Tehnica “Omul în ploaie”

Scopul. Diagnosticarea puterii Eu-lui omului, capacităţilor lui de a învinge situaţiile complicate, a
rezervelor personale şi a particularităţilor mecanismelor de apărare.
Vîrsta. de la 10 ani
Materiale. Foi A4, creion simplu, creioane colorate.
Instrucţiunea. La început copilul este rugat să deseneze un omuleţ, apoi un om în ploaie.
Corelarea: Corelarea primului desen cu al doilea permite de a determina cum reacţionează omul în
situaţii nefavorabile, la stress, şi cum se simte atunci cînd este în dificultate. La analiză se ia în
consideraţie cum se simte omul-nefericit, mic, neajutorat, ocupînd o poziţie de subaltern, dominat sau
invers “înfloreşte”, adică simte în el resurse importante pentru a lupta, manifestă interes faţă de viaţă,
parcă se împacă cu neplăcerile, sau liniştit şi adecvat acceptă greutăţile, considerîndu-le fenomene
obişnuite ale vieţii.
Expoziţia. Dacă omul este redat ducîndu-se, mergînd, e posibilă tendinţa de a fugi de greutăţi, de a
evita neplăcerile. Această tendinţă se manifestă mai bine atunci cînd figura omului e redată parcă ar fi
privită de sus. Dacă personajul e redat pe linia de sus a foii, e posibilă tendinţa de a se elibera de realitate,
de a pierde baza de sub picioare, folosind mijloace de apărare de tipul fanteziei.
Poziţia omului în mijlocul foii - indică că omul este organizat, deschis, posedă capacitatea de a avea
relaţii reciproce adecvate, arată atitudinea pozitivă faţă de sine.
Poziţia în partea de jos a foii – sentimental inferiorităţii, necesitatea de susţinere, apărare, tendinţe
depresive.
La stînga foii – impulsivitate în comportament, orientare spre trecut. La unii indică dependenţa mare de
mamă.
La dreapta foii – tendinţa de a vedea perspective, orientare spre mediu, dependenţă de toate.
Figura în profil sau cu spatele indică un om închis în sine.
Mărimea.
Desen mare – omul se simte mai puternic, mai încrezut în situaţiile dificile, neplăcerile îl mobilizează.
Se poate întîmpla ca unii dintre subiecţi să deseneze forma mai mare, numai pentru a demonstra bărbăţia,
încrederea, neposedînd aceste calităţi în realitate.
Desen mic – subiectul are nevoie de apărare, o posibilă tendinţă de a reacţiona în situaţii dificile,
represiv şi infantile, tendinţa de a transfera răspunderea pentru viaţa sa asupra altor oameni.
Transformarea figurii - redarea unui om de sex opus poate vorbi despre o identificare mai pregnantă cu
părintele de sex opus. Masculinizarea femeilor sau feminizarea bărbaţilor.
Schimbarea imaginii – romanticul din omuleţ se transformă într-un om al acţiunii, specificul
mecanismului de apărare şi tipul de reacţionare la situaţii. Dacă lipsesc careva părţi ale corpului, se
interpretează în dependenţă de importanţa acestor detalii.
 Hainele – prezenţa lor demonstrează apărarea adăugătoare şi tendinţa spre tipizare. Lipsa lor indică
ignorarea stereotipurilor în comportare şi o reacţie impulsivă.
Ploaia poate fi redată prin picături rare, formată din liniuţe sau puncte. Caracterul ploii e legat de faptul
cum percepe omul situaţia grea temporară, trecătoare sau permanentă, grea. Dacă ploaia ajunge numai la
umbrelă, omul este apărat.
Norii reprezintă simbolul aşteptării neplăcerilor. E necesar de atras atenţia la numărul norilor, mărimea
lor, densitatea coloritului şi poziţia lor pe foaie. Norii mari şi grei ce ocupă tot cerul, denotă o stare
depresivă, atitudine pesimistă faţă de viaţă.
Glodul – simbolic arată urmările situaţiilor dificile, senzaţiile ce rămîn după ploaie. Cantitatea mare de
glod indică că au rămas multe neplăceri în urma situaţiei neplăcute.
Băltoace – Este important de analizat numărul şi mărimea băltoacelor, densitatea colorării lor. Dacă
omul este desenat înconjurat de băltoace sau se află cu picioarele în băltoacă, atunci el suferă pînă în
present de impactul situaţiei neplăcute.
Dacă sînt prezente detalii secundare, atunci subiectul tinde să restructureze situaţia şi încearcă să-şi
ascundă neplăcerile, să fugă într-o sferă iluzorie, să încerce rezolvarea problemei pe calea schimbării
activităţii. În calitate de detalii secundare pot fi accesoriile pentru îmbrăcăminte (geantă, sabie, flori,
păpuşi, cărţi), care împiedică funcţionarea personajului. La fel pot fi suplimentar desenate case, trotuare,
staţii pentru autobuze, copaci, maşini, etc. Toate detaliile secundare pot indica necesitatea persoanei în
sprijin, susţinerea exterioară suplimentară în cazurile influenţei nefavorabile.
Umbrela reprezintă imaginea apărării psihice de factorii nefavorabili externi, un refugiu de nenorociri.
La fel umbrella poate reda relaţiile interpersonale cu mama şi tata: cupola – începutul matern, mînerul –
începutul patern. Trebuie de ţinut cont de mărimea umbrelei în raport cu figura omului de sub umbrelă.
Dacă umbrela e mică, atunci mijloacele de apărare sînt mari şi invers (umbrella mare – dependenţă mare
de mama, care îl ajută, protejează, rezolvă toate problemele în locul persoanei). Dacă umbrella e ţinută
drept- este apărat. Cu cît este mai ascuns omul sub umbrelă, cu atît are nevoie mai mare de mijloace de
apărare.

Întrebări suplimentare.
 Pe cine l-ai desenat?
 Cum se simte omul în ploaie?
 Ploaia s-a pornit pe neaşteptate sau conform prognozei?
 Omul era informat cînd va ploua sau a fost o surpriză?
 Îţi place ploaia? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
 Dacă omului nu-i place ploaia, cu ce putem să-l ajutăm?