CONTABILITATE MANAGERIALA

In sistemul contabil dualist :

A) Diferente CF (cheltuieli dupa natura) si CM (cheltuieli dupa destinatii/functii) :
Utilizatorii primari ai informatiilor; Tipurile de sisteme contabile; Normele
restrictive;
Unitatile de masura; Frecventa raportarii; Gradul de obiectivitate.
B) Interdependente CF (cheltuieli dupa natura) si CM (cheltuieli dupa destinatii) :
Reorganizarea cheltuielilor dupa natura, potrivit destinatiei (repartizarea
primara); Determinarea si utilizarea costului de productie.
Principiile CM :
-Determinarea obiectului calculatiei
-Alegerea metodei de calculatie
-Organizarea calculatiei costurilor
-Delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari
-Delimitarea in timp a datelor
-Delimitarea in spatiu pe locuri (centre) de cheltuieli a datelor.
Standarde etice : competenta, confidentialitate, integritate si credibilitate.
Functiile CM : Planificarea, Controlul, Fundamentarea deciziilor.
Momentele recunoasterii cheltuielilor si veniturilor : Cheltuieli si venituri curente ;
Cheltuieli si venituri in avans ; Cheltuieli si venituri de repartizat asupra mai multor
perioade ; Cheltuieli de recunoscut si venituri de realizat.

Distinctia dintre cheltuiala/cost :

-Cheltuielile (elemente constitutive ale costurilor) = diminuari ale beneficiilor
economice inregistrate pe parcursul perioadei sub forma de iesiri sau scaderi ale
valorii activelor ori cresteri ale datoriilor, ce se concretizeaza in reduceri ale
capitalurilor proprii (cheltuieli propriu-zise si pierderi).
-Costurile = ansamblul cheltuielilor referitoare la un element determinat : un produs,
o lucrare, o comanda, o activitate (o gama de produse, un produs sau o zona de
activitate), un mijloc de exploatare (o masina, un post de lucru, un raion de
magazine, un canal de distributie), o responsabilitate, o functie a entitatii economice
(aprovizionare, productie, distributie sau administratie.

Cheltuieli incorporabile (I) : I = Ccf – N + S unde :

Ccf – cheltuieli din conta financiara (chelt perioadei recunoscute in conta financiara);
N – cheltuieli neincorporabile (amortizarea echipamentelor ce nu participa in
procesul de productie, amenzi, penalitati, chelt cu impozitul pe profit);
S – cheltuieli supletive sau adaugate (costuri recunoscute in conta manageriala fara a
se regasi ca si cheltuieli in conta financiara - cheltuieli potentiale).
Tipuri de costuri – clasificari generale
Dupa baza de evaluare : Cost istoric (la valoarea nominala) si Cost de inlocuire (daca
se doreste mentinerea valorii substantiale a capitalului).
Dupa momentul calculului : Cost istoric (efectiv) si Cost prestabilit (previzionat).
Dupa sfera de cuprindere : Costuri complete (Traditionale = cand cheltuielile din
contabilitatea generala sunt incorporate fara modificari si Economice = cheltuielile
sufera anumite retratari in functie de cea mai buna expresie economica) si Costuri
partiale (Variabile = variaza in functie de volumul de activitate - creste cu cresterea
productiei; Directe = pot fi direct atribuibile unui produs/serviciu - scade cu cresterea
productiei).
Formule de calcul ale costurilor in contabilitatea manageriala
a)Costul primar = costuri materiale directe + costuri cu manopera directa + alte
costuri directe.
b)Costul de productie (pentru produse finite) = Productia in curs de executie la
inceputul perioadei + Costuri directe + % Costuri indirecte de productie – Productia in
curs de executie la sfarsitul perioadei .
c)Costul produsului (pentru produse finite si productie in curs de executie) = Costuri
directe + % Costuri indirecte de productie.
d)Costul perioadei (cheltuieli ce nu au legatura directa cu obtinere de produse, care
afecteaza direct rezultatul perioadei respective, fara a exista o legatura cu produsul
obtinut) = Costuri de desfacere + Costuri de administratie
e)Costul complet = Costul de productie al produselor finite vandute + Costul
perioadei.
f)Costul total = costul intregii cantitati obtinute.
g)Costul unitar (cost mediu) = Cost total/Cantitate obtinuta.
Tipuri de rezultate :
a)Rezultat analitic = Cifra de afaceri – Costul complet.
b)Rezultat global = Suma rezultatelor analitice.
Structura cont de profit si pierdere
CONTABILITATE FINANCIARA CONTABILITATE MANAGERIALA
dupa NATURA CHELTUIELILOR dupa FUNCTII/DESTINATII
Venituri (Cifra de Afaceri) Venituri (Cifra de Afaceri)
Alte venituri din exploatare Costul vanzarilor
Variatia stocurilor de prod. finite si prod. in curs de executie Marja bruta
Cheltuieli cu materii prime si materiale Alte venituri din exploatare
Cheltuieli cu salariile si contributiile aferente Cheltuieli de administratie
Cheltuieli cu amortizarile Cheltuieli de distributie
Alte cheltuieli de exploatare Alte cheltuieli de exploatare
Total cheltuieli de exploatare Rezultat din exploatare
 Rezultat din exploatare

