Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2019
CURS 1
Introducere in expertiza psihologica clinica a persoanelor aflate in stare private de libertate -
Prof. Gheorghe Florian
PENALITATEA:
Ce este pedeapsa?
Metoda de control social si a criminalitatii in mod special, un instrument de aparare sociala si un mijloc
de a creste solidaritatea oamenilor.
Puscaria impartea societate in doua : detinuti si oameni cinstiti.
“In toate timpurile criminalitatea a ramas fara efect, criminalitatea este un efect perpetum si care nu are
solutie “- mesaj conferinta organizata de O.N.U.
Pedepsele au o semnificatie tragica pentru ca sunt necesare politic, dar limitate penologic (penologie –
stiinta care se ocupa cu studiul pedepselor ce sanctioneaza infractiunile penale si cu aplicarea lor)
Disunasiune – insistenta (pe langa cineva) oentru a-l face sa-si schimbe hotararea – “ansamblu de
mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversary sa
angajeze ostilitatile”.
Exista o mare generatie de detinuti, care are o mare capacitate de a risca, de a corupe pentru ca ei nu au
nimic de aparat.
Detinutii invata foarte repede ca unca nu are nicio legatura cu fericirea. Ei traiesc doar in present, pentru
ei nu exista viitor.
Justificari infractionale:
Aceste justificari se invata in puscarie – cum sa dai semnificatie gesita unor lucruri.
Alex Mucchielli – “clinic inseamna examinarea subiectului in unicitatea sa istorica si existentiala pentru
formularea unui diagnostic”
SISTEME PENITENCIARE
1. Sistemul Pensylvania – folosit in orasul amercian Philadelphia, 1790, cunoscut si sub denumirea
de sistem celular:
- Detinurii sunt obligati sa pastreze tacerea totala, sunt scoti la plimbrare separat, la slujbele
relifoase, stau in loje separate (un fel de cusca de lemn, cu fata acoerita cu un sac). In sec IX, s-a
schimbat sistemul si munceau in comun dat pastrau tacerea.
2. Sitemul Auburnian – dupa numele Aubun, introdus in 1820 – se mai numeste Silent Sistem.
Detinutii stau in celule individuale in timpul noptii, dar muncesc in comun pe timpul zilei,
pastrand tacerea.
3. Sistemul reformator – folosit in 1876, la penintenciarul Almyra, New York. Pedeapsa detinutului
nu avea un termen fix, durata pedepsei nu depindea de gravitatea faptei, ci de comportarea
detinutului, existau trei clase disciplinare : incepand cu clasa a 3 a; cine ajungea in clasa a 1 a,
considerate cea mai buna, dupa 6 luni, putea fi eliberat conditionat. Daca statea in libertate 6
luni fara nicio infractiune, eliberarea era definitiva.
4. Sistemul progresiv – incepea printr-o izolare si disciplina severa, in prama parte a pedepsei si pe
masura ce comportamentul era evaluat pozitiv, deninutul beneficia de drepturi si participa la
diverse activitati.
5. Sistemul in comun – detinutii stau in permanenta in comun, administrarea penitenciarelor este
simpla si economica, ca aspect negative – contagiunea morala si invatarea tehnicilor
infractionale.