Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abordările mentoratului
Se pot identifica trei stiluri principale de mentorat:
• directive – în care mentorul are un rol important în trasarea direcțiilor, ghidând elevii cu
autoritate;
• de colaborare – obiectivele și cunoașterea sunt construite împreună, mentor-mentorat;
• ocazionale – mentorii și elevii se întâlnesc de câteva ori și discută probleme specifice: cei
implicați nu se focusează atât pe construirea unei relații, cât pe a decide cum să atingă
anumite scopuri specifice.
Alți specialiști (Johnson și Ridley, 2004) consideră că mentorii trebuie să fie în același timp:
• modele – mentorii trebuie să fie foarte cunoscuți, în domeniul lor specific, să aibă
autoritate și recunoaștere profesională;
• cercetători– în special al cunoașterii și inovației: mentorii ar trebui să fie capabili să vadă
calitățile ascunse, competențele, într-un cuvânt potențialul discipolilor și valoarea lor
posibilă. Apoi decizia de investiție (cât de mult, când și cum) într-un discipol va fi mult
mai precisă;
• avocați/ apărători ai intereselor – cu precădere ai valorilor și principiilor morale, ai
calităților personale care sunt importante într-o afacere și ai avantajelor unui anumit câmp
de activitate/arie de interes.
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
Mentorii apar adeseori în viețile noastre chiar dacă noi nu suntem mereu conștienți de
acest fenomen. O relație dintre mentori și discipoli trebuie să fie personală, nu formală (ca în
multe instituții de învățământ). Mentoratul trebuie să fie flexibil, spontan, natural, bogat în
înțelepciune practică și descoperire personală. Partenerii ar trebui să se bucure că fac parte din
această experiență educațională și să stabilească obiective și așteptări foarte clare de la ei.
Procedând altfel vor împinge relația într-o sferă de prietenie care, deși poate fi o componentă a
mentoratului, nu poate fi redusă doar la aceasta.
Abordarea mentoratului depinde foarte mult atât de personalitatea mentorului cât și de cea
a celui mentorat și de acordul comun asupra modului cum se va dezvolta procesul. Este deosebit
de important, în primii pași ai mentoratului să împărtășim așteptări și cerințe realiste și să cădem
de comun acord asupra lor.
Reflectați asupra rolului pe care îl puteți avea ca mentor al unui elev afalat în
situație de abandon școlar!
Care dintre valențele mentorului o vedeți că vă caracterizează?
Cu ce calități vă susțineți afirmația?
Capcanele mentoratului:
Mentoratul fără un scop
Pentru ca procesul de mentorat să devină o experiență satisfăcătoare atât pentru mentor,
cât și pentru cel mentorat, stabilirea scopurilor este extrem de importantă. Scopurile permit o
anticipare în aspirațiile celui care beneficiază de mentorat, dar, de asemenea oferă o imagine
clară a situației actuale în care se află acesta. Pentru elevii aflați în situația de abandon școlar,
scopul trebuie precizat de mentor și făcut înțeles de cel care este mentorat. O asemenea claritate
ajută ambele părți la atingerea scopului final al efortului de mentorat.
Lipsa programării unor întâlniri regulate
Într-o relație de mentorat este foarte important să se programeze întâlniri regulate, să
existe coerență în demers și ambele părți să le respecte. Acest lucru stabilește un model de
contact care îmbunătățește încrederea, coerența și progresul.
Același lucru este valabil pentru anularea sau amânarea întâlnirii. Odată ce o întâlnire
este sărită, probabilitatea ca acest lucru să se întâmple din nou, este foarte mare. Prin urmare, o
lipsă de planificare este a doua capcană în mentorat.
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
Baza relației de mentorat este dată de întâlniri periodice între mentor și cel mentorat, în care
comunicarea deschisă este un standard. Cu compatibilitate adecvată și obiective clare, relația de
mentorat se dezvoltă. Un discipol care poate să își identifice propria cale se va dezvolta prin
mentorat și în cele din urmă, atât mentorul cât și cel mentorat vor beneficia.
Învățarea colaborativă
Învățarea colaborativă este un termen umbrelă pentru o varietate de abordări educaționale
ce presupun combinarea și convergența eforturilor intelectuale și a relațiilor afectiv-sociale ale
elevilor și ale profesorilor (Goodsell et al., 1992).
Învățarea cooperativă este o formă a învățării colaborative, o tehnică instrucțională în care
elevii lucrează în grupuri pentru a atinge scopuri comune, fiecare dintre ei contribuind la aceasta
în moduri individuale (Stover et al., 19993).
