TEMA 3

PROCRASTINAREA – specific, cauze, consecințe, și modalități de combatere a acestui

fenomen

Procrastinarea poate fi definită ca o modalitate de a întârzia sau amâna sarcinile până in ultimul
moment sau poate ajunge chiar până la depășirea termenului limită, ceea ce poate avea efecte
negative.
Etimologia cuvântului procrastinare vine din latinescul procrastinatus, unde pro inseamnă
înainte și crastinus înseamnă de mâine.Procrastinarea poate avea un impact major asupra mai
multor aspecte ale vieții, fiind, de cele mai multe ori o tendință comună, căreia îi putem cădea
pradă oricând. Adesea, procrastinarea poate fi ușor confundată cu lenea, deși sunt total diferite,
procrastinarea fiind un proces activ în care alegem să facem altceva în locul sarcinii pe care o
avem de îndeplinit, în timp ce lenea este caracterizată de apatie, inactivitate și lipsa dorinței de a
acționa.
Putem vorbi de procrastinare atunci când, indiferent cât de organizați sau motivați suntem in
realizarea unui proiect, ne trezim că pierdem timpul cu activități banale, precum uitatul la
televizor, rețelele de socializare sau cumpărăturile online. Indiferent cum alegem să o numim –
amânare, renunțarea la finalizarea unui proiect, evitarea sarcinilor domestice – procrastinarea
poate avea un impact major asupra calității vieții, poate reduce productivitatea, făcându-ne să
ratăm atingerea unor obiective importante. Amânarea pe o perioadă lungă de timp poate duce la
demotivare și de aici până la depresie nu mai este mult.
De cele mai multe ori, oamenii găsesc tot felul de scuze atunci când procrastinează. Oboseala,
lipsa timpului, apariția neașteptată a unor factori perturbatori sunt motive des invocate, când, de
fapt, poate fi vorba despre o prioritizare incorectă a sarcinilor.Unul din factorii importanți care
contribuie la procrastinare este ideea că trebuie să ne simțim inspirați sau motivați să lucrăm la o
sarcină intr-un anumit moment pe care îl considerăm potrivit. Realitatea este că, dacă așteptăm
momentul potrivit pentru a îndeplini o anumită sarcină, vom descoperi că timpul potrivit nu vine
niciodată și sarcina nu se finalizează de la sine.
Cauzele procrastinării pot fi multiple, iar psihologii au reușit sa le identifice, începând de la lipsa
încrederii in sine până la incapacitatea unui individ de a se motiva pentru a îndeplini sarcini
neplăcute. S-a constatat că pentru persoanele perfecționiste, procrastinarea asigură protecția
individului asupra fricii de eșec și a judecății celorlalți. Există câteva mecanisme psihologice
care stau la baza procrastinării, cum ar fi
1.Frica de eșec reprezintă unul din motivele amânării.Teama de a nu reuși este mai mare la unii
oameni decât teama de consecințele procrastinării. Cu alte cuvinte, ceea ce produc este o
reflectare directă a abilitătii mele ; nivelul abilitătii arată cât de valoros sunt ca persoană;  cu
cât este mai mare abilitatea, cu atat este mai mare sentimentul de valoare personală.(Burka,J.
2008)

1
2.Teama de succes este un alt motiv pentru care oamenii procrastinează. Această teamă vine
insoțită de multe ori de o paleta variată de fruci și de credințe rigide. Unii oameni se tem că dacă
vor avea succes și vor ieși din anonimat, vor atrage atenția celor din jur și se vor simți presați pe
viitor să fie cel puțin la fel de performanți.
3.Ieșirea din zona de confort reprezintă un alt motiv de procrastinare. Întâlnim în jurul nostru
oameni care au credința că lucrurile trebuie să vină ușor, fără prea mult efort sau muncă.
4.Perfecționismul poate duce adeseori la procrastinare .Una din credințele perfecționistului care
tot amână este aceea ca totul trebuie să fie perfect, el modificând și verificând la nesfârșit, pană
ratează dead-line-ul.
Toate aceste cauze nu sunt întotdeauna ușor de identificat, multe din ele nefiind conștientizate,
de aceea se impune ajutor specializat din partea psihologului.Procrastinarea este ca o buruiană,
o rupi și crezi că ai terminat cu ea, dar apoi îți dai seama că rădăcinile sunt prea adânci, încât
crește inapoi (Burka,J,2 008).
Chiar dacă o anumită doză de procrastinare este firească, acest tip de comportament poate deveni
o problemă serioasă atunci când împiedică funcționarea normală a individului, iar în acest caz
poate fi semnul unei afecțiuni medicale.
Procrastinarea poate fi o conseciță a depresiei, ale cărei simptome pot face dificilă începerea și
finalizarea unor activități, fie ele și banale. De asemenea, depresia poate duce și la scăderea
stimei de sine. Putem întâlni procrastinarea și la persoanele care suferă de TOC (tulburare
obsesiv-compulsivă), această afecțiune fiind adesea asociată cu un perfecționism profund
nesănătos, care provoacă și menține teama de eroare. Din cauza acestor gânduri, persoanele care
suferă de TOC preferă să procrastineze mai degrabă decât să ia o decizie. Chiar și adulții care
suferă de ADHD se confruntă cu procrastinarea. Deoarece sunt distrași permanent, atât de
stimuli externi, cât și interni, acest lucru îngreunează și chiar împiedică uneori îndeplinirea unei
sarcini, cu atât mai mult cu cât aceasta este dificilă sau nu prezintă interes.
Lipsa auto-disciplinei reprezintă un factor important in procrastinare. Disciplina presupune
existența motivației, dar mai ales crearea și menținerea obiceiurilor bune, zi de zi.
Studiile și cercetările în domeniu au dus la o clasificare a procrastinării în două categorii
principale – procrastinarea pasivă și procrastinarea activă. În prima categorie, a procrastinării
pasive se încadrează persoanele care au o problemă cu luarea deciziilor și acțiunea, iar din cea
de-a doua fac parte cei care susțin că lucrul sub presiune îi motivează și îi stimulează. Există și o
clasificare care vizează tipurile de persoane care procrastinează. Putem întâlni aici
- Perfecționistul, care amână la nesfârșit de teamă că finalizarea nu va fi perfect
- Visătorul, cel care amână pentru că nu acordă atenție detaliilor importante
- Sfidătorul, amană pentru că nu crede că cineva ar trebui să ii organizeze programul
- Declanșatorul de crize este acea persoană care amână sarcinile pentru că îi place să
lucreze sub presiune
- Supra-implicatul este persoana care se angrenează in foarte multe activități si întâmpină
greutăți in a-și gestiona corect și eficient timpul