1.Clasificarea costurilor
1.Clasificarea costurilor in functie de modul lor de repartizare :
-Costuri directe de productie = sunt cheltuielile ce pot fi atribuite fara ambiguitate
unui produs (in cazul in care se produce un singur produs, toate cheltuielile efectuate
pentru obtinerea acestuia sunt costuri directe; in cazul in care avem mai multe
produse, o parte a cheltuielilor se aloca direct pe fiecare produs fiind costuri directe,
iar o alta parte vizeaza toate produsele si sunt costuri indirecte).
-Costuri indirecte de productie = nu pot fi alocate in mod direct unui produs, ci
necesita o repartizare suplimentara, sunt comune mai multor produse si au caracter
general.
Exemple :
- Costul de achizitie a materiei prime este cost direct pentru produsul obtinut, in timp
ce costurile departamentului de aprovizionare sunt comune mai multor produse deci
sunt costuri indirecte.
- Salariile muncitorilor ce lucreaza pentru obtinerea unui singur produs sunt costuri
directe pentru produsul respectiv, pe cand salariile muncitorilor ce lucreaza pentru
obtinerea mai multor produse sunt costuri indirecte.
- Comisioanele agentului ce se ocupa de vanzarea unui singur produs sunt costuri
directe, iar salariul agentului de vanzari care se ocupa de vanzarea mai multor
produse va fi cost indirect ce trebuie repartizat asupra produselor respective.
Clasificarea costurilor in functie de destinatia acestora :
- Costuri de productie (fabricatie) = cuprinde toate cheltuielile generate de procesul
de productie din momentul demararii si pana la obtinerea produselor.
- Cheltuieli de administratie = cuprind cheltuielile pentru formularea politicii
conducerii, organizarii si controlului operatiilor efectuate de o entitate si care nu au o
legatura directa cu cercetarea-dezvoltarea, productia si desfacerea.
- Cheltuieli de distributie (desfacere) = cuprinde cheltuielile cu ambalare, transport,
publicitate, expunere, servicii post-vanzare.
Exemple :
- Salariul soferului ce livreaza mai multe tipuri de pizza este cheltuiala indirecta de
desfacere.
- Salariul managerului general este cheltuiala indirecta de administratie (cheltuiala
generala de administratie).
- Salariul inginerului ce supervizeaza procesul de productie este cheltuiala indirecta
de productie.
Reclasificarea costurilor pe articole de calculatie
Categorie de costuri Tip
I. Costuri indirecte de productie
1. Costuri cu intretinerea si functionarea utilajelor : Variabile
1.1.Reparatii utilaje si mijloace de transport din sectia de productie;
1.2.Amortizarea si chiria utilajelor si mojloacelor de transport din sectia de
productie;
1.3.Energie, combustibil si alte cheltuieli efectuate pentru productie;
1.4.Alte cheltuieli de intretinere si functionare a utilajelor;
2. Costuri generale ale sectiei de productie : Fixe
2.1.Salariile personalului din cadrul sectiei (regie sectie);
2.2.Contributiile aferente salariilor personalului din cadrul sectiei;
2.3.Amortizarea si chiria pentru imobilizarile corporale din cadrul sectiei
(altele decat utilajele si mijloacele de transport);
2.4.Reparatii la imobilizarile corporale din cadrul sectiei (altele decat
utilajele si mijloacele de transport);
2.5.Energie, combustibil si alte consumuri similare;
2.6.Alte costuri indirecte (generale) din cadrul sectiei;
II. Costuri generale de administratie
1. Salariile personalului general de administratie Fixe
2. Contributiile aferente salariilor personalului din cadrul sectiei
3. Amortizarea si chiriile imobilizarilor corporale de interes general de
administratie
4. Reparatii la imobilizarile corporale de interes general de administratie
5. Energie, combustibil si alte consumuri similare
6. Alte costuri generale de administratie
III. Costuri de desfacere (distributie)
1. Costuri de desfacere (interne) Variabile
1.1.Costuri de transport si manipulare
1.2.Costuri de ambalare
1.3.Costuri de reclama si publicitate
2. Costuri de transfer al produselor fabricate pentru export
2.1.Costuri de transport, manipulare, depozitare, sortare si vamuire
 2.2.Alte costuri de transfer pentru export.

