederea tonusului muscular pe o parte/ambele ale fetei), dar si amorteala
sau durere in zona nervilor, dureri grave de cap si gat intepenit (meningita), durere
si inflamatie in articulatiile mari, dureri ascutite ce pot interfera cu somnul, palpitatii ale
inimii, durere in piept, scurtarea respiratiei si ameteala
(miocardiata). Ocazional se pot dezvolta la nivelul pielii
noduli rosii-albastrui denumiti limfocitom (in special pe
lobii urechilor si sfarcuri).
- Stadiul 3 poate aparea dupa mai multe luni sau chiar
ani de la infectare, in cazul a 60% din bolnavi apar
epioade intermitente de artrita insotite de durere si
inflamatie articulara (in special genunchii). Mai pot
aparea si miscari musculare anormale sau slabiciune
musculara, probleme cu vorbirea sau cognitive (cu
gandirea). Pana la 5% din bolnavii netratati
dezvolta afectiuni neurologice cronice ce includ
durere, amorteala sau furnicaturi la nivelul membrelor si afectarea memoriei pe termen
scurt, dar si probleme cu echilibrul sau cu personalitatea (chiar si simptome similare
schizofreniei).
Exista insa si o serie de simptome prezente dupa tratament observate in cazul a 10-
20% din bolnavi ce includ durere musculara si articulara, defecte de gandire, probleme
cu somnul sau oboseala, nefiind cunoscuta cauza lor (se suspecteaza ca este vorba de
reactia exagerata a sistemulu imunitar); sunt incadrate drept sindromul post tratament al
bolii Lyme. Studiile au demonstrat ca continuarea antibioterapiei poate fi daunatoare in
acest caz.
Pot aparea mai rar: inflamatie oculara sau hepatica.

Interventie
Trebuie sa apelati imediat la medic daca traiti/calatoriti intr-o zona infestata cu capuse si
experimentati simptome similare gripei sau eruptia mentionata. In cazul in care obervati
o capusa atasata pe piele, trebuie indepartata cat mai repede (este important sa
cunoasteti tehnica; nu trebuie rupt corpul sau; puteti folosi o penseta tragand ferm; daca
raman parti din ea se pare ca nu creste riscul de boala, insa pot aparea infectie locala
sau reactie a organismului la un corp strain; dezinfectati apoi cu alcool sau solutie
antiseptica; nu sunt indicate metodele ce implica utilizarea benzinei saua  altor solventi
organici si nici chibriturile aprinse sau stoarcerea cu degetele) fie de voi, fie de un
medic.
Este bine sa stiti ca aceste insecte se ataseaza in general in zonele corpului calde si
umede (zona inghinala, axiala, sub sani, gat si linia parului). In cazul in care apare o
eruptie, conturati-o cu un marker pentru a observa daca se mareste. Copiii care
prezinta febra si durere de cap trebuie dusi urgent la medic (poate fi singurul
simptom). Daca infectia nu este tratata incipient, simptomele pot disparea dar pot
aparea apoi altele (mentionate mai sus).

Diagnostic
Medicii isi bazeaza diagnosticul asupra bolii Lyme pe un istoric medical detaliat si
o examinare fizica completa, sustinuta cand este cazul de teste de laborator specifice.
Astfel, medicul va dori sa afle in primul rand cand ati fost muscati de capusa (daca
cunoasteti acest lucru), va verifica prezenta eritemului migrator (cand este in dubiu se
va masura leziunea si evalua ulterior evolutia) si, nu in ultimul rand, poate
recomanda teste de sange pentru examinarea anticorpilor la bacterie (acestia pot fi
absenti in prima parte a infectiei, prin urmare exista si rezultate fals negative; se
apeleaza la ele dupa o anumita perioada de timp). Exista doua tipuri de teste de sange
la care se recurge cand sunt constate si modificari la nivel cardiac, articular sau nervos,
unul de screening (ELISA-evaluare enzimatica legata de imunosorbent sau IFA), iar in
urma sa (daca este pozitiv sau echivoc), unul mai specific denumit Western
blot (confirma o infectie curenta sau anterioara printr-o abordare din doi pasi a
anticorpilor la proteinele bactieriei cauzatoare).
Aceste teste trebuie repetate si dupa urmarea tratamentului pentru o abordare eficienta
a bolii (uneori sunt pozitive chiar daca boala este vindecata). Mai exista si un test cu
reactie de polimerizare in lant care ajuta la detectarea ADN-ului bacterian din lichidul
extras din articulatia infectata, insa nu este la fel de eficient, fiind folosit mai degraba in
formele cronice ale bolii. Retineti ca exista si capuse care pot transporta si alte
organisme ce imita boala Lyme si anume Ehrlichioza si Babesioza ce impun si teste
hepatice/sanguine pentru a le diferentia corect. Cand este prezenta durerea severa de
cap, medicul poate recomanda o punctie lombara pentru a verifica daca exista
inflamatie la nivelul sistemului nervos (meningita, encefalita) si a identifica existenta
anticorpilor in lichidul spinal. Pentru complicatiile cardiace, poate fi necesara efectuarea
unei electrocardiograme (sau ecocardiograma). Tomografiile sau RMN se utilizeaza
numai cand sunt suspectate afectiuni cu simptome similare.

