VARIANTA B

ALEGEȚI VARIANTA CORECTĂ ȘI ARGUMENTAȚI RĂSPUNSUL.

1. Firmele se confruntă cu următoarele metode alternative de coordonare a activității:

a. Activitate realizată de mecanismul prețurilor;
b. Activitate realizată de antreprenor;
c. Cele două de mai sus.
Firmele se confruntă cu opțiunea de a coordona activitățile prin intermediul mecanismului
prețurilor sau prin intermediul antreprenoriatului. Mecanismul prețurilor se referă la stabilirea
prețurilor pe piață în funcție de cerere și ofertă, iar firmele pot utiliza acest mecanism pentru a
obține resurse și a-și vinde produsele sau serviciile.

2. În cadrul economiei globalizate, organizaţiile de afaceri se luptă cu mediul economic

pentru :
a. a se adapta în mod corespunzător mediului puternic concurenţial ;
b. pentru a răspunde solicitărilor impuse de creşterea exigenţelor societăţii, în
ansamblu;
c. Cele două de mai sus.
În cadrul economiei globalizate, organizațiile de afaceri se confruntă cu provocări și presiuni din
partea mediului economic. Aceste presiuni includ atât mediul puternic concurențial, cât și
cerințele crescute ale societății în ansamblu.

3. Organizaţiile de afaceri sunt :

a. sisteme pur economice, profitabile, deşi responsabile economic şi social ;
b. sisteme responsabile economic şi social ;
c. nici una din cele de mai sus.
Organizațiile de afaceri nu sunt doar sisteme pur economice și profitabile, ci și responsabile
economic și social. În prezent, există o recunoaștere tot mai mare a faptului că organizațiile de
afaceri trebuie să-și asume responsabilități mai largi față de societate în ansamblu și față de
impactul lor asupra mediului și comunității.

4. Teoriile firmei relevă faptul că toţi indivizii pot fi consideraţi antreprenori, datorită :
a. modului de a continua în demersul lor ;
b. modului de a acţiona, de a întreprinde ceva şi de a continua în demersul lor ;
c. nici una din cele de mai sus.
Teoriile firmei susțin că toți indivizii pot fi considerați antreprenori datorită modului lor de
acțiune, de a întreprinde ceva și de a continua în demersul lor. Antreprenorii sunt caracterizați de
inițiativă, asumarea riscului, creativitate și dorința de a-și îndeplini viziunea și obiectivele.

5. Antreprenoriatul are legătură cu :

a. inovarea şi creativitatea ;
b. creativitatea ;
c. schimbarea, cu inovarea şi creativitatea.
Antreprenoriatul este strâns legat de schimbare, inovare și creativitate. Antreprenorii sunt
cunoscuți pentru abilitatea lor de a identifica oportunități de afaceri și de a le exploata prin
introducerea de inovații și schimbări într-un mod creativ.

6. Antreprenoriatul contribuie la:

a. crearea de locuri de muncă şi generează competitivitate;
b. la dezvoltarea potențialului la nivel personal ;
c. cele două de mai sus.

Antreprenoriatul contribuie atât la crearea de locuri de muncă și generarea competitivității, cât și

la dezvoltarea potențialului la nivel personal.

7. Întreprinderea este o organizaţie alcătuită din:

a. una sau mai multe persoane care desfăşoară activităţi, utilizând de regulă mijloace
economice în vederea obţinerii de profit;
b. fundamente moderne antreprenoriale de succes;
c. nici una din cele de mai sus.
Întreprinderea este o organizație formată dintr-una sau mai multe persoane care desfășoară
activități economice cu scopul de a obține profit. Aceste persoane utilizează mijloace economice,
cum ar fi resurse financiare, materiale și umane, pentru a produce bunuri sau servicii pe care le
vând pe piață.

8. Antreprenoriatul reprezintă:
a. un proces ce nu constă în identificarea și urmărirea unei oportunități de afaceri, în
scopul valorificării acesteia;
b. un proces ce constă în identificarea și urmărirea unei oportunități de afaceri, în
scopul valorificării acesteia;
c. nici una din cele de mai sus.
Antreprenoriatul este definit ca un proces ce constă în identificarea și urmărirea unei oportunități
de afaceri, în scopul valorificării acesteia. Antreprenorii sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a
identifica oportunități de afaceri, de a dezvolta idei și de a transforma aceste oportunități în
acțiuni concrete.

