Finante Curs 1

Temele se rezolva cu pixul pe hartie

Lucian.tatu@fin.ase.ro

Examen – scris, rezolvare probleme, 4-6 subiecte teorie, 2 probleme

Teme

1. DDL 8 apr ora 15 - Tema 1 consta in problema 4 slideul 68 si problema 6

slideul 70 din suportul de curs
2. DDL 18 apr, ora 15 - Tema 2 este formata din problema de la slideul 129,
subiectul 1 si subiectul 3 de la slideul 132 din suportul de curs
3. DDL 3 jun, ora 15 – Tema 3 este formata din subiectele 2,3 si 4 de pe slideul
166 din suportul de curs
4. DDL 3 jun, ora 15 – Tema 4 este formata din intrebarile 1 si 2 de la slideul
179 din suportul de curs
5. DDL, 3 jun, ora 15 - Tema 5consta in subiectele 2 si 4 de la slideul 199 din
suportul de curs

Cheltuieli
Clasificatia economica

 Dupa caracter
o Cheltuieli curente – sunt cheltuieli de personal
o Cheltuieli de capital
 Dupa modul de efectuare
o Cheltuieli pentru bunuri si servicii
o Cheltuieli de transfer – sume pe care statul le plateste unor terti sub
forma de pensii, ajutoare, burse etc. Sunt sume redistribuite catre
anumite categorii sociale, in functie de anumite criterii

Clasificatia functionala

Clasificatia financiara (definitive - bani pe care i-ai platit, temporare – cheltuieli

facute din anumite considerente, imprumuturi garantate de stat, virtuale - ?)
Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice
Volumul cheltuielilor publice = suma cheltuielilor bugetelor la nivelul unui stat
(cheltuielile publice totale neconsolidate)

CPTC (cheltuieli publice totale consolidate)

CPTN (cheltuieli publice totale neconsolidate)

T (transferuri – sunt pe hartie, suma totala nu se modifica, ex sume date de la stat

la bugetele locale)

CPTC = CPTN – T

Ponderea cheltuielilor publice in PIB

Pcpb = C/PIX*100

In RO, ponderea e undeva pe la 30% din PIB. In UE, ponderea e undeva pe la 40%.
Acest indicator arata in ce masura statul redistribuie din ce se produce la nivelul
unei societati intr-un an pentru bunuri, servicii publice, investitii etc.

Cheltuielile publice medii pe locuitor exprimate in USD

Cloc/USD = C/Populatie*Curs de schimb

Indicatori privind structura cheltuielilor publice

Gi = Ci/C*100

Indicatori de dinamica

Modificarea cheltuielilor publice

IC – indice crestere cheltuieli publice

IPIB – indice crestere PIB

Cand e mai mare ca 1, cheltuielile publice sunt mai mari, creste partea din pib
redistribuita de stat

K = Ic1/0 / IPIB1/0 = C1/C0 / PIB1/PIB0

Elastificitatea cheltuielilor publice arata ce se intampla cu cheltuielile publice la o
modificare a PIB-ului

E=C1-C0/C0 / PIB1-PIB0/PIB0
Poate fi exprimat in valori relative sau absolute.

APLICATIE 1
APLICATIE 2

Cand indicele sau deflatorul e 1 sau 100% nu mai calculezi val reala. Val nominala e
egala atunci cu val reala
APLICATIE 4

La nivelul unui stat cheltuielile publice in anul N sunt de 30.000 mil ium iar in anul
N+1 sunt de 35000 mil um. Cheltuielile sunt exprimate in preturi curente. Indicele
preturilor de consum in anul N+1 fata de anul N este 104%. Sa se determine
modificarea reala absoluta a cheltuielilor publice.

Modificarea reala absoluta = 35000 / 104% -30000 = 33653,84 – 30000 = 3653,84

mil um

35000 / 104% reprezinta transformarea cheltuielilor din valori nominale (preturi

curente) in valori reale (preturi constante)

APLICATIE 5

Modificarea relativa a PIB = ((PIB1 – PIB0) / PIB0 )

Elasticitatea K = ((CP1 – CP0) / CP0) / ((PIB1 – PIB0) / PIB0 ) = ((52000 – 50000) /

50000) / 0.047 (adica modificarea relativa a PIB) = 0.85
APLICATIE 6

Pentru a determina elasticitatea, deoarece modificarea relativa a PIB a fost

calculata pornind de la PIB in preturi constante, trebuie sa determinam si CP
(cheltuieli publice) in preturi constante (valori reale)

CP an 1 in preturi constante = 52000 / 1.04 (indice pret) = 50000

Elasticitatea = ((CP1 – CP0) / CP0) / ((PIB1 – PIB0) / PIB0 ) = ((50000 – 50000) /

50000) / 0.047 = 0 (cheltuielile nu au crescut)

IMPOZITE

Un lucru important in impozitare e echitatea. La venituri egale, ar trebui sa

contribuim in mod egal.

