Arhitectură 

strategică.

Asemenea arhitectului care trebuie să poată realiza un plan de transformare a visului său în realitate,
orice întreprindere nu trebuie doar să‐şi imagineze, ci şi să‐şi construiască viitorul. Termenul
„arhitectura strategică” este înțeles de către autorii care l‐au inventat (G. Hamel şi C.K. Prahalad) ca fiind
„un model general de structurare a funcțiilor noi, de dobândire a unor competențe existente şi de
reconfigurare a raporturilor cu clienții”. Pentru a concepe o arhitectură strategică, întreprinderea
trebuie să stabilească cine comunică cu cine, despre ce, cât de des şi în ce mod. Orice întreprindere
dispune de o arhitectură informațională atât tangibilă (infrastructura de TI), cât şi intangibilă (tiparele
dominante de comunicare între oameni şi unități). Pentru a crea o arhitectură socială, este necesar ca
membrii conducerii să aibă o părere cu privire la valorile care trebuie să predomine, la comportamentele
care trebuie încurajate şi la persoanele care trebuie să se simtă mulțumite pentru faptul că lucrează în
firmă. Întreprinderea dispune, de asemenea, de o arhitectură financiară: un anumit mod de structurare
a bilanțului, o procedură de raportare financiară şi o procedură de alocare a capitalului.