2.Absorbtia (repartizarea) cheltuielilor indirecte

Este procedeul prin care cheltuielile indirecte sunt alocate unui produs sau serviciu
(purtator de cost) prin determinarea partii din cheltuielile indirecte aferente
acestuia, pe baza unei rate de absorbtie sau a unui coeficient de repartizare
(procedeul suplimentarii sau procedeul coeficientului de suplimentare) :
1)Alegerea bazei de repartizare : exemple de baze de repartizare : total ore
manopera directa; total cheltuieli cu salariile directe; total cheltuieli cu materialele
directe folosite; total ore-masina (ore functionare utilaje); numar de produse
obtinute; total cost primar.
2)Determinarea coeficientului de repartizare K sau a ratei de absorbtie a
cheltuielilor indirecte (RAI) = Total cheltuieli indirecte
Total baze de absorbtie(repartizare)
3)Determinarea cotei de cheltuieli indirecte aferenta unui produs :
Cota chelt indirecte aferenta produs A = K(RAI) x baza de absorbtie aferenta produs
A.

Procedeul coeficientului de suplimentare: se poate aplica in doua variante :

a)Procedeul coeficientului de suplimentare cumulativ – se utilizeaza o singura baza,
implicit un singur coeficient pentru repartizarea tuturor structurilor de costuri
indirecte asupra produselor.
b)Procedeul coeficientilor de suplimentare selectivi – implica utilizarea mai multor
baze de repartizare diferentiate pe categorii de costuri (ex. costurile indirecte de
productie dependente de materiile prime se repartizeaza in functie de costurile cu
materiile prime, iar cele dependente de salariile indirecte se repartizeaza in raport cu
costurile cu salariile directe).

3.Clasificarea costurilor in functie de dependenta lor fata de volumul de

activitate (productie)

Costurile pot fi : variabile si fixe.

Costurile variabile (Cv) = costuri totale (aferente intregii cantitati obtinute) care
variaza in raport cu modificarile productiei, deci ele cresc direct proportional cu
cresterea productiei.
Costurile variabile unitare (cv) = sunt constante (ex.consumul de materii prime)
cv = Cv
Q
Costurile fixe (Cf) = sunt costuri ce nu se modifica chiar daca nivelul activitatii
variaza, deci ele sunt constante indiferent de nivelul de activitate.
Costurile fixe unitare (cf) = sunt descrescatoare in functie de nivelul activitatii :
cf = Cf
Q
Costurile semifixe (fixe in trepte sau “pasite”) = sunt costurile fixe care cresc in
cadrul marjei relevante (ex. : numarul noilor persoane angajate pe masura cresterii
productiei care atinge si depaseste un anumit nivel).
Costurile semivariabile = cuprind atat elemente fixe cat si elemente variabile.
Exemple : Salariul unui angajat care este platit si pentru orele suplimentare. Costul
serviciilor de telecomunicatii : tarifele lunare sunt compuse din abonament – tariful
pentru servicii lunare (acesta este fix) si tarifele pentru convorbiri internationale
(acestea variaza). Consumul de energie la fel – partea fixa este numarul fix de
kilowati inclusi in abonament iar partea variabila sunt depasirile de kilowati.

4.Procedee de delimitarea costurilor semivariabile :

A)Procedeul celor mai mici patrate (analiza regresiei) = este utilizata la separarea
cheltuielilor totale in fixe si variabile.
Acest lucru este posibil cand putem construi o functie liniara : Ct = Cf + Q x cv .
Ct – costuri totale; Cf – costuri fixe; Q – cantitate; cv – cost variabil unitar
Aici cheltuielile fixe totale si cele variabile unitare sunt constante, iar singura
necunoscuta este cantitatea :

1. Calculul volumului mediu de activitate (Q): este egal cu suma volumului total de
activitate din mai multe perioade de gestiune impartita la numarul de perioade de
gestiune luate in calcul.

