Subiectul V.

Banca şi sistemul bancar

5.1. Originea şi caracteristica generală a băncii ca instituţie financiară
5.2. Sistemul bancar: concept şi evoluţie
5.3. Sistemul bancar al Republicii Moldova
Termeni-cheie: bancă comercială, sistem bancar, bancă universală, bancă specializată

Competențe:
- explicarea conceptului de bancă;
- cunoașterea originii şi caracteristicii băncii ca instituţie financiară;
- explicarea conceptului de sistem bancar şi evoluţia acestuia.
- identificarea particularităţilor sistemului bancar al Republicii Moldova.

5.1. Originea şi caracteristica generală a băncii ca instituţie financiară

În trecut fiecare agent economic îşi desfăşura activitatea sa bazându-se numai pe capitalul
propriu. În legătură cu faptul că mărimea capitalului necesară pentru desfăşurarea neîntreruptă a
activităţii permanent oscilează, agenţii economici nu puteau să folosească efectiv capitalurile
sale, deoarece era necesar permanent de menţinut rezerve de capital înafara rotaţiei, pentru
asigurarea oscilaţiilor de mărire a necesităţilor în capital. Rezervele menţionate nu aduceau
profit. Cu scopul de a mări eficienţa acestor capitaluri, unii agenţi economici, au început să
acorde împrumuturi din contul rezervelor formate pentru asigurarea neîntreruptă a activităţii sale.
Odată cu apariţia relaţiilor economiei de piaţă şi dezvoltarea acestora a început să se
mărească brusc cererea la mijloacele împrumutate. În legătură cu aceasta a crescut preţul acestor
împrumuturi şi profitul de la acordarea acestor împrumuturi. Au apărut agenţi rentabilitatea
activităţii cărora era mai mică decât rentabilitatea acordării împrumuturilor. În legătură cu acest
fapt s-au început procesele de returnare a capitalurilor din diferite tipuri de activităţi în
activitatea de acordare a împrumuturilor.
Însă, folosirea capitalului propriu de unii agenţi economici pentru desfăşurarea activităţii
creditare nu putea să satisfacă cerinţelor economiei, pe de o parte, iar pe de altă parte, majoritatea
agenţilor economici continuau să activeze în diferite ramuri ale economiei, având rezerve proprii
de capital. În legătură cu aceasta, unii agenţi economici au început să transmită rezervele proprii
de capital altor agenţi economici, care se specializau în acordarea creditelor. Transmiterea se
înfăptuia în condiţii de rambursabilitate, scadenţă şi plată. În aşa mod, au apărut agenţi
economici care se specializau în acordarea creditelor din surse proprii şi din contul surselor
atrase. Însă, majoritatea capitalului continua să se afle înafara instituţiilor creditare, deoarece
capitalurile erau investite în diferite ramuri ale economiei. Pentru atragerea acestor capitaluri,
instituţiile creditare au început să acorde servicii de transferare a mijloacelor atrase la dispoziţia
proprietarului acestor mijloace. Acest mod de achitare a plăţilor a devenit atrăgător pentru agenţi
economici, deoarece el permite economisirea timpului şi mijloacelor necesare pentru achitarea
plăţilor. Reieşind din aceasta, majoritatea capitalului care activa în diferite domenii ale
economiei, a fost atras de instituţiile creditare.
Instituţia creditară care atrag depozite transferabile se numeşte bancă, iar cele ce atrag
depozite netransferabile se numesc instituţii financiare.
Majoritatea băncilor se organizează ca societăţi pe acţiuni. Organul suprem de conducere
este Adunarea Generală a Acţionarilor. Din componenţa acţionarilor se alege Consiliul Băncii,
care concretizează strategia şi politica băncii şi asigură dirijarea zilnică a activităţii băncii.
Preşedintele băncii este unul din membrii Consiliului Băncii. Consiliul Băncii determină
structura organizatorică şi angajează numărul necesar de funcţionari. Structura organizatorică a
băncii depinde de volumul şi caracterul operaţiilor pe care le efectuează. Banca îşi formează
organul intern de control, care informează periodic acţionarii despre modul de dezvoltare a
băncii. La sfârşitul anului se determină profitul primit în decursul anului şi direcţiile de
repartizare a acestuia. Mărimea profitului destinată pentru dividende se repartizează între
acţionari în dependenţă de cotele acestora în capitalul băncii. Desfăşurându-şi activitatea, banca
intră în relaţii contractuale cu mai mulţi agenţi economici şi cu alte bănci. Banca este
responsabilă pentru îndeplinirea obligaţiunilor sale contractuale cu capitalului său propriu, care
este format din cotele acţionarilor şi alte fonduri formate din profitul băncii. Cu scopul de a
atrage un număr maxim de clienţi, băncile permanent se află în căutarea noilor forme de
deservire a clienţilor. Cu scopul de micşorare a riscurilor, băncile tind spre diversificarea
operaţiunilor sale active.

