TIPURI DE INCORECTITUDINI ÎN LIMBAJUL

MEDICINIŞTILOR

Ludmila Bornarciuc

Necesitatea studierii limbajului medical al studenţilor porneşte de

la nişte premise obiective şi realităţi ale mediului nostru lingvistic şi

socio-cultural care semnalează:

- necorespunderea dintre valorile cultural lingvistice naţionale şi

dificultăţile cu care se confruntă tineretul studios în scopul integrării

în sistemul acestora;

- necorespunderea între idealul educaţional şi calităţile specialistului

din domeniul medical;

- persistenţa dificultăţilor verbale şi eficienţa joasă în comunicarea

profesională, susţinute şi de o serie de carenţe, incorectitudini şi

abateri de la noma literară şi cea terminologică standard în limbajul

mediciniştilor.

Pentru a argumenta această stare de lucruri am desfăşurat o

investigaţie de constatare pe loturi reprezentative de studenţi ai

colegiilor de medicină ce a constat în culegerea şi analiza producţiilor

verbale ale mediciniştilor în situaţie naturală şi a avut mai multe

obiective între care:

Studierea limbajului medical oral şi scris al studenţilor colegiilor

de medicină, relevând în mod special:

a) cunoaşterea şi utilizarea terminologiei medicale în aspectul ei

calitativ;

b) cultura exprimării şi capacităţile creativităţii verbale;

Tabelul 1

Nr. Materiale utilizate, metode şi tehnici de investigaţie a

d/o limbajului oral

1. Observarea şi analiza vorbirii studenţilor

2. Asistarea/evaluarea competenţelor verbale la:

a) lecţii;

b) examene, colocvii;

c) stagieri clinice;
 d) activităţi extradidactice: ore educative; olimpiade;

concursuri; TVC; şedinţe ale cercurilor studenţeşti;

conferinţe.

e) căminul studenţesc, în pauzele între ore;

3. Convorbiri cu studenţii;

4. Studierea şi analiza limbajului studenţilor în baza

imprimărilor audio/video la cămin, a activităţilor extradidactice

şi a protocoalelor înregistrărilor efectuate;

5. Observarea şi examinarea analitică a comunicării verbale

Profesor student

Student student

Grup de studenţi grup de studenţi (prin liderii lor)

Student pacient/bolnav

Student personal medical

Metodist student stagiar

Student stagiar personal medical

Student stagiar pacient/bolnav

Tabelul 2

Nr. Materiale folosite, metode şi tehnici de investigare a

 d/o limbajului scris

1. Analiza tezelor directoriale şi semestriale

2. Analiza lucrărilor tematice, a extemporalelor

3. Cercetarea analitică a caietelor de lecţii practice, a zilnicelor

stagiilor clinice, a planurilor şi dosarelor de nursing, a foilor

de observaţii clinice, a vocabularelor individuale.

4. Metoda statistică (în baza registrelor terminologice, tematice

elaborate).

5. Metoda analizei cantitative.

În cursul investigaţiilor atât a limbajului oral, cât şi a celui scris au

fost aplicate şi metoda cercetării analitice, metoda descriptivă,

metoda comparativă, metoda analizei calitative.

Materialele scrise în număr de 4538 au avut cea mai mare pondere,

fiind cercetate la 7 discipline medicale.

Tipurile şi numărul materialelor elaborate de studenţi supuse cercetărilor

analitice sînt prezentate în tabelul 3.