2. Calculul costului mediu : este suma costurilor totale din mai multe perioade de
gestiune impartita la numarul de perioade de gestiune luate in calcul.
3. Calculul abaterii volumului activitatii din fiecare perioada de gestiune luata in
calcul, fata de volumul mediu al activitatii (X) :

4. Calculul abaterii costurilor din fiecare perioada de gestiune luata in calcul fata de
volumul mediu al costurilor :

5. Calculul costurilor variabile unitare :

6. Calculul costurilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune luata in

calcul :

7. Calculul costurilor fixe : Cft = Ct - Cvt , unde Cf – costuri fixe totale

8. Calculul costurilor standard pentru o perioada de gestiune viitoare :

B)Procedeul punctelor de maxim si minim.

Calculul costurilor variabile unitare :
Cv = Cmax - Cmin
Qmax – Qmin
Cmax = costuri maxime dintr-o perioada de gestiune si
Cmin = costuri minime dintr-o perioada de gestiune
Qmax = activitatea(cantitatea) maxima dintr-o perioada de gestiune si
Qmin = activitatea(cantitatea) minima dintr-o perioada de gestiune
Dupa determinarea costului variabil unitar (Cv), urmatoarele etape sunt similare cu
etapele 6-8 prezentate in procedeul anterior.

5.Capacitatea de productie si gradul de activitate.

Imputarea rationala a cheltuielilor fixe.
Capacitatea de productie = cantitatea maxima ce poate fi produsa intr-o perioada :
- la productie unitara, omogena – se masoara in tone, bucati, metri, etc…
- la productie multipla – se masoara in ore de munca sau ore de functionare a masinii

Tipuri de capacitate de productie :

-capacitatea teoretica (ideala) = volumul maxim al productiei finite pentru o perioada
data de timp, in ipoteza in care toate utilajele functioneaza la viteza optima fara
intreruperi. E utila pentru estimarea nivelului maxim de productie, desi o
intreprindere nu functioneaza niciodata la capacitatea ideala.
-capacitatea practica = este capacitatea teoretica (ideala) diminuata cu intreruperile
normale (perioade necesare pentru reutilare, reparatii curente si capitale si pauzele
de lucru ale salariatilor) si cele probabile (defectare utilaje) ale activitatii .
-capacitatea suplimentara = reprezinta surplusul de echipamente mentinute ca
rezerva, atunci cand cele utilizate usual intra in reparatii.
-capacitatea normala = reprezinta nivelul mediu anual al capacitatii de productie
necesar pentru a satisface cererea potentiala de produse.
Activitatea = reprezinta capacitatea de productie realizata efectiv intr-o perioada.
Gradul de activitate = Activitate x 100
Capacitate
Coeficientul de imputare rationala (Cir) = Activitatea reala
Activitatea normala
Subactivitatea = reprezinta obtinerea unui nivel al activitatii mai mic decat
capacitatea normala de productie in cursul unei perioade.

Costul subactivitatii (Cs) = Cheltuielile fixe (Cf) x ₍ 1- Capacitatea utilizata ₎

Capacitatea normala
Deci Costul subactivitatii (Cs) = Cheltuielile fixe (Cf) x (1-gradul de activitate)
Cheltuielile fixe incorporabile (Cfi) = Cf – Cs
Aplicarea Cfi si determinarea Cs au efect similar : diminuarea cu aceeasi valoare a
cheltuielilor fixe incluse in costul de productie.
Supraactivitate = reprezinta obtinerea unui nivel al productiei ce depaseste
capacitatea normala de productie.

6.Costurile marginale
Costul marginal (Cmg) = costul suplimentar necesar pentru obtinerea unei unitati
suplimentare de produs. Cmg = (C+1) – C
unde C si C+1 reprezinta costurile aferente nivelurilor de productie A si A+1