Tratament
Medicii vor trata infectia primara cu antibiotic cu administrare orala inclusiv doxicilina,
penicilina sau eritromicina. Si stadiile urmatoare se trateza tot cu antibiotic (tratament
standard), insa tipul si doza depinde de simptome si de gradul de afectare (timp de 10
zile-4 saptamani). Pacientii cu probleme neurologice, cardiace sau articulare pot
beneficia de antibiotice intravenos intr-un spital, mai ales cand este afectat sistemul
nervos central (14-28 zile); aceasta varianta de tratament poate cauza o scadere a
numarului de leucocite, diaree usoara/grava, colonizarea sau infectarea cu alte
organisme rezistente la antibiotic.
Se pare ca doxicilina administrata in doza unica intr-un interval de 72 ore poate
preveni aparitia bolii, insa este necesara monitorizarea pentru cel putin 30 zile (pentru a
urmari aparitia eruptiei sau a altor simptome). Este esential insa ca medicul/asistenta
sa identifice exact specia purtatoare, capusa sa fie atasata cel putin de 36 ore,
antibioterapia sa fie posibila (varsta peste 8 ani si sa nu fie femeie gravida/care
alapteaza), procentul local de capuse purtatoare sa fie de cel putin 20%. In cazul
copiilor mai mici sau femeilor care alapteaza se poate apela la amoxicilina sau
cefuroxim de obicei timp de 14-21 zile. Uneori sunt
recomandate si medicamente analgezice pentru
rigiditatea articulara. Dupa tratament unele persoane
resimt inca dureri musculare si oboseala.
Recent s-a identificat un nou compus injectabil
destinat tratamentului-bismacin (chromacin) care
contine nivele ridicate de bismut metalic, care desi
este considerat sigur in tratarea ulcerului stomacal,
nu este aprobat pentru utilizarea in forma injectabila
(poate cauza otravire determinand insuficienta
cardiaca si renala).

Prevenire si prognostic
Pentru a evita aparitia bolii, este bine sa evitati
padurile si zonele cu ierburi unde capusele traiesc in special in timpul verii si la
inceputul toamnei. Purtati haine deschise la culoare cu maneci lungi/pantaloni lungi
care vor crea o bariera impotriva insectelor ce se pot atasa de piele si introduceti
pantalonii in sosete pentru ca capusele sa nu patrunda pe sub acestia. Exista si lotiuni
specifice de tip repelent insa nu sunt indicate copiilor mici.
Cand boala este tratata din timp apare o ameliorare rapida a starii de sanatate
si complicatii minime. Exista insa un procent de persoane care nu-si revin complet sau
isi revin incet putand persista durerea de genunchi si paralizia faciala (neuropatie). De
asemenea, pot aparea durere musculara cronica si articulara (artrita Lyme), oboseala,
dificultati in concentrare (in functie de durata infectiei). In cazul ultimului stadiu al
bolii, pot aparea si aritmii, dar si probleme cerebrale sau neurologice cum sunt tulburari
de memorie, afectarea nervilor, amortire, durere, tulburari de somn, probleme cu
vederea.

