Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Familia și managementul resurselor familiale

MENTORATUL

Student: Bordieanu Diana Madalina

Comorasu Monalisa Claudia
Lacovei Bianca Maria
Patrașcu Lia Marciana Vasilica

Iași
2020
 Conceptul de mentorat
Termenul de „mentor” este de origine greacă. Ulise l-a desemnat

pe prietenul său pe nume Mentor să îl îndrume pe fiul său cât timp el

este plecat în război. De atunci termenul de mentor a fost folosit

pentru a desemna o persoană mai în vârstă care să ofere sfaturi unui

tânăr, să îi creeze oportunități(Tratat de psihologie organizațional-

managerială, Zlate, 2004).

 Mentoratul își are rădăcinile în Statele Unite ale
Americii, fenomenul caracterizând inițial sfera economică și
industrială din prima jumătate a secolului al XX-lea. Odată
cu succesele dobândite, metoda a fost preluată și în
domeniul afacerilor, managementului și al educației(
http://traineri-romania.blogspot.com/2013/12/rolul-de-ment
or.html
, link accesat la data 30.03.2020
 Activitatea  de mentorat este un proces interactiv complex de îndrumare,
relaţionare între douǎ sau mai multe persoane care are ca scop dezvoltarea
cunoştinţelor şi aptitudinilor într-un anumit domeniu. Mentorul furnizeazǎ constant
suport, încredere şi ajutor tânǎrului mentorat. Mentorul pe care ni-l alegem este de
regulǎ o persoanǎ foarte bine pregǎtitǎ în domeniu, care este dornicǎ sǎ ne
împǎrtǎşeascǎ din secretele carierei, ştie sǎ fie prietenoasǎ, şi deschisǎ.
 Mentoratul constituie un proces care are ca scop formarea unui set de abilităţi
coordonate de persoane cu experienţă în domeniu. Deci mentoratul este un proces
interactiv între persoane, bazat pe implicarea ambelor părți, de ghidare a dezvoltării
învățării, dar și de asumare a obligațiilor ce le revin părților. Procesul de mentorat se
desfăşoară pe o perioadă determinată, având ca scop atingerea unor obiective
prestabilite, care sunt atât ale mentorului cât şi ale persoanei mentorate (Ghid de
practică pedagogică pentru tutori – mentori, Niculescu, 2010).
 Calitățile mentorului

este o persoană plăcută- cu ajutorul mentorului atmosfera aparent rece de la început poate deveni

mai caldă şi mai familiară;

are răbdare- căci mentorul trebuie să îl ajute pe cel mentorat cu toate informațiile necesare, iar o

altă persoană deja experimentată poate să nu aibă răbdarea necesară a-i oferi cele necesare noului

venit;

are capacitatea de a comunica într-un stil clar- răspunsurile date la orice întrebare trebuie să fie

clare, concise pentru a nu-1 deruta pe începător;

nu are o atitudine condescendentă- căci o asemenea atitudine conduce la o stare de nervozitate şi

negativism;

 are o atitudine pozitivă- pentru că această atitudine este „contagioasă", după cum şi o atitudine

negativă poate fi preluată de noul angajat(Managementul personalului, Carmen Novac 2003).

Principii fundamentale ale mentoratului
Reciprocitate- mentoratul reprezintă o relație de schimb ( reciproc) care este benefică atât

pentru mentor cât și pentru discipol. Cele 2 părți trebuie să depună efort, dar și să aloce timp,

cele 2 fiind necesare desfășurării unui mentorat calitativ;

Încurajare- rolul mentorului este să-l susțină și să-l încurajeze pe discipol să-i ofere

informații, îndrumare și feedback pozitiv;

Încredere- relația de mentorat trebuie să se bazeze pe încredere. De asemenea,

confidențialitatea este un element esențial și trebuie respectat atât de mentor cât și de discipol;

Acțiune- mentorii buni își asumă responsabilitatea propriei lor dezvoltări și beneficiază cel

mai mult când acționează ca parte a planului lor de dezvolare a carierei.

 Rolul mentorului este foarte important atât în sesiunile de
observare, cât şi în cele de analiză, el oferind un nucleu central de
organizare pe întreg parcursul activităţii teoretico-practice. În timpul
activității de mentorat, profesorul dar și tânărul, învăță să-și coordoneze
împreună eforturile pentru că explorarea oricărui domeniu presupune o
dualitate a perspectivei și o multitudine de metode
 Mentor este numit persoana de încredere ce ne consiliază
şi ne ghidează cu înţelepciune, similară tutorelui. Pe
parcursul procesului de mentoring, rolul ”învatatorului” sau
al mentorului este sa ne încurajeze şi să ne inspire încrederea
sa.
 Rolurile mentorului:
Susținere- mentorul își poate nominaliza discipolul pentru
promovări avantajoase;
expunere și vizibilitate- mentorul îi dă discipolului ocazia
de a lucra cu persoane-cheie și de a cunoaște alte
departamente;
 pregătire și feedback- mentorul sugerează strategii de
lucru și identifică punctele tari sau slabe ale discipolului;
 Într-un modelul prezentat de colectivul coordonat de professor univ.dr. Liliana
Ezechil în cadrul unui grant de cercetare CNCSIS rolurile mentorului pot fi:
 Asistă procesul de planificare a unor parcursuri educaţionale;

 Acordă asistenşă directă şi sprijin studenţilor;

 Monitorizează activităţile de predare şi efectele produse;