PROCEDEE DE DETERMINARE A COSTULUI UNITAR

Aceste procedee stabilesc costurile unitare pentru fiecare tip de produs atunci cand
se cunoaste totalitatea cheltuielilor angajate. In functie de particularitatile cazului in
care se doreste determinarea costului unitar intalnim :
-Procedeul diviziunii simple
-Procedeul indicilor de echivalenta calculati :
- ca raport direct
- ca raport invers
- prin utilizarea unor coeficienti complecsi
- prin utilizarea unor coeficienti agregati
-Procedee in cazul productiei cuplate :
- Procedeul valorii ramase (al deducerii valorii produsului secundar) sau
procedeul restului
- Procedeul repartizarii : se aplica tinand cont de : informatiile existente pe
piata (preturi de vanzare, incasari), parametrii cantitativi (procedeul cantitativ)
criterii tehnice (putere calorica, rezistenta la presiune)
1. Procedeul diviziunii simple
Se aplica atunci cand se obtine un singur tip de produs (centrale electrice, sau orice
alt domeniu in care toate cheltuielile sunt efectuate pentru obtinerea unui singur tip
de productie). Toate cheltuielile sunt directe, costul unitar(cu) fiind determinat astfel
Cu = Ct
Q
2. Procedeul indicilor de echivalenta
Se utilizeaza atunci cand se obtin mai multe produse ce au o caracteristica comuna
(ex. la culturile intercalate : porumb cu fasole, porumb cu dovlecei, pepeni cu fasole -
cheltuielile indirecte de productie se colecteaza pe grupul respectiv de culturi). Acesti
indici de echivalenta sunt raporturi cantitative stabilite intre produse in baza unor
parametri comuni (cantitatea de energie utilizata, de materie prima folosita, valoarea
manoperei necesare, pretul de vanzare, etc.). Etape :
a)Alegerea unui produs drept baza de comparatie
b)Calculul indicilor de echivalenta (ki) : ca raport direct (cand e proportionalitate
intre dimensiunea produsului si cheltuielile indirecte ce trebuie alocate) ca raport
invers (cand exista un raport invers proportional fata de valorile unui parametru
caracteristic produselor obtinute : ex.In industria textila cheltuielile de filare-
infasurare a fibrelor sunt in relatie inversa de proportionalitate fata de finetea firelor)
cu coeficienti agregati (se foloseste o combinatie de parametri).
Indici de echivalenţă calculaţi ca Indici de echivalenţă calculaţi ca Indici de echivalenţa
raport direct raport invers complecşi
ki = Pi Ki = Pb Ki = Pi1*Pi2*…*Pin
Pb Pi Pb1*Pb2*…*Pbn
Unde ki – indicele de echivalenta
Pi –parametrul produsului pentru care se calculeaza indicele de echivalenta
Pb –parametrul produsului ales ca baza de referinta
c)Echivalarea productiei obtinute prin transformarea ei in unitati de productie
conventionala (Qe) : se foloseste rationamentul conform caruia in functie de un
anumit parametru comun ce are valori diferite pentru produsele obtinute,
consideram ca obtinem un singur tip de produs : Qe = ∑ (Qe * Ki)
d)Calculul costului unitar efectiv pentru o unitate echivalenta (Cue) : Cue = Ch
Qe
unde Ch – cheltuieli de productie totale
e)Calculul costului unitar efectiv pentru unitatea de productie obtinuta : Cef = Cue*Ki

3.Procedee in cazul productiei cuplate :

3.1.Procedeul valorii ramase (al deducerii valorii produsului secundar)

Atunci cand avem doua categorii de produse, iar intre cel principal si cel secundar
exista o mare discrepanta valorica (la cereale produsul principal este porumbul iar cel
secundar – cocenii – este fara calculatie). Ca si algoritm de calcul se stabileste initial o
valoare pentru productia secundara, in functie de cantitatea obtinuta si de modul de
valorificare al acesteia (valoarea realizabila neta).
-determinarea valorii productiei secundare :
Costul Qs = qs (intern) * P + qs(extern)*P – Chs
unde: qs – productia secundara, P-pret de vanzare, Chs – cheltuieli suplimentare
-determinarea costului unitar aferent productiei principale :
Costul Qp = Ch – Costul qs
Qp
Qp-productie principala; Ch-cheltuieli de productie totale.

3.2.Procedeul repartizarii
Se aplica unde avem productie de mai multe produse cuplate aproape identice ca
valoare. Se tine cont de :
a)criterii tehnice (putere calorica, rezistenta la presiune).
b)parametrii cantitativi (procedeul cantitativ):se iau in calcul pierderile ce pot surveni
de ex. pentru anumite produse perisabile cantitatea obtinuta initial nu e similara cu
cea utilizata in continuare.
-determinarea costului unitar (sau a costului mediu) : Cu = Ch
Qo
Ch- cheltuieli totale; Qo – cantitate obtinuta
-determinarea costului efectiv tinand seama de pierderile tehnologice : Cue = Qo*Cu
Qu
Qu – cantitate utilizata
c)informatiile existente pe piata (preturi de vanzare, incasari) :
-determinarea veniturilor din vanzari (CA) pentru fiecare produs:
Venit vanzare produs n = Qn*Pvn
-determinarea ponderii vanzarilor unui produs in total vanzari :
% vanzari n = Venit vanzare produs n
Total venituri din vanzari
-determinarea costului fiecarui produs in functie de ponderea vanzarilor :
Cost produs n = % vanzari n * Ch
-determinarea costului unitar al fiecarui produs :
Cost unitar pentru produsul n = Costul produsului n
Q