Cresterea cotelor de impozitare e o masura destul de nepopulara. Mai degraba

extinzi baza de impozitare prin eliminarea facilitatilor fiscale sau prin reducerea
evaziunii fiscale.

Pe parte fiscala, statul poate poate obtine bani prin Impozite, taxe si contributiile

Impozitul e obligatoriu, nerambursabil si fara contraprestatie directa

Impozitul pe salarii (e luat din salariu, platit de angajatori, se duce la stat intr-un sac
fara fund). La nivel de stat se depersonalizeaza

Contribuia ramane nominala in sarcina persoanei (statul stie cine a platit). Daca se
indeplinesc anumite elemente, in contul sumei respective se primesc bani (sau
ajutor de somaj). Contributia seamana cu o asigurare. (contributie pentru pensie,
pentru sanatate etc)

Taxele sunt sume care sunt datorate pentru a beneficia de un serviciu din partea
statului. Nu in mod obligatoriu contravaloarea serviciului poate fi egala cu
contravaloarea taxei. (Ex. taxa pentru schimbarea buletinului, permisului etc).
Elementele impozitului:

 Subiectul impozitului – Persoana fizică sau juridică obligată prin lege la

plata impozitului (contribuabilul). Pot fi societati comerciale, persoane fizice,
salariati etc.
 Suportatorul impozitului – persoana care suportă efectiv sarcina fiscală (ex.
salariatul la impozit pe venit, consumatorul final la TVA).
 Obiectul impozitului – materia supusă impozitului. Ce supunem impozitului
(ex. salariul, la impozitul pe profit, obiectul e profitul, venitul la IMM-uri,
contravaloarea la TVA etc)
 Unitatea de impunere – unitatea fizică sau monetară folosită la
dimensionarea obiectului impozabil (Ex. la acciza, unitatea monetara e leul,
unitatea fizica este 1000 litri benzina)
 Baza de impozitare– cuantificare în unităţi fizice sau monetare a obiectului
impozabil. Trebuie sa stabilesti ce intra in impozit.
 Sursa impozitului – arată din ce anume se plăteşte impozitul datorat (ex.
impozitul din salariu se plateste din salariu. Ex la impozitul pe cladiri, sursa
poate fi venitul sau orice alte elemente)
 Cota impozitului – reprezintă impozitul plătit la 100 de unităţi de imunere.
Se aplica cota la baza si afli impozitul. Daca ai unitati fizice, cota de
impozitare se transforma intr-un impozit specific (ex. acciza benzina)
 Asieta impozitului – totalitatea măsurilor care se iau de către organele
fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea bazei de impozitare şi a impozitului datorat.
 Termenul de plată – data limită până la care impozitul trebuie achitat
statului.

Asezarea impozitelor
Identificarea materiei impozabile şi a bazei de impozitare

 Metode de evaluare indirectă (se aplica in special in cazul unor impozite

mici sau impozite care ar presupune eforturi mari pt plata si calcul)
o Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil (nu
ţine cont de situaţia personală a contribuabilului)
o Evaluarea forfetară (ochiometrica 😊, la drepturi de autor sau la
venituri din chirii etc)
o Evaluarea administrativă (cand se stabilesc anumite valori
administrativ)
  Metode de evaluare directă
o Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane (ex. angajatorul)
o Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului (declaratia unica de ex,
declaratii de tva, declaratii de accize)
 Folosirea facilităţilor fiscale

APLICATIA 1

Un contribuabil obtine doua venituri: 600 si 1400. Care este impozitul datorat de
contribuabil daca se practica impunerea separata a veniturilor (cotele de impozitare
progressive compuse sunt urmatoarele: pana la 1000 um impozitul este 10%, 10001 –
1500 – impozitul este 100 + 15% din ce depaseste 1000, peste 1500 – impozitul este 175
+ 20% din ce depaseste 1500)

Impozitarea separata presupune impozitarea fiecarui venit, iar impozitul total este
suma impozitelor

Impozitul pentru venitul de 600 este 10%. Adica 600 * 10% = 60

Impozitul pentru venitul de 1400 este 100 + 15% din ce depaseste 1000. Adica 100 +
15%*(1400-1000) = 100 + 15%*400 = 160

Impozitul total = 60 + 160 = 220

APLICATIA 2

Un contribuabil obtine doua venituri: 600 si 1400. Care este impozitul datorat de
contribuabil daca se practica impunerea cumulata a veniturilor (cotele de impozitare
progressive compuse sunt urmatoarele: pana la 1000 um impozitul este 10%, 1001-
1500 – impozitul este 100 + 15% din ce depaseste 1000, peste 1500 – impozitul este 175
+ 20% din ce depaseste 1500).

