Structura examenului:

- 1 pct. oficiu
- 3 întrebări clasice – 4,5 pct. (1,5 pct./întrebare)
- 10 întrebări grilă cu un singur răspuns corect – 2,5 pct. (0,25 pct./grilă) (7 din cele
10 vor fi din lista de mai jos).
- 1 studiu de caz – 2 pct.

A. Întrebări clasice
1. Ce presupune ”obligația de diligență” a managerilor (față de acționari/companie)?
2. Definiți practica de ”insider trading”. De ce este considerată o practică ilegală (în
anumite țări)/imorală?
3. Definiți conceptele ”parașută de aur”, ”salut de aur”. Care este justificarea lor?
4. Enumerați principiile OCDE privind guvernanța corporativă.
5. Prezentați pe scurt principiul ”consimțirii conștiente” și ”principiul precauției”
(principii avute în vedere când se face referire la condițiile de muncă oferite salariaților).
6. Definiți conceptul de ”whistleblowing”.
7. Enumerați condițiile pentru ca o acțiune să poată fi catalogată ca whistleblowing.
8. Definiți conceptele: ”discriminare directă”, ”discriminare indirectă”, ”victimizare”.
9. Explicați diferența dintre ”acțiunea afirmativă” și ”discriminarea pozitivă”.
10. Definiți practica comercială
- incorectă;
- înșelătoare;
- agresivă.
11. Definiți termenii: publicitate înșelătoare, publicitate comparativă, prețuri
discriminatorii, prețuri de ruinare, prețuri amăgitoare.
12. Enumerați și prezentați succint principalele probleme de etică pe care le poate ridica
politica de produs.
13. Enumerați și prezentați succint principalele probleme de etică pe care le poate ridica
politica de preț.
14. Enumerați și prezentați succint principalele probleme de etică pe care le poate ridica
politica de comunicare publicitară.
15. Enumerați și prezentați succint principalele probleme de etică pe care le poate ridica
politica de distribuție.

B. Întrebări grilă

1. Care dintre următoarele NU pot fi considerate drepturi speciale ale

acționarilor?
a. dreptul de a-și vinde acțiunile deținute;
b. dreptul de a vota în adunarea generală a acționarilor;
c. dreptul la o sumă prestabilită din profit;
d. dreptul la a deține anumite informații despre companie;
e. drepturi reziduale în cazul lichidării companiei, proporțional cu pachetul de acțiuni
deținut.

2. Se înscrie între principiile OECD privind guvernarea corporativă:

a. guvernarea corporativă trebuie să asigure cadrul pentru protecția acționarilor
majoritari;
 b. cadrul creat prin guvernanța corporativă trebuie să asigure transparența, oportunitatea
și acuratețea materialelor și documentelor ce privesc situația societății, mai puțin situația
financiară;
c. cadrul creat prin guvernanța corporativă trebuie să asigure tratamentul echitabil al
tuturor clienților;
d. cadrul pentru guvernanță corporativă trebuie să asigure orientarea tactică a societății;
e. cadrul de guvernanță corporativă trebuie să asigure orientarea strategică a societății,
monitorizarea efectivă a managementului de către bordul de conducere și răspunderile
bordului față de acționari.

3. „Parașutele de aur” reprezintă:

a. recompensele primite de managerii unei mari companii pe perioada derulării
contractului;
b. pachetele de acțiuni primite gratuit de către manageri ca formă de cointeresare;
c. beneficiile primite de un manager la încheierea contractului de management;
d. pachetele salariale primite de manageri la instalare;
e. vânzarea unor acțiuni atunci când întreprinderea se află într-o situație dificilă.

4. Obligația de diligență a unui manager presupune:

a. să acționeze în beneficiul companiei;
b. să implementeze cu strictețe deciziile emise de AGA;
c. să conducă firma cu profesionalism și eficiență;
d. un angajament deplin față de interesele și activitatea companiei;
e. să returneze remunerațiile încasate nejustificat.

5. „Salutul de aur” reprezintă:

a. recompensele primite de managerii unei mari companii pe perioada derulării
contractului de management;
b. pachetele de acțiuni primite gratuit de către manageri, ca formă de cointeresare, la
atingerea unor obiective de performanță;
c. beneficiile primite de un manager la încheierea contractului de management;
d. pachetele salariale primite de manageri la instalare;
e. vânzarea unor acțiuni atunci când întreprinderea se află într-o situație dificilă.

6. Principiul precauției presupune:

a. salariatul acceptă condițiile de muncă ce i se oferă, conștient că altfel nu va fi
angajat;
b. salariatul nu acceptă prima ofertă salarială;
c. nimeni nu poate fi expus factorilor de risc fără a fi fost informat în prealabil cu
privire la pericolele la care se expune;
d. introducerea unor noi tehnologii asupra cărora planează incertitudini în ceea ce
privește riscurile potențiale, decât după ce se face dovada că nu sunt nocive;
e. sustragerea de către salariați de la munca în locurile considerate periculoase.