 Asistă procesul de analiză şi reflecţiile provocate pe durata desfăşurării stagiului

de practică pedagogic;
Ajută la procesul de formare a competenţelor pentru profesia
didactică;
Promovează motivaţiile studenţilor şi sprijină imlicarea în
preluarea rolurilor didactice prin disponibilitate şi
profesionalismul dovedit;
Constituie model demn de urmat.
Mentorat/ Coaching/ Consiliere/ Instruire
Mentoratul folosește metafora unei călătorii. Contextul
de coaching poate fi foarte diferit de cel de îndrumare -
prima poate îmbunătăți performanța unei organizații, în timp
ce cea de-a doua poate se referă la propria evoluție în
carieră.
 Consilierea este este un proces realizat de consilieri
sau psihologi care vizează problemele și tulburările
psihologice. Mentorii joacă rolul de consilier, atunci
când oferă tipuri speciale de sprijin pentru cei care se
află în situații stresane sau dificile.
 Instruirea este un proces structurat de predare prin
care formatorul se axează pe dezvoltarea de aptitudini și
cunoștințe necesare pentru a finaliza o activitate sau de a
performa la un loc de muncă.
 Coaching-ul reprezintă un process de deblocare a
potențialului oamenilor spre a maximiza performanța
lor. El îi ajută mai degrabă să învețe, decât învățându-i.
La fel ca mentoratul, coaching-ul poate fi înțeles într-un
număr de moduri, deoarece există mai multe tipuri și
abordări de coaching.
 Mentoratul în domeniul educațioanl
Activitatea de mentorat este o activitate necesarǎ tuturor
oamenilor indiferent de domeniul de activitate pe care îl
presteazǎ. Cu atât mai mult acesta este necesar elevilor și
studenților, deoarece aceștia au nevoie de susținere și de
exemple concrete pentru a-și putea identifica traiectoria
potrivită în viață.
   În sens mai larg, în spatial academic mentoratul este o formă de

dezvoltare, în care o persoană asemeni mentorului joacă rolul de coordonator

pentru un student în vederea atingerii unor obiective personale sau

profesionale specifice, într-un interval de timp predeterminat. Un mentor are

o agendă prestabilită, cu obiective pentru fiecare discuție pentru a consolida

sau modifica competențele și eventuale comportamente.

 Un mentor de succes trebuie să fie încrezător în forțele
studentului, să posede dorinţa de a-l ajuta să dețină aptitudini
manageriale şi aptitudini de învăţare continuă. Pe de altă parte,
discipolul trebuie să fie deschis comunicării să ştie să relaţioneze, să
dornic de a cunoaşte şi de a coopera, de a asimila informații noi
constant, preluând iniţiative şi manifestând un comportament proactiv
în raport cu dezvoltarea propriei cariere.
 Strategii inovatoare pentru mentorat
Zachary (2000) a subliniat faptul că mentorii, pe lângă expertiza și experiența lor,
trebuie să se familiarizeze cu abilități specifice care pot facilitaactivitatea de mentorat.
Următoarele strategii ar putea fi de ajutor:
1.A pune întrebări care să ajute persoanele mentorate să reflecte și să exprime în cuvinte
modul propriu de a gândi
2. Reformularea afirmațiilor îi ajută pe mentori să se asigure că au înțeles corect ceea ce
li s-a transmis și încurajează persoanele mentorate săreflecte asupra propriilor afirmații
3. A rezuma îi ajută pe cei implicați în procesul de mentorat să-și amintească ceea ce a
fost discutat / împărtășit, și permite de asemenea ambelor părți să verifice dacă
presupunerile sunt corecte
4. A oferi feedback care este autentic și sugerează acțiuni viitoare.
C. Chişiu a efectuat o clasificare a tipurilor de mentorat în dependenţă de obiectivele asumate de
către angajaţii într-o eventuală activitate de mentorat. Investigaţia este întemeiată pe studiul
cercetătorilor D. Kay & R. Hinds (2007):

1.Mentoratul educativ este oportun în şcoli, dar şi în instituţii universitare. Această activitate
vine în sprijinul formării profesionale iniţiale a specialistului.

2. Mentoratul de inducţie vizează ghidarea individului la începutul carierei profesionale. Este

practicat frecvent de organizaţii cu scopul de a ajuta noii angajaţi să se adapteze la condiţiile de
muncă specifice.

3. Mentoratul de formare este predestinat angajaţilor care doresc să-şi dezvolte noi
abilităţi sau să se adapteze unor noi schimbări în sistem. Rolul mentorului de formare
poate fi uşor confundat cu cel al instructorului de formare, sau cu un formator.
4. Mentoratul pentru calificarea profesională/ vocaţională poate fi aplicat în perioada
de orientare pentru a obţine o calificare. Rolul mentorului vocaţional este de a ghida
discipolul de-a lungul formării sale.

5. Mentoratul de dezvoltare este eficient în dezvoltarea generală a discipolului,

manifestându-se prin asistări, ghidări, consiliere în diferite etape de dezvoltare, sau
etape de tranziţie. Este benefică prezenţa unui mentor de dezvoltare în orice instituţie.
Tipul de mentorat determină specificul delimitării prototipului mentorului:
 Mentorul executiv vine în sprijinul personalului de conducere, intervenind în
sugerarea diverselor strategii de ordin executiv;
 Mentorul expert susţine discipolul în dezvoltarea unui hobby, fiind o persoană
cu experienţă în domeniul de care este pasionată persoana care îi cere sfatul;
 Mentorul general intervine în ajutorarea discipolului pentru a-l ajuta să facă
faţă unor probleme reale din viaţă ( Andricției, Balan, 2015).
 Un mentor va reține că nu-i stă în puteri să schimbe
firea omului. Totuși este posibil și chiar necesar să-și
schimbe metoda de interacțiune în funcție de specificul
personalității discipolului (mentee-ului) său. Dacă apar
anumite dificultăți mentorul se va adresa la specialiști
pentru a beneficia de ajutorul și sfaturile acestora.