Turul galeriei

Definiţie – tehnica de învăţare prin cooperare care stimuleaza gândirea,

creativitatea şi învăţarea eficientă încurajând cursanţi să-şi exprime opiniile cu
privire la soluţiile propuse de colegii lor.
Obiectivul – elaborarea unui plan care să conducă la finalizarea unui produs ce
constituie conceptia, opinia tuturor membrilor grupului.
Descrierea metodei:
1. Se formeaza 4 echipe de cursanţi.
2. Cursanţii fiecărei echipe soluţionează sarcina de lucru pe o coală de hîrtie,
care se transmite următoarei echipe pentru completare.
3. Produsele activitaţii echipelor se expun pe pereţi, care se transformă într-o
galerie exozitională.
4. Reprezentantul fiecărei echipe prezintă în public rezultatele activităţii.
5. Rezultatele se discută în grup cu comentarii, observaţii.
6. În comun se elaborează concluzii.

Avantajele metodei: permite mai multe perspective de abordare sau mai multe
soluţii în rezolvarea unei probleme concrete
 "Tehnica brainstorming"- tehnică provocatoare ce urmăreşte să
mobilizeze participanţii pentru găsirea unor soluţii, pentru
identificarea unor nevoi.

BRAINSTORMING

 In traducere directă "furtună în creier" sau "asalt de idei", este o metoda de stimulare
a creativitatii ce consta in enuntarea spontana a mai multor ideipentru solutionarea unei
probleme.
 Obiectiv exersarea capacitatii creatoare a copiilor in procesul didactic care sa conduca la
formarea unor copii activi
 Etapele brainstormingului:-se desfasoara in grupuri de 5-20 copii
1. Etapa pregatitoare- cu cele 3 faze (de selectionare a membrilor grupului de organizare si de
familiarizare cu tehnica, faza de pregatire a sedintelor)
2. Etapa productiva a grupului (stabilirea temei, rezolvarea problemelor, culegerea ideilor
3. Etapa trierii si selectionarii ideilor – evaluarea (analiza ideilor emise, se opteaza pentru
solutia finala)
 Educatoarea nu are voie sa idei sa comenteze
 Se intervine atunci cand nu se respecta regulile
 Se accepta toate solutiile dar se preiau doar cele valoroase
 Eliminati factorii care blocheaza manifestarea creativa a prescolarilor
 Metoda comunicativă
Activitatea medicală practică în condiţiile actuale este multisituaţională şi
multiaspectuală, se bazează pe profesionalismul şi cooperarea în cadrul echipei
medicale şi necesită respectarea principiilor de eficienţă, de soluţionare în timp util
a problemelor de sănătate, de integrare interdisciplinară, de etică şi deontologie
medicală. Luând în considerare particularităţile comunicării verbale între
reprezentanţii personalului medical, pe de o parte, şi între personalul medical şi
populaţie (inclusiv copii de diferite vârste), pe de altă parte, intervine necesitatea
utilizării limbajului medical ştiinţific şi a celui ştiinţific de popularizare, precum şi
a limbajului medical popular. Intervine deasemenea necesitatea de a utilza în
comunicarea cu pacienţii a metaforei medicale, a sinonimelor medicale populare, a
exprimării orale şi în scris în limbaj de popularizare a ştiinţei.
Pentru a facilita formarea competenţelor verbal-comunicative a viitorilor
specialişti în domeniul medical mediu, propunem o abordare concretă a metodei
comunicative. Avantajele metodei comunicative:
- este participativă şi interactivă;
- este maximal apropiată de comunicarea practică medicală;
- oferă posibilităţi de adecvare situaţională a limbajului medical;
- formează competenţe de proiectare, pregătire, antrenare şi evaluare a
abilităţilor verbal-comunicative;
- oferă posibilităţi de aplicare / integrare a cunoştinţelor şi capacităţilor;
- poate fi utilizată la toate disciplinele medicale speciale şi specializate;
- previne blocajele în comunicare şi eşecul profesional.
Realizând o investigaţie a mediului profesional medical, am constatat o
multitudine şi o varietate de situaţii comunicative, care nu ar putea fi cuprinse în
totalitate cu training-ul situaţional pe parcursul formării profesionale. De aceea
propunem principalele tipuri de situaţii verbal-comunicative.
Secvenţele activităţii:
1. Proiectarea situaţiei comunicative tematice.
2. Pregătirea informaţională şi metodologică.
3. Antrenarea competenţelor / Jocul de rol.
4. Evaluarea.
Tipuri de situaţii verbal-comunicative
I. După secvenţa de formare/perfecţionare profesională:
1. Comunicare didactică de învăţare/antrenare/formare;
2. Comunicare practică de stagiere, de perfecţionare;
3. Comunicare practică profesională.
II. După scopul/scopurile urmărit(e):
1. De obţinere a informaţiilor, de a te informa;
2. De transmitere a informaţiilor, de a informa, educa, preveni;
3. De consiliere;
4. De investigare/cercetare/diagnosticare;
5. De tratament, curativ;
6. Combinate/integrate: 1+2, 1+2+3, 1+2+4, 1+2+5 etc.
III. După obiectivul/obiectivele concret(e) urmărit(e):
De exemplu: subiectul – tuberculoza
scopul – profilaxia îmbolnăvirii de tuberculoză
obiectivul concret – primovaccinarea antituberculoasă
obiectivul concret – revaccinarea cu vaccin BCG
obiectivul concret – educarea medicală a populaţiei
obiectivul concret – activităţi preventive în focarul infecţios
scopul – diagnosticul tuberculozei
obiectivul concret – colectarea anamnezelor
obiectivul concret – examenul obiectiv
obiectivul concret – microradiografia
obiectivul concret – tuberculinodiagnosticul = proba Mantoux
IV. După forma de comunicare:
1. Comunicarea orală;
2. Comunicarea în scris;
3. Comunicarea mixtă: orală şi în scris;
4. Comunicarea multiaspectuală/integrată: orală, în scris, activitate
practică/manuală/instrumentală.
V. După modurile şi modalităţile de comunicare:
- dialogul - interviul -
- monologul - colectarea anamnezei
- convorbirea - chestionarea orală, scrisă
- conversaţia - raportul
- comunicarea orală, scrisă - buletinul informativ
- referatul oral, scris - fişa medicală
- consultarea - trimiterile la investigaţii
- lecţia - profesiograme
- algoritmi - scrisori informative
- ordine - indicaţii metodice
- regulamente - instrucţiuni
- registre
VI. După nivelul şi specificul limbajului medical utilizat:
1. Comunicarea în limbajul medical ştiinţific.
2. Comunicarea în limbajul medical popular.
3. Comunicarea cu copiii de diferite vîrste.
VII. După perspectiva comunicării:
1. Comunicarea acţională (emiţător → receptor): discursul oral sau scris.
 2. Comunicarea interacţională (emiţător ↔ receptor): dialogul, discuţia, conversaţia,
conferinţa.
3. Comunicarea tranzacţională: inteviul, consilierea, joc de rol.
Conţinutul metodei.
Participanţii sunt împărţiţi în 4 echipe. Fiecărei echipe i se propune să studieze Tipurile de
situaţii verbal-comunicative şi în baza lor să soluţioneze cîte o situaţie practică.
Echipa 1 – Soluţionează situaţia practică: Părinţii copilului refuză de a-l vaccina cu vaccin
antituberculos.
Cum veţi convinge părinţii să vaccineze copilul ?
În baza Tipurilor de situaţii de comunicare şi a materialului necesar, membrii echipelor
proiectează şi pregătesc situaţia de comunicare. Distribuind roluri, o antrenează.
Prezintă în public activitatea – jocul de roluri
Observatorii evaluează. Se face un schimb de opinii. Se trag concluzii, punctînd pe flip-chart.