Învățarea cooperativă este o metodă didactică bazată pe organizarea, în funcție de obiective
operaționale bine stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate și
convergență teleologică, orientată spre asigurarea aspectului social al învățării și care
vizează dezvoltarea deprinderilor de comunicare interpersonală, a interacțiunilor,
competențelor și comportamentelor sociale de tip interacționist și comunicativ al elevilor
(Ionescu, Bocoș, 2001; Bocoș, 2002).
Ea valorizează nevoia elevilor de a munci împreună ca o adevărată echipă, într-un climat
colegial, de susținere, de a se corecta reciproc, de a-și activa, actualiza și revizui cunoștințele
anterioare, de a-și exersa gândirea activă, logică, divergentă și creatoare.
Învățarea prin cooperare s-a constituit ca metodă de învățământ tocmai din dorința de a se
evita individualizarea exagerată a instruirii și neglijarea dimensiunii sociale a învățării, prin
derularea de procese cognitive și socio-afective interpersonale și grupale.
Myron H. Dembo și Martin J. Eaton (1997, în Bocoș, 2013, p. 318) consideră că tipul
structurilor de scopuri stabilite de profesor pentru activitățile de învățare determină modul în care
elevii vor relaționa între ei și cu profesorul, în vederea atingerii obiectivelor instrucționale.
Tipurile de structuri de scop, identificate și explicitate de acești autori sunt:
• Cooperativă – elevii lucrează împreună, depun eforturi convergente pentru a îndeplini
scopuri comune și își formează abilități de colaborare; un elev își poate atinge scopul numai dacă
și celălalt reușește acest lucru – în acest caz vorbi, despre interdependență pozitivă între membrii
grupului, aceasta încurajând cooperarea și dezvoltând capacitatea de cooperare a elevilor;
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
• Competitivă – elevii lucrează unul împotriva altuia pentru a îndeplini scopuri pe care
numai unii le pot atinge; un elev își poate atinge scopul numai dacă celălalt nu reușește acest
lucru – în acest caz vorbim despre interdependență negativă între membrii grupului, aceasta
încurajând competiția;
• Individualistă – îndeplinirea scopului unui anumit elev nu are legătură cu îndeplinirea
scopului altui elev – în acest caz nu există interdependență între membrii grupului, activitatea
unui membru nu are efecte asupra succesului/insuccesului celorlalți.
J.M. Monteil (1997, p. 89, în bocoș, 2013, p. 318) arată că cercetările au demonstrat că
„situațiile de învățare structurate cooperativ sunt mai eficace decât situațiile de învățare
structurate competitiv. Ele au un efect pozitiv în privința mai multor dimensiuni ale
comportamentului: motivație, strategii de raționament, percepția celuilalt etc.”.
Practic, fiecare elev este un depozitar al propriilor idei, concepții, sentimente, experiențe
care merită să fie împărtășite, transmise, confruntate cu ale altora, constituind fundamentul unei
învățări „unii de la ceilalți”; astfel s-a introdus în circulație sintagma învățare de la colegi
(peerlearning). Astfel în învățarea prin cooperare, comunicarea activă presupune interacțiuni și
schimburi intelectuale, verbale și social-emoționale și afective: profesor-elev(i), elev(i)-profesor,
elev-elev(i), elev-echipă/grup cooperativ-echipă/grup cooperativ, mediate de conținuturile
curriculare.
Pentru elevii aflați în situația de abandon școlar, o asemenea abordare a situațiilor de
învățare ar reprezenta o premisă de evitare a părăsirii timpurii a școlii și o punere în valoare a
punctelor lor tari, a ceea ce îi individualizează și îi poate evidenția în colectivele de elevi ale
claselor.
APLICAȚIE
La disciplina pe care o predați, imaginați un scenariu de situație de învățare colaborativă.
