EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Înv. GHEORGHE Roxana-Elena

Templul nostru, școala

În acest templu cu unelte,

Aici este prima treaptă,
Unde creăm catapulte
Ce trimit spre calea dreaptă.

Doamna e șlefuitor,
Mama și tata rindelele.
Ei construiesc străduitor,
Până se văd roadele.

Când intră-n templu, aschiuța,

E ascuțită... mai și-nțeapă,
Dar cu puțină voință,
Procesul poate să înceapă.

Uneltele nu obosesc
Și mereu sunt zâmbitoare,
Indiferent de ce-ntâlnesc,
Construiesc în continuare.

După ani de străduință,

Răbdare, dragoste, îndemn,
Din templul nostru, grădinița,
Așchia devine lemn.

Evaluarea este o componentă a oricărei activităţi umane care tinde spre obţinerea
unor rezultate, fapt ce implică necesitatea de a stabili în ce măsură rezultatele propuse au fost
efectiv obţinute. În sensul cel mai larg, evaluarea are un rol deosebit în viaţa fiecărei fiinţe
umane. Omul trăieşte sub semnul măsurii şi al comparaţiei cu alţii şi cu sine. În întreaga lui
existenţă, el este permanent evaluat şi la rândul lui evaluează pe cei cu care intră în contact.
Evaluarea/valorizarea este o dovadă că persoanele, lucrurile, evenimentele nu ne sunt
indiferente, prezintă pentru fiecare dintre noi anumite semnificaţii
Pe baza rezultatelor obţinute prin acţiunea de evaluare, urmează să se adopte decizii
de ameliorare a activităţii în etapa următoare.
Abordată din această perspectivă, evaluarea pedagogică apare ca o acţiune
managerială care impune raportarea rezultatelor obţinute în activitatea educativă la un
ansamblu de criterii specifice domeniului, cu valoare de etalon, în vederea luării unor decizii
optime cu privire la desfăşurarea activităţii în etapa următoare.
 Rezultatele evaluării prezintă o importanţă deosebită pentru toţi factorii implicaţi
în procesul de formare a tinerei generaţii: profesori, elevi, părinţi şi chiar societate:
 pentru profesori, evaluarea este importantă, deoarece furnizează informaţii cu
privire la rezultatele activităţii desfăşurate cu elevii, îi ajută să identifice aspecte
izbutite sau susceptibile de perfecţionare ale procesului instructiv-educativ, greşelile
tipice prezente în pregătirea elevilor, sursele care le-au generat, pe baza cărora iau
decizii cu privire la strategia activităţii viitoare;
 pentru elevi, reprezintă un indiciu valoros cu privire la concordanţa dintre
performanţele obţinute şi obiectivele pe care le aveau de îndeplinit, un reper
important în reglarea efortului de învăţare şi a investiţiei de timp destinat acestei
activităţi şi eventual “un semnal de alarmă” privind perspectiva evoluţiei ulterioare,
corelată cu cerinţele societăţii faţă de pregătirea lor. Poate ajuta la conturarea
aspiraţiilor şi la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizării lor;
 pentru părinţi, este o bază de predicţie şi o garanţie privind reuşita viitoare a
copiilor, un indiciu al necesităţii întreprinderii unor măsuri speciale de sprijin a
acestora pentru depăşirea unor dificultăţi, sau rămâneri în urmă. Oferă date ce asigură
echilibrul între cerinţele puse în faţa copiilor şi posi-bilităţile reale şi virtuale ale
acestora. Se va avea în vedere că presiunea exercitată de familie pentru a-l împinge pe
copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiraţia spre “mai puţin” pentru a evita
decepţia. (D. Vrabie, 1975).
 pentru societate, evaluarea furnizează informaţii pertinente despre nivelul de
pregătire a forţei de muncă, eficienţa investiţiilor în învăţământ, punctele slabe ale
sistemului, date ce se valorifică în scopul înlăturării dis-funcţionalităţilor sistemului şi
eficientizării sale.

Metodele utilizate în activitatea de evaluare sunt diverse, în ultima perioadă făcându-

se distincţie între metodele tradiţionale, denumite astfel datorită faptului că au fost
consacrate în timp şi sunt utilizate cel mai frecvent şi metodele complementare care s-au
impus în practica şcolară mai ales în ultimii ani.
În categoria metodele tradiţionale sunt incluse:
 probele orale;
 probele scrise;
 probele practice.

Metode complementare de evaluare se înscriu în categoria acelor strategii de

evaluare care urmăresc să ofere elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu numai că au
asimilat un ansamblu de cunoştinţe, dar şi că dispun de priceperi, deprinderi, abilităţi de a
opera cu respectivele cunoştinţe. Au un potenţial formativ ridicat şi permit o mai bună
individualizare a actului educaţional. În categoria metodelor complementare de evaluare sunt
incluse:
 observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
 investigaţia;
 proiectul;
 portofoliul;
 autoevaluarea.