SIMULAREA DIDACTIC-METODICĂ - METODĂ EFICIENTĂ DE DEZVOLTARE A

COMPETENȚELOR PROFESIONALE LA DISCIPLINA OBSTETRICĂ ȘI

GINECOLOGIE CU NURSING SPECIFIC.

Tatiana SULIMA șef catedră, profesor la disciplina Obstetrică şi ginecologie

cu nursing specific, grad didactic unu, CEMF “Raisa
Pacalo”.
Ludmila CHITIC profesor la disciplina Obstetrică şi ginecologie cu nursing
specific, grad didactic superior, CEMF “Raisa Pacalo”.

Marina CĂRĂUŞU șef secție, profesor la disciplina Obstetrică şi ginecologie cu

nursing specific, grad didactic unu, CEMF “Raisa Pacalo”.

Rezumat:
În RM simularea ca metodă de instruire se folosește cu succes în domeniul medicinei.
Simularea medicala este o experienţă practică, care presupune reproducerea convingătoare a
unui eveniment sau a unui set de condiţii din viaţa reală. Aplicată în la disciplina obstetrică și
ginecologie în cadrul CEMF ”Raisa Pacalo”, simularea constituie mai mult decât utilizarea unor
produse, cu ajutorul cărora elevii își pot forma și exersa aptitudinile tehnice, aceasta prezentând
numeroase aspecte care stau la baza unor etape de formare profesională succesive, care nu pot fi
cuprinse într-o singură definiţie.
Cuvinte cheie: simulare medicală, evaluare, eficiență, experiențe educaționale.
Summary:
The medical worker must face the challenges and take responsibility for solving complex
situations in terms of professional standards. In our opinion this can only be possible if the
medical worker during training using creative methods, modeling reality simulation. Simulation
has many advantages over other methods of training in medical work.
Keywords: medical simulation, evaluation, efficiency, educational experiences.

Simularea didactică reprezintă experimentarea prin observarea comportamentului „unui

