DEFINIȚII RELEVANTE PENTRU MENTORAT

● Mentoratul este o metodă de dezvoltare. (Mulley și Kealy, 1999)

● Mentoratul este un proces în care normele, valorile, limbajul și comportamentul social sunt
transferate de la o persoană către alta. (Aryee, 1996)
● Mentorii sunt sfătuitori, oameni cu experiență în carieră, care doresc să-și împărtășească
cunoștințele; sunt suporteri care oferă încurajări emoționale și morale; sunt tutori care dau
feed-back specific asupra performanței unei persoane; sunt surse de informație și ajutor în
obținerea unor facilități; sunt modele de identitate, tipul de persoană care ar trebui să fie
în domeniul academic. (M. Zelditch, 1995)
● Mentoratul este „o relație dinamică între o persoană care dorește să învețe și alta dornică
s-o ajute și s-o ghideze”. (Newby și Corner, 1997)
● „Mentoratul ca funcție a instituțiilor educaționale poate fi definit ca relație de învățare
de unu la unu între o persoană mai în vârstă și una mai tânără, care se bazează pe
modelarea comportamentului și un dialog extins între ei.” (Lester, 1981)
● Mentoratul „este un proces prin care persoanele cu poziții superioare, cu realizări
speciale și prestigiu instruiesc, consiliază, ghidează și facilitează dezvoltarea din punct
de vedere intelectual sau al carierei a unor persoane identificate ca și protejați.”
(Blackwell, 1989)
● „Un mentor poate fi definit ca un supervizor de încredere și cu experiență sau sfătuitor,
care prin consimțământ mutual își asumă un interes activ în dezvoltarea și educarea unui
individ tânăr și cu mai puțină experiență.” (Atkinson, 1994)

În esența sa, mentoratul desemnează o relație de sprijin a învățării, educării între o

persoană dispusă să-și împărtășească experiența și cunoștințele (mentor) și o altă persoană cu
mai puțină experiență, aflată de regulă la începutul traseului professional, capabilă și dispusă să
primească acest sprijin pentru a-și dezvolta experiența profesională (persoană mentorizată).
Mentorul este un profesionist, specialist, persoană cu expertiză ridicată într-un domeniu, care
ajută pe cineva, persoană sau grup, să se dezvolte prin învățare. Mentoratul este o relație bazată
pe încredere între mentor și discipol, în care are loc un transfer de informații practice, cunoștințe,
modele, ce favorizează transformarea identității profesionale a discipolului. (C. Stan, 2020)

CARACTERISTICI FUNDAMENTALE ALE ACTIVITĂȚII DE MENTORAT

 sintetizate de C. Stan (2020, pp.18-19), pornind de la diferitele perspective de explicitare a
conceptului:

● Mentoratul este o relație comunicațională, interpersonală, între două sau mai multe
persoane, una cu un grad de experiză mai ridicat decât a celeilate;
● relație de mentorat se dezvoltă în timp, iar în funcție de aceste schimbări, mentorul
trebuie să adapteze nevoilor persoanei mentorizate gradul și tipul de informație, sprijinul
și modelul oferit;
● Un program de mentorat eficient vizează atingerea unor obiective prestabilite, formulate
de mentor împreună cu persoana mentorizată;
● Eficiența activității și relației de mentorat este influențată de caracteristici ale
personalității mentorului (empatia, ușurința în stabilirea de relații interpersonale,
atitudinea pozitivă, integritatea morală), dar și de competențele profesionale ale acestuia.
Din perspectiva persoanei mentorizate, eficiența mentoratului este condiționată de calități
cum sunt: dorința de a se perfecționa, încredere, deschidere spre nou, disponibilitate de a
învăța.
● De la semnificația inițială a mentoratului, care presupunea conservarea și transmiterea
cunoștințelor de la o persoană la alta, conceptul a fost supus unor schimbări de
paradigmă, redimensionări, care evidențiază trăsături ale paradigmei constructiviste, în
conformitate cu principiile învățării la vârsta adultă (Zachary, 2000, apud. M. Crașovan,
2016, p.65):
● Rolul persoanei mentorate: se transformă de la un receptor pasiv la partener activ (adulții
învață cel mai bine când sunt implicați în planificarea, implementarea și evaluarea
propriei învățări);
● Rolul mentorului: se modifică de la autoritar la facilitator (pentru a menține un climat
suportiv care să promoveze condițiile necesare învățării);
CALITĂȚI ESENȚIALE ALE UNUI MENTOT BUN