• În cadrul dezbaterilor colective, elevul gândește prin sine-însuși, își poate etala liber
concepțiile, reflecțiile, interogațiile, criticile și poate propune, cu titlu de ipoteze, soluțiile sale
provizorii, cărora urmează să le verifice pertinența; rezultă că avem de-a face cu o
responsabilitate colectivă, dar și individuală, fiecare elev construindu-și, și în acest mod,
managementul cunoașterii și autonomia necesare învățării;
• Elevul își exprimă ideile, opiniile, sentimentele, experiențele, argumentându-le, acceptă
ideile, opiniile, sentimentele, experiențele celorlalți, face eforturi să le înțeleagă, la nevoie să își
modifice intențiile și atitudinile, cooperând cu ceilalți într-o căutare comună;
• Valorizează schimburile intelectuale și verbale și mizează pe o logică a învățării, care
ține cont de opiniile elevilor, pe care le face să se confrunte între ele, cu conținuturile/textele date
și cu profesorul;
• Beneficiul său constă atât în progresul cognitiv realizat de elevi, cât și, mai ales, în
descoperirea pedagogică a celuilalt și a unei alte lungimi de undă de schimb intelectual, verbal,
social, de comunicare activă și de cooperare în muncă, în participarea activă și interactivă la
reflecția comună, generală, a comunității educaționale;
• Asigură un nivel înalt de interactivitate, cu atât mai mult cu cât, în pedagogia modernă,
abordarea învățării prin cooperare nu se realizează în afara facilităților oferite de computere.
(după Bocoș, 2013, pp. 320-321).
Un elev aflat în situația de risc de părăsire timpurie a școlii are, în contextul situațiilor de
învățare colaborativă oferite de cadrul didactic, oportunități diverse:
• poate juca rolul de „centru” de comunicare,
• interacțiunile dintre membrii clasei de elevi permit informației să circule în interiorul
grupului,
• poate propune, cu titlu de ipoteze, soluțiile sale provizorii, cărora urmează să le verifice
pertinența,
• responsabilitate colectivă, dar și individuală,
• acceptă ideile, opiniile, sentimentele, experiențele celorlalți, face eforturi să le înțeleagă,
la nevoie poate să își modifice intențiile și atitudinile.
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
Medierea pedagogică
Prezența activă a cadrului didactic în demersul didactic rămâne necesară, chiar dacă ea este
necesar să fie nondirectivă (mai ales în cazul elevilor în situația de absenteism ridicat și cu
tendința de abandon școlar).
Putem vorbi despre un parteneriat format din profesor și elevi, plecând de la obiective
operaționale concrete, bine definite. Activitatea de mediere integrează dinamic abordări
pedagogice realizate atât la nivel individual, cât și la nivelul grupului-clasă, prin luare în
considerare a particularităților mediului curricular al clasei.
În oferirea de ajutor și, în particular, în cazul ajutorului oferit de profesor elevului,
riscul major este apariția dependenței cognitive a elevului de cadrul didactic.
De aceea este utilă noțiunea de mediere a instruirii și învățării de către profesori, ea
vizând adaptabilitatea și, în perspectivă autonomia elevilor, facilitate de demersurile
profesorului de punere în relație a cunoștințelor, a obiectului cunoașterii cu cel care învață – cu
elevul, care face parte din grupul-clasă.
Medierea pedagogică este procesul prin care se vizează, în egală măsură, două
dimensiuni complementare: asimilarea de cunoștințe (prin procesarea cognitivă a
informațiilor) de către elevi și utilizarea anumitor strategii mentale în acest scop.
Prin intermediul său, cadrul didactic vrea să se asigure că:
- Elevii și-au format o reprezentare clară asupra a ceea ce se așteaptă de la ei, precum și o
perspectivă de ansamblu asupra conținuturilor de studiat; numai după ce aceste condiții
sunt îndeplinite li se vor comunica resursele curriculare pe care pot să le utilizeze,
resursele de timp, strategiile de evaluare etc.
- Își focalizează energia și eforturile în mod constructiv și valorizează mai mult modul
„cum se face” decât rezultatul, procesul curricular decât produsul curricular.
- Există un climat suficient de destins, de încredere, de optimism, pentru ca elevii să
îndrăznească să își prezinte strategiile și să le discute cu respect, curiozitate și interes, nu
cu agresivitate, să descopere și să corecteze disfuncțiile cognitive care generează
dificultățile de învățare etc.
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
- Medierea unei atitudini pozitive (motivație pentru activitate, menținerea unor sentimente
pozitive, tonice, de încredere în sine, manifestare de interes, plăcere de a învăța,
încredere, optimism, bună dispoziție, bucurie, și chiar veselie, râs, înviorare, dorință de a
studia tema respectivă, realizare de legături cu alte secvențe de predare, abordări
sistemice, abordări integrate);
- Medierea unei atitudini optimiste (existența unei stări de siguranță și încredere în
propriile forțe intelectuale și motrice, optimism, tonus bun, calm, seninătate în abordarea
sarcinilor de lucru și în înfruntarea dificultăților etc.).