DETERMINAREA COSTURILOR SI A REZULTATELOR

1.Metodologia de calcul al costurilor
Etapa 1: Repartizarea primara a costurilor :
-Selectarea cheltuielilor incorporabile : eliminarea cheltuielilor neincorporabile;
aplicarea algoritmului imputarii rationale (eliminarea costului subactivitatii aferent
costurilor fixe)
-Efectuarea de calcule necesare separarii anumitor cheltuieli pe centre principale sau
auxiliare (repartizarea cheltuielilor cu chiria se poate face in functie de destinatia
suprafetei inchiriate : spatiu productiv, sectii auxiliare, birou manager).
Etapa 2 : Repartizarea secundara a cheltuielilor din sectiile auxiliare (centre ce
presteaza servicii celorlalte centre : atelier de intretinere reparatii, centrala electrica,
centrala de apa) catre alte sectii, sau departamente prin :

Metoda in trepte : se incepe repartizarea cu primul centru auxiliar, dupa care acesta
se elimina din calcul (valoarea cheltuielilor devine 0) se trece la repartizarea
cheltuielilor din al doilea centru auxiliar, apoi se elimina, etc.. Dupa finalizarea
repartizarii secundare, valoarea cheltuielilor din centrele auxiliare devine
intotdeauna 0.
Se fac alocari incrucisate intre sectiile auxiliare pana cand valoarea cheltuielilor din
cele doua centre devine 0.
Metoda algebrica : se formeaza un sistem de ecuatii, bazat pe modalitatea in care au
loc prestatiile reciproce (procentul din serviciile oferite de un centru auxiliar care
este primit de un alt centru auxiliar).
Etapa 3 : Absorbtia (repartizarea) cheltuielilor indirecte de productie
In Metoda traditionala :
-alegerea bazelor de absorbtie
-determinarea coeficientului de repartizare (K) sau a ratei de absorbtie a cheltuielilor
indirecte (RAI)
-determinarea cotei de cheltuieli indirecte ce revine fiecarui produs
Etapa 4 : Calculul costului de productie efectiv
Costul de productie = PCE₀ + Chelt directe + % Chelt indirecte de productie - PCE₁
Costul perioadei = cheltuieli generale de administratie + cheltuieli de desfacere
Etapa 5 : Absorbtia (repartizarea) cheltuielilor generale de administratie si a
cheltuielilor de desfacere
Etapa 6 : Calculul costului complet.
Cost complet = Cost bunuri vandute + % chelt.de administratie + % chelt de desfacere

Sistemul de conturi de gestiune – CLASA 9

Grupa 90 “Decontari interne”

901 “Decontari interne privind cheltuielile”
902 “Decontari interne privind productia obtinuta”
903 “Decontari interne privind diferentele de pret”
Grupa 92 “Conturi de calculatie”
921 “Cheltuielile activitatii de baza”
922 “Cheltuielile activitatii auxiliare”
923 “Cheltuielile indirecte de productie ”
924 “Cheltuielile generale de administratie”
925 “Cheltuielile de desfacere”
Grupa 93 “Costul productiei”
931 “Costul productiei obtinute”
933 “Costul productiei in curs de executie”
Inregistrarile contabile urmeaza etapele de determinare a costului de productie.
Daca Cost standard > Cost efectiv => Diferente de curs favorabile
Daca Cost standard < Cost efectiv => Diferente de curs nefavorabile

Reguli specifie :

Inregistrari in contabilitatea financiara :

-preluare solduri initiale productie in curs de executie : 711 = 331 /100
-colectare cheltuieli : clasa 6 = …… / 1600
-inregistrarea productiei obtinute la cost prestabilit (standard) : 345 = 711 /1400
-inregistrare productie in curs de executie la sfarsitul perioadei : 33x = 711 /200
-inregistrarea diferentelor de pret la productie obtinuta (cost prestabilit – cost efectiv
de productie : 1400 – 1180 = 220 diferenta favorabila) :
348 = 711 / (220) diferenta favorabila
348 = 711 / 220 daca am avea diferenta nefavorabila

Inregistrarile in contabilitatea de gestiune sunt :

