UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

DOMENIUL: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE
PROGRAMUL DE STUDIU: CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVEȚĂ
ANUL DE STUDIU: IV

MANAGEMENT

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
DOBRA CĂLIN IONEL

STUDENT
MUHA DIANA ROBERTA

ARAD
2022 – 2023
 UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
DOMENIUL: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE
PROGRAMUL DE STUDIU: CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVEȚĂ
ANUL DE STUDIU: IV

MANAGEMENTUL AMERICAN

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
DOBRA CĂLIN IONEL

STUDENT
MUHA DIANA ROBERTA

ARAD
2022 – 2023
 CUPRINS

1. Introducere
2. Repere specifice stilului de viata american
2.1.Individualism si intimidate
2.2. Timpul
3. Managementul American
3.1.Caracteristici contextuale ale managementului din S.U.A.
3.2. Elementele specifice managementului intreprinderilor nord-americane
3.3.Optiuni strategice predilecte
3.4.Principalele tipuri de structuri organizatorice ale firmelor nord-americane
3.5.Conducerea resurselor umane
4. Veniturile directorilor companiilor din S.U.A.
5. Bibliografie
 1.INTRODUCERE

Managementul întreprinderilor din SUA este unul dintre cele mai copiate din lume , atât
datorită performanțelor acestor întreprinderi , dar mai ales ca urmare a faptului că în contextul
SUA au fost realizate cele mai numeroase cercetări, s-au pus în aplicare cele mai multe și mai
variate sisteme, metode și tehnici de management.
In acest context studiind domeniul afacerilor din SUA descoperim un important pion al
managementului. Ca orice activitate managementul este influenţat de numeroşi factori ai
contextului in care este conceput. Urmând acest exemplu si managementul american asamblează
si forme de management a culturilor altor state, incluzându-le aici pe cele europeane si pe cele
nipone.
Statele Unite ale Americii sunt primii ce definesc noţiunea de proprietate privata si de
întreprinzător . Altfel spus Douglas Alen si Edwin Miller afirmau : „Economia SUA se bazează
pe principiile capitaliste ,insa cel mai bine este caracterizata ca o economie mixa sau ca un
amestec de sectoare private si publice”.In 1986 , revista Fortune ne dezvăluia faptul ca SUA
deţineau un puternic sector bancar ceea ce mai târziu a facilitat dezvoltarea managementului
comparat. Un factor deosebit de important in dezvoltarea managementului din SUA o constituie
si baza legislativa existenta foarte bine pusa la punct .
Astfel in sec XIX este evidenţiata doctrina conform căreia oamenii erau lasati sa facă ce
vor , iar intervenţia guvernului era limitata aşa numitul „laissez faire”. Poporul american necesita
o protecţie in sectorul afacerilor si astfel iau naştere anumiţi agenţii guvernamentale prin care i se
permite Statelor Unite ale Americii de a reglementa comerţul in alte state. In anul 1890 se
constituie un ansamblu de legi pentru asigurar
ea concurenţii neloiale precum Legea Sherman, Legea Clayton precum si legea Comisiei
Federale de Comerţ . SUA se aflau in acest moment intr-o situaţie de tranziţie unde erau in
balanţa economia clasica si o economie de tip nou: „ America s-a schimbat dramatic. Epoca
războiului rece a luat sfarsit odată cu prabusirea comunismului in Europa” afirmau B. Posmer si
W. Schimith. Un rol important in dezvoltarea capitalismului pe teritoriu american îl au coloniştii
englezi având la baza comerţul american.
 2. REPERE SPECIFICE STILULUI DE VIAȚĂ AMERICAN

