XII Murgeanu A - Utilajul Si Tehn in IA Extractiva - Tehn Zaharului 1981

in g . Alice Murgeanu in g .
Paul Murdzek
P i'o f. g r . I p ra fe s o r
okjJ ta k iiţc ib .
UTILAJUL Şl TEHI0L06II
T r a t f 'T f r a fc: apa.
c a l l 3 t x i . < e : n . - f c a j p & , , ,
C 9 3 « C :fc :K » X M 3 r f ijf c v '» L ft
TEHNOLOGIA ZAHĂRULUI /
Manual pentru licee industriale cu prbfll \j

de industrie alimentara, clasa a XI Ua,
şî şcoli profesionale - meseria operator
în industria alimentara extractiva
A-
A
$gk/
/
EDITURA DIDACTICA Şl PEDAGOGICĂ, BUCUREŞTI - 1981
f
M anualul a fo st rev izu it după ediţia 197b, pe baza program ei şcolare
aprobate ele M inisterul E d u ca ţiei şi În v ă ţă m în lu lu i cu m \ 3 448/1979.
T e x tu l in d ica t cu o lin ie v erticală pe partea stin g ă a p ag in ii nu este
adresat elev ilo r din şcolile profesionale.
R e fe r e n t: Jng. E ugen Cost a d ie
R edactor : in g . Georgeia Cosiache
T ehnoredactor : E lena Oprise a nu
Coperta : N icolae Sîrbu
Coli de tipar 13,500. Planşe 8.

B.T. 24.04.1981. Format 16/70x100.
Apărut 1981.
I. „
P. Oltenia“ Craiova
Str. M. Viteazul nr. 4 ,
Republica Socialistă România
Plan 16127/14/1981
mmiSlSPSPISP-4 rr:
A
C a p ito lu l I
N O ŢIU N I GENERALE
A. SCURT IST O RIC AL I N D U S T R I E I Z A H Ă R U L U I
Cunoscut din tim puri vechi ea su b s ta n ţă c o n ţin u tă în sucul de trestie,

zahărul a fost o b ţin u t în sta re solidă abia in secolul al III-lea e.n., de către
indieni. Din India s-a r ă sp în d it şi în alte ţări asiatice, fiind m e n ţio n a t între
anii 300 —600 e.n., p rin tre produsele o b ţinute în Persia şi China.
Procedeele de obţinere erau rudim entare. Sucul de trestie de z a h ă r ex
tras p rin presare era fiert, masa o b ţin u tă era presată, în saci, iar zahăru l re
z u l ta t era ra fin a t prin dizolvări şi cristalizări repetate. în final se obţinea
un produs făinos, gălbui, umed. R a n d a m e n tu l fiind foarte scăzut, produsul
era considerat ca o raritate.
In Persia s-a realizat p en tru prim a d a tă un za h ăr alb, pur, p rin tr-o per
fecţionare a rafinării. D upă cucerirea arabă, cultivarea trestiei şi fabricarea
za hărului s-au extins în to a te ţările ocupate şi în special în E gipt, Maroc, iar
de aici în Spania. Tehnologia obţinerii zahărului face şi ea progrese, îricepînd
să se folosească, la purificarea sucului, laptele de v a r şi cenuşa vegetală.
T o t arabii s în t cei care au d a t denumirea de Z A H Ă R — produsului.
P rin interm ediul spaniolilor cultura trestiei de z a h ă r ajunge, în secolul
al XVI-lea, în cele două Americi, unde c a p ă tă extindere din ce în ce mai
mare. D u p ă anul 1700, în E u ro p a (Franţa, Olanda, Germania) încep să a p a r ă
şi să se dezvolte rafinării de zahăr, care prelucrau zahărul im p o r ta t de peste
ocean. Creşte în acelaşi tim p şi preocuparea p e n tru perfecţionarea tehnologiei,
în c ep în d din anul 1811 se utilizează abu ru l şi fierberea sub vid. P ro d u c ţia de
za h ă r din trestie a crescut necontenit p în ă în tim pul lui Napoleon. O dată cu
instituirea blocadei din anul 1806, s-a pus problem ă obţinerii zahărului din
alte m aterii prime. S-au reluat atunci studiile despre sfecla de zahăr, în tre
prinse pe la mijlocul secolului al X V II I- le a la Berlin, de către Marggraf şi
co n tin u ate de elevul sau Achard. Marggraf a a r ă t a t că zahărul din sfeclă este
identic cu cel din trestie, iar Achard a o b ţin u t p e n tru prim a d a tă za h ăr din
sfeclă în anul 1799.
De atunci, producţia de sfeclă de z a h ă r s-a extins şi o dată cu aceasta a
crescut n um ăru l de fabrici de z a h ăr din sfecla, mai ales în E u ro p a .
In Rom ânia, primele fabrici de za h ă r au i n t r a t în funcţiune în anul
1876, la Chitila şi Sascut, şi au d a t o producţie de 1 000 t/a n . In urm ătorii
30 de ani s-au mai înfiinţat p a t ru fabrici, pro d u cţia crescînd la 20 000 t anual.
U n mare a v în t a lu a t fabricarea zahărului în ţa r a n oastră d u p ă cel
de-al doilea război mondial. în anii puterii populare au fost construite noi fa
brici d o ta te cu utilaj modern, la nivelul cerinţelor actuale, ia r fabricile vechi
au fost reutilate, introduc în du-se procese continue de extracţie şi realizîndu-se
3
o mecanizare şi o au to m a tiz a re înaltă a operaţiilor din procesul tehnologic,
ceea ce a dus la creşterea producţiei an de an. Astfel, de la o producţie de
87 000 t 111 anul 1950 s-a ajuns în anul 1978 la o producţie to ta lă de 555 000 t.
Consumul mediu de z a h ă r şi produse din zahăr, în echivalent za h ăr pe locuitor,
a crescut în ultim ul cincinal de la 20,3 kg în 1975 la 30 kg în 1980. P e n tru
u rm ătorii cinci ani, Directivele celui de al X ll- le a Congres al P.G.R. prevăd
o creştere a acestui consum la 3 3 —35 kg, în medie, pe locuitor.
R. V A L O A R E A A L IM E N T A R Ă A Z A H Ă R U L U I
Zah ă rul este unul dintre alimentele cele mai im p o rta n te şi răspînditc.
Folosirea sa în h ra n a oamenilor se bazează pe p ro p rie ta tea de a fi dulce şi de
a avea o valoare alim en tară ina r e r ~
In organism ul omenesc, prin, mei a bolizarea u nui kilogram de zah ă r se
elib ereaza '"TPWTccaL _Za h arul are calitatea de a se asimila în li mp Toarte*
s c u rtT ^ ix a lS mm), din care cauză este indicat în h ran a persoanelor M re depulT
eforlTIn^rim înî ocui re a rapidă a enerj i e i c o n s tun aTeTTif h ra h i r i l o p '^
navilor, a coÔToH
Produsele p rep a ra te cu za h ă r cuprind o gam ă foarte mare şi variată,
de la p repa ra tele casnice pînă la cele industriale. Z ahărul constituie m ateria
p rim ă de bază la fabricarea produselor zaharoase ; se foloseşte, de asemenea, f
la fabricarea produselor de patiserie, la fabricarea unor sortim ente de con
serve (dulceaţă, gem, compot, marmeladă).
C. P R O D U S E L E P R I N C I P A L E ŞI S U B P R O D U S E L E
IN D U S T R I E I Z A H Ă R U L U I
Produsul principal al acestei industrii îi constituie zahărul, care se poale

obţine sub urm ătoarele forme :
— z a h ă r cristalizat ( tos), fo rm a t din cristale de zaharoză neaglome
rate ;
—- za h ă r b u că ţi (cubic), fo rm a t din cristale de zaharoză aglomerate sub
form ă dTe b u c a ţT Ţ n s m a tic e ;
— z a h ă r p raf (pudră), care se obţine prin măcinarea cristalelor de zahăr.
1. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A ZAHĂRULUI
Zahărul este o s u b sta n ţă aproap e chimic pură, conţinînd :

| —■ za haroză 9 9 ,6 —99,8%
I — su b s ta n ţe minerale 0,2 — 0,3%
1 - u m id itate 0, 1 — 0,15%.
D up ă cum se observă din datele de mai sus, zahărul conţine zaharoză
în p < I e r o -
prietăţiie aces tei s u b s ta n ţe .
Z a h a ro z a e s te u n d i z a h ă r i d f o r m a t d i n t r - o m o le c u lă d e g lu c o z a şi o m o le
c u lă d e f r u c t o z ă le g a t e p r i n t r - o l e g ă t u r ă d ic a r b o n ilic ă :
CIL. OH
HC O C
HC “ OH HO —CH O
H O -C H O HC —OH
HC —OH HC
HC. CH2OH
CLLjOH
2. PR O PR IETĂ ŢILE ZAHA ROZEI
Z aharoza este s olubilă în apă., Solubil i la tea zaharozei iu apă creşte cu

creşterea tem peraturii.
~ E a 11'estenEomplet insolubilă în petrol, cloroform, sulfura de carbo n, ben~
zeu elc.TEsle perceptibil solubilă în anilină, am oniac şi în amestecuri de alcool
ş p a p ă şi de acetonă şi apă. Din soluţiile apoase su p rasa t u rate zahărul cris
talizează sub form ă de pris
Z aharoza "estenă"substanţă optic activă, dextrogira.
R o t a ţi a specifică a zaharozei "e ste T
[a ]g - + 6 6 ,5 ° .
Soluţiile p u re de zaharoză n u conduc cu rentul electric şi sînt, n eutre.