7. Inviolabilitatea socială se referă la:

a. dreptul individului la un spațiu personal;
b. libertatea individului de a interacționa cu oricine și oricum dorește în viața privată;
c. dreptul individului de a decide cum, când și în ce măsură datele sale personale pot fi
puse la dispoziția altora;
d. dreptul individului de a-și controla inputurile și outputurile emoționale;
 e. intangibilitatea persoanei de către ceilalți.

8. Whistle-blowing reprezintă:
a. o formă de discriminare pozitivă;
b. o formă de discriminare negativă:
c. gestul unui angajat de a da publicității comiterea infracțiunilor la compania la care
lucrează;
d. hărțuire sexuală;
e. o formă de ambient ostil.

9. Principiul consimțirii conștiente presupune:

a. salariatul acceptă condițiile de muncă ce i se oferă, conștient că altfel nu va fi
angajat;
b. salariatul acceptă condițiile de salarizare ce i se oferă conștient că altfel nu va fi
angajat;
c. nimeni nu poate fi expus factorilor de risc fără a fi fost informat în prealabil asupra
pericolelor la care se expune;
d. introducerea unor noi tehnologii asupra cărora planează incertitudini în ceea ce
privește riscurile potențiale, doar după ce se face dovada că nu sunt nocive;
e. sustragerea de către salariați de la munca în locurile considerate periculoase.

10. Discriminarea manifestată printr-un comportament nedorit, prin care este

afectată demnitatea umană a persoanei și se creează un cadru intimidant, ostil,
degradant ori ofensiv împotriva unei persoane pe baza unuia dintre criteriile de
discriminare reprezintă:
a. discriminare directă;
b. discriminare indirectă;
c. discriminare multiplă;
d. hărțuire;
e. discriminare pozitivă.

11. Situația în care o prevedere, un criteriu sau o practică, în aparență neutre și

fără potențial discriminatoriu, dezavantajează, în realitate, anumite persoane, prin
comparație cu alte persoane, având un impact negativ disproporționat asupra unui grup
reprezintă:
a. discriminare directă;
b. discriminare indirectă;
c. discriminare multiplă;
d. victimizare;
e. ambient ostil.

12. Inviolabilitatea psihică se referă la:

a. dreptul individului la un spațiu personal;
b. libertatea individului de a interacționa cu oricine și oricum dorește în viața privată;
c. dreptul individului de a decide cum, când și în ce măsură datele sale personale pot fi
puse la dispoziția altora;
d. dreptul individului de a-și controla inputurile și outputurile emoționale;
e. intangibilitatea persoanei de către ceilalți.
 13. Constituie acțiuni înșelătoare următoarele politici comerciale:
a. omisiunea unei informații esențiale necesare consumatorului mediu;
b. oferirea unei informații esențiale, necesare consumatorului, într-un mod neinteligibil;
c. publicitatea comparativă;
d. instituirea unui obstacol oneros, neprevăzut în contract, impus de comerciant atunci
când consumatorul dorește să înceteze o relație comercială;
e. exploatarea de către comerciant a unei situații nefericite pentru consumator.

14. Constituie o practică comercială agresivă:

a. instituirea unui obstacol oneros, neprevăzut în contract, de către comerciant atunci
când clientul își dorește să își exercite drepturile contractuale;
b. oferirea unei informații esențiale, necesare consumatorului, într-un mod neinteligibil;
c. nerespectarea de către comerciant a obligațiilor prevăzute în codul de conduită pe
care s-a angajat să-l respecte;
d. informarea eronată a consumatorului cu privire la drepturile sale;
e. publicitatea comparativă.

15. Prețurile cartelate reprezintă:

a. „umflare” excesivă a prețurilor determinată de poziția de monopol a firmei;
b. fixarea unor prețuri peste media pieței datorită unor înțelegeri între comercianți;
c. practicarea unor prețuri sensibil mai mici decât media pieței, pentru eliminarea
concurenților;
d. prețuri fixate astfel încât clienții sunt, cu bună știință și cu rea voință, induși în
eroare;
e. prețuri diferențiate pe categorii de clienți.

16. Vânzările piramidale sunt considerate neetice pentru că:

a. implică practicarea unor prețuri peste media pieței;
b. implică practicarea unor prețuri sub media pieței;
c. exploatează relațiile de prietenie sau rudenie în vederea obținerii de profit;
d. implică plata unor taxe de către producători unor comercianți;
e. nu oferă o garanție riguroasă.

17. Prețurile de ruinare reprezintă:

a. „umflare” excesivă a prețurilor;
b. fixarea unor prețuri peste media pieței datorită unor înțelegeri între comercianți;
c. practicarea unor prețuri sensibil mai mici decât media pieței, pentru eliminarea
concurenților;
d. prețuri fixate astfel încât clienții sunt, cu bună știință și cu rea voință, induși în
eroare;
e. prețuri dezavantajoase pentru consumatori.

C. Teme studiu de caz:

1. Justificarea veniturilor foarte mari ale directorilor executivi/ ecartul dintre salariul
acestora și salariul angajaților.
2. Forme de discriminare la locul de muncă.
3. Etica în comunicare publicitară
4. Protecția consumatorului – legislația românească (drepturile consumatorilor, practici
comerciale incorecte).