2.1. Individualism si intimitate

Cel mai important lucru ce trebuie inteles despre americani este atasamentul lor pentru
“individualism”. Inca din cea mai frageda copilarie, sunt educati sa se considere indivizi separati,
responsabili pentru propria situatie in viata si nu membrii unui grup. Obiectivul parintilor este
acela de a crea un individ responsabil, increzator in fortele proprii si care, la varsta majoratului sa
fie pregatit pentru a parasi casa parinteasca si a-si crea propriul drum in viata. O persoana majora
care inca mai locuieste cu parintii este considerata imatura, incapabila sa duca o viata normala,
independenta. In mod normal, ar trebui sa-si plateasca masa si casa. Parintii varstnici care
locuiesc cu copii lor, procedeaza la fel; a plati pentru casa si masa este, altfel, un mod de a arata
independenta, incredere si responsabilitate fata de sine.
Multi americani nu afiseaza respectul fata de parinti, pe care il arata oamenii din
societatile traditionaliste, in care familia joaca un rol important. Ei considera ca un “accident”
istoric sau biologic i-a plasat in bratele unor anumiti parinti; acestia trebuie sa isi faca datoria
pana cand copiii ajung la “varsta independentei”, in acel moment legatura copil- parinte
destramandu-se.
Faptul ca se considera factori de decizie individuali ii impiedica pe multi americani sa-si
observe apartenenta culturala, iar ideea ca factorii sociali din afara i-au construit “la fel ca pe
ceilalti”, le ofenseaza simtul demnitatii.
2.2 Timpul
Pentru americani, timpul este o “resursa” care, la fel ca toate celelalte resurse, poate fi
mai bine sau mai prost utilizata. “Time is money” spun ei; “ai timp destul in viata, foloseste-l
rational”.
Daca oamenii nu isi folosesc timpul in activitati constructive, orientate spre viitor,
societatea nu va progresa. De aceea, americanii admira persoanele organizate, care isi planifica
activitatea. Persoana ideala este punctuala si tine seama de timpul celorlalti.
In eforturile lor de a-si intrebuinta cat mai bine timpul, americanii sunt considerati de
catre straini, in special de neeuropeni, ca niste automate de facut bani.
Oamenii de afaceri americani angajeaza frecvent “experti in eficienta” care analizeaza
activitatile anterioare si sugereaza mijloacele prin care se poate realiza mai mult cu resursele
investite in mod curent. In periodicele cunoscute pot fi intalnite sugestii de mijloace mai
eficiente pentru a face cumparaturi, a gati, a face curatenie, a creste copiii etc.
In acest context, industria “fast-food”-ului poate fi privita ca un exemplu de produs al
culturii americane. Restaurantele McDonald’s s-au raspandit in intreaga lume, fiind privite ca
simboluri ale societatii si culturii americane; ele aduc nu numai hamburgerii, ci, scot totodata in
evidenta viteza, eficienta si curatenia.