9. Trăsăturile definitorii ale „nonîntreprinzătorilor” sunt:

a. superioritate faţă de alte persoane; împotrivirea faţă de autorităţi; impulsivitate
excesivă; preocuparea excesivă pentru a face lucruri perfecte; necooperarea cu
toate celelalte entităţi; asumarea de riscuri excesive; egoism şi mândrie excesivă;
intoleranţă;
b. credinţa că nimeni nu le poate face ceva; superioritate faţă de alte persoane;
împotrivirea faţă de autorităţi; necooperarea cu toate celelalte entităţi; asumarea
de riscuri excesive; egoism şi mândrie excesivă; intoleranţă:
c. credinţa că nimeni nu le poate face ceva; superioritate faţă de alte persoane;
împotrivirea faţă de autorităţi; impulsivitate excesivă; preocuparea excesivă
pentru a face lucruri perfecte; necooperarea cu toate celelalte entităţi; asumarea de
riscuri excesive; egoism şi mândrie excesivă; intoleranţă.
Trăsăturile enumerate în opțiunea c descriu trăsăturile definitorii ale "nonîntreprinzătorilor".
 10. Motivele care îl determină pe individ să înceapă o afacere sunt:
a. nevoia de autorealizare; crearea de produse/servicii noi; necesitatea de a lua
singur decizii; nevoia de a fi propriul şef; nemulţumirea faţă de jobul prezent;
şomajul;
b. nevoia de autorealizare; crearea de produse/servicii noi; necesitatea de a lua
singur decizii; nemulţumirea faţă de jobul prezent; şomajul;
c. nevoia de autorealizare; crearea de produse/servicii noi; necesitatea de a lua
singur decizii; nevoia de a fi propriul şef.
Motivele care îl determină pe un individ să înceapă o afacere pot varia, dar opțiunea c cuprinde
motivele principale.

11. Noua economie sau economia digitală, rezultantă a interacţiunii dintre:

a. calculatorul personal, telecomunicaţii, Internet şi electronică;
b. telecomunicaţii, Internet şi electronică;
c. calculatorul personal, Internet şi electronică.
Noua economie sau economia digitală este rezultatul interacțiunii dintre telecomunicații, Internet
și electronică. Aceste trei componente sunt fundamentale în definirea și funcționarea noii
economii.

12. Concurenţa şi cooperarea reprezintă două laturi inseparabile ale :

a. economiei digitale ;
b. economiei tradiționale ;
c. nici una din cele de mai sus.
Concurența și cooperarea sunt două laturi inseparabile ale economiei tradiționale. Aceste
concepte sunt fundamentale în relațiile dintre agenții economici și în dinamica pieței într-o
economie tradițională.

13. Economia digitală presupune :

a. un consum mai mare de muncă de concepţie ;
b. un consum mai mic de muncă de concepţie ;
c. nici una din cele de mai sus.
Economia digitală se caracterizează prin utilizarea extensivă a tehnologiei digitale și a mediului
online în procesele de afaceri, comunicare, comerț și interacțiune socială. Această tranziție către
economia digitală implică un consum mai mare de muncă de concepție, adică de muncă
intelectuală și creativă.

14. Trecerea la societatea informationala a împartit întreprinderile în

a. organizatii moderne, care utilizeaza tehnologia informatiei si comunicatiilor;
b. organizatii traditionale, care utilizeaza tehnologia informatiei si comunicatiilor;
c. organizatii traditionale si organizatii moderne, care utilizeaza tehnologia
informatiei si comunicatiilor;
Odată cu trecerea la societatea informațională, întreprinderile au fost împărțite în două categorii
principale: organizații tradiționale și organizații moderne, ambele utilizând tehnologia
informației și comunicațiilor.
 15. Trasatura cheie a organizatiei economiei digitale va fi :
a. înlocuirea ierarhiei piramidale traditionale cu o ierarhie orizontala ;
b. înlocuirea ierarhiei piramidale traditionale ;
c. nici una din cele de mai sus.
În economia digitală, o trăsătură cheie a organizațiilor este înlocuirea ierarhiei piramidale
tradiționale cu o ierarhie orizontală. Aceasta înseamnă că structurile de conducere și luare a
deciziilor devin mai plate și mai flexibile, iar puterea și responsabilitatea sunt distribuite în mod
mai egal în cadrul organizației.