Z aharoza nu reduce soluţia Fehling deoarece nu are nici o gru pare carbo-
ITil i e i ‘"se im ace falltră liberă;- - ------- —-------- — --------- “ ~
Cu bazele, zaharoză formează zaharaţi. P e n tru industria zahărului
prezintă im p o r ta n ţă mono, di lşl tr tz ă h a r a ţîF d e calciu, dintre care ul ti mul
este foarte greu solubil în apă. Zaharaţii de bariu şi stronţiu s în t insolubili.
In soluţie apoasă, în prezenţa ionjlor de hidrogen (la un p H acid) sau
a u îid r f e r m e h f i rzalia r a zăTrzăliăroz a se des c o mp une î n m onozahari d el (TclI h *
care este form ată, adie a în glucoză şi rfuctdzlT Acest fen o m ^ ^
se ^ ru m e şfe ln ^ ^ obţin u t deviază p îa n ul de polarizare
spre stin g ă. Amestecul dc glucoză şi fructoză care se obţine poartăJimm ele cler
zâ M rim erlii^ .... ..... ~ ——
In soluţii de zaharoză, prin încălzire în prezenţa ionilor dc OTI ~ ( p il =
™ 12) are loc o descompunere a zaharozei însoţită de o colorare 111 b r u n a
soluţiei, cu formare de furfurol, hidroxim etil furfurol, aldehidă glicerică, ace
t o n ă şi alte substanţe .
.Zaharoza se topeşte la te m p e ra tu ra de. 185°C. Prin încălzire, z a h a r oza
se descompune încep în d de la o te m p e r a tu ră mai scăzută deeît te m p eratu ra
de to pire, f o r m l m î u ^ l u B s f ^ L a_200°C s e *
form ează o m asă de culoare brună-închis n u m ită ca ramel în com poziţia căreia
i n tr ă mai multe sub stanţe.
r
P rin încălzire la te m peraturi mai ridicate se formează alclehide, a c r o
leină^ bioxid de carbon ele., iar ca r ezi3im r ă ni î n e că r Bun ele 3e z a lil i^ c a r e '
este carbon aproape pur. ~......
^ prezenţiT lindFlnicroorganism e ( Leuconosioc mesenlcroides, Aerabacter
t o a nttfRm), zaharoza se transform ă in îxalizaharizi y je x tr a n şi lev-ulanh" care"
au o s tr u c tu ra gelatinoasă şi măresc foarte „mull viscozitatea solul iilor de'
’SaE arj'.
3. SUBPRODUSELE DIN INDUSTRIA ZAHĂRULUI
în cursul, procesului de fabricare a zahărului rezultă ca subproduse b o r

h o tu l şi melasa.
Borhotul este constituit din tăiţeii de sfeclă epuizaţi, din care s-a extras
zahărul.
Melasa este siropul m am ă rez u ltat la centrifugarea produsului final,
sirop (ÎTn care nu se mai poate extrage zahărul în mod economic, prin proce
deul de fierbere şi cristalizare.
G a p i t o 1 u 1 TI
RECOLTAREA, TR A N SPO R TU L ŞI DESCĂRCAREA

SFECLEI DE ZA HĂR
A. R E C O L T A R E A S F E CL E I D E Z A H Ă R
Epoca optimă dc recoltare. R ecoltarea sfeclei de zahăr se face atunci

cîncl sfeclaâjunge la m a turitateîndustriala. Stabilirea dalei optime se face
pe haza analizelor de laborator. M atu ritatea industrială este determ in a tă de
valoarea m axim ă a însuşirilor biologice, chimice şi fizice ale sfeclei, pe baza,
cărora se p oate obţine un r a n d a m en t bun în z a h ă r alb, în ţara noastră,
Yggiuîfiţe"dînjîud^ iha fu n la tea i n d us tri a 1ă a s fe ci e i a re 1o c
la începutul lunii septembrie*. iar p e n tru cele din părţile de mijloc şi de nord
ale ţării, la începutul lu nii octombrie.
Recoltarea sfeclei de zahăr. Recoltarea cuprinde două operaţii princi
pale : extragerea dîh pum îul şi în d e p a ila ic a capului şi a frunzelor (dccole-
făreaj. Aceste operaţii se pol executa m anual sau mecanic. Recoltarea m anuala
cere un efort m are de muncă, fiind necesară mai înl îi extragerea rădăcinilor
cu aju toru l unor furci speciale şi apoi decoletarea. P e n tr u sporirea productivi
tăţii muncii se folosesc diferite tipuri de maşini care p o t executa operaţiile de
recoltare, s e p a r a t sau concomitent.
în ţ a r a noastră se foloseşte maşina de decoletat E-734, iar p e n tru ex
tras rădăcinile, maşina E-765. Maşina E-734 decoleteaza concom itent 3 rîn-
duri de sfeclă şi tra n sp o rtă coletele şi frunzele într-o remorcă. Maşina E-765
6
•••
J :Ic/a P L':*-
O) yP t 'a
l~ z$ m \ Z / J / Z l j ^ mm»
& ă/norc&/trafro
^ ^ r mmmmm
/ a r-/~~~
12E&'****
— -— » _
fronze - co/ăfe
„. ... ôm /or c t o ' e s c â r c o / ' c

o/oflo^/f/y c t ~ y Tro/jsporfar
y/o/acoră \ăa/f//râ/or‘
O a O 0 Q 0 O OQ o c OjO1 '
| 0 0 0 0 Q P 0 0 O 0 0 o <
o a o 0 o v ° o o a o o
' ° O O 0 o O 0 a o o O O
© O o O o o O O O O O O O o '
» © O o o O O O b o O o O O o\Vo \ o
■ # # # * < # s ji$ a } < s g » # # $ . # JR
aVM * M , & a % £ 5 Z ă s *
/ransporfor ryonsrerso/
co so/or/
F tg , I. S c h e m a o p e r a ţie i d e r e c o lt a r e c u m a ş in ile E -7 3 4 şi E -765.
lucrează în urm a maşinii de decoîetat, t o t pe 3 raiduri, după ce au fost deco-

Ietate 9 rînduri de sfeclă şi execută operaţiile de dislocare, extragere, curăţire
şi tr a n sp o rta re la o remorcă. Schema procesului de recoltare se poate vedea
în figura 1.
D u p ă recoltare, sfecla se sortează în trei categorii ^
— categoria I cuprinde rădăcinile mai grele de 100 g, fără ramificaţii,
n erăn itetij ă l i ă fcfîâSfi.;. • • ~ ~ ~ ~ .....—— _ - • _
— categoria a I h a cuprinde rădăcinile care cintăresc între 40 şi 100 g,
rănite sau fa mi fj cate"; “ "r ' ™ rr r~ .... —..... — ...... -
—• categoria a III-a cuprinde rădăcinile veştede, atinse de boli şaii de
ger, cu scorbîiff umede l â “ cdlfct;—
Sfecla s o rtată se păstrează, pînă la tran sp o rta re a ci, în grămezi, acoperită
cu frunze, spre a nu fi expusă razelor soarelui sau vuitului, pierzînd astfel dfn
g re u ta te prin evaporarea a pei?
Sfecla de categoria a I b a se trim ite la fabrică înaintea celei de categoria I.
Sfecla de categoria a I I b a nu se trim ite în fabricaţie, av în d o calitate
tehnologică hecorespunzătoâre. Aceasta se foloseşte ca furaj pen tru vite r
R. T R A N S P O R T U L S F E C L E I L A B A Z E L E D E R E C E P Ţ IE
Sfecla re col ta Lă trebuie J ransppr ta tă în ccl niai sc u rt ti mp la b a zele de

recepţie.
Bazele de recepţie se am enajează în mod obişnuit în staţiile de cale ferată
sau în apropierea altor căi principale de circulaţie^
T ra n sp o rtu l sfeclei către bazele de recepţie şi de la acestea către fabrică
se face cu căruţe, autocam ioane;“"remorci, vagoane de cale, ferată sau şlepuri?
F îg . 2. T r a c to r lo p a tă :
i — în c ă r c a r e ; 3 — d ep la sa re ;
3 — d escă rca re.
In ^ărca^ tr a n s p o r t se poate face nianual, folosind f a r d