3.MANAGEMENTUL AMERICAN

3.1. Caracteristici contextuale ale managementului din S.U.A.

Traditional, S.U.A. au actionat in sensul promovarii proprietatii private si a spiritului de
intreprinzator. Rezultanta economica a acestor dimensiuni o constituie existenta unui foarte
puternic sector privat, care se imbina cu un sector public bine determinat. Asa se explica relativa
stabilitate economica a S.U.A. comparativ cu majoritatea celorlalte tari occidentale.
Piata interna a S.U.A. este foarte larga, datorita nu numai dimensiunii tarii din punct de
vedere al populatiei, ci si al existentei unei foarte numeroase si puternice clase de mijloc.
Piata neagra (paralela cu cea oficiala) este foarte redusa comparativ cu alte tari - cum ar fi
Italia sa Spania - limitandu-se de fapt la produsele interzise sau comercializate in conditii
restrictive, cum ar fi drogurile si armele de foc. In consecinta, firmele americane sunt orientate
cu predilectie spre piata interna si isi orienteaza strategiile de dezvoltare in primul rand dupa
cererea si oferta autohtona.
O alta trasatura economica definitorie pentru S.U.A. o constituie existenta unui puternic
sector bancar care constituie concomitent o facilitate esentiala si un factor determinant pentru
infiintarea, functionarea si managementul companiilor. Referitor la relatiile intreprindere, guvern
si administratia de stat, acestea au la baza o legislatie cuprinzatoare, foarte bine pusa la punct.
Respectandu-se fundamentele conceptiei clasice privind libera intreprindere, se stabilesc in mod
precis zonele de interventie a statului pentru:
• asigurarea functionarii normale a economiei de piata, ferind-o de pericolul
monopolizarii;
• subventionarea unor activitati de importanta nationala: aparare, invatamant,
ocrotirea sanatatii etc;
 • protejarea intereselor majore americane in relatiile cu alte state.
Dintre modalitatile concrete prin care administratia federala si cele locale intervin in
desfasurarea activitatilor economice, mentionam:
• aplicarea legii antitrust a lui Sherman din 1876 care urmareste evitarea instaurarii
dominatiei monopoliste, ce ar limita libera concurenta si libertatea de miscare a agentilor
economici;
• organizarea unor agentii guvernamentale care se implica puternic in reglementarea si
controlul anumitor activitati economice, cele mai puternice fiind Comisia Federala de
Comert si Comisia Federala de Medicamente. Aceste agentii se implica puternic in
economia americana, generand uneori stari conflictuale cu cercurile si agentii economici.
Din punct de vedere politic, S.U.A. este dominata de doua mari partide - Democrat si
Republican - care de peste 200 de ani se succed la conducerea tarii. Partidul Democrat se
manifesta intrucatva ostil cercurilor economice cele mai puternice, avand in centrul atentiei
interesele agentilor economici mici si mijlocii si protectia sociala. Complementar, Partidul
Republican este considerat ca fiind un puternic suport al principalelor grupuri economice,
acordand o atentie mai redusa protectiei economice si sociale a categoriilor sociale cu venituri
reduse.
3.2. Elementele specifice managementului intreprinderilor nord-americane
Comparativ cu managementul nipon, cel nord-american se caracterizeaza printr-un plus de
diversitate, de unde dificultatea suplimentara a delimitarii unor caracteristici generale.
3.3. Optiuni strategice predilecte
Investigatiile asupra optiunilor strategice efectuate in intreprinderile nord-americane indica, pe
langa marea lor diversitate si cateva elemente comune, deosebit de importante in studiul
managementului in viziune comparata.
Larga raspandire a intreprinderilor mici - 95% din cele 5 milioane de intreprinderi nord-
americane au sub 100 de salariati, iar peste jumatate din total au mai putin de 5 angajati. Din cele
cca 700.000 de noi intreprinderi care se infiinteaza annual in medie in S.U.A., peste 99% sunt
intreprinderi foarte mici. Explicatia rezida in avantajele acestora:
• flexibilitate ridicata;
• receptivitate mai ridicata la inovatii;
• apropierea fata de furnizori si beneficiari etc
 Intelectualitatea si informatizarea intreprinderilor - Evolutiile economiei S.U.A. au marcat
ascendentul muncii industriale asupra celei agricole si, cu un anumit decalaj, a muncii intelectuale
fata de cea fizica. Daca in anul 1830, 70% din populatia ocupata lucra in agricultura, in prezent
procentul a scazut sub 3%. In paralel are loc o crestere a numarului de specialisti utilizati in
economie, astfel ca, in 1956, pentru prima data numarul acestora este superior muncitorilor; in
1985 dora 12% din forta de munca ocupata lucra nemijlocit in productie.
Suportul dinamicii acestor fenomene il reprezinta in mare masura informatizarea accelerata a
societatii nord-americane. Dupa aprecierile cunoscutului specialist John Naisbitt, in 1985, 65%
din forta de munca ocupata lucra in sectorul informational fata de numai 17% in 1950.
Robotizarea - s-a impus puternic in economia americana, in special, in ultimele 2 decenii.
In anul 1990 in industria automobilelor se foloseau peste 100.000 roboti, iar numarul si domeniile
de aplicare ale acestora cresc in continuu.
Robotizarea determina mutatii in structura si numarul personalului angajat, reclamand
existenta unor posturi de specialitate si management, in conditiile obtinerii unei productivitati
inalte.
Tendinta de amplasare a intreprinderilor in zonele rurale a inceput sa se manifeste din anul 1982
de cand, tot mai multi intreprinzatori au apelat la aceasta optiune strategica. Dintre principalele
motive exemplificam:
• forta de munca mai ieftina;
o costuri de productie mai reduse;
o absenta sindicatelor;
o stimulente financiare acordate de catre stat si autoritatile locale;
o etica a muncii net superioara, specifica microcolectivitatilor teritoriale etc.
De retinut ca in ultimii ani se dezvolta in zonele rurale firme bazate pe tehnica de varf, intrucat
exodul din orase la tara a cuprins cu prioritate cadrele de inalta calificare

