CADRUL LEGISLATIV

Ordinul 1985/1305/5805/2016; Ordinul Administrației Publice nr. 3124/2017 privind aprobarea

Metodologiei pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare

-Asumate de 3 ministere; baza legislativă în funcționarea comisiilor constituite atât la nivelul DGASPC
cât și la nivelul CJRAE;
-Conțin o serie de clarificări în definirea unor termeni, aspecte privind identificarea, evaluarea,
încadrarea în grad de handicap a copiilor și/sau orientarea școlară și profesională a copiilor cu CES;
-Sunt prezentate persoanele responsabile, membrii comisiilor de orientare și de protecție a copiilor,
membrii Serviciului de Evaluare și Orientare Școlară și Profesională, persoanele responsabile cu
managementul de caz al copilului cu dizabilități și/sau CES și atribuțiile acestor persoane;
-Conține etapele identificării copiilor cu dizabilități și/sau CES, ale planificării serviciilor
psihoeducaționale oferite de către unitățile de învățământ, cât și aspecte legate de monitorizare și
reevaluarea periodică a progreselor înregistrate de copilul cu dizabilități și/sau CES;

 1. Deficienţele/ afectările = probleme ale funcțiilor sau structurilor corpului, ca deviație

semnificativă sau pierdere. Acest concept nu se suprapune peste conceptul de boală sau
afecțiune, ci reprezintă consecința funcțională a acestora. Se folosește sintagma deficiență/
afectare pentru a evidenția echivalența acestora. Deficiențele/ afectările pot fi temporare sau
permanente, evolutive, regresive sau staționare, intermitente sau continue

 2. Dizabilitatea = termen generic pentru deficiențele/ afectările, limitările de activitate și

restricțiile de participare. El denotă aspectele negative ale interacțiunii dintre individ/ persoană
(care are o condiție de sănătate/ boală) și factorii de mediu și personali ai acestuia.

- Tipurile de dizabilități: fizică, somatică, auditivă, vizuală, mentală, psihică, asociată, HIV/SIDA, boli
rare, surdocecitate

 3. Cerințele educaționale speciale - Ordinul comun 1985/1305/5805/2016

- reprezintă necesități educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale

educației, adaptate particularităților individuale și celor caracteristice unei anumite deficiențe/ afectări
sau dizabilități sau tulburări/ dificultăți de învățare, precum și o asistență complexă (medicală, socială,
educațională etc.).

- asistența complexă fără necesități educaționale suplimentare nu definește CES

Necesitățile educaționale speciale care definesc CES - Ordinul 1985/1305/5805/2016

Reprezintă nevoi identificate și observate, în dinamica dezvoltării copilului, de cadrul didactic care
lucrează direct cu copilul, profesorul itinerant și de sprijin, alte cadre didactice, personalul serviciului de
evaluare și orientare școlară și profesională, precum și de medicul de specialitate care pune diagnosticul
potențial generator de deficiență/afectare și/sau dizabilitate sau diagnosticul de tulburare/dificultate de
învățare.

Necesitățile educaționale suplimentare pot fi: adaptare curriculară realizată de profesorul itinerant și de
sprijin împreună cu cadrele didactice, strategii didactice diferențiate prin utilizare de fișe de lucru și fișe
de evaluare individualizate, demers didactic individualizat/personalizat, utilizarea de caractere mărite,
terapie logopedică ș.a.

Deficiențele/afectările, respectiv dizabilitățile care presupun necesități educaționale suplimentare sunt

cele senzoriale, mintale, psihice și asociate, precum și dizabilitățile fizice – motorii și neuro-motorii –
care împiedică scrisul în mod permanent. Deficiențele/afectările, respectiv dizabilitățile somatice și
HIV/SIDA nu presupun necesități educaționale suplimentare, la fel și bolile rare fără tulburări psihice.

Ordinul 1985/1305/5805/2016

 Se adresează copiilor cu dizabillități și/sau cerințe educaționale speciale

 a) copii încadrați în grad de handicap și orientați școlar/ profesional = copii cu dizabilități și CES

 b) copii încadrați în grad de handicap și fără orientare școlară/ profesională

 copii cu dizabilități și CES pentru care părinții nu solicită orientare școlară și

profesională

 copii cu dizabilități fără CES

 c) copii fără grad de handicap și orientați școlar/ profesional

 copii cu dizabilități și CES pentru care părinții nu solicită încadrare în grad de handicap

 copii doar cu CES (fără dizabilități)

 d) copii fără grad de handicap și fără orientare școlară/ profesională = copii cu dizabilități și CES
pentru care părinții nu solicită încadrare în grad de handicap și nici orientare școlară și
profesională

Nu toți copiii cu dizabilități au CES.

