40.

Elaborai un text de 1-2 pagini n care s argumentai afirmaia autorului italian Filippo Buonacorsi
Callimachi c ,,romnii s-au nchinat prin tratate, nu ca nvini, ci ca nvingtori.
n secolele al XIV-lea i al XV-lea, statutul internaional al rilor Romne a depins n mare
msur de raporturile dintre marile puteri vecine i de obiectivele politicii externe romneti. Mijloacele
domnitorilor romni au fost, la nceputurile Evului Mediu, militare i apoi, cu precdere dup anul 1600,
diplomatice.
Eseniale n raporturile internaionale au fost relaiile dintre rile Romne i Poart.Istoricul
Florin Constantiniu le-a asemnat cu un conflict asimetric. La baza sa s-a aflat disproporia de fore dintre
cele dou tabere , rezistena tenace a romnilor, centrul de greutate trecnd de multe ori din planul militar
n cel politic i cel diplomatic.
Factorii care au determinat Imperiul Otoman sa nu cucereasca Tarile Romane, pot fi stabiliti si in
functie de anumite perioade de timp.La sfarsitul secolului al XIV-lea, marile puteri din regiune aveau
interesul de a le pastra ca si state-tampon intre ele si Poarta.Domnii romani opun o puternica rezistenta in
fata otomanilor.Tarile Romane erau tangentiale la directia de inaintare a Imperiuui Otoman in spre entrul
Europei, pe directia Belgrad-Viena.
Aceste elemente fac ca Tarile Romane sa devina state vasele ale Imperiului Otoman, platindu-le
acestuia tributul, initial in schimbul pacii.Acest lucru a fost stabilit prin statutul de juramant-`ahd, pe care
tarile l-au depus fata de Imperiu.
Tara Romaneasca va fi primul stat roman care plateste tribut Imperiului Otoman, dupa anii 1420,
apoi Moldova-dupa 1456, iar Transilvania, dupa 1541, odata cu schimbarea raportului de forte in
zona(dupa infrangerea Regatului Ungariei si transformarea Ungariei central in pasalac, context in care
Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomana)
Secolul al XVI-lea pana in a doua jumatate, reprezinta perioada de apogee a Imperiului Otoman,
ceea ce adduce modificari importante in ceea ce priveste raporturile Tarilor Romane cu Imperiul
Otoman.Acesta prefer variant dependentei economice fata de o dependent politica directa a Tarilor
Romane fata de ea, avand nevoie de provizii pe care le putea obtine din Tarile Romane.Clasicul tribute,
acceptat de Tarile Romane inca din secolul al XV-lea, I se adauga in aceasta perioada alte obligatii ca:
peschesurile, mucarerul si noi obligatii de apovizionare, transport si munca.
Din punctul de vedere al dreptului Islamic, Tarile Romane faceau parte din Casa Pacii(situate
intre Casa Islamului si Casa Razboiului)
Actul-legamant a reprezentat modelul juridic al statutului Tarilor Romane.Acesta simboliza
respectarea autonomiei, neamestecul in treburile interne.Presupunea intangibilitatea teritoriului propriu
supus autoconducerii in schimbul unor obligatii economice din partea Tarilor Romane(tributul precum si
unele obligatii militare).
Acest statut era fixat prin capitulatii(acte, documente care prevad in mod expres autonomia in
schimbul unor obligatii), firmane(acte elaborate de cancelaria otomana cu privire la un stat vassal,
semnate de marele vizir si avand pecetea sultanulu), porunci, juraminte verbale (care aveau valoare
legala).
Regimul economic al dominatiei otomane a constat intr-un sistem de obligatii economice ale
Tarilor Romane fata de Poarta, care presupune: haraciul(care initial era o rascumparare a pacii, pentru ca
mai apoi sa devina simbolul suzeranitatii otomane (iar dupa instaurarea dominatiei otomane sa se
transforme intr-un simplu impozit, asemanator birului), peschesurile (daruri oficiale pentru sultan si marii
dregatori), mucarerul(pentru confirmarea domniei), obligatii de aprovizionare(vanzari preferential catre
Imperiul Otoman), obligatii miltare; obligatii in munca, de transport; la care se adauga darurile neoficiale
rusfeturi, care uneori se ridicau la sume foarte mari, se ofereau cu diferite ocazii, si, cu timpul, unui
numar tot mai mare de demnitari otomani.