16. Afacerile electronice, în marea lor diversitate de expresie reprezinta :

a. suportul noii economii în societatea informationala ;
b. tranzactiile care se efectueaza între doi sau mai multi parteneri de afaceri ;
c. nici una din cele de mai sus.
Afacerile electronice reprezintă modalitățile diverse prin care se desfășoară activități economice
utilizând tehnologia informației și comunicațiilor. Acestea sunt o componentă cheie a noii
economii și joacă un rol semnificativ în societatea informațională.

17. Principalele avantaje ale afacerii de tip procurement electronic sunt:

a. reuneste cererea si oferta la parametri optimi; reduce costul si timpul tranzactiilor;
asigura succesul în afaceri atât pentru vânzatori cât si pentru cumparatori ;
b. apropie segmentele de piat a creând o mai buna transparenta; reuneste cererea si
oferta la parametri optimi; reduce costul si timpul tranzactiilor; asigura succesul
în afaceri atât pentru vânzatori cât si pentru cumparatori ;
c. apropie segmentele de piat a creând o mai buna transparenta; reuneste cererea si
oferta la parametri optimi; asigura succesul în afaceri atât pentru vânzatori cât si
pentru cumparatori ;
Afacerea de tip procurement electronic, cunoscută și sub denumirea de achiziții electronice sau
e-procurement, implică utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor pentru a facilita
procesul de achiziții între cumpărători și vânzători.

18. Sistemele de instruire si educare online (etraining si e-coaching) asigura:

a. educatie convenabila la nivel de organizatie indiferent de numarul de solicitanti
sau de spatiu; informare rapida a angajatilor asupra noilor strategii si produse;
coordonarea de la distanta a reprezentantelor de vânzare, inclusiv evaluarea
feedback-urilor individuale ;
b. educatie convenabila la nivel de organizatie indiferent de numarul de solicitanti
sau de spatiu; coordonarea de la distanta a reprezentantelor de vânzare, inclusiv
evaluarea feedback-urilor individuale ;
c. educatie convenabila la nivel de organizatie indiferent de numarul de solicitanti
sau de spatiu; informare rapida a angajatilor asupra noilor strategii si produse.

Sistemele de instruire și educare online, cum ar fi e-trainingul și e-coachingul, oferă numeroase

avantaje organizațiilor în ceea ce privește dezvoltarea și formarea angajaților.
 19. Principalele avantaje al vânzărilor online en-detail (e-tailing) constau în:
a. pastrarea unei baze largi de clienti, marirea numarului acestora facându-se cu
efort minim;
b. pastrarea unei baze largi de clienti, marirea numarului acestora facându-se cu
efort minim; posibilitati de urmarire a obiceiurilor de cumparare, în scopul unei
oferte relevante; economisirea timpului si banilor clientului, determinându-l astfel
sa devina un client fidel ;
c. posibilitati de urmarire a obiceiurilor de cumparare, în scopul unei oferte
relevante; economisirea timpului si banilor clientului, determinându-l astfel sa
devina un client fidel ;
Vânzările online en-detail (e-tailing) aduc o serie de avantaje organizațiilor care desfășoară
activități comerciale pe internet.

20. Planul de afaceri este un instrument de lucru :

a. ce se foloseşte pentru a începe şi derula o afacere care necesită, evident, resurse
umane, materiale şi financiare;
b. ce se foloseşte pentru a nu începe şi derula o afacere care necesită, evident,
resurse umane, materiale şi financiare;
c. nici una din cele de mai sus.
Planul de afaceri este un document detaliat care descrie în mod sistematic obiectivele, strategiile,
structura organizațională, resursele necesare și previziunile financiare ale unei afaceri. Acesta are
rolul de a furniza un ghid clar și coerent pentru întreprinzători și investitori în procesul de pornire
și gestionare a unei afaceri.