J.B. Rowley (1999) identifică următoarele calități esențiale ale unui mentot bun (apud. M.
Crașovan, 2016, pp. 73-74):

• Un bun mentor este implicat în sarcina de a ajuta debutanții să obțină succesul și gratificarea în
noua lor muncă.

• Un bun mentor acceptă cadrele didactice debutante.

• Un bun mentor dovedește support instrucțional.

• Un bun mentor este eficient în context interpersonale diferite.

• Un bun mentor este un model de învățător continuu.

• Un bun mentor comunică speranță și optimism.

Davis (1991) identifică alte atribute care favorizează îndeplinirea cu success a rolului de mentor:

• Obiectivitatea și onestitatea mentorului;

• Capacitatea de a folosi și eșecurile;

• Integritatea, concordanța între faptele și îndrumările sale;

• Înțelepciunea, capacitatea de combinare a judecății și curajului, cu scopul de a lua cele mai

corecte decizii;

• Capacitatea de a motiva cadrele didactice prin investirea încrederii în acestea;

• Perseverența, ca esența a relației de mentorare, trebuie aplicată de mentor și transmisă și

persoanei mentorate.

Mentorul trebuie să fie un model de profesionalism, susținător al idealurilor și

aspirațiilor celor aflați la început de carieră, care să dețină un înalt nivel de expertiză
profesională, dar și trăsături de personalitate care să favorizeze exercitarea rolului de mentor:
altruism, empatie, preocupare față de nevoile celorlalți, răbdare, fiind un bun model pentru
activitatea discipolului.

E. Stănculescu (2015) include în descrierea competenței de mentor două categorii de factori:

• Factori intelectuali: flexibilitate mentală, expertiză profesională;

• Factori nonintelectuali: abilități sociale, de comunicare, capacitate empatică, principii etice

etc.

C. Stan (2020, pp. 22-24) sintetizează rolurile mentorului, dintre care menționăm:

● Disponibilitatea de a împărtăși celor mai tineri din propria experiență, prin manifestarea
generativității
● Observarea și analizarea atentă a nevoilor stagiarului, pentru a se putea focalaliza pe
aspectele care necesită optimizare;
● Comunicarea eficientă cu stagiarul, utilizând toate formele comunicării, pentru a obține
cât mai multe informații;
● Facilitarea înțelegerii de către stagiar a tuturor aspectelor formale și nonformale ale
instituției în care lucrează, pentru a favoriza adaptarea cît mai rapidă;
● Elaborarea unui plan de dezvoltare, cu scopuri, obiective și termene clare;
● Oferirea unor perspective diferite de abordare a situațiilor analizate, astfel încât stagiarul
să poată adopta soluțiile care-l favorizează;
● Identificarea dificultăților stagiarului și oferirea de răspunsuri clare, la obiect;
● Abordarea suportivă a situațiilor problematice cu care se confruntă stagiarul, fără a fi
critic sau a judeca situația sau persoana;
● Oferirea confirmării realizărilor stagiarului, pentru a-i stimula motivația, a-i crește
autoeficacitatea și încrederea în sine;
● Feedback-urile negative trebuie transmise într-o modalitate constructive, fără a fi axate
pe critică, ci pe soluții de înlocuire a demersurilor greșite cu altele eficiente;
● Dovedirea calității de bun motivator, care să activeze întregul potențial al stagiarului;
● Preocuparea de a dezvolta o relație bazată pe încredere, cu respectarea confidențialității
discuțiilor, dând dovadă de onestitate și integritate.