Construirea stimei de sine

Protejarea celorlalti
Importanta de a crede in sine.

Acum, vei fi constient ca unii oameni obtin multa placere din a avea grija de
altii in diferite moduri. Chiar si copiii mici....... de care trebuie sa se aiba grija....
par sa se bucure cu adevarat atunci cand fac lucruri mici pentru a-i multumi pe
aceia pe care ii iubesc si de care le pasa...... aceia pe care ei vor sa ii protejeze. Imi
amintesc de un prieten de-al meu, care atunci cand era un mic baietel...... in
varsta de 10 ani......... a gasit un pui de iepure, care a fost lovit de o masina...... Nu
era grav ranit...... dar era foarte socat. El a luat micul iepuras acasa si i-a facut un
culcus intr-o cutie veche..... cu paie si haine vechi..... si el a mers la librarie sa ia o
carte, pentru a vedea cum sa aiba grija de el. Si-a cheltuit chiar si banii de buzunar
pe un biberon. El a hranit iepurasul la fiecare patru ore.... punea alarma unui
ceas , astfel incat sa se poata trezi noaptea. Era asa de fericit ca iepurasul
crestea..... si i-a dat atat de multa dragoste si atat de multa atentie.....si ar fi fost
perfect..... daca mai apoi nu ar fi fugit..... inapoi in salbaticie.... asa cum fac iepurii
salbateci. El era asa de suparat si a plans cand a plecat, dar parintii sai l-au
asigurat ca nu a fost vina lui.... ca el nu a facut nimic din ce nu trebuia sa faca.... si
cat de mandri erau ei de el..... ceea ce ar putea explica de ce el inca continua sa
salveze puii de animale si sa le creasca, pentru a le elibera apoi.... si, ca rezultat, el
pare sa se simta mult mai bine.

Dar, aceasta este o experienta diferita fata de cea a unei fetite, care a fost
crescuta de mama ei...... o mare doamna, stilata, care ii interzicea fiicei sale sa fie
mai buna decat ea.... si se asigura ca nu este. Acea fetita a fost crescuta in lux si
splendoare.... . Rasfatata si alintata in atat de multe feluri.... dar ei nu ii era permis
niciodata sa stie ca ea era draguta..... desteapta..... mai draguta si mai talentata
decat mama ei. Intr-un anumit fel.... acea fetita stia ca trebuia sa faca orice putea
ea, pentru a-si proteja mama de adevar. Nu era doar faptul ca era periculos in
acele zile sa ofenseze doamna deosebit de mare si puternica care era mama
ei.....acea fetita voia sa aiba grija de ea..... si sa se asigure ca niciodata sa nu se

1
simta trista. Asa ca.... se purta stupid.... se neglija pe ea insasi si lua in greutate si,
oricand facea ceva bun, se grabea sa explice de ce nu se pune la socoteala.... si
acea fetita a devenit foarte buna in a face asta.... de a se critica pe ea si tot ceea
ce facea. Dar, oricat de mult se straduia.... talentele si abilitatile ei........ si-au facut
aparitia si ea a excelat si a realizat atat de multe, in ciuda ei insasi.... ceea ce a
facut ca sa fie si mai greu pentru ea sa nu simta ca a facut ceva gresit..... chiar si
dupa ce mama ei a murit. Aceasta se intampla, deoarece exista ceva in interiorul
ei profund, care spunea ca era rau si era gresit sa fie mai buna decat mama ei, in
orice fel posibil. Si a continuat sa simta asa, pana cand intr-o zi s-a simtit cu
adevarat rau, dupa ce a intrat intr-o transa pentru un timp.... si a realizat ce a
facut mama sa... si a decis ca ea are dreptul sa ii pese de ea insasi, la fel cum i-a
pasat de ceilalti. Asa ca a invatat cum sa se pretuiasca, deoarece ea a recunoscut
propriile sale talente si abilitati.... capacitatea ei de a realiza acele scopuri care
merita osteneala, atat de importante pentru ea....... vorbindu-si in interior, cu
acea voce tacuta a intelepciunii, care ii vorbea de lucruri pozitive si incredere in
sine...... amintindu-i de talentele si de abilitatile ei de a se iubi si de a avea grija de
ea insasi, chiar si atunci cand i-a pasat de ceilalti importanti pentru ea.

Ma intreb daca poti sti cat de multa dragoste a gasit in interior.... atat de
mult pentru ea si atat de mult de dat si cat de fericita a devenit in legatura cu
acele lucruri, pe care a fost capabila sa le faca. Si cand s-a bagat in pat, atat de
moale si de cald.... ea a fost capabila sa-si permita sa se simta bucuroasa de a fi
persoana care era si apoi sa spuna mamei ei ca nu ii pare rau ca a crescut, de a fi
atat de multumita cu viata sa si de sine.... era acum momentul sa se simta libera si
sa se supuna acelui adevar natural si care nu poate fi negat, al autodeterminarii
de a utiliza talentele si abilitatile care i-au fost daruite, care erau pozitive si
benefice.....punand in fata, acum, ceea ce nu mai era incatusat, fata de ceea ce s-a
dus..... pentru totdeauna.... dezvoltandu-se ca plantele si copacii care ies la
lumina.