1.La inceputul perioadei :
-inregistrarea productiei in curs de executie : 921 = 901 /100
2.In cursul lunii :
-colectarea (recunoasterea) cheltuielilor din conta financiara (repartizarea primara):
% = 901 /1600
921 /600
922 /600
923 /200
924 /100
925 /100
-inregistrare produse finite la cost prestabilit (standard) : 931 = 902 /1400
3.La sfarsitul lunii :
-repartizarea cheltuielilor auxiliare (repartizarea secundara a cheltuielilor indirecte
din sectiile auxiliare) contul 922 se soldeaza :
% = 922 /600
922 /360
923 /120
924 / 60
925 / 60
-repartizarea cheltuielilor indirecte de productie : 921 = 923 / (120+200) = 320
-inregistrarea productiei in curs de executie obtinute la sfarsitul perioadei la cost
efectiv : 933 = 921 /200
-inregistrarea produselor finite la sfarsitul perioadei la cost efectiv :
902 = % /1180
921 / (600+360+320-200) = 1080
933 / 100
-inregistrarea diferentelor de pret intre costul standard si cel efectiv :
903 = 902 / 100 daca am avea diferenta nefavorabila
903 = 902 / (220) diferenta favorabila
-inregistrarea costului perioadei (inchiderea conturilor de cheltuieli neincluse in costul
de productie) :
902 = %
923
924
925
-inchiderea conturilor de productie in curs de executie : 901 = 933 /200
-inchiderea conturilor de produse finite (la cost prestabilit), de diferente de cost si de
cheltuieli neincluse in costul de productie :
901 = % /1700
903 /(220)
924 /160
925 /160
933 /200
931 /1400

901 902 903 921

1700 100 1180 1400 -220 -220 600 200
 1600 -220 360 1080
            320  
1700 1700 1180 1180 -220 -220 1280 1280

922 923 924 925

600 600 200 320 100 160 100 160
    120   60   60  
600 600 320 320 160 160 160 160

931 933
1400 1400 100 100
    200 200
1400 1400 300 300

Dupa inchidere toate conturile din clasa 9 trebuie sa se soldeze.

Verificari :
Rc 901 = total chelt exploatare + eventual chelt financiare + Si Pce
Costul de productie efectiv = 345 + 348 = 931 + 903 = 1400-220 = 1180 in exemplu
Chelt perioada + Si Pce – Sf Pce – chelt administratie – chelt desfacere = 1600 + 100 –
200 – 160 – 160 = 1180 in exemplu
Pentru diferenta de pret aferenta iesirilor se calculeaza coeficientul k :
k = (Si 348 + Rd 348)
(SI 345 + Rd 345)
Si se face articolul : 711 = 348 / (cu valoarea k x Rc 345)

METODE DE CALCUL AL COSTURILOR

1.METODA PE COMENZI
Cand se primesc comenzi de la clienti pentru producerea de bunuri cu caracteristici
diferite care necesita o evaluare separate (firme ce produc mai multe produse, cu
productie individuala si de serie mica unde produsul finit rezulta prin asamblarea
partilor sale componente si al caror proces tehnologic se deruleaza in cadrul unor
sectii sau ateliere de productie : industria de masini, mobila, confectii). Obiectul de
calculatie = comanda. Metoda consta in repartizarea costurilor de productie pe sectii
si comenzi, iar in cadrul lor pe articole de calculatie. Costul pe unitatea de produs se
stabileste prin impartirea costului produsului finit la cantitatea obtinuta.
-Etapa 1: identificarea (primirea) comenzii
-Etapa 2: repartizarea primara a cheltuielilor din conta financiara dupa destinatie
-Etapa 3: repartizarea secundara a cheltuielilor din sectiile auxiliare (daca e cazul)
-Etapa 4: alegerea bazelor de repartizare pentru absorbtia cheltuielilor indirecte de
productie
-Etapa 5: repartizarea cheltuielilor indirecte de productie
-Etapa 6: calculul costului de productie (efectiv) al comenzii
Daca se doreste determinarea costului complet pentru fundamentarea deciziilor
manageriale, se parcurg si urmatoarele etape.
-Etapa 7: absorbtia chelt generale de administratie si de desfacere
-Etapa 8: calculul costului complet.