3.4. Principalele tipuri de structuri organizatorice ale firmelor nord-americane

a. . Structura pe domenii sau functiuni, utilizata de regula de intreprinderile ce fabrica un singur
produs sau o familie de produse. In fruntea lor se afla un singur manager, ce are in subordine
mai multe departamente specializate: productie, vanzari, marketing, finante si personal.
 Acestea sunt conduse de catre un director sau sef de departament si asigura expertiza specifica
pentru intreaga intreprindere.
b. Structura organizatorica pe produs, specifica intreprinderilor ce fabrica mai multe familii sau
grupe de produse. Pentru fiecare produs complex sau familie de produse se organizeaza un
departament sau o fabrica, conduse de un director general, in subordinea caruia se afla
compartimentele de productie si cele functionale, pe domenii. La nivelul intregii intreprinderi
exista un manager general, ce poate dispune si de unele servicii centrale, de regula finante si
resurse umane, care il ajuta in dirijarea si controlarea ansamblului activitatilor.
c. Structura organizatorica geografica, se utilizeaza in intreprinderile producatoare ce efectueaza
si distribuirea produselor, sau in companiile comerciale mari. Cel mai frecvent activitatea
acestora este structurata pe divizii de productie si/ sau comerciale care se ocupa de o anumita
piata. Tipic pentru companiile mari din S.U.A. este crearea de divizii pentru pietele estica,
vestica, centrala si sudica. Frecventa, acest tip de structura se combina cu precedentele. Concret
se foloseste structurarea geografica pe piete a activitatilor de vanzari si marketing - deci cele
comerciale - si pe produs sau domenii a celorlalte activitati.
d. Structura organizatorica matriciala este specifica intreprinderilor implicate in promovarea
progresului tehnic prin activitati de cercetare- proiectare- dezvoltare. Specific acestui tip de
structura este faptul ca, pe langa compartimentele clasice specializate, apar in functie de
necesitati, structuri matriciale conduse de catre un sef de proiect, deosebit de flexibile. Aceasta
structura prezinta insa si un dezavantaj datorita dublei subordonari a angajatilor, atat sefului
de proiect, cat si sefului de compartiment sau departament.
e. Structura organizatorica de tip retea, conturata recent, in ultimul deceniu, se caracterizeaza prin
existenta unei firme centrale, de sine statatoare, care are ca obiect de activitate armonizarea
contributiilor mai multor companii din domeniul productiei sau serviciilor, in scopul
satisfacerii cerintelor pietei. Definitoriu pentru acest tip de structura organizatorica este
centrarea sa pe activitatea de “public relations”, mijloacele de actiune fiind telefonul, fax-ul,
redactarea de materiale, organizarea de intalniri si cultivarea relatiilor de prietenie in diverse
cercuri. Se pare ca este una dintre structurile organizatorice ale viitorului.
f. Structura organizatorica de tip familiar este cea clasica, fiind utilizata in intreprinderile mici.
Patronul este conducatorul organizatiei, fiindu-i subordonati direct cei cativa salariati.
Conducerea acesteia are un pronuntat caracter informal, el fiind nu numai manager, ci si
 executant, volumul si complexitatea, relativ redusa a muncii de conducere neridicand probleme
deosebite.
3.5. Conducerea resurselor umane
Intreprinerile nord-americane si-au bazat evolutiile dinamice preponderent pe factorul
tehnic. Abia din anii 1980 in numeroase companii a avut loc reconsiderarea factorului umen,
ca urmare a ponderii deosebit de ridicate a costului fortei de munca in pretul marfurilor, precum
si a influentei japoneze. Potrivit rezultatelor unor investigatii empirice, in 1982 cheltuielile cu
forta de munca in intreprinderile din S.U.A. erau duble fata de cele din Japonia si de peste 10
ori mai mari decat cele din tarile in curs de dezvoltare.
Astfel, factorul uman a inceput sa fie abordat prioritar, ca resursa de baza a intreprinderii.
Corespunzator, are loc schimbarea terminologiei utilizate: spre exemplu, “managerul de
personal” a devenit “managerul resurselor umane” (HRM, human resources manager).
Principalele sale obiective sunt:
➢ participarea concreta la elaborarea strategiei de ansamblu a firmei;
➢ elaborarea unei strategii specifice privind resursele umane, armonizata cu
precedenta.
➢ Pentru a fi in masura sa realizeze aceste obiective, managerul resurselor umane
trebuie sa intruneasca mai multe caracteristici:
➢ sa cunoasca bine operatiile ocazionate de angajarea, repartizarea si dezvoltarea
resurselor umane;
➢ sa fie in masura sa aplice strategia specifica domeniului resurselor umane, in
corelatie cu strategia de ansamblu a firmei;
➢ sa actioneze ca un consultant profesional privind resursele umane pentru cei din
compartimentele de productie si functionale, ceea ce implica posedarea unor
apreciabile cunostinte privind structura organizatorica, schimbarile si dezvoltarea
organizationala, controlul desfasurarii activitatilor.
In concluzie, managerul resurselor umane este unul din principalii colaboratori ai
conducerii de varf a intreprinderii, contributia sa fiind considerata ca esentiala pentru asigurarea
competitivitatii.
 4.VENITURILE DIRECTORILOR COMPANIILOR DIN S.U.A.