Pe perioada exercitarii suzeranitatii otomane, au fost momente in care Poarta si-a impus
stapanirea efectiva asupra unor teritorii romanesti, pentru: a supraveghea actiunile domnilor romani, a
controla punctele strategice si economice de mare insemnatate pentru mentinerea dominatiei otomane in
zona.
Astfel, vor fi sub stapanire efectiva a Imperiului Otoman: Dobrogea- cucerita in perioada 14181420, Chilia si Cetatea Alba-pierdute de Stefan cel Mare in 1484 si transformarea Marii Negre intr-un ,,lac
otoman, pierdere suferita dupa evenimentul de la Razboieni din 1476, in care Mahomed castigase lupte,
dar pierduse pe plan politic. Aceasta s-a produs in primavara lui 1477, cand Stefan trimite o ambasada la
Venetia si Roma pentru a determina o reluare a ofensivei antiotomane, prin antrenarea unor forte
puternice aliate. In aceasta vreme Imperiul Otoman incheie pace cu Venetia(1479) si cu Ungaria(1483) iar
Polonia duce o politica de neutralitate. In aceste conditii incepe o noua epoca in istoria relatiilor turcomoldovene. In 1484 turcii invadeaza Moldova, atacand-o pe apa si pe uscat, reusind sa ocupe Chilia si
Cetatea Alba , importante puncte economice si strategice din Moldova. Vazandu-se singur in fata
pericolului invaziei otomane in Moldova, Stefan cel Mare, in 1485, la Colomeea, depune juramantul de
omagiu regelui Poloniei Cazimir al IV-lea. Dar in loc de a-i da ajutor, acesta a incheiat in 1487 pace cu
sultanul. Pentru a apara libertatea Moldovei, in aceste imprejurari grele, Stefan este nevoit sa plateasca
Portii suma de 5000 de ducati. Umanistul italian Filippo Buonaccorsi Callimachi, negociatorul pacii dintre
Imperiul Otoman si Polonia , nota "...iar romanii dupa ce au respins armatele si incercarile acesteia s-au
inchinat prin tratate nu ca invinsi ci ca invingatori".
Sub stapanire efectiva a Imperiului Otoman au mai fost si: Cetatea Tighina- cucerita in 1538,
dupa Campania lui Soliman Magnificul in Moldova si transformarea intr-un complex militar aflat sub
dominatie otomana; Turnu, Giurgiu, Braila- transformate in raiale; Timisoara- cucerita in 1552, care va fi
transformata in pasalac in secolul al XVI-lea, la fel ca si Oradea.
Asadar, Poarta, a fost determinat s recunoasc prin acte cu caracter interstatal existena de
sine stttoare a statelor romneti, sistemul lor de guvernmnt, fapt ce a limitat simitor imixtiunile Porii
otomane n treburile interne ale rilor Romne, chiar i atunci cnd ele au intrat spre mijlocul secolului
al XVI-lea n sfera dominaiei otomane.
Recunoscnd dreptul rilor Romne de a se guverna dup propriile legi, de a declara rzboi i
ncheia pace, Poarta se obliga s nu se amestece n administraia lor, n alegerea domnitorilor. Se
interzicea construirea de moschei i cumprarea de proprieti de ctre musulmani pe teritoriul rilor
Romne; era supus aprobrii autoritilor romneti ptrunderea i activitatea n hotarele rilor
Romne a negustorilor din Imperiul Otoman.
Statutul politic de autonomie, aprat cu ndrjire de rile Romne
le-a nlesnit rgazul necesar continurii operei constructive, att de strlucit reprezentat de epoca lui
tefan cel Mare i a slujit ca model i sprijin n lupta de eliberare a popoarelor din sud-estul european
czute sub stpnirea otoman.