Nu toți copiii cu CES au dizabilități.

Nu toți copiii cu dizabilități sunt încadrați în grad de handicap.

Numai copiii cu dizabilități pot fi încadrați în grad de handicap.

Copii doar cu CES (fără dizabilități) nu pot fi încadrați în grad de handicap

Numai copiii cu dizabilități (cu sau fără CES) pot fi încadrați în grad de handicap

Numai copiii cu CES pot fi orientați școlar în învățământul special și special integrat.
Copiii fără CES și nedeplasabili dpdv medical (cu dizabilități) pot fi orientați școlar în învățământul la
domiciliu

Copiii fără CES și fără dizabilități nu pot fi orientați școlar.

 Certificatul de orientare școlară este actul prin care se atestă că posesorul acestuia, respectiv
copilul cu cerințe educative speciale are nevoie de servicii educative speciale în cadrul școlii sau
la domiciliu, servicii ce vin în întâmpinarea problemelor de învățare pe care le întâmpină acesta.

 Prin acordarea certificatului de orientare școlară se asigură la nivelul școlii adaptarea procesului
educativ conform potențialului real al elevului. Acest fapt se realizează prin intermediul
curriculumului diferențiat (individualizat/personalizat) sau a curriculumului adaptat.

 “ Curriculum diferențiat “ - se referă la modalitățile de selectare şi organizare a conținuturilor,

metodelor de predare-învățare, metodelor şi tehnicilor de evaluare, standardelor de
performanță, mediului psihologic de învățare, în scopul diferențierii experiențelor de învățare şi
de adaptare a procesului instructiv-educativ, la posibilităţile de înţelegere, la nivelul intereselor
şi cerințelor educaţionale, la ritmul şi la stilul de învăţare al elevului.

 “ Curriculum adaptat “ - este în strânsă legătură cu termenul de curriculum diferențiat, în

sensul că diferențierea presupune, implicit, şi o adaptare a conţinuturilor, metodelor,
mijloacelor şi tehnicilor de lucru în cadrul activităţilor instructive-educative”.

 Certificatul permite orientarea copilului spre o şcoală/grădiniță specială sau de masă cu

curriculum adaptat, în funcție de caz;

 Conținutul procesului instructiv-educativ este adaptat nevoilor copilului cu CES;

 Evaluarea se face ținând cont de capacitățile reale ale copilului, evitându-se în acest fel
corigența sau repetenția;

 Elevul poate beneficia de profesor de sprijin sau de profesor itinerant, dacă în școală spre care
este orientat copilul acești profesori există.

Ce se întâmplă după eliberarea certificatului de orientare școlară:

 Comisia de Orientare Școlară (COSP) din cadrul CJRAE Neamț emite Certificatul de orientare
școlară și îl transmite unității de învățământ în care este încadrat elevul cu cerințe educaționale
speciale, în termen de 30 de zile.

 Directorul unității de învățământ în care este încadrat elevul cu cerințe educaționale speciale
numește responsabilul de caz servicii psihoeducaționale, în termen de 5 zile de la primirea
Certificatului de orientare școlară (Art. 58, alin. 2).

 Responsabilul de caz servicii psihoeducaționale elaborează Planul de servicii individualizat, cu

consultarea SEOSP, a profesioniștilor care au realizat evaluarea complexă, a
părinților/reprezentantului legal, precum și a copilului, în funcție de gradul său de înțelegere și
adaptat tipului de dizabilitate (Art. 57, alin. 3).

 Proiectul Planului de servicii individualizat se realizează în termen de 30 de zile de la numirea

responsabilului de caz servicii psihoeducaționale și este transmis spre avizare Comisiei de
Orientare Școlară (COSP) din cadrul CJRAE Neamț. (Art.57, alin. 4 lit. (a si (b și alin. 5).
 Proiectul Planului de servicii individualizat se întocmește pentru elevii neîncadrați în grad de
handicap şi cu CES. (Art.55, alin. 2).