2.METODA PE FAZE
Se aplica la productie in masa sau de serie mare unde procesul tehnologic are
caracter omogen iar produsul finit se obtine prin prelucrarea in stadii succesive a
materiei prime (industria extractive, metalurgica, textile, a berii).
Consta in colectarea chelt. de productie si calculatia costurilor pe faze, in cadrul
acestora pe feluri de produse, iar apoi pe articole de calculatie. Costul efectiv se
calculeaza pe fiecare faza si pe feluri de produse rezultate.
Costul produsului finit = costuri cu materia prima + costuri de prelucrare specifice
fiecarei faze. Sistemul de calcul se bazeaza pe o analiza formata din :
a)Situatia productiei echivalente
Productia echivalenta este numarul de unitati echivalente intregi produse in cursul
unei perioade de timp, adica unitatile partial finisate sunt recalculate prin prisma
unitatilor intregi echivalente.
Cheltuieli de conversie = cheltuielile cu salariile directe + chelt indirecte de productie.
Cost unitar aferent mat.prime = Cheltuieli cu materiile prime
Unitati echivalente pentru chelt cu materiile prime
Cost unitar chelt de conversie = Chelt manopera directa + chelt indirecte productie
Unitati echivalente pentru chelt de conversie
Daca contul 331 ‘Productie in curs de executie” nu prezinta sold initial, se iau in calcul
doar unitatile incepute si terminate in perioada si unitatile incepute, dar neterminate
care formeaza soldul final al contului 331 ‘Productie in curs de executie”.
Unitati intregi echivalente produse in cursul perioadei = Nr.total unitati incepute si
terminate in perioada (nr. de unitati x 100%) + Unitati echivalente din stocul final de
produse in curs de executie(numar de unitati x coeficient de finisare)
b)Tabloul de analiza a costului unitar
Este utilizat pentru cumularea tuturor cheltuielilor aferente contului 331 “Productie
in curs de executie” pentru fiecare sectie si proces de productie si pentru calculul
costului pe unitate echivalenta pentru cheltuielile cu materiile prime si cheltuielile de
conversie. E format din doua parti : analiza costului total si calculul costurilor unitare
echivalente.
c)Situatia recapitulativa a costurilor
Implica repartizarea cheltuielilor totale cumulate in cursul perioadei asupra unitatilor
din soldul final al contului 331 ‘Productie in curs de executie”sau asupra unitatilor
finisate si iesite din sectie. Informatiile sunt preluate din Situatia productiei
echivalente sau din Tabloul de analiza a costului unitar.
Astfel se aduna: costul total al unitatilor finisate si transferate din 331 + chelt. Sf 331,
care se compara cu cheltuielile totale de contabilizat din Tabloul de analiza a costului
unitar, cele doua sume fiind egale.
Pierdere normala = o pierdere asteptata in conditii obisnuite de functionare.
Pierdere anormala = o pierdere peste cea normala asteptata, aparuta din defectarea
masinilor sau erori in prelucrare.

3.METODA ABC
Principiu de baza : activitatile consuma resurse si produsele consuma activitati. Ea
implica reorganizarea cheltuielilor cu caracter indirect in functie de activitatile
efectuate. Diferente in repartizarea cheltuielilor cu caracter indirect fata de metoda
traditionala :
Metoda Traditionala Metoda ABC
Cheltuielile cu caracter indirect sunt Cheltuielile cu caracter indirect sunt
repartizate in functie de un singur criteriu repartizate in functie de numarul de
numit “baza de repartizare” activitati identificate, prin utilizarea mai
multor criterii numite “inductori de cost”.
Pentru repartizarea cheltuielilor indirecte Pentru repartizarea cheltuielilor indirecte
se determina (RAI) rata de absorbtie a se determina costul pe inductor :
cheltuielilor indirecte sau (k) coeficientul de Cheltuielile aferente activitatii N
repartizare : Suma cheltuielilor de Suma inductorilor aferenti activitatii N.
repartizat /Suma bazelor de repartizare.
Se stabileste fractiunea (cota de cheltuieli Se stabilesc fractiunile (cotele de cheltuieli
indirecte) aferenta fiecarui produs pentru indirecte) aferente fiecarui produs pentru
care se calculeaza costul. Daca avem o care se calculeaza costul. Daca avem N
singura repartizare a cheltuielilor indirecte, activitati, fiecare produs va primi N cote de
fiecare produs va primi cate o cota de cheltuieli.
cheltuieli.
Aprovizionare :
Activitati Inductori de cost posibili Baza de repartizare
utilizata in mod
traditional
Alegerea furnizorilor Numar furnizori omologati Valoarea cumpararilor
Negocierea contractelor de Numar de contracte Valoarea cumpararilor
achizitie
Receptia bunurilor Numar de colete primite Valoarea cumpararilor
Numar de colete verificate
Gestiunea stocurilor Numar de referinte pe stoc Valoarea cumpararilor
Redactarea comenzilor Numar de comenzi Valoarea cumpararilor
plasate Numar de comenzi reinnoite
Distributie :
Activitati Inductori de cost posibili Baza de repartizare in mod
 traditional
Negocierea contractelor Numar de contracte
de livrare
Redactarea comenzilor Numar de comenzi Valoarea costului bunurilor
de produse Numar de comenzi reinnoite vandute
Receptia bunurilor Numar de colete expediate
Numar de colete verificate
Efectuarea livrarilor Numar de modificari a Valoarea vanzarilor
programelor de livrare
Numarul de loturi livrate
Numarul de referinte produs