 TABELUL 3

Nr. Disciplina şi numărul de materiale

MATERIALE

OFTALMOLOGIA
VENEROLOGIA
d/o

CHIRURGIA
PEDIATRIE

MEDICALĂ

DERMATO-
GENETICA

TERAPIA

ORL
INVESTIGATE

1.
Lucrări de control şi teze 662 530 228 - - 61 84

scrise

2. Caiete ale lucrărilor 647 385 42 - 24 - 22

practice

3. Vocabulare individuale 548 364 - - - - -

4. Registre din perioada 262 - - 88 88 - -

stagiilor clinice

5. Dosare/planuri nursing 126 - - 43 43 - -

6. Foi de observaţii clinice 65 - - 23 23 - -

7. Numărul total la 2310 1279 270 154 178 61 106

disciplină

8. Numărul total 4358

 Prima constatare oarecum îmbucurătoare este aceea că mediciniştii

la lecţii depun eforturi susţinute încercând să vorbească mai îngrijit şi să

scrie cât de cât corect, cu mai puţine greşeli în comparaţie cu limbajul

fixat din afara orelor. Cu toate acestea studenţii comit o serie de

inadvertenţe, de imperfecţiuni şi chiar de abateri de la norma literară,

greşeli ce privesc atât terminologia specială şi vocabularul ştiinţific

general, cât şi lexicul de uz general.

s-a constatat şi s-a argumentat cu un număr mare de exemple elocvente că mediciniştii şi

absolvenţii colegiilor de medicină deţin şi utilizează un lpm carenţial, ceea ce face dificilă

comunicarea verbală în activitatea didactică şi cea profesională, diminuează eficienţa

serviciilor medicale.

PASTILA TERMINOLOGICĂ

LUCRARE DE CULTIVARE A LIMBAJULUI MEDICAL AXATĂ PE

FENOMENE LINGVISTICE DAR ŞI ALE LIMBAJULUI MEDICAL PE
MATERIAL VERBAL MEDICAL

problemele de corectitudine vizează atît forma (pronunţarea, scrierea, flexiunea),

cît şi conţinutul (sensurile direct, propriu, impropriu, confuzii cu alte cuvinte,
construcţii inadecvate).

exemplele au fost selectate in baza principilui frecventei.

structura modulară a cărţii permite deschideri la completări.

cartea este o demonstraţie şi un îndreptar complex.
discutarea problemelor corectitudinii limbajului medical în articolele de cultivare,
la subiectul concret, pe categorii şi fenomene lingvistice şi de limbaj este un
procedeu adecvat pentru medici şi personalul medical, permite discuţii şi ilustrarea
ştiinţifică, exemplificări din diverse domenii şi discipline specializate.

articolele conţin şi informaţii istorice, care sporesc informativitatea

CULTIVAREA

PRIN CULTIVARE SE ÎNŢELEG CÎTEVA ASPECTE:

ÎN CALITATE DE CERINŢE – CORECTITUDINE
– UN VOCABULAR BOGAT, VAST
– ADECVARE STILISTICĂ

CA MOD DE ACŢIONARE – LA NIVELUL CUNOŞTINŢELOR TEORETICE

ŞI PRACTICE

LA NIVEL GENERAL ŞI PARTICULAR LINGVISTIC , FENOMENE DE

LIMBAJ SPECIFICUL LM FENOMENELE LM

În baza şi în rezultatul investigaţiilor s-a realizat tipologizarea

incorectitudinilor, spectrul cărora a fost disociat, clasificate pe probleme

– dificultăţi de exprimare:

TIPURI DE INCORECTITUDINI
ÎN LIMBAJUL MEDICINIŞTILOR
1. Însuşirea şi utilizarea cu aproximaţie, greşită a termenilor
medicali, a celor ştinţifici generali precum şi a cuvintelor comune;
2. Confundarea termenilor;
3. Afixarea şi afixoidarea neadecvată;
4. Problema paronimelor;
5. Problema calchierilor;
6. Problema formării pluralului termenilor/cuvintelor şi a formei
hotărâte;
7. Problema accentuării greşite;
8. Problema pronunţării şi a scrierii greşite a abrevierilor medicale;
9. Problema însuşirii eponimelor medicale;
10. Problema elipsei lexicale;
11. Problema pleonasmelor şi a tautologiilor;
12. Problema neadecvărilor şi a confuziilor verbale;
13. Probleme de topică şi recţine;
14. Dificultăţi de acord;
15. Problema exprimării neliterare.