Impozitarea cumulata a veniturilor presupune determinarea sumei veniturilor si

impozitarea acestei sume.

Venitul total = 600 + 1400 = 2000

Impozitul pentru 2000 = 175 + 20% (2000 – 1500) = 175 + 20%*500 = 275
Inexistenta conventiei de evitare a dublei impuneri va face ca in Spania sa datoreze
impozit pentru venitul obtinut in Spania, iar in Portugalia va datora impozit atat
pentru venitul obtinut in Spania, cat si pentru cel obtinut in Portugalia.

Spania

Impozit in Spania = 8500*25% = 2125

Portugalia – impozitare separata a veniturilor

Impozitul pentru venitul de 8500 din Spania = 8500 * 17% = 1445

Impozitul pentru venitul de 12000 din Portugalia = 12000 *22% = 2640

Impozitul total in Portugalia = 1445 + 2640 = 4085

Impozitul total platit de el in ambele tari = 2125 + 4085 = 6210

Cu cat cota de impozitare e mai mare, cu atat probabilitatea de evaziune e mai

mare, sau interesul unei persoane de a obtine venituri e mai mic.

De aceea, intre multe state sunt conventii de evitare e dublei impuneri. In UE mai
sunt si prevederi specifice.

O metoda de evitare a dublei impuneri este metoda scutirii totale

Metoda scutirii totale presupune ca statul de rezidenta renunta la a impozita

veniturile obtinute de contribuabil in strainatate.
Pe exemplul de mai sus, venitul din Spania va fi supus impozitului doar in Spania,
iar cel din Portugalia va fi supus impozitului doar in Portugalia. Avand un singur
venit in fiecare stat, impozitul lui total va fi 2125 + 2640 = 4765

Pe acest exemplu, fata de problema anterioara, Portugalia renunta la a impozita

venitul din Spania si astfel renunta la un impozit de 1445. Altfel spus, degrevarea
fiscala pentru contribuabil este de 1445 um.

Alte metode de evitare a dublei impuneri sunt: metoda creditarii totale sau
metoda creditarii obisnuite.

Metoda creditarii totale presupune ca in statul de rezidenta se impoziteaza toate

veniturile, indiferent de statul unde sunt obtinute, dar impozitul in acel stat este
diminuat cu impozitul datorat in strainatate pentru veniturile din strainatate.

Pe problema de mai sus, avem astfel conform metoda creditarii totale

Impozit in Spania = 8500*25% = 2125

Impozit in Portugalia = (8500 * 17% + 12000 *22%) – (8500*25%) = 1445 + 2640 –

2125 = 1960

Impozitul total = 2125 + 1960 = 4085

Dezavantajul metodei este ca o tara e in situatia de a pierde din bani pentru ca da o

degrevare fiscala mai mare decat incaseaza impozit (pt ca cotele pot fi diferite de la
o tara la alta).

Metoda creditarii obisnuite presupune ca in statul de rezidenta se impoziteaza

toate veniturile, indiferent de statul unde sunt obtinute, dar impozitul in acel stat de
rezidenta este diminuat cu MINIMUM intre impozitul datorat in strainatate pentru
veniturile din strainatate si impozitul datorat in statul de rezidenta pentru veniturile
din strainatate.

Pe problema de mai sus, avem astfel conform metoda creditarii totale

Impozit in Spania = 8500*25% = 2125

Impozit in Portugalia = (8500 * 17% + 12000 *22%) – minimul (dintre 2125 si 1445) =
1445 + 2640 – 1445 = 2640

Impozitul total = 2125 + 2640 = 4765

Daca in Spania cota de impozitare ar fi fost 10%, atunci impozitul in Spania ar fi fost
850 (8500*10%), iar in Portugalia (8500 * 17% + 12000 *22%) – minimul (dintre 850
si 1445) = 1445 + 2640 – 850 = 3235