O BUCATĂ DE LEMN,

ÎNTEMEIEREA UNEI NOI VIEȚI

Începând cu vremurile arhaice, meleagurile împădurite ale Bucovinei au dezvoltat din

punct de vedere cultural arta lemnului, prin mesteșugul prelucrării.
Apariția meșteșugului prelucrării lemnului se datorează influenţelor aduse aduse de
etnicii germani, polonezi sau slovaci colonizaţi imediat după anexarea acestei regiuni la imperiul
Austro-Ungar.
Mergând înapoi în timp, lemnul era fundamental în contrucție pentru casă, grajd, șură,
mobilier, război pentru țesut, fus pentru tors,trăsură și multe altele esențiale traiului din viața
omului. Era nelipsitul combustibil pentru încălzirea locuințelor din acea vreme și continuă până
în prezent. Fiecare sătean avea cunoștințele şi deprinderile necesare prelucrării, construind şi
întreținând singur unele obiecte din gospodărie. Ridicarea monumentelor sau crucilor de lemn în
cinstea celor morți, a stârnit începuturile esteticii lemnului. Mesteșugarii adevăraţi au simţit
întotdeauna nevoia să înfrumusețeze obiectele produse de ei.
Omul bucovinean contemporan a dezvoltat o gamă largă de tehnici folosite la prelucrare.
Vorbim despre arhitecturi glorioase ale unor construcții de lemn, biserici, cu un interes din punct
de vedere religios, istoric, cultural, socio-economic și spiritual. Exemplele sunt nenumărate,
deoarece importanța lemnului continuă. Prelucrarea lemnului a marcat istoria. Folosința lemnului
a dezvoltat intens omenirea.
Eu am fost îndeletnicit cu una dintre ramurile artei lemnului și anume sculptura.
Entuziasmul meu a crescut cu atât mai mult de la prima lucrare, când am creat dintr-o bucată de
lemn, lipsită de trăsături, un chip expresiv. Îi mai lipsea doar sufletul.
Cu dalta în mână și cu zâmbetul pe buze, mi-am lăsat imaginația să se dezlănțuie asupra
bucății de lemn. Pot spune că sculptura m-a ajutat atât pe partea artistică, cât și pe partea
culturală, istorică. O dată cu integrarea acestui hobby în viața mea, am dezvoltat o serie de
atribuții precum dibăcia, răbdarea, ambiție și devotament. Întotdeauna am fost fascinat de
operele de lemn ale celebrilor sculptori printre care cel dintâi, Constantin Brâncuși și nu numai.
Sculptorii noștri români au rămas în istorie și ne-au valorificat țara noastră dragă. Este o
dezamăgire să nu-ți șlefuiești talentul.
În concluzie, să nu uităm că în urmă cu sute de ani, cel care trebuia să taie un copac
pentru utilizarea lui în gospodărie ori la construirea unei case gospodărești, își cerea iertare de la
copacul pe care urma să-l doboare. Să luăm aminte la dragostea omului pentru pădure. Prin lemn
ni se oferea roadele cele bune ale vieții, adăpost, leacuri și creații. Toate ce le primim, să și
mulțumim.