Sarcini de lucru: Organizarea internă a Țărilor Române în Evul Mediu.

1.Caracterizează prerogativele instituției domnești în Țara Moldovei.

Principalele atribute ale domnului erau conducerea aparatului de stat, conducerea
armatei, conducerea politicii externe (inclusiv declararea războiului și încheierea păcii,
semnarea de tratate), dreptul de a bate monedă. Domnul era de asemenea ultima instanță
de judecată. Conform părerii unei părți din specialiști, domnul ar fi avut și dreptul de
stăpânire supremă a întregului teritoriu al țării, așa-numitul dominium eminens.

2. Identifică dregătoriile principale și secundare ,demonstrează rolul Sfatului

domnesc în executarea puterii domnului.
Sfatul domnesc a avut denumiri diferite determinate de evoluția și componența sa precum
și de influențele străine asupra limbii folosite în cancelaria domnească.
Sfatul domnesc întrunit într-o formă restrânsă s-a numit, în Țara
Românească sfat sau sfatul țării, uneori divan, singlit, pretoriu și scaun de judecată.
În Moldova, pentru sfatul restrâns s-a folosit numele de sfat, sfat de taină, sfatul cel mai
înalt, sfatul țării și singlit, pentru forma lărgită divan, iar pentru adunarea reprezentanților
păturilor privilegiate sfat de obște. Prima mențiune a termenului sfat a fost într-un
document din 11 februarie 1400. Sfatul domnesc era format din marii boieri, cu și
fără dregătorii, care împreună cu clerul înalt, luau parte la conducerea țării, alături de
domn. Actele domniei nu aveau putere dacă lipsea acordul membrilor sfatului, care apar în
documente în partea finală, în așa-numita listă de martori.

3.Precizează rolul oastei mici și oastei mari, a sistemului militar defensiv în

Țările Române.

Un rol important in sistemul de aparare al Moldovei l-au avut cetatile de hotare si din
interiorul tarii, mai putin numeroase decat in Transilvania.Construite in general din
puternice ziduri de piatra, cetatile asigurau domniei controlul unor puncte obligatorii de
trecere si al drumurilor importante; in acelasti timp, ele erau si centre administrative, unde
rezidau parcalabii, iar in caz de razboi constituiau un sistem de aparare a hotarelor tarii si
loc de refugiu pentru o parte a populatiei.

4.Numește etapele constituirii Mitropoliei Moldovei , demonstrează rolul religiei

ortodoxe creștine în evoluția Moldovei medievale.
Din anul 1989 întâistătător al acestei biserici este mitropolitul Vladimir Cantarean, care
poartă titlul de Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove. Scaunul mitropolitan al
Bisericii Ortodoxe din Moldova se află la Chișinău, iar catedrala mitropolitană
este Catedrala Nașterea Domnului din Chișinău. Mitropolia este compusă din 6 eparhii și 2
vicariate: Episcopia de Chișinău, Arhiepiscopia de Tiraspol și Dubăsari, Episcopia de
Cahul și Comrat, Episcopia de Ungheni și Nisporeni, Episcopia de Bălți și Fălești,
Episcopia de Edineț și Briceni, Vicariatul de Soroca și Vicariatul de Orhei. În noua istorie
a Republicii Moldova, ortodoxia, gestionată de cele două mari instituții – Mitropolia
Moldovei și Mitropolia Basarabiei – a fost mereu într-o poziție dominantă față de celelalte
culte.Principalul sistem de referință în Evul Mediu era oferit de religia creștină. Înainte de
generalizarea stilului de viață modern și a valorilor seculare, religia nu se rezuma la o
practică duminicală. Preceptele creștine constituiau reperul pentru conduita individuală, în
relațiile sociale, precum și în materie de justiție și guvernare. Biserica asigura totodată
asistența spirituală și ajutorul material tuturor celor ce-l solicitau. Chiar și la nivelul
comunităților locale, personajul cel mai influent era preotul. Nu numai că oficia slujbele
religioase și administra sacramentele, dar îi consilia și îi îndruma pe enoriași în probleme
dintre cele mai diverse.