08.12.

2021

Etica personalitatii

Ideea unei etici a personalitatii are drept ca pornire tripla contigenta(a exista) a subiectului
modern.

1. Contigenta cosmica
2. Contigenta sociala
3. Contigenta

Ca urmare, eul modern se prezinta ca un eu nedeterminat, animat de dorinta de

determinare. In acest process se impune tot mai intens problema: Cum anume devine un
individ el insusi?

Cum se poate realiza alegerea sinelui9felului propriu de a fi)?

Aceasta cautare a AUTENTICITATII implica o decizie din partea eului care isi poate:

1. fie asuma o identitate, responsabilitate pentru sine (aceasta este traita ca o chemare
interna careia i se raspunde doar cu ONESTITATE fata de propria persoana, de
implinarea propriei vocatiei)

2. fie isi asuma o identitate, responsabilitate cu continut moral (aceasta este traita ca o
chemare din exterior deoarece, individual recunoaste ierarhiile valorilor morale existente
in societate (bunatate, cinste), astfel ca ele isi asuma responsabilitate atat pentru sine cat si
pentru altii).

Distinctia de mai sus conduce la conturarea a doua etici si anume: etica formala a
persoalitatii care manifesta o revolta impotriva normativitatii sterile, abstracte si a
mediocritatii propunand in schimb triumful libertatii, vocatia originalitatii; intr-un cuvant:
autodezvoltarea personala. Aceasta etica are ca valoare fundamentala autenticitatea, adica,
fidelitatea fata de sine insusi.

Etica personalitatii cu continut moral- eul care se alege pe sine trebuie sa fie o persoana
onesta, adica o fiinta morala care face diferenta intre bine si rau, care isi accepta
conditionarile genetice si sociale (ne-invocandu-le ca scuze iar destiul sau este privit ca
rodul propriei libertati.

Etica formala a personalitatii

Friederich Nietzsche. Isi prezinta doctrina morala cum ar fi :Dincolo de bine si rau”,
“Vointa de putere”, “Asa a grait-o Zarathustra”

Dupa cum considera, Nietzsche desconsidera idea intemeierii morale pe sentimente

morale si pe constiinta, precum neaga si imperativul categoric considerat universal de
Immanuel Kant. De asemenea, el respinge si proiectul ilumist de descoperire a unui
fundament rational pentru morala. Pentru N. morala este o expresie a vointei de putere si
ca urmare, nu este loc pentru drepturi naturale specifice tuturor oamenilor sau pentru
criteriul utilitarist (fericirea cea mai mare apartine cat mai multor oamenilor). Morala
reprezinta un sistem de judecati de valoare care este in relatie cu conditiile de existenta ale
fiintei umane. De aceea, N. pune sub semnul intrebarii moralele anterioare si nu ezita sa se
intrebe asupra valorii acestora. Pentru N. nu exista o singura morala. El distinge intre
morala oamenilor cu vointa puternica (aristocratii, stapanii…)

Apartine supusilor, sclavilor, celor istoviti de viata si de ei insisi.

Aceste 2 tipuri de morala, uneori se intrepratund dar in esenta ele raman distincte. Astfel,
valorile morale oamenilor cu vointa puternica privesc orgoliul, lupta, victoria, impunerea
in fata altora s.a.m.d. Dimpotriva, valorile morale oamenilor cu vointa slaba, sunt cu totul
altele si anume, mila, compasiunea, acceptarea, rabdarea, cumpatarea s.a.m.d.

Impunerea morale crestine este considerate de N. drept o consecinta a faptului ca, morala
“sclavilor” ( oameni cu vointa slaba) a inglobit in mod victorios morala stapanilor (oameni
cu vointa mare). Termenul cheie al acestei substituiri este “resentimentul”. Adica, oamenii
cu vointa slaba resping ca imorale valorile oamenilor cu vointa puternica (in locul luptei
considerata imorala, ei propun resemnarea. In locul …)

Valorile acestui tip de morala erau centrate mai de graba asupra virtutiilor de a nu fi
neidreptatiti, de a fi lasati in pace, de a trece prin viata fara dificultati.

N. identifica 3 metamorfoze ale spiritului:

Spiritul care devine camila (docilitate, se incarca cu poverile cele mai grele, suporta,
sufera, isi venereaza stapanul)

Spiritul leu caracterizat prin libertate, afirmarea sinelui, orgoliu.

Spiritul copil caracterizat prin eliberarea de vechile valori, de decizia de a trai dupa
propriile disponibilitati si fiind capabil de creatie.
Imperativul care apare in fata spiritului uman este ‘depaseste-te pe tine insuti” Conform
conceptiei lui N. deriva… semnifica deriva civilizatiei occidentale si implica sarcina de a
inventa un om nou post crestin. In acest context N. sustine idee mortii lui Dumnezeu “
Dumnezeu a murit. Traiasca libertatea, traiasca super eul.”

Libertatea omului implica supraomul ( omul care se depaseste pe sine) si dorinta de

putere. Supraomul nu se rezuma la idolatrie si exaltare de sine. Este omul de vocative
patruns de chemarea si menirea sa este o personalitate accentuata ce cauta ceea mai inalta
implinire de sine. Vointa de putere nu inseamna dominatia celorlalti biologica sau politica,
nici afirmarea proprie, exclusiva in deprimentul celorlalti. Ea, vointa de putere, este
profunzimea inerenta actului de a se depasi pe sine insusi. Aceasta auto-depasire are ca
finalitate supraomul, adica omul autentic, suveran, care se depaseste … prin puterea lui
asupra propriei persoane, asupra destinului si asupra legii.