Echipa 2 – Soluţionează situaţia practică: Părinţii copilului Ionel, în vîrstă de 6 ani, sunt plecaţi
în străinătate. Copilul este întreţinut de bunica, care nu ştie ce sunt vaccinurile, iar copilul
necesită imunizare conform calendarului.
Cum veţi convinge bunica să permită vaccinarea copilului ?
În baza Tipurilor de situaţii de comunicare şi a materialului necesar, membrii echipelor
proiectează situaţia de comunicare. Distribuind roluri, o antrenează.
Prezintă în public activitatea – jocul de roluri.
Observatorii evaluează. Se face un schimb de opinii. Se trag concluzii, punctînd pe flip-chart.

Echipa 3 – Soluţionează situaţia practică: Părinţii refuză să vaccineze copilul cu vaccin

antirujeolic / antirubeolic / antioreionic.
Cum veţi convinge părinţii să vaccineze copilul ?
În baza Tipurilor de situaţii de comunicare şi a materialului necesar, membrii echipelor
proiectează situaţia de comunicare. Distribuind roluri, o antrenează.
Prezintă în public activitatea – jocul de roluri.
Observatorii evaluează. Se face un schimb de opinii. Se trag concluzii, punctînd pe flip-chart.

Echipa 4 – Soluţionează situaţia practică: Părinţii copilului nou-născut refuză de a-l vaccina în
maternitate cu vaccin împotriva hepatitei virale B. Cum veţi convinge părinţii să vaccineze
copilul ?
În baza Tipurilor de situaţii de comunicare şi a materialului necesar, membrii echipelor
proiectează situaţia de comunicare. Distribuind roluri, o antrenează.
Prezintă în public activitatea – jocul de roluri.
Observatorii evaluează. Se face un schimb de opinii. Se trag concluzii, punctînd pe flip-chart.