2
Din nefericire, societatea actuală este un mediu propice pentru procrastinare , având in vedere și
progresul tehnologiei care ne face să petrecem multe ore online. Procrastinarea poate avea un
impact semnificativ asupra sănătății psihice, a bunăstării sociale, profesionale și financiare ale
unei persoane.
Consecințele procrastinării sunt strâns legate de restricționarea potențialului nostru ca indivizi și
se pot traduce în – deteriorarea sănătății emoționale din cauza stresului sau burnout-ului, apariția
sentimentelor de vinovăție, ce duc la anxietate, scăderea productivității muncii, dificultăți în
relaționarea cu cei din jur, chiar și apariția unor resentimente din partea prietenilor sau a a
familiei sau apariția unor dificultăți financiare.
Procrastinarea nu este, totuși, o atitudine care nu poate fi evitată sau combatută. Ea ține mai
degrabă de starea noastră emoțională, de aceea, un prim pas pentru evitarea procrastinării ar fi să
devenim conștienți de emoțiile și gândurile noastre. Tot mai mulți psihologi sunt de părere că
procrastinarea este de fapt o tehnică de reglare a emoțiilor prin care persoana încearcă să nu se
confrunte cu sarcini dificile care nu o fac să se simtă bine.
Pentru a ne modifica emoțiile este nevoie să ne schimbăm gândirea. Un prim pas ar putea fi
acceptarea emotiilor negative și încercarea de a ne urmări scopurile în ciuda acestora. Apoi ar
trebui să adoptăm un stil de gândire pozitiv care să ne susțină în activitatea pe care o avem de
făcut.
Este nevoie să gasim recompense și o cauză care să ne motiveze pentru a combate procrastinarea.
Ideală ar fi o recompensă care să ne poată ameliora emoțiile negative ce ne împiedică să ne
angajăm în activitățile importante.O soluție eficientă în aces sens ar fi concentrarea pe aspectele
pozitive ale sarcinii. De exemplu, putem să ne amintim un moment în care am făcut ceva similar
și ne-am descurcat. Putem, de asemenea, să ne concentrăm pe rezultatul benefic al realizării
sarcinii și la cum ne vom fi simțit după ce vom fi terminat sarcna respectivă.
Deși nu este esențial, managementul timpului are un rol foarte important in combaterea
fenomenului de procrastinare. În primul rând, pentru a putea fi eficienți și pentru a evita
procrastinarea este indicat să ne facem o listă cu sarcinile de îndeplinit, apoi trebuie să estimăm
timpul necesar pentru a le finaliza pe fiecare în parte. Acest lucru ne ajută la prioritizarea
activităților fară stres și previne eroarea de subestmare a fiecărei sarcini în parte.
O altă metodă în combaterea procrastinării, legată de managementul timpului este împărțirea
activităților pe segmente mai mici. Această împărțire, pe etape de rezolvare, cu pași mici, ajută la
evitarea sentimentului negativ de a fi copleșit de muncă. Folosirea listelor prioritare creează un
program eficient de lucru, iar instrumentele folosite ne ajută să ne organizăm sarcinile după
prioritate și termene.
Este recomandat ca, pe măsură ce începem să lucrăm la îndeplinirea unei sarcini, să acordăm
atenție lucrurilor care ne vin în minte și care ne îndeamnă să procrastinăm. Atunci când simțim
tentația amânării, nu trebuie să alungăm dintr-o dată acest gând, ci trebuie să încercăm să alocăm
câteva minute pentru a începe sau continua să facem activitatea respectivă. De multe ori putem