model” la modificările unor parametri. Rezultatele simulării pot fi comparate cu cele ale
modelului real. Cu această metodă se caută reproducerea realităţii, printr-o modelare a
comportamentului sistemului, aparatului, echipamentului care urmează a fi cercetat [1].
Metodele de simulare se bazează pe simularea (imitarea) unor activităţi reale, urmărindu-se
în principal formarea de comportamente specifice (cum ar fi cele profesionale).
Una dintre cele mai practicate metode de simulare este jocul de rol, care constă în
simularea unor funcţii, relaţii, activităţi, ceea ce presupune:
 identificarea unei situaţii ce se pretează la simulare;
 distribuirea rolurilor între participanţi;
 învăţarea individuală a rolului;
 interpretarea („jucarea”) rolurilor;
 discutarea în grup a modului în care au fost interpretate rolurile.
Eficienţa metodei este condiţionată de capacitatea participanţilor de a se transpune în rol şi
de a-şi valorifica experienţa în acest context. Profesorului, aflat mai ales în ipostază de animator,
i se cer şi calităţi regizorale.
Alte metode de simulare se bazează pe utilizarea unor sisteme tehnice (simulatoarele).
Intr-un scenariu de simulare, elevii acționează într-un mediu realist, folosind simulatoare de
înaltă fidelitate și echipament clinic real. Aceștia vor acționa ca în viața reală, cu principalul
avantaj, că nu vor pune în pericol viața pacienților. În acest fel, cu feedback corespunzător și
imediat, aceștia pot să reflecte asupra consecințelor acțiunilor lor, individual sau în echipă, și pot
să repete manevrele sau scenariul până când se simt pe deplin încrezători în abilitățile, deciziile
și comportamentul lor [2].
Beneficiile simulării medicale:
 Furnizarea feedback-ului în domeniul evaluării;
 Integrarea în curriculum de pregătire profesională;
 Oferirea mai multor niveluri de deficultate;
 Utilizarea mai multot strategii de învățare(individual, în perechi, în echipă);
 Oferirea unor scenarii clinice variate;
 Experiențe educaționale standartizate, care implică în mod activ elevii;
 Stabilirea unor obiective clare și explicite pentru procesul de învățare.
Scopul final al oricărei forme de simulare este de a facilita integrarea elevilor în realitatea clinică
și de a le pregăti psihologic pentru gestionarea situațiilor de urgență. Acest lucru se realizează
prin sporirea încrederii în forțele și deciziile proprii și prin îmbunătățirea lucrului în echipă.
Simularea didactică poate fi utilizată la diferite etape a procesului de predare-învățare-
evaluare. O valoare majoră are combinarea metodei de simulare cu demonstrație și constă în
prezentarea, de către cadrul didactic, a unor acţiuni, operaţii (manopere practice) ce urmează a fi
învăţate şi dirijarea, prin intermediul cuvântului, a perceperii acestora de către elevi. În felul
acesta, se dobândesc noi cunoştinţe, se confirmă adevăruri anterior însuşite sau se formează
modelul intern al unei noi acţiuni.
Prin demonstraţie se asigură un suport concret senzorial în activitatea de cunoaştere,
intuirea realităţii de către elevi fiind dirijată prin cuvântul cadrului didactic. Metoda de
învăţământ are, deci, un caracter intuitiv, ceea ce o delimitează de demonstraţia logică, bazată pe
raţionamente.
În funcţie de materialul demonstrativ utilizat, metoda poate îmbrăca diferite forme:
 demonstraţia cu ajutorul mulajelor;
 demonstraţia cu ajutorul obiectelor tehnice (dispozitive, aparate, utilaje) în vederea
înţelegerii structurii, principiilor funcţionale sau utilizare a obiectelor tehnice;
 demonstraţia cu ajutorul materialelor grafice (planşe, hărţi, diagrame etc.);
 demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio vizuale (filme, diapozitive etc.);
 demonstraţia cu ajutorul desenului didactic, executat de cadrul didactic la tablă;
 demonstrarea acţiunilor de executat, în situaţiile în care se urmăreşte învăţarea unor
deprinderi.
Indiferent de forma aleasă, în utilizarea demonstraţiei se cer respectate următoarele cerinţe
de bază:
 alegerea unui material demonstrativ semnificativ, reprezentativ şi accesibil;
 asigurarea receptării acestuia în bune condiţii de către întreagul grup de eleci prin
aşezarea corespunzătoare a elevilor în sala de simulare şi prin corecta poziţionare a
cadrului didactic;
 intuirea sistematică a materialului demonstrativ, prin alternarea prezentării sintetice
(întregul) cu cea analitică (pe părţi);
  activarea elevilor pe parcursul demonstraţiei prin stimularea curiozităţii,
distribuirea de sarcini de urmărit şi executat etc.
După opinia noastră, simularea didactică poate fi și este o metodă eficientă în instruirea
elevilor și asta rezidă din experiența noastră proprie. Consultând literatura de specialitate, dar și
experiența colegilor, am întrodus metoda simulării în instruirea viitorilor lucrători medicali cu
studii medii în cadrul lecțiilor practice. În urma aplicării acestei metode, am ajuns la următoarele
considerații expuse în continuare [3].
Simularea are mai multe avantaje față de alte metode de instruire în asistența medicală și moșit:
 elevii au un rol activ în procesul de instruire;
 considerăm un avantaj semnificativ oportunitatea în timpul simulării de a învață să faci
față provocărilor, neaducând nici o daună pacientului, rolul căruia este prezentat de mulaj
medical. Considerăm acest fapt deosebit de important, deoarece elevul nostru de azi este
personalul medical de mâine, care, de pe băncile sălii de studii, vine să activeze în
instituțile medicale, intrând în contact direct cu pacientul, iar el este vulnerabil față de
„răul” produs accidentar de tânărul specialist lipsit de experiență;
 un alt avantaj al simulării este acela, că modelarea situației este un proces viu, unde este
prezent momentul improvizației și nimeni din cei participanți nu știe cu certitudine cum
va derula acțiunea mai departe. Improvizația stimulează elevul la gândire creativă și la
decizii originale, ceea ce este foarte atractiv pentru toți participanții și, de obicei, elevilor
le plac lecțiile practice, unde este folosită simularea, iar prezența este de 100%.;
 elevul poate opri, la necesitate, procesul simulării, punând întrebări la un moment de
impas, dar și profesorul, monitorizând simularea, poate opri derularea acțiunii pentru a
clarifica intențiile elevului, a ghida elevul, etc.;
 elevii – ”observatori” la procesul simulării sunt puși în situația de a trăi pe viu experiența
asistentului medical/moașei, evaluând fiecare etapă a unei manopere practice, elementele
de consiliere și comunicare cu pacienta, comportamentul non-verbal al colegului său în
rolul de asistent medical/moașă, venind cu obiecții, propuneri, soluții;
 ei mai timizi și anxioși studenți, văzând încercările, eșecurile, dar și succesele colegilor
săi, depășesc barierele sale psihologice și, până la urmă, participă activ la simulare,
întrând în rolul asistentului medical/moașei;
 în timpul simulării profesorul poate apela la feedbackul elevilor, controlând dacă
scenariile cazurilor corespund întocmai obiectivelor instruirii, fiind utile elevilor.

