Sarcini de realizat la tema: Situația politică a Țărilor Române în sec.XVI.

Regimul
de suzeranitate otomană și formele lui de manifestare.

1.Explicați noțiunile: ,,Capitulații”, ,,Suzeranitate protectoare”, ,,Suzeranitate

restrictivă”, ,,Pașalîc”.
Suzeranitate protectoare-presupunea protecția suzeranului asupra
vasalului,obligația de al apăra în schimbul unor obligații politice,militare,economice.

Capitulați-în limbajul diplomației europene tratatele încheiate între statele creștine

și otomani,erau documente oficiale ale sultanilor-ahidnamele,care regulau
principiile de bază a autonomiei Țărilor Românești.

Pașalîc- Provincie a Imperiului Otoman, cucerită de turci și condusă de pașa.

Suzeranitate restrictivă-dreptul unui stat asupra altui stat care are govern
propriu,dar nu are autonomie complete.

2.Identifică cel puțin 3 argumente, care ar motiva păstrarea autonomiei Țărilor

Române.
1.Pe lângă rațiuni de ordin economic,legate de cheluiteli privind administrarea
acestor teritorii, o importanță hotărâtoare a avut-o forță de rezistență permanentă
românilor împotriva expansiunii străine,datorită asta Țările Române au putut
păstra autonomia.

2.Regimul suzeranitații otomane a avut forme din ce în ce mai grave,nu a modificat

organizarea instutițională a Țărilor Române,ele au continuat să-și păstreaze o
autonomie reală,desigur cu îndeplinirea obligațiilor menționate de către puterea
suzerană.

3.Otomanii nu au ajuns la faza fininală a expansiunii lor în spațiul românesc adică

transformarea Țărilor Românești în pașalîcuri.

3.Argumentați prin cel puțin 3 factori care au împiedicat transformarea Țărilor

Române în pașalîcuri.

1.Refuzul lui Vlad Tepes de a plati in continuare tributul a determinat pe sultan sa

recurga la marea invazie otomana din 1462 in Tara Romaneasca, care se termina cu
un esec total.Capacitatea de rezistenta a romanilor n-a permis la 1462 sultanului sa
transforme Tara Romaneasca in pasalac.

2. A favorizat rămânerea Țărilor Române și punerea acestora ca state-tampon, între

interesele puterilor europene. Pe lângă contextul internațional, trebuie amintită
capacitatea de rezistență a românilor și lupta fățișă a acestora pentru a nu fii
subjugați.
3. Un alt aspect a fost cel economic. Se spunea că:„Principatele Române nu se aflau pe
direcția principală a cuceririi turcești, ele ocupând o poziție lăturalnică față de
această linie.Imperiul Otoman avea nevoie de Țările Române din rațiuni economice.
Îi convenea mult mai mult Imperiului să le domine indirect, decât să le cucerească.
„Hambarul de provizii” cum erau cunoscute Moldova și Țara Românească trebuiau
să rămână intacte, de pe urma bogățiilor provinciilor profitând otomanii.

4.Comparați regimul de suzeranitate otomană din Moldova și Muntenia, găsește

asemănări și deosebiri.
Suzeranitatea otomană a generat unele fenomene noi în viaţa social-economică şi
politică a Ţărilor Române. Unul dintre acestea e fenomenul ocupării scaunului
domnesc din Moldova de către reprezentanţi din Ţara Românească, şi invers. De
asemenea, mai mulţi boieri moldoveni au ocupat funcţii de mari dregători în Ţara
Românească, şi invers. Fenomenul indigenatului, care apare în secolul al XVI-lea, tot
poate fi o consecinţă a suzeranităţii otomane. Forţa tătarilor era folosită pentru
pedepsirea domnilor neascultători, iar în anul 1595 sultanul chiar a concedat
hanului Crimeii dreptul asupra scaunului Moldovei. Ţările Române au fost obligate
să achite o serie de prestaţii în folosul Imperiului Otoman. Tributul, cunoscut cu
termenul turcesc haraci, a fost prima obligaţie economică a Ţărilor Române faţă de
Poartă. Moldova şi Ţara Românească au început să plătească această dare în secolul
al XV-lea, Transilvania după 1541. Haraciul se achita în bani, suma şi semnificaţia lui
nu au fost aceleaşi întotdeauna. Până la mijlocul secolului al XVI-lea, haraciul plătit
de munteni şi moldoveni avea semnificaţia de răscumpărare a păcii, iar din a doua
jumătate a secolului al XVI-lea, plata tributului s-a încărcat cu semnificaţii rezultate
direct din noile raporturi de forţe.