PROCEDEE DE FORMARE A TERMENILOR MEDICALI

CU PREFIXE – SUBSCAPULAR
DERIVAREA (PREFIXAREA) – SUPRACLAVICULAR
PRIN
AFIXARE CU SUFIXE (SUFIXAREA) – BACTERICID
– RITABILITATE
CU PREFIXE ŞI SUFIXE – PERICARDITĂ
(CIRCUMFIXAREA) – PARANEFRITĂ

DERIVAREA CU PREFIXOIDE – MACROGLOSIE

PRIN (PREFIXOIDAREA) – MICROPUNCŢIE
AFIXOIDARE
– AMNIOSCOPIE
– OMFALOTOMIE
 CU SUFIXOIDE
(SUFIXOIDAREA)

COMPUSE SUDATE – ACROCEFALOSINDACTILIE

– MICRORADIOGRAFIE

COMPUSE ALĂTURATE – APĂ OXIGENATĂ

COMPUNEREA – ACID BORIC

TERMENI BITEMATICI – NOU-NĂSCUT,

– BALNEO-CLIMATERIC

ABREVIERI – USG, ADN, ARN, EEG

ANXIETATE – ANXIOS
CONVERSIUNEA –
RĂGUŞEALĂ – RĂGUŞIT
–
CRANIU – CRANIAL

TERMENI GENETICI
1 TERMENI OBSTETRICALI
TERMENI PEDIATRICI

3 2
TERMENI COMUNI
PLURIDISCIPLINARI:
gestaţie, perioadă intrauterină, fetopatie,
diagnostic prenatal, embriopatie, făt,
vârstă de gestaţie, maladii congenitale,
noxe prenatale, tactori teratogeni,
usgf, consult medico-genetic, embrion,
disgravidie etc.

1. termeni genetici: cromozomi, cariotip, cromatina x , metode citogenetice, cariotipare,

adn, arn, arni, arnm, arnr, cistron, operon, genom, dezoxiribonucleotid, baze azotate purinice,
polinucleotid, codon, genă, fenotip, genotip, moştenire x-linkată, gene dominante etc.
 2. termeni obstetricali: forceps, vacuumaspiraţie, histerotomie, contracepţie, diu
(dispozitiv intrauterin), prezentaţie pelviană, perioada de delivrenţă, gravidogramă, apoplexie
utero-placentară, parturientă, parturiţie, prolapsul cordonului ombilical, placenta previa,
pelvimetru, tactul vaginal etc.
3. termeni pediatrici: rahitism, craniotabes, spasmofilie, proba suptului, nutrimente
adaptate, ablactarea, alimentaţie diversificată, coreea minoră, hipogalactia, lanugo, milia,
sudamina, intertrigo, ombilic umed, omfalita catarală, „piept în carenă”, tirajul cutiei toracice,
etc.

1. DUCROT, O., SCHAEFFER J.-M., Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor

limbajului, Editura Babel, Bucureşti, 1996.

2. GROSU, E., Mic dicţionar de antonime sinonimizat .- Ch., Ed. Epigraf, 2000.

3. GROSU, E., Dicţionar de antonime sinonimizat .- Ch., Ed. Epigraf, 2003.

4. GROSU, E., Dicţionar de pleonasme .- Ch., Ed. Epigraf, 1999.

5. GUŢU, V., Dicţionar al greşelilor de limbă .- Ch., Ed. ARC, 1998.

6. MARCU, Fl., Dicţionar uzual de neologisme .- Ch., Ed. Ştiinţa, 1997

7. MĂNUILĂ, L., MĂNUILĂ, M., NICOULIN, M., Dicţionar medical .- Buc.,

Ed. Ceres, 1997.

8. MINCU, M., MORARU, L., ALBU, R. et al, Dicţionar de termeni medicali .-

Buc., Editura Corint, 1998.