Simularea medicală este o metodă aplicată cu succes pentru evaluarea sumativă a

cunoștințelor și abilităților practice a elevilor la disciplina Obstetrică și ginecologie cu nursing
specific.
În continuare prezentăm exemplu de sarcini pentru evaluarea abilităților practice a
elevilor , calificărea moașă în cadrul probei de absolvire.
Stațiunea Sarcina didactică
Asistența
Medicală Primară Activați în CMF Telenești în calitate de moașă. S-a adresat gravida M., 20
ani, pentru a V-a vizită antenatală. Acuze nu prezintă. Termenul de gestație
36-37 săptămâni. La palpare după Leopold s-a stabilit prezentația craniană
a fătului, Poziția I, varietatea poziției anterioară.
Auscultați bătăile cordului fetal conform Protocolului/algoritmului al
deprinderilor practice (Chișinău, 2017).
Regimul sanitaro- În familia gravidei G., 30 ani, multipară, termen de gestație 32 săptămâni,
antiepidemic soţul a fost diagnosticat cu Tuberculoză pulmonară nodulară. BAAR pozitiv.
Cu scop de tratament bolnavul a fost internat la IMSP Institutul de
ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”. Conform recomandărilor Centului
de Sănătate Publică este necesar de efectuat măsuri sanitaro-antiepidemice
în focarul de TBC.
Demonstrați și expuneți algoritmul prelucrării veselei în focarul de TBC în
conformitate cu recomandările Protocolului/ algoritmului al deprinderilor
practice (Chișinău, 2017).
Îngrijiri medicale În timpul toaletei matinale nou-născutului T., 4 zile de la naștere, s-a
specializate depistat dermatita „de scutec”. Mama copilului pentru igienizarea pielii
utilizează șervețele umede.
Realizați toaleta intimă nou-născutului conform
Protocolului/algoritmului al deprinderilor practice (Chișinău, 2017).

Formarea și dezvoltarea competențelor profesionale a

devenit eficientă, datorită formării Centrului Educațional de
Simulare în Educația Medicală al CEMF „Raisa Pacalo”, în
cadrul căruia este amenajată și funcționează Sala de
examinare în obstetrică/ginecologie, dotată cu mulaje
moderne și resurse tehnico-materiale de ultimă generație [4].
Sala de examinare în obstetrică/ginecologie asigură
condiții atât pentru formarea abilităților specifice, cât și pentru
evaluarea finalităților de studiu exprimate prin competențe
profesionale.
În concluzie dorim să menționăm, că profesia de
asistent medical/moașă a evoluat în ultimul timp rapid. Pentru
a face față standardelor profesiei sale lucrătorul medical azi trebuie să primească o instruire
adecvată, simularea prezintă o metodă binevenită și eficientă de instruire, iar beneficiile simulării
merită costurile înalte de timp, răbdare, căutarea cazurilor, implicarea emoțională a profesorului.

Bibliografie:
1. C. Niţucă, T. Stanciu, Didactica disciplinelor tehnice, Ed. PERFORMANTICA, Iaşi, 2006
2. Niţucă, C., Stanciu, T., Didactica disciplinelor tehnice, Ed. Performantica, Iaşi, 2006. 3.
Zamfir, E. , Asistenț a social faț ă în faț ă cu societatea riscurilor, din perspective
politicilor sociale europene, Calitatea vieții, XXIII, nr.2, 2012, p.123-160.
3. https://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2011/Recomandari-ATI-med-urgenta/
22%20Simularea%20in%20medicina.pdf
4. http://cemf.md/pages/index/CESIM