APLICAȚIE
Faceți aprecieri din perspectiva disciplinei pe care o predați în legătură cu atitudinile pe
care le puteți media în învățarea pe care o realizează elevii la disciplina dvs.
Legătura instrumentelor TIC cu conceptul de educație de la egal la egal, expresie a
mentoratului profesor-elev, se face prin utilitatea Microsoft Word care ajută la elaborarea unor
materiale şi mijloace didactice-suport moderne pentru o activitate optimă centrată pe elev.
Microsoft Word este un procesor de texte copmlex și eficient , ce face parte din pachetul
de programe Office 2013. Această aplicație vă oferă facilități de creare și gestionare utilă și
rapidă a documentelor.
Documentul este un set de informații scrise și organizate într-o formă numită pagină și
constă din una sau mai multe astfel de pagini.Orice informatie dintr-un document trebuie să
respecte regurile elementare de scriere.
Clasificarea unui document
- Oarecare , adică nu sunt impuse anumite norme de prezentare și organizare a
informațiilor (referat , liste , cărți)
- Tipizate , adică documentul are un format standard numit șablon , care la rînsul său
pot fi : obișnuite (cerere, curriculum vitae, raport, scisoare etc.) și oficiale
(facturi,adeverințe, tichete,borderouri etc.).
Structura unui document
Obiectele unui document sunt o serie de elemente ce participă la organizarea informațiilor :
-paragraful de text
-desenul
-imaginea
-tabelul.
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
Gestiunea fisierelor
Crearea de foldere şi de fişiere
Deschideți programul Windows Explorer, dând click pe pictograma „Computer” de pe
Desktop. Din fereastra care a apărut, deschideți folderul unde doriți să salvați fișierul. Puteți crea
un folder nou fie din meniul "File", alegând opțiunea "New" și alegând "Folder" din listă, sau
dând click dreapta pe o zonă goală și alegând "New→Folder” din meniul care apare. Va fi creat
un obiect nou, cu numele „New Folder”, care are, în stânga, o pictograma galbenă, ca un dosar.
Numele implicit poate fi redenumit.
Redenumirea fişierelor sau folderelor
Dacă ați scris un nume greșit sau nu ați modificat numele implicit, îl puteți redenumi
oricând, făcând click dreapta pe folder, apoi selectând "Rename" din meniul pop-up, sau dând
click o singură dată pe numele folderului, pentru a-l selecta, apoi dând iarăși click, pentru a
începe editarea numelui. Comanda "Rename" se mai găseşte şi în meniul File din Windows
Explorer.
Copierea, mutarea sau ştergerea fişierelor sau folderelor
Aceste trei operaţii sunt comune majorităţii programelor Windows, doar lucrurile asupra
cărora acţionează fiind diferite. În Windows Explorer, ele se aplică fişierelor şi/sau folderelor
care sunt selectate în acel moment Primele două comenzi, copierea şi mutarea, respectă acelaşi
şablon:
▪ se selectează numele fişierelor/ folderelor asupra cărora dorim să efectuăm
operaţia,
▪ se alege operaţia corespunzătoare (Copy sau Cut),
▪ se indică destinaţia (locul în care facem copierea sau mutarea),
▪ se alege comanda Paste.
Toate aceste comenzi se află în meniul Edit sau în meniul care apare dând click dreapta
pe numele fişierelor selectate. Comenzile pot fi lansate în execuţie şi folosind combinaţii de taste
(fără apelarea la un meniu), acestea fiind -Ctrl+C pentru Copy, -Ctrl+X pentru Cut, -Ctrl+V
pentru Paste.
Pentru ştergere este suficient ca după selectare să apăsaţi tasta Del (Delete) sau să alegeţi
comanda Delete din meniul File. De cele mai multe ori efectul acestor operaţii poate fi anulat
prin lansarea comenzii Undo din meniul Edit. Din cauza mecanismelor de protecție ale
sistemelor de operare Windows, fișierul nu este distrus imediat, în schimb, este mutat într-un
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
folder special - "Recycle Bin". Puteți deschide "Recycle Bin" făcând dublu click pe pictograma
de pe desktop. Din acel folder, puteți să restaurați fișierul în locația originală sau să îl ștergeţi
permanent din calculator.
Deoarece în același folder poate exista deja un fișier cu același nume, "Document.docx",
sistemul de operare auto-redenumește copia, adăugând „ - Copy” după numelui fișierului
original. În cele din urmă, vom crea un fișier cu aceeași informații ca și originalul, dar cu un
nume diferit.