3
descoperi că este mai ușor să continuăm ce am început și astfel ne va fi mai ușor să ne ducem
activitatea la bun sfârșit.
O altă modalitate de evitare a procrastinării este să ne asigurăm că nu avem în jurul nostru surse
care să ne distragă atenția, cum ar fi muzica sau televizorul și să folosim acel timp doar pentru a
ne concentra asupra rezolvarii unei anumite sarcini. Putem să ne recompensăm după ce am
îndeplinit o sarcină de pe listă, ne putem răsplăti efortul printr-o activitate care ne face plăcere,
cum ar fi sa urmărim o emisiune TV sau să ne uităm la serialul preferat.
Putem aborda combaterea procrastinării și din perspectiva înlocuirii anumitor concepte
individuale. Am putea să îl înlocuim pe neplăcutul trebuie cu vreau să, deoarece atunci când
auzim sau folosim cuvântul trebuie, deja avem sentimentul unei obligativități, or noi, ca ființe
umane reacționăm mult mai bine atunci când alegem să facem ceva datorită liberului arbitru și
nu atunci când suntem constrânși. Amânarea devine mai puțin probabilă în executarea sarcinilor
pe care le alegem liberi, fără constrângeri.
Atunci când ne gândim la o sarcină ca la un mare întreg pe care trebuie să îl terminăm în scurt
timp, procrastinarea este iminentă. Dacă pașii pe care îi avem de făcut nu sunt foarte clari, apare
sentimentul de copleșire pe care îl vom asocia automat cu sarcina și, in acest fel, vom amâna cât
de mult posibil. Este recomandat in acest caz să îl înlocuim pe Să-l termin cu Să-l încep,
deoarece tehnica pașilor mici va duce, intr-un final, la realizarea sarcinii.
Este foarte important să ne tratăm noi înșine cu blândețe in procesul de evitare a procrastinării.
Renunțarea la perfecționism și înlocuirea acestuia cu permisiunea de a fi umani, ne poate ajuta
foarte mult. Chiar dacă nu facem perfect ceva, este un pas înainte, iar un lucru imperfect terminat
azi este superior unui lucru perfect amânat la nesfărșit.
Un lucru foarte interesant pe care îl facem atunci când procrastinăm este să asociem realizarea
unui proiect sau a unei sarcini cu reducerea plăcerii din viața noastră. Ne putem ușor imagina că
pentru a îndeplini sarcina vom fi izolați, departe de familie,vom lucra târziu, iar aceste scenarii
nu foarte motivante sunt un motiv foarte bun pentru a garanta procrastinarea. În acest caz, se
recomandă să facem exact opusul, adică să ne asigurăm că avem parte prima dată de părțile
distractive din viața noastră și apoi să programăm munca în jurul lor. Chiar dacă sună
neproductiv la prima vedere, această psihologie inversă chiar funcționează bine, deoarece timpul
alocat muncii trebuie văzut ca o resursă limitată și nu ca pe ceva care ne acaparează tot timpul. O
zi intreagă în care nu muncim deloc ne încarcă de energie și bună dispoziție și ne va facem să
incepem perioada următoare motivați și fără să simțim nevoia să procrastinăm.
Procrastinarea este un tip de comportament care poate ajunge să ne afecteze calitatea vieții, dar,
in același timp, uneori este imposibil de evitat in totalitate. Este important să devenim conștienți
de motivele reale care generează procrastinarea și să încercăm să reducem cât putem acest gen de
comportament, pentru a folosi timpul câștigat cât mai eficient în favoarea noastră. Scuzele
amânării pornesc totuși de la un sâmbure de adevăr, adică situația pe care trebuie să o
confruntăm, acțiunea pe care trebuie să o întreprindem sau decizia pe care trebuie să o luăm este
una fosrte importantă și asta ne dă impresia că va fi neplăcut momentul, fie va fi greu, fie ne va
crea diferite stări mai puțin plăcute. De aici tragem concuzia că cel mai bine este să amânăm

4
momenul începerii sarcinii respective. Și ca să nu ne simțim prea vinovați de această amânare,
căutăm scuze care să facă procrastinarea să pară ca fiind rezonabilă, utilă sau justificabilă. Poate
că ne ajută să înlăturăm astfel de scuze care, de cele mai multe ori constau în mare parte dintr-un
adevăr și o concluzie neajutătoare.Aceste concluzii merg pe noțiunea nerealistă că mâine sau
într-un viitor apropiat, lucrurile vor sta cu totul diferit față de momentul prezent. Însă, dacă
așteptăm mpmentul potrivit, să fim odihniți, motivați, inspirați, probabil că niciodată nu va fi
momentul potrivit.
Să nu uităm, totuși, că, schimbarea unui comportament necesită timp, răbdare și perseverență, să
acceptăm faptul că vor fi zile bune și zile mai puțin bune, sarcini îndeplinite cu succes, dar și
eșecuri.

BIBLIOGRAFIE
Jane B.Burka, Lenora M.Yuen – Procrastination – Why You Do It, What To Do About It, 2008
Willian Knaus – The procrastination workbook, 2002