21. Planul de afaceri este elaborat şi utilizat în următoarele scopuri:

a. menţinerea interesului partenerilor; fundamentarea deciziilor; organizarea
strategiei firmei; comunicarea mesajului lansat spre directorii altor companii, spre
furnizori şi potenţiali investitori, precum şi spre bănci finanţatoare; deschiderea
unei afaceri proprii etc.
b. fundamentarea deciziilor; organizarea strategiei firmei; comunicarea mesajului
lansat spre directorii altor companii, spre furnizori şi potenţiali investitori, precum
şi spre bănci finanţatoare; fixarea obiectivelor firmei şi a scopurilor sale
principale; motivarea angajaţilor; deschiderea unei afaceri proprii etc.
c. menţinerea interesului partenerilor; fundamentarea deciziilor; organizarea
strategiei firmei; comunicarea mesajului lansat spre directorii altor companii, spre
furnizori şi potenţiali investitori, precum şi spre bănci finanţatoare; fixarea
obiectivelor firmei şi a scopurilor sale principale; motivarea angajaţilor;
deschiderea unei afaceri proprii etc.

Planul de afaceri are multiple scopuri și funcții în cadrul unei organizații. Acestea includ:
fundamentarea deciziilor, organizarea strategiei firmei, comunicarea mesajului către părțile
interesate, fixarea obiectivelor și scopurilor, motivarea angajaților, deschiderea unei afaceri
proprii.
 22. Planul de afaceri are următoarele funcții:
a. de cristalizare şi de dezvoltare a ideilor referitoare la cum ar trebui condusă
afacerea; de realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale unei
afaceri de-a lungul timpului; de evaluare a unei noi idei de afaceri; de a obţine
finanţare;
b. de cristalizare şi de dezvoltare a ideilor referitoare la cum ar trebui condusă
afacerea; de realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale unei
afaceri de-a lungul timpului; de a obţine finanţare;
c. de cristalizare şi de dezvoltare a ideilor referitoare la cum ar trebui condusă
afacerea; de realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale unei
afaceri de-a lungul timpului; de evaluare a unei noi idei de afaceri;

Planul de afaceri îndeplinește mai multe funcții importante în cadrul unei afaceri: de cristalizare
și dezvoltare a ideilor, de realizare a unei evaluări retrospective, de obținere a finanțării.

23. Planul de afaceri este utilizat în următoarele situații:

a. când se doreşte realizarea unei investiţii ; când se doreşte încheierea de alianţe
strategice ; când se doreşte realizarea unei fuzionări;
b. când se doreşte finanţarea firmei ; când se doreşte încheierea de alianţe
strategice ; când se doreşte realizarea unei fuzionări;
c. când se doreşte finanţarea firmei ; când se doreşte realizarea unei investiţii ; când
se doreşte încheierea de alianţe strategice ; când se doreşte realizarea unei
fuzionări;

Planul de afaceri are multiple utilizări și poate fi folosit în diverse situații și contexte.
Principalele situații în care este utilizat sunt: când se dorește finanțarea firmei, când se dorește
realizarea unei investiții, când se dorește încheierea de alianțe strategice, când se dorește
realizarea unei fuziuni.

24. În cadrul firmei, planul de afaceri este un instrument important pentru :

a. management ;
b. manager ;
c. nici una din cele de mai sus.

Prin intermediul planului de afaceri, managementul poate Defini obiectivele și direcția afacerii,
Aliniază resursele și prioritățile, Monitorizează performanța și ia decizii informate, Comunica și
atrage investitori sau parteneri.

25. Alegerea celei mai potrivite modalităţi de a avea propria afacere depinde de mai mulţi
factori. În practică există mai multe modalităţi de a deveni antreprenor:
a. crearea de noi întreprinderi; cumpărarea unei întreprinderi sau a unor părţi sociale
sau acţiune ale unei afaceri deja existente; cumpărarea unei francize;
b. cumpărarea unei întreprinderi sau a unor părţi sociale sau acţiune ale unei afaceri
deja existente; cumpărarea unei francize;
 c. crearea de noi întreprinderi; cumpărarea unei întreprinderi sau a unor părţi sociale
sau acţiune ale unei afaceri deja existente.