9. PALII, A., Dicţionar explicativ pentru toţi, Chişinău, Editura Epigraf, 2000.

10. RUSU, V., Dicţionar medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2001.

11. CRIJANOVSCHI, A., Dicţionar de dificultăţi ale limbii române , Editura

ARC, Editura Museum, Chişinău, 2000.

12. TERMINOLOGIE şi limbaje specializate .- Ch., Centrul Naţional de

Terminologie, 2001.

CUCIUC, N., Afixoidarea în terminologia medicală // Revista de Lingvistică şi

Ştiinţă Literară, 1997, nr.1, p. 80-84

CONDREA, I., Norma literară şi uzul local .- Ch., Firma Editorial-Poligrafică

Tipografia Centrală, 2001, 135 p.

BĂRBUŢĂ, I., CALLO, T., CONSTANTINOVICI, E., Predarea şi învăţarea

limbii prin comunicare, Ghidul profesorului, Ch., Ed. Cartier, 2003, 204 p.
AVRAM, M., Cuvintele limbii române între corect şi incorect .- Ch., Ed.
Cartier, 2001, 303 p.
MINCU

PRUTEANU, M., Aplicarea procedeelor eficiente de predare/învăţare a

limbajelor specializate . În: Terminologie şi limbaje specializate /Centrul

Naţional de Terminologie, Ch., 2001, p. 118-120.

CALLO, T., Educaţia comunicării verbale .- Ch., Ed. Litera Internaţional,

2003, 148 p.

Dandara o., autoevaluarea în contextul educaţional, caracteristici şi valenţe formative //

didactica pro…, 2005. nr. 5-6, p. 57-59.
Pâslaru, vl., Cabac, v. (coord.), achiri, i., et al. evaluarea in invatamant. orientari
conceptuale. ghid metodologic / meş, işe, ch., 2002

LPM calitativ este indispensabil activităţii medicale, deoarece activitatea

medicală-didactică, medicală-ştiinţifică şi medicală-practică reprezintă şi acte ale
comunicării interumane. formarea eficientă a lpm şi a cvc aferente, ca fenomene
comunicativ-lingvistice, poate fi realizată şi instrumentată în mod integralizat în
cadrul oricăror discipline medicale, pe materii verbale adecvate, căci orice
disciplină/curs este şi un model de comunicare interumană.

datorită funcţiei integratoare a lpm, se produce o interferenţă a câmpurilor şi

microcâmpurilor terminologice specializate ale disciplinelor înrudite, fapt care
face posibilă abordarea modulară a mai multor teme medicale prin demersuri
didactice integrative.
recomandari practice:

1. a complementa demersul de formare profesionala initiala in medicina cu:

- obiective, continuturi si metodologii specifice formarii lpm si cvc;

- tipurile de situatii verbal-comunicative, grupurile de probleme-dificultati ale lpm al

studentilor.
 principiul interdisciplinaritatii stiintifice si pedagogice, integreaza si/sau
sincronizeaza componentele demersului pentru educatia de limbaj: principiilor,
obiectivelor, continuturilor si metodologiilor, activitatilor didactice specifice de
formare a unui lpm de calitate, la nivelul tuturor/ catorva discipline.

VOCABULARUL

LEXICUL LEXICUL LEXICUL

ŞTIINŢIFIC ŞTIINŢIFIC UZUAL
GENERAL SPECIAL

SISTEMUL SISTEME DE
TERMINOLOGIC TERMINOLOGII
SPECIAL SPECIALIZATE PE
DISCIPLINE

SUBSISTEME SUBSISTEME
PARATERMINOLOGICE ŞI PARATERMINOLOGICE ŞI
NELINGVISTICE SPECIALE: NELINGVISTICE
SEMNE, SIMBOLURI, SPECIALIZATE: SEMNE,
FORMULE CHIMICE, SIMBOLURI, FORMULE
SCHEME, UNITĂŢI DE CHIMICE, SCHEME, UNITĂŢI
MĂSURĂ DE MĂSURĂ
 COMPONENTE TERMINOLOGICE ŞI PARATERMINOLOGICE ALE
LIMBAJULUI MEDICAL
SEMNE GRAFICE ABREVIERI MEDICALE
>, <, ≥, ↓↑, ↑, ↓ SNC, VSH, USCG, FCG, EEG, HB, HBE,
HBA, HVA, HVB, HVC, RH- FACTOR,
+, ++, +++, ++++, ± SISTEMUL ABO,