cu dinţii r o tu n jiţi la capete, sau mecanizat cu benzi transportoare, macarale,
trac to are cu lo p a tă (fig. 2) etc,
ţ m p u i ^ o p e r a ţ i i l o r * de încărcare-descărca re, tra n s p o r t se p o t produce
im p o rta n te pierderi în z a h ăr dacă nu se iau măsuri p e n tru evitarea rănirii şi a
.d esh id ra tării sfeclei.
C. P R I M I R E A S F E C L E I LA B A Z E L E D E R E C E P Ţ I E d m fa t
$-■£'/ D
La bazele de recepţie se face mai întii cîntărirea sfeclei pe c în tare-bas
cu lă p e n tru a se stabili ca n tita te a p r e d a tă de cultivatori./”
O dată cu recepţia ca n tita tiv ă se face şi o recepţie calitativă determţ-
nîndu-se con ţin u tu l de im pu rităţi. Se controlează de asemenea şi modul în
care s-a f ă c u t decoletarea. Dacă aceasta e d e necorespunzătoăre, se 'd'ecble™
tează din nou ia r procentul cu care se reduce c a n tita te a se scade din g reuta tea
sfeclei cîntărite, la fel ca şi conţinu tul de im purităţi.
Cultivatorilor li se plăteşte deci, masa netă o b ţin u tă în urma aplicării
acestor seăzăm inte. H /n d tă ~ f( h td < r ~ C f n y m ^ - '
D upă recepţionare, sfecla este dirijată, în funcţie de Calitate, p en tru
depozitarea în stive cu scopul de a fi exped iată fabricilor, sau pen tru însi-
lqzare^V<~~~~
Stivele se alcătuiesc pe terenuri c u ră ţa te de pietre şi buruieni sau direct
pe ram p a gărilor. T ra n sp o rtu l sfeclei către fabrică se face m ordinea vechimii
d epoz ită n b
D. CON SE R VA R E A S F ^ I IN SIL OZ U R I
Sfecla de z a h ăr nu se poate prelucra în totali ta le pe măşiiră ce se recol

tează deoarece perioada de recoltare este m u lt mai sc ăz ută d e c ît perioada
norm ală de fabricaţie, care durează cam 120 — 150 de zile. Din această cauză,
o a n u m ită c a n tit a te ” de sfeclă trebuie conservată, îri condîlIFcare să asigura
p ăstra rea calităţilor ei tehnologice.
Metoda obişnuită de conservare este aceea de a depozita sfecla în grămezi
de dimensiuni mări, num ite silozuri.
Silozurile p o t li de sc urta dura tă sau de lungă d urată .
Depozitarea sfeclei în silozuri începe în luna octombrie.
8
Rogojini ( f - J sfccrfvri)
F ig . 3. S ilo z c u s e c ţ iu n e tr a
p e z o id a lă .
F ig - 4, S ilo z c u s e c ţ iu n e t r iu n g h iu
la r ă .
1. FO R M A R E A s i l o z u r i l o r
în vederea alcătuirii silozurilor de sfeclă, terenurile se pregătesc aşa

incit să se evite acumularea apelor din ploi. Sfecla se aşaza începînd de la
un c a p ă t si, pe măsura construirii silozului, se acoperă pe margine pen tru iC
s e e v i ta veşteji re ă ei.
Silozurile p o t r i v e a o secţiune ţn u is verşală trapezoidală (fig. 3) sau
tm u ig h iu la ra , ’4). Din loc în loc, se pun saciJcuJprobe 3cTsfecia pentru*
a se p u te a urmări modul, de păstrare. ♦
P e n tr u controlul te m p eratu rii-s e intro d u c ţevi verticale, care se lin
acoperite. P e m ăsură ce se depozitează, sfecla se stropeşte cu lapte de var!
D u p ă term inarea aşezării, silozurile se acoperă cu rogojini, panouri de s h u
fit, folii de polietilenă sau p ă i n în t^ “
P e n tr u aerisirea silozurilor se foloseşte ventilaţia natu rală sau arlifi-
c ia I ^ ■
S-a c o n s ta ta t că pierderile de z a h ăr zilnice în tr-un siloz aerisit artificial
s în t cu 30 —5 0 % mai mici decît în celelalte silozuri.
Aerisirea se face prin conducte aşezate longitudinal sau transversal pe
lungim ea silozului. Aerul este trimis prin conducte eu ajutorul ventilat oarelor,
E s te de preferat aerisirea prin conducte d is p u s e ’" transversal, deoarece
necesită o instalaţie mai simplă, asigură o mai b u n ă aerisire a silozului, se
folosesc v en tila toare axiale care p o t li acţionate de motoare mici cu consum
redus de energie electrică. Schema unei instalaţii de aerisire transversală este
r e d a ta In figura 5.
F ig . 5. I n s t a la ţ ie d e a e r is ir e t r a n s v e r s a lă :
1 — c o n d u c te d e a erisire ; 2 — v e n tila to a r e ; 3 — g ră ta re ; 4 —• sfe c lă .
9 V
2. TRANSFORMĂRI BIOCHIMICE SI PROCESE MICROBIOLOGICE
— '( n ? AU LOC ÎN TIMPUL CONSERVĂRII SFECLEI
în tim pul depozitării, în sfeclă au loc o serie de procese fiziologice în

urma'"cărora''se produce o pierdere de zahăr care în mod normal es te de
0,0! —070$%' “ â¥ăir ^pe^zi.
P r in cunoaşterea factorilor care influenţează procesele care au loc
şi p rihtr-uh control riguros se/poale evi la creşterea canlilălii de zahăr (tare
se pierde. Aceşti factori s î n ţ j .. ^
— este un proces de evaporare în urma căruia sfecla
se deshidratează, pierzînd din masă. Sfecla deshidra ta tă respiră mai
intens şi este mai uşor a t a c a tă de microorganisme ;
Respiraţia. D u p ă recoltare rădăcina sfeclei continuă să trăiască
pe ’seama s u b sta n ţe lo r’’de rezervă, iar energia necesară activităţii celulelor
se obţine prin consumarea zaharozei în procesul respiraţiei.
Zaharoza este descompusă mai întîi sub influenţa invertazei în glucoza
şi fructoză :
t'iaHagOjj C6H r20 B + C6H ]20 6.

Monozaharidele formate, în prezenta aerului, se oxidează conform
reacţiei :
CaH ia0 6 + 6 Oa - 6H 20 + 6CO-a + 674 kcal.
S-a stabilit că între 0 2 consu m at şi pierderile de zahăr există u rm ă
toarea relaţie :
1 g za h ăr — 1,12 g 0 2= 1,54 g C()a = 0,58 g vapori de apă + 3 6 0 calorii.
F actorii care influenţează procesul de respiraţie s î n t : tem peratura,
lumina* um iditatea.
La o concentraţie de 0 2 mai mică de 50% are loc reacţia :
C .H ,ao / 3 l S 6OH + 2CO* + 25 kcal
din care rezultă alcool etilic şi bioxid de carbon care s în t toxice pentru
ţesuturi. Pe de altă parte, reacţia fiind mai puţin exotermă, pentru a se
ajunge la aceeaşi ca n tita te de energie vor fi a ta c a te mai multe molecule
de zaharoză.
în p rezent se fac cercetări pentru reducerea pierderilor de za h ăr prin
inhibarea respiraţiei cu diferite su bstanţe sau cu radiaţii ionizante.
Incolor ea sfeclei poate avea loc atunci cînd s-a însilozat sfecla
neajunsa’T a - m ătuîaţate tehnologică sau cînd decoletarea s-a făcu t neco
respunzător. T e m p e ra tu ra şi um iditatea necorespunzătoare, ca şi im p u ri
tăţile au influenţă asupra procesului de încolţi re.
4r ale proteinelor. în tim pul Insilozării se p o t produce
degradări ale 'pro Icinelor sub influenţa cnziinelor proteolitice. Aceste
transformări se produc mai uşor în sfecla în g h e ţată şi desgheţată.
D egradarea proteinelor poate ajunge p în ă la aminoacizi care, fiind
solubili, trec în zeama de difuzie m ărind c a n tita te a de azot v ătăm ă to r,
S J l Procese microbiologice. Sfecla rănită, bolnavă sau îng he ţată este
a t a c a tă l ^ o F ^ ^ a u p e r ^ şTlja e te rii care p o t distruge o ca ntitate im po r
ta n t ă ele za h ăr şi p o t produce miicegăirea rădăcinilor. L a su prafaţa r ă d ă
cinilor se dezvoltă mai întîi ciupercile care distrug tegumentul, cremei
10
. -v * V ' ■
posibilitatea de p ătru n d e re în interior a bacteriilor. Din grupa ciupercilor