 Obiectivul planului de servicii individualizat este de a facilita integrarea şcolară şi profesională şi

de a valorifica potențialul intelectual, emoţional şi aptitudinal al copilului, contribuind astfel la
incluziunea socială a acestuia (Art.55, alin.5).

Responsabilul de caz servicii psihoeducaţionale este :

 profesorul itinerant şi de sprijin pentru elevul cu CES integrat în  învățământul de masă;

 cadrul didactic cu funcția de diriginte pentru elevul cu CES înscris într-o unitate de învăţământ
de masă, școlarizat la domiciliu sau în spital.

Consilierea copiilor cu CES

 Părinţii pot fi consiliaţi în legătură cu :

 Acceptarea limitărilor presupuse de dizabilitatea copilului, astfel încât aşteptările nerealiste ale
acestora să nu producă frustrarea copilului;

 Valorizarea şi încurajarea copilului, concentrându-se în special asupra potenţialului său şi mai

puţin asupra problemei. Fiecare copil are nevoie să se simtă capabil şi să reuşească să
îndeplinească o sarcină sau o activitate;

 Deprinderea particularităţilor de comunicare a copilului lor şi modul de a răspunde optim la

nevoile sale;

 Identificarea punctelor forte ale copilului, a resurselor personale de care acesta dispune, pentru
a-l sprijini în deprinderea abilităţilor de relaţionare, comunicare etc.

 Învăţarea copilului cu dizabilităţi cum să interacţioneze cu alţi copii în vedere integrării școlare
cu succes;

 Propriul efort interior pentru atenuarea şi/sau rezolvarea conflictelor trăite de ei în

circumstanţele date, fără a-şi manifesta frustrarea faţă de copil;

 Modalităţile de identificare a resurselor interioare şi exterioare de sprijin, permisiunea de a-şi

acorda periodic timp pentru odihnă şi activităţi tip hobby etc.

Nevoile părinţilor unui copil cu dizabilităţi:

 Să primească răspuns la următoarele întrebări :

 De ce copilul lor are această dizabilitate?

 Cum se manifestă această problemă şi cum evoluează în timp?

 Dacă se poate vindeca sau ameliora?

 Care sunt opţiunile de tratament?

  Ce echipamente sau aparatură ar fi necesară?

 Există terapii care pot fi utile ?

 Care sunt implicaţiile privind comportamentul lor faţă de copil şi al copilului faţă de
societate?

 Există o problemă genetică? Există riscul de a transmite la altă generaţie această

dizabilitate?

 Cum vor putea face faţă la stresul cauzat de această problemă – fizic şi emoţional?

 Cum vor ei putea să-l ajute mai bine, inclusiv prin participarea la strategia terapeutică?

 Să accepte situaţia în care se află, de a fi părinţii unui copil cu dizabilităţi/CES, care nu este
copilul pe care şi l-au imaginat pe perioada sarcinii.

 Să se susţină reciproc; este important ca cei doi părinţi să evite culpabilizările reciproce şi să se
implice cât mai mult în a consolida familia ca mediu optim de dezvoltare a copilului lor.

 Să ştie că nu sunt singuri în situaţia dată; au nevoie de empatie şi de încurajare; este

important să afle că există organizaţii şi instituţii unde pot găsi suport şi informaţii.

 Să deprindă abilităţi de management al stresului, de gestionare a conflictelor interioare şi

exterioare, de rezolvare a problemelor specifice îngrijirii copilului.

 Să deprindă abilităţi specifice pentru a comunica cu copilul şi a-i acorda îngrijirile necesare.

 Să primească sprijin pentru îngrijirea copilului atât din punct de vedere medical cât şi social şi
economico-financiar : nevoia de resurse materiale şi financiare pentru îngrijirea copilului cu
dizabilităţi.

 Să comunice şi să coopereze cu echipa de profesionişti care oferă servicii de specialitate

copilului.

 Să înţeleagă importanţa participării lor (directe sau indirecte) în planificarea serviciilor şi

intervenţiilor medico-sociale acordate copilului cu dizabilitiăţi.

 Să îşi ofere din când în când un timp alocat pentru propria odihnă şi recuperare, participând
periodic la activităţi care le stimulează potenţialul creativ şi emoţional : apropiere de natură,
artă, sport, călătorii, etc.