26. Planul de afaceri este un instrument de:

a. măsurare a situaţiei întreprinderii fiind folosit pentru anticiparea şi evitarea unor
situaţii de criză sau chiar de faliment ;
b. cumpărarea unei întreprinderi sau a unor părţi sociale sau acţiune ale unei afaceri
deja existente;
c. nici una din cele de mai sus.
Planul de afaceri este un instrument esențial în gestionarea unei întreprinderi și are diverse
funcții. Printre acestea se numără măsurarea situației întreprinderii și utilizarea sa pentru
anticiparea și evitarea unor situații de criză sau chiar de faliment.

27. Afacerea reprezintă:

a. cea mai puternică forţă a schimbărilor sociale;
b. sursa principală de putere şi de influenţă dintr-o societate;
c. sursa principală de putere şi de influenţă dintr-o societate, dar, în acelaşi timp, şi
cea mai puternică forţă a schimbărilor sociale.

Afacerea este o entitate economică care desfășoară activități comerciale în scopul obținerii de
profit. În cadrul societății, afacerile ocupă un rol central și au o influență semnificativă asupra
economiei, culturii, mediului și schimbărilor sociale.

28. Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată

a. în 1961
b. în 1970
c. în 1990.

29. Elementele de bază ale modelului european de dezvoltare (Golden growth: Restoring the
lustre of the European economic model, The World Bank, 2012) sunt:
a. Întreprinderea; Inovarea; Munca; Guvernarea;
b. Comerțul; Finanțele; Întreprinderea; Inovarea; Munca; Guvernarea;
c. Comerțul; Finanțele; Întreprinderea; Inovarea.

30. Noţiunea de “antreprenoriat social” a fost conceptualizată în moduri destul de precise la

sfârşitul anilor :
a. 1990
b. 1970
c. 1961.

31. Inteligența emoțională, la nivel personal, presupune:

a. conștientizarea de sine, autodisciplina, empatie și sinergie;
b. autodisciplina, empatie și sinergie;
c. conștientizarea de sine, empatie și sinergie;
Inteligența emoțională la nivel personal implică capacitatea de a fi conștient de propriile emoții și
motive, de a manifesta autodisciplină în gestionarea acestora, de a avea empatie față de ceilalți și
de a colabora eficient cu aceștia într-o manieră sinergică. Aceste componente ale inteligenței
emoționale sunt fundamentale pentru dezvoltarea și menținerea relațiilor interpersonale
sănătoase și pentru abordarea adecvată a situațiilor emoționale.

32. Caracteristicile unei persoane creative:

a. interes sporit faţă de tot ce este nou; elaborare a unui număr mare de idei, soluţii;
tenacitate în exprimarea opiniilor; înclinaţie spre imaginaţie şi fantezie;
preocupare către schimbări, modificări, îmbunătăţiri; simţ al umorului;
sensibilitate la frumos şi artă; individualist, nonconformist; interes sporit faţă de
tot ce este nou; elaborare a unui număr mare de idei, soluţii; tenacitate în
exprimarea opiniilor; înclinaţie spre imaginaţie şi fantezie; preocupare către
schimbări, modificări, îmbunătăţiri; simţ al umorului; sensibilitate la frumos şi
artă; individualist, nonconformist; critic în mod constructiv; înţelegere a punctelor
de vedere diferite;
b. tenacitate în exprimarea opiniilor; înclinaţie spre imaginaţie şi fantezie;
preocupare către schimbări, modificări, îmbunătăţiri; simţ al umorului;
sensibilitate la frumos şi artă; individualist, nonconformist; critic în mod
constructiv; înţelegere a punctelor de vedere diferite;

Caracteristicile unei persoane creative includ un interes sporit față de noutate și idei noi,
capacitatea de a genera un număr mare de idei și soluții, exprimarea tenace a opiniilor,
imaginație și fantezie, deschidere față de schimbare și îmbunătățire, simțul umorului,
sensibilitate la frumos și artă, atitudine individualistă și nonconformistă, abilitatea de a critica
constructiv și înțelegerea punctelor de vedere diferite. Aceste trăsături contribuie la abordarea
creativă a problemelor și la găsirea de soluții inovatoare.