cele mai des întîlnite s î n t : Botryiis tin erea şi Fom a betae. P rin oxidarea
zaharozei se produc acizi care "constituie un mediu favorabil dezvoltării
ciupercilor.
Bacteriile cele mai periculoase s î n t : Baclerium betae viscozum şi Bac-
termin betae flamuri, care, pe lingă fap tu l c F ( 0 sîrug zâliaroza, produc B U T
Terib&i mucllăgmoasă a sfeclei ele zahăr, sucul sfeclei c ă p ă tîn d o vis coz i-
ta te” măre. *
In plus, bacteriile produc invertirea zaharozei, acizii organici măresc
.conţinutul de nezahăr, ceea ce influenţează negativ asupra randam entulu i
de zahăr.
3. C O N T R O L U L D E P O Z IT Ă R II SF E C L E I ÎN SILOZ
T e m p e r a tu r a din silozuri se măsoară zilnic. D acă aceasta depăşeşte 4°C

se face aerisirea silozurilor. Pierderile cel§ mai mai;i se înregistrează în luuiie
oulfbm noiernBrîe cînd te m p e r a tu ra aerului este destul de ridicată.
Din această cauză ventilarea silozului începe să se execute din prim a noapte
a depozitării sfeclei p e n tru a se m enţine te m p e ra tu ra la 2 —4°G.V entilarea se
execută p în ă cînd te m peratura în exterior scade la —-3°C.
D acă se co n stata ap ariţia de focare de ferm entaţie d atorite microorga-
n ism e ld r,ă c e ste a trebuie eliminate îă r'd ăc a* se observă extinderea lor, se des-'"
face silozul şi sfecla se T rim ite în fabricaţie.
4. M Ă SU R I P E N T R U R E D U C E R E A P IE R D E R IL O R DE ZA H Ă R
în scopul reducerii pierderilor de zahăr, în perioada dintre recoltarea şi

prelucrarea sfeclei, se prevede, p en tru viitor, ca întreaga recoltă de sfeclă să
se prelucreze în maxim um 100 de zile, prin aducerea acesteia din cîmp, direct
în fabrică, cvitîndu-se însilozarea, P e n tr u realizarea acestei cerinţe se vor con
strui fabrici de capacitate mică — 1 000 t în 24 ore — în to a te zonele în
care se cultivă sfecla, aşa în e ît se vor reduce şi distanţele de tran sp o rt, acestea
a ju n g in d în medie la 20 km.
E. D E S C Ă R C A R E A ŞI D E P O Z IT A R E A S F E C L E I ÎN C U R TE A
" "........ ..~ ' Î N T R E P R I N D E R I I * .............~ .".”
P e n tru a se asigura continu itatea prelucrării, în întreprindere trebuie

sa existe un stoc de sfeclă al cărui volum depinde de condiţiile de ăprovîzF
^năTeT^dFcondiţiile climaterice, ^spuneîTHHcar" ^
în general acest; stoc asigură cap acitatea de fabricare p e n tru 2 —3 zile.
în in cinta în tr e p r inderii sfecla se depozitează în canale special am en a
ja te . SfecIaTeste adu să de la bazele He recepţie său de la silozuri, cu ajutofuF
vagoa nelor d e ”cale feră f a , c ă r u ţ e i or.
D escărcarea sfeclei se poate face maiTuălTsau^ cu instalaţii mecanice sau
hidraulice.
11
1. D ESCĂRCAREA M ANUALĂ
Descărcarea m anu ală se face cu ajutorul furcilor cu dinţi rotunjiţi, pen

tru a se evita r ănirea s f e c le i r'Ă T ^ t'n i’ocl ele descărcare este folosit din ce îTi
ce mai pu ţin i d a to rită volum ului m a r e T e m uncă pe care-1 solicită.
2. D E S C Ă R C A R E A C U IN S T A L A Ţ II M EC A N IC E
P e n t ru descărcarea autocam ioanelor există platform e basculante pe care

s în t aşezate camioanele şi pi in înelimuea ace,sloi plai forme sfecla se descarcă
pTi li al u n e C a f e T ' — - -..
Sfecla cade într-im b u n că r p e sub care (cece o b a n d ă transportoare.
Cu aju to ru l acesteDbenzi sfeclă este trimisă la instalaţia de distribuire în
ca u a Ier "Sa a pe tit o tite m e :
“ Tiîstalaţia ele distribuire se com pune dinii -o bandă transportoare prevă- # f M w l
zută cu un braţ; care se poate roti cu un unghi de 180° .şi se poate înclina la
45°. Acest b r a ţ p o ate depune, sfecla în silozuri pînă la o înălţime de 5 —8 in.
P e n tr u descărcarea vagoanelor 4 se folosesc instalaţii cu macara-portai,
mobilă său fixa7~0 instalaţie cu m acara-portai mobilă (fig. G) se compune
dinţr-o grindă” u zăbrele 1 la p a rte a su p e îă o ă fă rc a r c a s e sprijină pe două
picioare 5 prevăzute ia p arte a inferioară cu cîte două roţi care p erm it depla
sa rea întregii instalaţii de-a latul canalelor p e n tru sfeclă. Pe grinda superioara
rulează o"m acara mobilă "2 prev ă zu tă cu o cupă 3.
*~ Dcscludferea şi închiderea cupei se face electrici
M odal de funcţionare : m acaraua mobilă se deplasează p în ă deasupra
vagonului unde coboară cupa deschisă. D u p ă ce sfecla a p ă tru n s în cupă,
aceasta se încliide, apoi este ridicată şi tr a n s p o r ta tă p în ă la locul unde se va
depozita sfecla.
Acolo cupa se lasă în jos, spre a evita zdrobirea sfeclei prin cădere de la o
înălţim e prea mare, şi se deschide.
3, D E SC Ă R C A R E A S F E C L E I P E C A LE H ID R A U L IC Ă
Descărcarea pe cale hidraulică se face cu ajutorul unui j e t de apă cu o

presiune de 4 — — . Instalaţia de descărcare hidraulică se com pune dintr-un
- - c i n 2. - ^ ---------- — - — ,-----.-— ........................................................ _
.
p o sta m e n t de b eton sau m e tal pe care se află o cabină de com andă ce se p oate
r o ti'în j u r u l eî cu 360°. In această cabină stă m anipulatorul care d eserveşte’
instalaţia.
Fig.} 6. I n s t a la ţ ie d e d e s c ă r c a r e c u m a c a r a p o r ta l :
j — g rin d ă ; Z —• m acara ; 3 — cu p a ; 4 — v a g o n ; 5 — p ic io a r e le m a ca ra lei.
12
" 'U 'r "
%■*£'/ o h m i i
• 3
‘ tO G Lludt
F ig . 7. I n s t a la ţ ie d e d e s c ă r c a r e h i F ig . 8, C a n a l d e d e p o z ita r e — s e c -
d r a u lic ă ' : ţitin e tr a n s v e r s a lă .
1 — v a g o n ; 2 — cab in a ele com an d ă :
;i — c o n d u c ta cu apă s u b p resiu n e ;
4 — ca n a l.
Vago nul uicărc.a I es t e a d tis în Ta 1a i 1îs lai al ici s i i,_se dosclii (1 iişiie la le raJi\
P rin rotirea cabinei se urm ăreşte ca dispozilivui de trimi tere a jetului de
apă să ajungă deasupra vagonului. JPresiimca apei îm pinge sfecla în canaluT t
care StCllflă In marginea liniei ferate şi de aici sfecla este tran sp o rta tă, odaJĂ
r ifa p lî; îiî falnică. Sfecla (iesearcată pc cale hidraulică in tr ă direct la prelu
crâTCrr* ~ — ™ ~ .~ .
"Căii ti la tea de. apă necesară unei astfel de instalaţii este de 6 0 0 —800%
faţă de sfeclă.
Iu figura 7 este redată o instalaţie de descărcare hidraulică.
#
4. C A N A L E S t PL A T F O R M E P E N T R U D E P O Z IT A R E A S F E C L E I
Canalele p e n tru depozitarea sfeclei se const r uiesc în două telur i : de adifry

cime şi de sup rafaţă. Canalul de adinei mc are o secţiune de formă triunghiu
lară, cu pereţii laterali (1 ) la o înclinai ie de d5° faţă de yerlicala, p e n tru Va'
sfecla sa cadă uşor în canalul transportor (fig. 8).
Canalul tran sp o rto r 2 este acoperit cu grătare de lem n sau de t a blă 3
peste care se aşaza sfeclaf Canalul t;ransporLor are o p a n t ă de scurgere în
linie d r e a p t ă I d “ I 8 ihm. L a c a p ă t are un s tu f prin care se transm îKTapa"
rtecesară tra nsp ort ăriLaf adeL. " ~ ~ ..
T ra n sp o r ta r e a sfeclei c ă tre prelucrare se face prin scoaterea grătarelor
şi împingerea ei cu aju torul furcilor în apa dim canalul colector.
în fabricile mai noi s-au co n stru it platfo rm e de depozitare în care a n tre
narea sfeclei se face cu un Jet puternic ele a p ă cu presiune de 2 —3 ai, care se
t n îni te cu aj u torul Indran ţ i l d £ ~
P latform ele au o înclinare foarte mică a pereţilor laterali de 10—15°.
A m plasarea canalelor se face astfel, îneît între canale sa p oată avea acces
a t î t vagoanele, cît şi camioanele.
5. N O R M E D E P R O T E C Ţ IE A M U N C II L A D E SC Ă R C A R E A . S F E C L E I
~~ D escărcarea vagoanelor se face num ai după ce locomotiva a fost