VIII, IX, X, XI, - FACTORI DE VITAMINA PP, B12, D, C, HIV, SIDA, RW,
COAGULARE A SÂNGELUI UI, UT, FGDS ETC.

SIMBOLURI ŞI FORMULE CHIMICE:

♂ - SEMNUL SEXULUI MASCULIN FE, HG, MG, K, NA, CA, CU
♀ - SEMNL SEXULUI FEMININ KMNO4, H2O2, H2SO4 ETC.

UNITĂŢI DE MĂSURĂ
″, SEC., %, MMOLI/L, MCMOLI,
FORMULE ALE CARIOTIPULUI UMAN MM/ORĂ, CAL, KCAL, ML, MM, MG,
ETC.
C♂ = 44, XY SAU C♂ = 46 (XY) SCHEME
C♀ = 44, XX SAU C♀ = 46 (XX) SCHEMA MITOZEI
FORMULE SPAŢIALE
OD OS 2
(OCHIUL DREPT) (OCHIUL STÂNG) N
2 2
FORMULA DENTARĂ
N N
654321 123456 SCHEMA MEIOZEI
654321 123456
2
FORMULĂ MNEMOTEHNICĂ: N
SCOR APGAR N
A – ASPECT (COLORAŢIE) N N N
P – PULS
G – GRIMASE
A – ACTIVITATE MOTRICĂ N – SET HAPLOID DE CROMOZOMI
R – RESPIRAŢIE 2 N – SET DIPLOID DE CROMOZOMI
Assimilating the professional medical language terminology via applying the principles of
scientific inter-disciplinarity and pluri-disciplinarity

Summary. The medical terminology vocabulary is an essential part of the medical language
required for a multi-aspectual and multi-situational professional communication. It can be
efficiently assimilated via applying the principles of scientific inter-disciplinarity and pluri-
disciplinarity.
Keywords: medical terminology, principle of scientific inter-disciplinarity, pluri-disciplinarity
terms, medical language, multi-situational communication,

principiul interdisciplinaritatii stiintifice si pedagogice, integreaza si/sau

sincronizeaza componentele demersului pentru educatia de limbaj: principiilor,
obiectivelor, continuturilor si metodologiilor, activitatilor didactice specifice de
formare a unui lpm de calitate, la nivelul tuturor/ catorva discipline.
Sistemul terminologic special medical inglobeaza sistemele terminologiilor
specializate pe discipline care au caracteristici comune si se constituie pe aceleasi
principii. sistemului terminologic special ii sunt de asemenea aferente subsistemele
terminologice speciale comune intregului sistem. fiecarui sistem terminologic
specializat al disciplinei concrete ii sunt proprii registre specializate pentru
disciplinele medicale, nomenclatori speciali, clasificari si subsisteme terminologice
specializate, precum si subsisteme nelingvistice si paraterminologice.
astfel de codificări oferă soluţii de comprimare a informaţiei şi de economie
verbală, modelează gândirea ştiinţifică creatoare, dezvoltă imaginaţia. ele conţin o
vastă informaţie comprimată într-un număr mic de semne, ceea ce economiseşte
timpul şi asigură tendinţa exprimării ştiinţifice spre laconism, sporeşte viteza de
prelucrare a informaţiei, cu condiţia asimilării şi aplicării lor exacte.

 interferenţa câmpurilor şi a microcâmpurilor terminologice specializate a

disciplinelor înrudite oferă posibilităţi de abordare modulară a multor subiecte
medicale prin demersuri didactice integrative.