Plan de îngrijire: Boala Lyme Data Problema de îngrijire Obiectivele de îngrijire Intervenţiile aplicate
Evaluarea îngrijirilor 12.08 .2015 Pacienta se prezintă la triajul spitalului de boli infec ioase, ț prezentând
eritem migrator, n treimea medie a coapsei, ȋ membrul inferior drept, specific mu căturii de căpu ă ș ș
infestată cu Borrelia Burdorferi, acuzând o stare generală alterată, i este internată în vederea investiga
iilor i ș ț ș tratamentului. Măsurarea i notarea func iilor vitale; ș ț prelevarea de probe biologice; testare
serologică ELISA, urmată de testare Immunoblot. Prurit Pacienta să- i păstreze ș integritatea pielii Se
efectuează toaleta locală i se badijonează tegumentul la ș nivelul eritemului migrator cu Alcool mentolat
1 %, la indica ia medicului. ț Pacienta este comunicativă, u or ș anxioasă din cauza lipsei cuno tin elor cu
privire la ș ț diagnostic; Senza ia de prurit a fost ț diminuată iar func iile vitale sunt în ț limite fiziologice:
Puls =78b/min. T.A=130/80, Temperatura = 36, C. 77 Artralgie Ameliorarea durerii Administrarea de
Perfalgan 10mg/ml la indica ia medicului ț i.v; Doxiciclină 100mgx2/zi, per os. Mialgie Ameliorarea
durerii Cefalee Ameliorarea durerii Febra moderata Combatere Inapeten aț Combatere Asigurarea
necesita ilor calorice i hidro-electrolitice a ț ș pacientei; Anxietate Pacienta sa-si păstreze sentimentul de
bunăstare si stima de sine Psihoterapie în vederea lini tirii pacientei. Educa ie pentru ș ț sănătate;
pacienta este ajutată de către asistenta medicala săș ț i men ină o igienă riguroasă. 13.08 .2015 Prurit
Combatere Aerisirea salonului, schimbarea lenjerie de pat; men inerea ț temperaturii optime în salon.
Pacienta este ajutată să-si men ină o igienă riguroasă. La indica ia medicului ț ț badijonarea cu Alcool
mentolat 1% la nivelul eritemului migrator. Starea generală a bolnavei este bună, pruritul este diminuat,
pacienta se obi nuie te cu mediul intraspitalicesc ș ș și se adaptează programului de odihnă. Puls =
70b/min, T.A = 120/70, Temperatura = 36, C47 Artralgie Ameliorarea durerii Administrarea conform
indica iei medicului de: Perfalgan ț 10mg/ml i.v; Doxiciclină 100mgx2/zi, per os. Mialgie Ameliorarea
durerii Cefalee Ameliorarea durerii Fatigabilitate Combatere Asigurarea confortului fizic i psihic;
Întocmirea unui ș program de odihnă corespunzător; Măsurarea i notarea ș func iilor vitale. ț
14.08 .2015 Prurit u or ș Aerisirea salonului, schimbarea lenjerie de pat i de corp; ș Pacienta este ajutată
să-si men ină igiena personală i i se ț ș explică importan a acesteia. Badijonarea, la indica ia ț ț medicului,
cu Alcool mentolat 1% a eritemului migrator. Cefalee Administrarea, la indica ia medicului, de Perfalgan
10mg/ml ț i.v.; Doxiciclină 100mg2x/zi, per os. Artralgie Mialgie Anxietate Administrarea, la indica ia
medicului Xanax 1 cp/zi; ț Cuno tin e ș ț insuficiente despre boala Educa ie pentru sănătate: pacientei i se
explica importan a ț ț măsurilor profilactice, cum ar fi: Aplicarea unor creme insecticid pe tegument, sau
aplicarea pe haine de spray insecticid, inspectarea cu aten ie a tegumentului după o ie ire ț ș la iarbă
verde, evitarea contactului cu solul, frunzele iș vegeta ia, mai ales în lunile mai, iunie i iulie, când căpu
ele ț ș ș nu sunt încă mature, având în vedere faptul că vinovate de transmiterea bacteriei Borrelia
Burdorferi sunt căpu ele de ș mici dimensiuni. Starea generală a pacientei este bună. Pacienta a în eles
importan a ț ț profilaxiei cât i a continuării ș tratamentului la domiciliu cu antalgice i antitermice precum
i ș ș topic cu Alcool Mentolat 1 % i a ș tratamentului administrat per os, Doxiciclina 100mgx2/zi, în urma
indica iilor medicului; Pruritul este ț diminuat; afebrilitate; Func iile ț vitale: Puls = 68b/min, T.A =
130/65, Temperatura = 36. C. Pacienta este 37 comunicativă i a în eles că eritemul ș ț migrator se va
remite spontan în 3-4 săptămâni de la apari ie; Pacienta a ț în eles faptul că tratamentul cu ț antibiotic se
va urma cu stricte eț până la 21 de zile. Asistenta comunică tratamentul iș apar inătorilor, cu indica ia de
a ț ț sprijini moral bolnava.