Nivelul veniturilor directorilor de companii din S.U.A. se situeaza pe primul loc in lume.
Avand in vedere importanta deosebita pe care o prezinta motivarea directorilor pentru evolutia
companiilor, prezentam elementele cele mai importante privind structura veniturilor, evolutia lor
in timp si principalii factori care le influenteaza.
Inainte de a aborda problema motivarii managerilor din S.U.A., trebuie sa precizam ca
acestia - mai ales atunci cand se afla in posturi de conducere superioara - poseda pe langa
pregatirea de baza intr-un anumit domeniu - tehnic, economic sau juridic - si o formatie speciala
in calitate de conducatori: o diploma de “master business degree” sau un doctorat in
management. In proportie de cca 20% din managerii marilor companii au obtinut aceste titluri la
Harvard University. Proportii ridicate detin si universitatile: Yale, Princeton, Columbia,
Stanford, Cornell etc.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/managementul-american-si-
managementul-japonez-199406.html
2. https://www.scribd.com/document/378688513/Managementul-American
3. https://www.preferatele.com/docs/marketing/noi/particularitile-mana12322151713.php
4. Eugen Burdus, Management Comparat, 2006
5. Hofstede, G., Culture's Consequences - International Differences in Work-Related
Values, SAGE Publications, 1991Hofstede, G., Cultures and Organizations Software of
the Mind, Mc. Graw-Hill, 1991
6. Hofstede, G.,Managementulk structurilor multiculturale
7. Nicolescu, O., Noutati in managementul international, Editura Tehnica, Bucuresti, 1993
8. Nicolescu, O., Management comparat, Editura Economica, Bucuresti, 1997