decuplată.
— în tr e canale este interzisă sta ţio n a re a sau circularea muncitorilor.
Se interzice urcarea muncitorilor pe stivele de sfeclă.
13
... •S
-:-. .
A a : A. ; - A £ ■ . I
' ^7
— L a lucrările efectuate în silozurile cu sfecla se vor folosi muncitori

instruiţi, prevăzuţi cu centuri şi frînghii de siguranţă.
tz.
— Capetele canalelor se lasă libere pe distan ţă de cel p u ţin 1 m.
— ■E s te interzisă trecerea sau staţionarea pe sub macara.
VERIFICAŢI- VĂ CUM O ŞTIMŢELE
1. A ră ta ţi ce se în ţeleg e prin m a tu r ita te a teh n ologică n sfe cle i de zahăr şi de ce aceasta rep re
zin tă epoca op tim ă de recoltare.
2. Cum treb u ie e fe ctu a te o p era ţiile de încărcare, transport şi descărcare pentru ca pierderile
de zahăr să fie m in im e ?
3. Cum se m an ifestă acţiu n ea m icroorganism elor în tim pul păstrării sfeclei in silo z u r i?
4. Care s în t ca u zele ca re p o l d u ce la pierderi im p o rta n te de zahăr în tim pul conservării sfeclei ?
5. Cum se ex p lică p o sib ilita tea de creştere a tem p era tu rii în siloz ?
e a 'im Â Zî cf i a nÂe 1^

Z a n fZ ca#*£j A fj K
m J «Zn
jli J z t fa J k /xP iy& e cm
TR A N SPO R TU L SFECLEI “D E ZA HAR ÎN ÎN^RETO ÎN '

s L fr Şl C I N T A R I R E A ^ ^
~ J 'd i f o t o n p * ' e k u t» c t
uoidA. T R A N S P O R T U L S F E C L E I ÎN F A B R IC Ă f a t u p u r i h
" fi, ~......................................................... "a’ -fic-U :.
SâcU 1. T R A N S P O R T U L H ID R A U L IC
De la canalele şi p la tf o r mele’ d c depozitare, sfecla se transp ortă către

fa bruia "prin canale, cu ajuto ru l apei. C antitatea de apă necesară Iran spor- ~
tului sfeclei prin canale este de GOG —1 000% fată de sfeclă. Apa ce se în tre
buinţează la tran sp o rt mi trebuie să aibă o le m pcralură mai mare de 25°C,'
p en tru a se evita pierderile de zahăr. în apa de transport,' la ^CPC s e 4 /
circa O Ă ) 0 2 % zălîăr, în Ănod normal, cînd sfecla este sănătoasa. • p
Apa trebuie să aibă o viteză convenaliilă, spre a se ev i t a depd ne rea A»*’ **"
particulelor de nisip sau p ă m în l care ar înfunda ca nai ele.
p r in t r a n s p o r t u l h i d r a u l i c , s e . j : e a l i z e a z ă ,,o e u i ’ă ţ i r e p a r ţia lă a s fe c le i de
zahSrT ' '
^L hcm
m m n M
€ m ja a m » x
c d/ zo dn ea dt oor .u l t edcee ts ifaeAc *l ăt /Â ik iÂ te A S M '' / a m *M ,,
AL
Dozatorul este un dispozitiv al cărui rol esle acela de a trintile.sbecla în

fa 1)rică, în mod ritmic.
Acest dispozitiv este form at din Ir-vi n ax / (fig. 9) pe care s în t prinse
opt spîpTZI!!^ ^ 3. prin care poale 1rece numai apa.
M odul de funcţionare : se potriveşte tu ra ţia dozatorului aşa îneît în in ter
valul dintre două grătare să încapă c ă n lilăle â de sfeclă necesară să intre riL
mie în fabrică.
14
F ig , 9. D o z a to r p e n tr u s fe c lă . (
3. P R IN Z Ă T O A R E D E P I E T R E SI P R T N Z Â T O R U L D E P A IE
O dată cu sfecla s în t an tre n ate în canalele transport oare, im purităţi mai

grele, sau mai uşoare decît sfecla’
Separarea corpurilor străine care nu plutesc (pietre, nisip, corpuri m e ta
lice) p rezintă o i ^ P / y ^ } j Ă ^ 4eosehită deoarece se ev ită defectarea m a şin ilo r
de tăiai şi to to d a tă cdim^talva^canalelor, ceea ce a r duce la reducerea ea pact-
taţii lor de tra n sp o rt şi ar crea greutăţi în circulaţia apei.
,, V rih zălonil de pietre cel mai des întflnit conslF U in.: o,.,Jei)resiune 1
(fig. lOj constfuită^pe fundul canalului, avînd în p arte a ele jos un pian în
clinat f/, pe care pietrele se rostogolesc către un locaş 6, pentru colectare şi
evacuare.
în interiorul depresiunii se află doua ştiiţuri o, prin care se p om pează
sub presiune,^ formînd curenţi necesari separării sfeclei de pietre. E x istă
de asemenea două ştu ţuri 2, prin care interm itent, odată eu ridicarea regis^
I r u lu i fi, s e t r i m i t e a p ă c a r e a j u t ă la r o s to c m i j r e a p i e t r e l o r s p r e , c o l e c t o r . . *
■
'
P/cr/râ
a
F ig . 11. S e p a r a to r i d e p ia tr ă şi. n is ip :
a — s e c ţiu n e lo n g itu d in a lă ; h — s e c ţiu n e tra n sv ersa lă .
în ultimii ani s-a a d o p t a t u n nou tip de s e p arato r de p ia tr ă şi nisip —

sep arato ru l circular. Acest tip de se p arato r este fo rm a t din : roa ta elevatoare /
(fig. 11), p re v ă z u tă cu o cupă colectoare, tam burul perforat 2 p r e v ă z u t cu
spirele interioare 3 şi exteriorul 4.
T a m b u ru l şi roata s în t acţionate în mişcare de rotaţie de Ia m otorul 5
prin interm ediul coroanei d in ţa te 6 şi a axului 7.
Modul de funcţionare : din canalul de tran sp o rta t piatra, nisipul, corpurile
metalice îm p re u n ă cu sfecla in tră în ro a ta elevatoare. Corpurile mai grele cad
în interiorul roţii datorită denivelării dintre diam etrul interior al roţii şi nive
lul canalului. P rin învîrtirea roţii, gura cupei colectoare ajunge în p arte a infe
rioară a se parato rulu i de unde preia corpurile străine separate de sfeclă şi le
tr a n s p o r tă la p a rte a superioară unde acestea cad pe un jgheab şi de aici, pe
o b a n d ă ce le tr a n s p o r tă în afară. Nisipul şi pietrişul, care trec de ro ata ele
v a to a re aju n g în ta m b u ru l perforat, unde, d a to rită secţiunii mai mari. se
asigură depunerea lor.
Spirele interioare ale t a m b u r u
lui, a v în d sensul de mişcare invers
f aţă de sensul de în aintare a sfeclei,
aduc nisipul şi pietrişul în ro ata ele
vatoare de unde sîn t evacuate îm
preun ă cu pietrele.
Nisipul, îm preună cu pietrişul
foarte fin, iese prin orificiile t a m
burului, cade în carcasa s e p a ra to ru
lui şi cu ajutorul spirelor exterioare
este dirijat în carcasa exterioară a roţii, de unde, este l u a t de o raşch etă şi
introdus în interiorul roţii a ju n g în d în cupă.
P e n tr u a se evita pătrunde re a paielor, a frunzelor, a vrejurilor a n tre n a te
cu apa la maşinile de tă iat sfeclă, unde a r produce înfundarea cuţitelor,
de-a lungul canalului colector se m ontează prinzătorul de paie.
P rin z a to rul de paie este for m a t d in tr-u n tra n s p o r to r cu la n ţ (fig. 12) pe
care s în t prinse greblele colectoare 1. Aceste greble se deplasează la suprafaţa
apei şi colectează paiele care plutesc j a s u p ra fa ţa canalului colector 3 . L â
capătul superior al la n tu l ui £ greblele se descarcă, lăsîncl im purităţile c o l e c ^
la t e să cadă pe un transportor. ; ™ m
S C jb * * iA
B. R I D IC A R E A S F E C L E I LA MAŞINA D E S P Ă L A T / 3^
— - - - — a m *■&>
/s b Â u i /A }
D a to rită înclinării canalelor colectoare şi a distanţei p în ă la fabrică,
capătul canalului şi rezervorul colector de sfeclă se află la un nivel destul dep. ^
jos. P e n tru a introduce sfecla în fabrică este necesar deci să se f o l o s e a s c a ^ g ^
mijloacele de ridicare a sfeclei p în ă la maşina de spălat. _
tJLilajele mai des folosite p e n tru ridicarea sfeclei s T n t: tran sp o rto ru l^ #
eiieoidal înclinat, pom pa M amut, roata eleva to a re , pom pe centrifuge.
1. T R A N S P O R T O R U L E L ICO ID A L ÎN C L IN A T
Acest tran sp o rto r se foloseşte atunci cînd ridicarea sfeclei se face de la