ATENŢIE! De obicei, numele de fișiere au la sfârșit un grup de litere, separat printr-un punct
de numele propriu al fișierului, care reprezintă extensia (ex.: ".txt", ".doc", ".pptx", ".mp3",
".jpg", ".avi"). Extensia ne dă detalii despre tipul de informații conținute de un fișier şi se
folosește de către sistemul de operare pentru a deschide automat un program necesar. În cazul
folderelor, deși putem folosi la sfârșitul numelui un grup de litere asemănător cu o extensie, deci
separate prin semnul punct, ele nu reprezintă o extensie, ci sunt tot o parte a numelui folderului.
APLICAȚIE
Deschideți aplicația Word , încercați diferite moduri de deschidere.
Închideți aplicația Microsoft Word.
Deschideți programul Windows Explorer și gestionați diferite fișiere.
Open – deschide documentele Word existente (acelaşi efect se obţ. prin comanda
File–Open).
Print Preview – afişează documentul Word integral, aşa cum va fi el tipărit, pentru a
avea o imagine de ansamblu a acestuia (File – Print Preview).
Paste – lipeşte zona selectată din Clipboard în poziţia cursorului (Edit – Paste).
colecţie de caractere care au caracteristici comune. Există multe tipuri de fonturi pentru
caracterele uzuale: mai drepte, mai subţiri, mai înalte, mai îngroşate etc. sau fonturi pentru
simboluri matematice, litere greceşti, chirilice etc. Fonturile acceptate de Windows se numesc
fonturi True Type. Fonturile se aleg în funcţie de tipul de text pe care îl avem de editat.
Outside Border – încadrează în chenar sau adaugă margini (la dreapta sau la stânga)
paragrafului selectat.
din biblioteca de imagini Clip Art, dintre imaginile stocate pe hard (From File) sau dintre
imaginile provenite de la Scanner sau de la Camera Foto (From Scanner or Camera).
APLICAȚIE
Adăugați imagini şi obiecte grafice , specific materiei dvs. de predare în text.
2. Faceți click pe stilul pe care doriți să-l utilizați pentru referință și sursă.
De exemplu, documentele din științe sociale utilizează de regulă stilurile MLA sau APA pentru
referințe și surse.
3. Faceți clic la sfârșitul propoziției sau frazei la care doriți să faceți referire.
4. Pe fila Referințe, în grupul Referințe și bibliografie, faceți click pe Inserare referință.
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
4. Puteți modifica aspectul general al index, alegând din meniul vertical formate . O
previzualizare se afișează în fereastra la stânga sus.
5. Faceți click pe OK.
Adăugarea cuprinsului
Word vă utilizează titlurile din document pentru a construi automat un cuprins, care poate
fi actualizat atunci când modificați textul titlului, secvența sau nivelul.
1. Faceți clic în locul în care inserați cuprinsul - de obicei lângă începutul documentului.
2. Faceți clic pe Referințe > Cuprins, apoi alegeți un stil de Cuprins automat din listă.
NOTĂ : Dacă utilizați un stil Cuprins manual, Word nu vă va utiliza titlurile pentru a crea un
cuprins și nu îl veți putea actualiza automat. În schimb, Word va utiliza text substituent pentru a
crea un cuprins formal, iar dvs. va trebui să tastați manual fiecare intrare în acesta.
APLICAȚIE
Alcătuiți un cuprins al unui material și îl creați, folosind explicațiile de mai sus.
IMPLEMENTAREA TIC ÎN PROGRAME EDUCAȚIONALE INOVATIVE
DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR
Previzualizarea
După modificarea şi corectarea unui document, urmează de obicei previzualizarea acestuia
în vederea printării sau eventual a salvării acestuia în memoria calculatorului sau pe alt suport
electronic. Pentru a vedea înainte de tipărire cum va arăta pagina, dăm clic pe comanda Print
Preview (examinare înaintea imprimării) aflată pe bara de instrumente sau din meniul File
(Fişier).
În partea de sus a ecranului va apărea bara de meniuri a editorului, precum şi o bară
Numărul de copii este setat în caseta Number of copies, iar opţiunea Colate va configura
cum se vor lista mai multe exemplare: dacă exemplarele listate vor fi aşezate pe exemplare (se va
tipări primul exemplar de document, după care se va trece la imprimarea următorului exemplar)
sau se va lista grupat fiecare pagină în numărul de exemplare dorit.
Există şi posibilitatea de a lista doar paginile impare (Odd Pages) sau paginile pare (Even
Page) din lista Print din partea dreaptă-jos a ferestrei.