5.2. Sistemul bancar: concept şi evoluţie

Prin sistem bancar se subînţelege totalitatea băncilor şi cadrului legislativ care
reglementează activitatea acestora. La modul cel mai general, sistemul bancar al unei ţări este
format din Banca Centrală şi băncile din sistem (cele două niveluri), care în funcţie de natura
activităţii sunt:
Bănci comerciale – denumite şi bănci de depozit sau universale;
 Băncile de afaceri;
Bănci şi instituţii specializate.
Din punct de vedere al organizării activităţii bancare şi al gradului de specializare, putem
vorbi de două sisteme bancare:
 Sisteme bancare ale europei continentale, puţin specializate şi care funcţionează după
modelul băncii universale;
 Modelul american aplicat şi în Japonia şi care este bazat pe principiul unei specializări
stricte a instituţiilor bancare.
Diversitatea sistemelor bancare – se caracterizează prin existenţa unui număr sporit de
instituţii bancare ale căror caracteristici pot fi diferite. Aici operează mai multe criterii:
După activitate avem:
Bănci cu activitate universală;
Bănci specializate.
După dimensiune avem:
Bănci de dimensiune mică;
Bănci de dimensiune mijlocie;
Bănci de dimensiune mare.
După natura furnizorilor de capital:
Bănci cu capital public;
Bănci cu capital privat, acţionarii fiind rezidenţi sau nerezidenţi.
După sfera de deservire:
Bănci regionale;
Bănci interregionale;
Bănci naţionale;
Bănci internaţionale.
După numărul de filiale:
Bănci cu filiale;
Bănci fără filiale.
După ramura pe care o deservesc:
Bănci multiramurale;
Bănci uniramurale.

5.3. Sistemul bancar al Republicii Moldova

În Rpublica Moldova din anul 1991 este format sistemul bancar din două nivele. Nivelul
superior este reprezentat de B.N.M., iar cel inferior (în prezent) - 11 bănci comerciale
(Moldinconbank, Victoriabank, Mobiasbanca, Fincombank, Eximbank, Energbank, BCR
Chișinău SA, EuroCreditBank, Comerțbank, ProCreditBank).
Etapele evoluţiei sistemului bancar au fost determinate de relaţiile economice şi politice ale
ţării în diferite perioade istorice. Între anii 1944 - 1991 sistemul bancar al Republicii Moldova
făcea parte din cel al URSS. În anii 1944-1987 sistemul bancar avea următoarea structură:
- Banca de stat a URSS;
- casele de economii ale URSS;
- Banca de Construcţii a URSS.
În urma reformei bancare din 1987 sistemul bancar a URSS a fost structurat în:
- Banca Centrală de Stat;
- Banca Socială şi a fondului locativ;
- Banca Agroindustrială şi de construcţii;
- Banca de economii;
- Banca de relaţii şi comerţ extern.
Noul sistem bancar al Republicii Moldova este determinat de obţinerea independenţei
statului. Perioada 1991-1995 a reprezentat perioada iniţială de organizare a sistemului bancar
bazat pe noile principii orientate spre economia de piaţă. S-au descentralizat resursele
creditoare, s-a lichidat monopolul statului în operaţiunile bancare, s-au diversificat băncile.
Principiul de organizare ce stă la baza sistemului bancar autohton este sistemul clasic
de două nivele. Banca Naţională a Moldovei îndeplineşte funcţia de bancă centrală de
emisiune, asigură reglarea şi supravegherea băncilor comerciale, elaborează politica
monetar-creditară şi cea valutară a statului.
Nivelul inferior îl formează băncile comerciale, ce asigură decontările prin virament şi
cele de casă ale persoanelor juridice şi fizice şi acordă un spectru larg de servicii bancare de
caracter universal. Marea majoritate au format Asociaţia Băncilor din Moldova. Două bănci
(Moldova Agroindbancă, Moldindconbancă) s-au format în baza fostelor bănci specializate
cu capital de stat. Multe bănci sunt formate din capital străin şi mixt ca: Victoriabank,
Mobiasbanca, etc. Multe din ele au pe teritoriul Republicii Moldova filiale şi reprezentanţe.
Toate au legături de corespondent între ele, precum şi cu bănci din ţările dezvoltate: S.U.A.,
Germania, Austria, Israel, Turcia, precum şi cu ţările C.S.I.
De la 1 iulie 1995, lunar, se publică date referitor la rezultatele activităţii băncilor
comerciale, ce asigură agenţilor economici de a primi informaţia despre starea financiară a
băncilor comerciale, care îi deservesc şi gradul de risc la care sunt supuşi aceştea
colaborând cu banca dată. În permanenţă Consiliul de Administraţie a B.N.M. revede
capitalul normativ total. Din 1991 s-au întreprins o serie de măsuri de întărire a sistemului
bancar. Băncilor le rămâne să efectueze restructurizarea activelor şi pasivelor, să se
elibereze de operaţiunile neeficiente şi neprofitabile, să perfecţioneze gestiunea riscurilor şi
lichidităţii, să ridice nivelul de pregătire a cadrelor cu scopul implicării lor cât mai activ şi
rezultativ în toate funcţiile bancare pe pieţele financiare internaţionale şi mondiale.

Bibliografie: (prelegere/seminar)
1. Grigoriţă Cornelia, Activitate bancară, ediţia a II-a (manual universitar). Cuvânt
introductiv de Mihai Patraş.- Chişinău, Editura Cartier, 2004.
2. Raportul Anual al Băncii Naţionale a Moldovei, 2004, pp. 87-99
3. Buletinul trimestrial al Băncii Naţionale a Moldovei, nr.4, 2005, pp. 34-39
4. Site-ul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei http://www.bnm.md