o adîncim e de m a x im u m 3 m. D iam etrul melcului variază între 300 şi
600 mm, ia r înclinaţia jgheabului p oate fi de m a x im u m 3 5 —40°.
Axul are o tu r a ţie de m a x im u m 30 ro t/m in , p e n tru a se evita zdrobirea
sfeclei. Axul eiieoidal se m ontează în aşa fel în cît primele două spire să fie în
rezervorul de sfeclă, iar ca pătul opus se sprijină pe prim ul co m p a rtim e n t al
maşinii de spălat.
""7 Coeficientul de umplere a tra n sp ortoru lui variază între 45 şi 54%, în
funcţie de înclinare.
ţ în cazul în care în tim pul funcţionării in tr ă în tr a n sp o r to r bu că ţi de lemn
(capace din canale), pietre, bucăţi de metal, se opreşte transportorul, se elimină
corpurile străine, se efectuează remedierile necesare şi apoi se porneşte din nou.
Periodic, se verifică funcţionarea şi se ung piesele supuse frecării.
2 — U tila ju l ş i te h n o lo g ia în in d u stria a lim en tară ex tra c tiv ă — cd. 14 17

2. PO M P A M AM UT
E s te form ată dintr-un tub în formă

de U (fig. 13) cu diametrul de 300 —
500 mm.
Unul din braţele tu bului (conducta
de refulare) este de două ori mai lung
decît celălalt (conducta de aspiraţie).
La p a r te a de jos a braţului lung se
află un manşon prin care se introduce în
tub aer com prim at. P o m p a M a m u t se
montează într-un puţ, astfel încît capătul
conductei de aspiraţie să fie la nivelul re
zervorului de sfecla, iar capătul conductei
de refulare la nivelul primului com parti
ment. al maşinii de spălat.
Modul de funcţionare se bazează pe
u rm ătorul principiu : apa eu sfeclă in tră
prin conducta de aspiraţie în tu b u l sc u rt
şi se ridică, c o n f o r m j j rmcipiului vaselor
comunicante, şi în celălalt; tub pînă la
acelaşi nivel.
în tubul lung însă, prin introducerea aerului com prim at se formează
u n am estec de apă, sfeclă, şi aer, care a v în d masă specifică mai mică decît
am estecul de a p ă şi sfeclă din tubul scurt va fi ridicat continuu de coloana
de am estec clin braţu l de la intrare. în coloana de refulare, în direcţia evacu
ării acţionează şi aerul com p rim at care intră prin orificiile manşonului.
în tim pul funcţionării se p oate în tîm pla să se formeze dopuri de sfeclă
la coturi. In acest caz se închide ventilatorul la cotul de refulare şi se desface
dopul cu aju to ru l aerului com primat.
P o m p a M am ut prezintă dezavantajele unui consum mare de forţă pen
tr u compresorul de aer şi necesitatea construirii de p uţuri adinei p e n tru mon
ta re .
Capacitatea dc transport a pompei Mamut se calculează ţinm d seama
de viteza am estecului în cotul de aspiraţie.
7tD*
K . vcpq (kg/s) sau K — 9007rD a<pfl (kg/h) o
i
în care :
K este capacitatea de tra n sp o rt apompei, în kg/s ;
I) — diam etrul pompei, In m ;
v — viteza amestecului în cotul de aspiraţie, în m/s ;
cp — coeficientul de umplere ;
(j — masa volumetrică a sfeclei în amestec, în k g /m 3.
3. ROATA ELEVATO ARE
Acest dispozitiv se foloseşte p e n tru ridicarea sfeclei la înălţimi de circa^

8 _m, O r o a tă elevatoare se compune d intr-un ax orizontal 1 (fig. 14) pe care
18
Fig. 14. Roata elevatoare.
este prins corpul rotii 2, confecţionat din tablă de oţel, cu diam etrul de 6 —
14 m. Această tablă circulară este fix ată pe spiţele roţii. Pe p a rte a interioară
a acestui cerc .sini fixa le cupele 3, din tablă perforată.
Modul de funcţionare : cupele ridică sfecla din canalul transportor, ia r
apa se scurge "prin orificii. Cînd cupele a jung în p a rte a superioară, prin rotirea
roţii ele se răstoarnă, ia r sfecla cade m tr -n n jgheab înclinat prin care ajunge
în maşina de spălaU.
R o a ta elevatoare executa 2 —4 ro t/m in . în cazul opririi maşinii de spă
la t roata nu se opreşte, ci se închide regislruTcfe Ta canalul transportor.
P entru o hună funcţionare a roţii trebuie să se verifice periodic sistemul
de transmisii.
Capacitatea de transport a roţii elevatoare sa calculează dup ă relaţia :
K (kg/s) (2)
fi
în care :
K este cap acitatea de tran sp o rt a roţii, In kg/s ;
V — Volumul unei cupe, în ma ;
cp — coeficientul de umplere a unei cupe (0,7 —0,75) ;
q — masa volum etrică a sfeclei, în k g /m 3 ;
v — viteza periferică a roţii, în m/s ;
h — pasul cupelor, în mm.
v= — i
60
în care :
v este viteza periferică a roţii, în m/s ;
D — diam etrul roţii, în m ;
n — tu r a ţia roţii, în rot/m in.
19
4. PO M P E P E N T R U SF E C L Ă
A ceste pom pe se folosesc p e n tru ridicarea sfeclei Ia înălţimi de p înă la

2 0 —25 m. S în t pom pe centrifuge (fig. 15) cu dimensiuni mari şt tu raţie mică,
spre a ev ita distrugerea sfeclei.
P e n tr u o b u n ă funcţionare este necesar să se in trod ucă în p erm a nenţă
a p ă c u r a tă sub presiune mare, spre a se evita uzarea suprafeţelor ce vin în
c o n ta c t cu am estecul de ap ă şi sfeclă, care conţine nisip.
Consumul de forţă este mai mare ca la ro ata elevatoare dar mai mic decît
cel p e n tru pom pa M am ut.
Aceste pom pe s în t folosite to t mai mult în fabricile moderne.
C. S P Ă L A R E A SFE C L E I D E Z A IIĂ R
.în a in te de a îi prelucrată, sfecla de z a h ăr trebuie foarte bine sp ă lată

p e n tru a se în d e p ărta pămîivtul ad e ren t la su p rafaţă. Acest pa mint. a r pro-
duce o uzura m arc a maşinilor de tă iat şi în acelaşi timp, u d ată cu pumni-
tvil, se p o t introduce în fazele urm ătoare ale procesului tehnologie şi alte
im p u r ită ţi şi microorganisme care po t produce neajunsuri.
O d ată cu păm întiil aderent, prin spălare se înde părtea ză pietrele şi
j paiele care nu au fost reţin u te de prizătoarele de pietre şi de paie, m on ta te pe
tra n sp or to r ui h id r a ul i c.
Spălarea sfeclei se realizează cu a ju to ru l unor maşini de construcţie spe»
cială, care funcţionează pe principiul contracurentului, între a p a şi sfeclă.
1. M A Ş IN A D E S P ĂLAX.^-.-E T 1M E N T E
A ceastă m aşină se com pune dintr-o cuvă de form ă prismatică de I S

IS m lungime, confecţionată din tablă de oţel. Cu va se sprijină pe su p o rturi,
metalice (fig. 16).
20
/■V ; . e*
ax, tStj*c *
z - 4* ...
^ ? X a J & f e f o yaiw
X\ig, 18, M a ş in a d e s p ă la t c u tr e i c o m p a r tim e n te :