ANALIZE DE PE FORUM
Boala Lyms sistemica. IRM cerebral cu substanta de contrast. Fara priza patologica de produs de contrast la nivelul
parenchimului cerebral. Fara plaje spontan in heterosemnal la nivelul parenchimului cerebral. Structuri ale liniei
mediane nedeplasate. Ventriculi laterali de calibru normal. Unghiuri ponto-cerebeloase libere. Fara modificari IRM la
nivelul orbitelor. Concluzie: IRM cerebral - aspect incadrabil ca normal
Ac.anti Borrelia burgforferi lgG mia iesit <0, 01 (<0, 20 Negativ, >0, 20 Pozitiv)
Dar Ac.anti Borrelia burgforferi lgM mi-a iesit 0, 08 (<0, 20 Negativ, >0, 20 si <0.32
Neconcludent. >0, 32 Pozitiv)

De ce mi-a iesit lgM 0.08?stiu ca este sub 0, 20 dar daca nu am boala nu ar trebui sa fie 0?
Buna ziua.in urma unor teste socrul meu a foat descoperit cu aceasta infectie. Pe analize
scrie in felul urmator: Euroimmun Western blot RN-AT igG in ser pozitiv Vise garinii 36,
p41=124. Ma poaTe ajuta cineva cu o interpretare? Parerire medicilor de la boli inectioase
sunt diferite unii spun ca ar trebui tratament altii ca nu. Nici nu stiu ce sa mai cred. Va
multumesc
Am un copil de 18 ani caruia anul trecut in septembrie i-a aparut o pata rosie pe picior in
zona genunchiului si medicul dermatolog a spus ca este Borellia. A facut tratament 3
saptamani cu Augumentin 1000 um dupa care i-am facut analize IGG Pozitiv. am repetat
analizele la Bucuresti in ianuarie 2011 analizele au iesit IGG ELISA ser pozitiv cu 20.798
um, confirmare test Westen blot IGG negativ cu prenta bandaIV3. De la Cantacuzino mi s-a
spus sa repet analizele, lucru care l-am facut in matie 2011 si testul de confirmare a iesti
negativ cu prezenta banda IV2., iar doamna de la Cantacuzino mi-a spus sa le repet peste
inca 6 luni. Baiatul meu nu are nimic nici un simptom, va rog daca puteti sa-mi spuneti
parerea dumneavoastra referitor la analize si daca credeti ca trebuie sa fac in continuare
investigatii sa stiu ca am scapat de mibcrobii ce provoaca boala
Bună ziua!Povestea mea a început acum 7 luni, mușcătură de căpușe, eritem migrator, igg
si igm pozitiv antibiotic 21 de zile după 3 luni am repetat analizele igg si igm pozitiv.Am
făcut testul Elisa la un spital de stat Igg negativ, igm pozitiv, line Blot Borrelia igm serologie
pozitiv.Am refact blot într un laborator privat igg si igm pozitiv, comentariu:Ba-B.afzelli, Bg-B
garinii, Bsp-B spielmanii, Bs-B Bulgdorferii senso strict.Am făcut între timp și RMN cerebral
și cervical care a rezultat în regulă...Între timp aștept răspunsul analizei Borrelia igg igm in
LCR/ser.Uimirea mea sincer este că nu primesc un tratament, nu știu dacă este de la aceea
mușcătură sau mai de mult.Puteți vă rog frumos să mă sfătuiți ce sa fac?La ce medic să
merg?Analizele confirmă 100% boala?Vă mulțumesc din suflet anticipat!

Cand se va solicita asistenta medicala?

Sus

Se va consulta medicul atunci cand sunt prezente oricare din urmatoarele manifestari sau
situatii:
- persoana muscata de capusa prezinta senzatia de slabiciune, paralizie, letargie, confuzie,
febra, senzatie de amorteala, durere de cap sau eruptii cutanate;
- capusa nu poate fi eliminata din piele sau capul si partile gurii capusei raman in piele dupa
indepartarea acesteia;
- femeile insarcinate ar trebui sa informeze medicul legat de muscaturile de capuse in
special inainte de a li se administra orice fel de medicament;
- oamenii care au sistemul imunitar scazut sau suprimat ar trebui sa informeze medicul
legat de posibilitatea muscaturilor de capuse.

Mergeti imediat la camera de urgenta a unei unitati spitalicesti daca muscatura de capusa
povoaca:
- febra;
- durere de cap;
- confuzie;
- slabiciune sau paralizie;
- amorteala;
- varsaturi;
- dificultati de respiratie;
- palpitatii.
Tratament medical
Sus

Tratamentul medical folosit pentru muscatura unei capuse, depinde de marimea muscaturii,
de tipul de capusa, de bolile care sunt observate in comunitate, etc. Tratamentul medical
specific depinde si de agentul sau de agentii patogeni transmisi prin intepatura capusei.

Principalele masuri de tratament sunt:

- Curatare si tratare locala cu creme ce contin antibiotic.
- Pentru mancarime, medicul poate recomanda produse care contin difenhidramina.
Compusii de difenhidramina pot fi aplicati direct pe piele sau vor fi administrati pe cale orala
sub forma de comprimate.
- Antibioticele orale pot fi prescrise de catre medic pentru anumite boli.