Definirea strategiei

Termenul „strategie” a fost utilizat de‐a lungul timpului, în contexte atât de diferite încât el a pierdut
orice semnificație precisă (R. Rumelt, 1980, 1991, citat de G. Pellicelli, 2007, p. 17). A. Hax  şi N. Majlu
(citați în G. Pellicelli, 2007, p. 18), pornind de la studiul pricipalelor lucrări care abordează conceptul de
strategie, au reținut o serie de semnificații date termenului (caseta 1), semnificații a căror analiză 
facilitează  înțelegerea  şi definirea acestuia. Aceste definiții scot în evidență o serie de elemente care
punctează esența conceptului de strategie (G. Pellicelli, 2007, p. 17): • definirea de obiective pe termen
lung; • dezvoltarea de acțiuni vizând orientarea gestiunii întreprinderii spre obiective; • constituirea  şi
alocarea resurselor necesare pentru a construi  şi apăra avantajele concurențiale; • acceptarea
concepției proactive. J. Lendrevie, J. Lévy şi D. Lindon (2006, pp. 641‐642) subliniază necesitatea de a
defini cu acuratețe strategia în raport cu definițiile altor doi termeni – politică şi plan ‐, deseori utilizați
pentru a desemna acelaşi concept. Astfel, se va defini politica ca „un ansamblu de decizii  şi de reguli de
conduită adoptate în avans, pentru o anumită perioadă de timp, în vederea atingerii anumitor obiective
generale”. De exemplu, se poate vorbi de „politică de personal”, „politică de produs”, „politică de preț”,
„politici de distribuție”.