/ - - tabla ; 5 — co lecto r d e p ă m în t ; 3 — cla p e tă d e în c h id e r e ; 4 — d is p o z itiv p n e u -
m a tic ; 5 p ere te d e tab lă : G — grătar ; 7 — c o le c to r de p ietr e ; 8 — e lic e ; 9 — m a n etă ;
10 — cla p etă 11 d isp o z itiv p n e u m a tic d e a cţio n a r e a cla p e tei.
I n i n teriorul cu vei s în t mon tate două axe p revă zute cu pale te. Axele se
rotesc j ti sens ele' în tîm p inare de la in te n o r spre exterior .'P ale lele s m l m o n l a t c ^
pe "direcţie perpendiculară pen tru a asigura _o _agitare p u te rn ică a sfeclei
Axele primesc mişcarea de rola ţie de j a u n motor, prinîntermediul unui
red uclor cu roţi d in ţa te» m o n ta t In afara cu vei.
Cuva este îm p ă r ţită pe lungim e în trei. com partim ente, care se term ină
la p a rte a inferioară cu cîte un colector în formă" d e" tru n ch i de piramidă.
Prim ul c o m p a rtim e n t este p re v ă z u t cu un pere te orizontal confecţionat
din tab lă perforată, care separă corpul cuvei de colector. Colectorul este
prev ă zu t la p a r te a inferioară cu un capac ac ţio n a t pneum atic.
Al doilea c o m p a rtim e n t este se p arat de primul prin tr-un perete
de ta blă. în acest compartiment; se separă pietrele a n tre n a te o d a tă cu sfecla.
I n lic e st scop, porţiun ea prism atică a com partim e n tu lu i este s e p arată de colec
to r printr- un g r ă ta r metalic care se poale ra ha te m plan verii cal ^
Orificiile grătarului perm it trecerea pietrelor micişi reţin pietrele m ări şi
sfecla. ^
Pe lungimea compartimentului, din mijloc axele nu au palete, iar trece
rea sfeclei în c o m p artim e n tu l u r m ă to r se face d a i a c t t O
a lim e n tare cu a p ă care creează un c ure nt ascend ent ce an trenează sfecla peste
pere tele desp ar ţi tor ._
Al Jtreilea comp a r ti m e n t este asemănăLor cu prim ui.
M odul de fu n c ţionare : j \ l i m e n l a rca .maşinii cu sie ci a se face în prim ul
co m p a r tim e n t unde se separă nămolul de pe su p ra fa ţa sfeclei.
N ămolul se elimină prin colectorul de ia p a rte a inferioară, ia r sfecla s e
deplasează mai d eparte cu aju torul u n o r palete speciale care s în t m ontate în
co m p artim e nte le unu vşi trei.
în al doilea cq in p a rtim e n ţ se sep ara pietridi3^Jnai.IijJji cele mici, care trec
prin grătar, ia r d u p ă deplasarea sfeclei, d a to rită curentului ascendent de apă,
pietrele m ari care au răm as pe g r ă ta r s în t ră stu r n a te m colector prin r ă B ă tă ™
rea g r ă ta r uhu in plan vertical.
21
r
In al treilea com p artim e n t se spală sfecla în continuare, separ în du-se

paiele, frunzele şi codiţele sfeclei care nu s-au se p a ra t mai înainte. în acest
c o m p artim e n t se introduce mereu apă, aşa înc ît înainte de evacuarea din ma
şină, sfeclă este sp ă lată cu a p ă curată.
Apa cu im purităţi, înaintând în sens co n tra r cu sfecla, se elimină prin
preaplinul prim ului com partim ent.
Nămolul, pietrele, paiele, frunzele care se s trîn g în colectoare se elimină
prin gurile p rev ăzu te cu capace acţio nate pneum atjc.
în unele fabrici, în vederea îndepărtării unei c a n tită ţi c ît mai mari de
im pu rităţi, sfecla este trecută, la ieşirea din maşina de spălat, peste u n nou
prin ză to r de pietre şi paie, sistem „arici". Acest sistem de spălare se com pune
d in tr-u n p rin ză to r de p ia tră 1 (fig. 17) 111 care sfecla ajunge îm preună cu o
c a n tita te de apă. Cu ajutorul acestei ape sfecla trece In şnecul 2 care o
ridică spre elevator. Curentul de apa se deplasează spre prinzătorul de pale 3
care se com pune d intr-un t a m b u r co nstruit din table circulare crestate. Aces
tea, rotindu-se în aceiaşi sens ca şi curentul de apă, colectează paiele şi alte
im p u rită ţi uşoare care plutesc, evâcuîndu-le. Apa se elimină prin p arte a de jos
a cuvei în care se află acest dispozitiv care se mai num eşte şi „arici".
Capacitatea de spălare a m aşinii eu trei compartimente se calculează

cu relaţia :
0 = V -9 -(?~ (4)
T
In care :
Q este capacitatea de spălare, în t / 24 li ;
V *— volumul prim ului com partim ent, în m3 ;
22
9 coeficientul de umplere (0,84 —0,9) ;
q — din n ni l a l e a d e v o l u m , în
m a sa s fe c le i t/m 3 ;
t — tim p u l, d e s p ă la r e , în m in .
2. M A ŞIN A D E SP Ă L A T C U D U B L Ă CU V Ă
Principalele părţi componente ale maşinii sini: : cuiva superioară /,

(fig. 18, a, b), cu va inferioară 2, co m partim e n tul de evacuare 3, colectoa
rele de p ia tră 4 şi de nisip a, arborele cu agitatoare p e n tru cu va superioară 6\
arborele cuvei inferioare 7, arborele eu palete pen tru evacuarea sfeclei 8 ,
sistemele de acţionare a arborilor 9.
; Cele două cuve s în t situate alături iar su p ra fa ţa apei este la acelaşi
nivel în am îndouă. P en tru economie de apă, colectoarele de pietre s în t
prevăzute eu un sistem de re circulare a apei 40.
T u ra ţia axului din com partim entul de evacuare este reglată în funcţie
de necesităţile de alim entare cu sfeclă a maşinilor dc tăiat.
M odul de funcţionare. Operaţia de spălare este continuă. Sfeclele se
deplasează în c ontra -c ure nt faţa de apa de spălare şi se curăţă prin frecare
şi d a to rită agitării.
Pietrele cad în colectoarele de pietre de unde se evacuează fără a se
întrerupe funcţionarea maşinii.
Nisipul şi p ă m întul trec prin grătarele de la parte a inferioară a cu vel or,
de unde se elimină prin deschiderea a u to m a tă a gurilor de evacuare ce sîn t
prev ăzu te cu clapele acţionate p n eum atic sau hidraulic. Im purităţile mai
uşoare plutesc la suprafaţa, apei şi cu ajutorul unui dispozitiv de dirijare
i sîn t împinse către un preaplin în legătură cu cuva superioară unde se di-
mină. Aceste im purităţi sîn t colectate de un sistem de greble care se curăţă
manual.
Paletele puternice din co m partim entul de evacuare scot sfecla din apă
şi o descarcă pe o sită înclinată prin care se scurge apa.
3. D E S E R V IR E A M A Ş IN II D E S P Ă L A T SF E C L Ă
Se u rm ăreşte ca alim entarea maşinii eu sfeclă să se facă In mod ritmic

aşa în e ît maşina să fie în perm a n en ţă plină cu sfeclă.
P e n tr u sincronizarea acestei operaţii cu operaţiile anterioare sau u r m ă
toare, secţia de spălare trebuie legată p rin tr-n u sistem de semnalizare optic sau
acustic a t î t cu platformele de depozitare c it şi cu ci o tarul a u to m a t sau cu ma
şinile de tă ia t.
C urăţirea şi controlul prinzătoarelor de pietre, a prinzătoarelor ele nisip
şi a prinzătorului de paie se face după un grafic. Manevrarea mecanis
melor de deservire trebuie făcută num ai de pe p latform a care înconjoară
m aşina de spălat.
28
F i* . 18. M a ş in ă d e s p ă la t c u c u v ă d u b lă :
c ~~ v er tica lă : b — s e c ţiu n e o rizo n ta lă .
D. P U R IF IC A R E A A P E L O R D E T R A N S P O R T SI S P Ă L A R E
Li fabricile de za h ă r apa folosită pentru transportul şi spălam a sfeclei

reprezintă o c a n tita te de circa 000 — 1 0 00% fală de masa. sfeclei, ceea ce
p en tru o fabrică ce prelucrează 2 000 l; sfeclă/24 ore reprezintă circa
20 000 t apă.
A ceastă c a n tita te marcv de apă face necesară am plasarea fabricilor de
z a h ă r în apropierea unor surse eu debil mare, rîuri m a r i ./în acelaşi tim p ™
însă, ăpa m u rd ară rez ultată în urma Iransporlului şi spălărfr'sfeclei nu p o a l e -*
fi deversată în aceste rîuri, deoarece impurifică apa, dislrugîndu-i fauna.
P e h tr u a se evită aceste neajunsuri şi p e n tru a se realiza o economie
d e a pa, a pele rezi du ale se reci'mjl ă dup ă O p reală Bilă cură ţi re.
Curăţirea apelor ele tr a n s p o r t şi sp ăla re se face p ri n decan ta re şi epurare,
în acest scop, apele de I f tran sp o rt ş i”spălare* sînl c a p la le într-un colector*"
ele u ude, cu aj utorul pompelor, s în t trimise în instalaţii de decan tare.
în fabricile de za har din ţa ra noastră funcţionează două feluri de asemenea
instalaţii. T ’,
1 ^ g g g A N T O H U L CdJ C IR C U L A J IE O R IZ O N T A L Ă (A Q IJA -P U R A )
4 ceşt decantor este fo rm a t dintr-un bazin de form ă .d re p tu n g h iu la ră

(fig. 19). Apa m urdară se introduce prin rigola f, unde esie t r a t a t ă cu lapB ~ “
de var ( 3 0 0 5 0 0 g CaO/m 3 apă).
Apa trece apoi în rigola 2 ele unde se repartizează pe toată lăţimea bazi
nului. Pe fundul bazinului, în sectorul II, se colectează nămolul, iar în sec
to ru l I se depun suspensiile care se îndepărtează prin in stalaţia o .
înain te de evacuarea din bazin apa este t r a t a t ă cu clor în instalaţia 4.
A ceastă in stalaţie lucrează discontinuu, din care cauză sînt necesare mai
m ulte bazine.
2. D E G A N T O R U L C U C IR C U L A Ţ IE V E R T IC A L Ă (DO O R )
Decan torul Door es te un bazin de form ă cil indrică 1. Apa mu rdară

intră prin coloana 2 în rigola de distribuţie 3 de unde trece în bazin unde
se decantează (fig. 20). Prin rigola 6 deversează într-un bazin colector.
Nămolul se d im e n tat este d irijat cu ajutorul paletelor 4 către colectorul
de nămol prin conducta 5.
F ig . 19. D e c a n to r u l o r iz o n ta l A q u a, p u r a .
26
r ţ r s^ >
E . R I D IC A R E A .SF E C L E I .LA,.£iMlAE....ŞX..-LA....MA§m.ILE_.
DE T Ă IA T
• In ‘ fabricile-noi,- maşina de sp ă lat este am plasată în ir-un spaţiu izolat

de hala principală de fabricaţie cu scopul de a se evita p ătru n d e re a m u rd ă
riei în fabrică şi, de asemenea, formarea ceţei atu n ci cînd aerul cald din
hală a r p ă tru n d e în spaţiul mai rece în care se desfăşoară spălarea.
P e n tr u trim iterea sfeclei de la maşina de s p ă la t în fabrică se poate folosi
transportorul eiieoidal înclinat sau banda de tr a n s p o r t înclinată, confecţio
n a tă din cauciuc. P e n tru ridicarea sfeclei p în ă la c în ia rid crofâos sau p în ă
la blinearele imişinilor de tăiat, se poate folosii de asemenea ban d a de trans
p o r t înclinată dacă sgaţiul exiştenţ perm ite acest lucru, sau elevatorul “de
sfeclă,.........................................................................................................................................
E levatorul de sfeclă se com pune d intr-u n ca dru confecţionat din bare
de oţel bine fixate între ele, în interiorul căruia se găsesc cei doi tam buri, cel
superior de acţionare, iar cel inferior de întindere.
D iam etrul ta tuburilor poate fi cuprins între 800 şi .1 500 mm. Cupele
sfn t confecţionate din tabla de oţel de 2 —2,5 m m grosime şi s î n t p revă zute
cu deschideri prin care se elimină apa. L a n ţu l de care s în t prinse cupele are o
Viteză de îna inta re de 1 m/s.
G ura ele încărcare este p re v ă z u tă cu u n jgheab a m p la s a t în aşa fel, îneft
sfecla sa intre în a doua sau a treia cupă, socotind de la axul ta m b u r u lu i
inferior. J g h e ab u l prin care se descarcă sfecla la p a rte a superioară se m ontează
la: d ista n ţă de două cupe, socotind de la axul tam b u ru lu i superior. Muchia
jgheabului în p a rte a dinspre cupe este p rev ă zu tă cu o placa de cauciuc.
F. C ÎN T A R U L AUTOMAT SIST EM CRONOS
P e n tr u a se ţine o evidenţă a sfeclei in tr a tă în fabrică, în scopul întoc

mirii Bilanţului de fabricaţie, sfeclă se cm lăreşte.- ~ —
C întărirea sfeclei se p oate face înainte de tăiere, în cîntarele tip Cronos,
sau după tăiere, sub formă de tăiţei, cu ajutorul chitarelor a u to m a te aşezate^
pe b an d a de tr a n s p o r t a tăiţeilor, către difuzie.
Precizia de cîntărire a cîntărelor tip Cronos fiind mai mare este reco
m a n dabilă folosirea acestora.
27
2 Schema principiului de funcţionare a cîn-
tarului este r e d a tă în figura 21. Pe punctul
de sprijin / se află pîrghia 2 avînd la 1111
c a p ă t cupa 3, iar la celălalt con tra g r e u ta
tea 4 care echilibrează cupa plină. C apacitatea
cupei este de 400, 500 sau 600 kg. Cînd cupa
este goală, centrul ei de g re u ta te se află în
drea pta punctului de sprijin 5 , iar cînd cupa
se umple, centrul de g reu ta te se schimbă în
F i g . 21. S c h e m a p r in c ip iu lu i stingă acestui p u n c t şi cupa se răstoarnă (6).
d e fu n c ţ io n a r e a c â n ta r u lu i C a n tita te a de sfeclă se înregistrează a u t o m a t
„ C r o n o s 11. la fiecare r ă s tu rn a re şi la sfîrşitui fiecărui
schimb se stabileşte c a n tita te a prelucrată.
Sistemul de înregistrare are două scale : pe scala superioară se înregistrează
c a n tităţile corespunzătoare capacităţii cupei, iar pe cea inferioară se înregis
trează plusul de sfeclă ce in tră în cupă. Sum a celor două cilre [reprezintă
c a n tita te a to ta lă de sfeclă.
Exem plu. L a începutul unui schimb de lucru înregistrarea de pe scala
superioară a indic at c a n tita te a de 6 500 000 ia r cea de pe scala inferioară,
5 230. La sfîrşitui schimbului respectiv scala superioară a indicat c a n tita
tea de 7 000 500 ia r cea inferioară 8 355.
C a n titate a de sfeclă prelu c ra tă în schim bul respectiv a fost de :
(7 000 500 + 8 355) ~~ (6 500 000 + 5 230) - 503 625 kg.
P e n tr u a face o c în tari re c ît mai exactă cin tarul trebuie să îndeplinească

u rin ătoa rele c o nd i ţi i :
■
— să fie m o n ta t pe un s u p o rt bine f i x a t ;
■
— să fie verificat des. Verificarea se face cu ajutorul, unui e în ta r decimal.
D acă se înregistrează o diferenţă între gre u ta te a indicata de ciuta.nil
decimal şi cea înregistrată de cîntarul au to m a t, aceasta se calculează sub for
ma unui coeficient de corecţie, prin raportarea diferenţei la masa înregistrată
de c în taru l a u t o m a t şi înm ulţind rezultatul cu 100. Coeficientul de corecţie
nu trebuie să depăşească ± 1%.
Exemplu. C antitate a în registrată de cîntarul a u t o m a t a fost de 400 kg.

C a n tita te a c î n tă rită pe cîntarul decimal a fost de 396,2 kg
400 — 396,2 = 3,8 kg.
Coeficientul de corecţie este :
.1 0 0 = 0 , 9 5 %
400
Dacă la ca n tita te a c î n tă rită cu cîntarul a u t o m a t nu s-ar aplica acest

coeficient de corecţie fabrica t s-ar înregistra cu o c a n tita te de sfeclă mai
mare decît cea in tr a tă în realitate în procesul de producţie.
28
1
G. N O R M E D E P R O T E C Ţ IE A M U N C II LA T R A N S P O R T U L
ŞI S P Ă L A R E A S F E C L E I
— T o a te mecanismele de transm isie de la utilajele de ridic at sfecla sau

de la maşinile de s p ă la t trebuie p revăzute cu ap ărători.
— P e n tr u ungerea angrenajelor se construiesc platform e speciale.
— N u este permisă introducerea mîinii în maşina de s p ă la t în timpul
fu acţionării.
— Nu este permisă aplecarea peste marginea maşinii de spălat.
— Muncitorii vor primi echipam ent special de protecţie îm potriva ume
zelii.
VERIFICAŢI- VĂ CUNO ŞTIîVŢFXK
1. Ce co n d iţii trebuie să în d ep lin ească apa fo lo sită la transportul şi spălarea sfeclei ?

2. Care sîn t d isp o z itiv ele prin care se realizează îndepărtarea unor im p u rităţi din sfeclă, îna
in te de spălarea în m aşină şi pe ce principiu fu n cţio n ea ză acestea ?
3. D e sc r ieţi con stru cţia şi m odul de fu n cţio n a re a îvnşinii de sp ălat.
4. CU tim p treb u ie să răinîn ă sfecla în Ir-o m a şin ă de spălat; care are o c a p a c ita te de sp ălare de
2 000 t/2 4 h, un volu m de 1.8 m 3, co eficien tu l de u m p lere fiind 0,8 iar masa sp ecifică a sfe
c le i, 0,5 t /m 3 ?
It 5 m in.
5. Care e ste v olum ul unei muşini de sp ă la t care are o c a p a c ita te de spălare de 3 000 t/2 4 li,
ficien tu l de ujpplere
tim pul de spălare fiind de 0 m in. C oeficientul u m p lere e ste de 0,80 iar masa
sle de^0,85 n specifică a
sfeclei^ 0 ,5 t /m 3.
R = 29 m a.
to iu l IV
.Upti/mwÂ. IÎEA SFECLEI DE ZAHAR
A. SCO PU L T Ă I E R I I SF EC L E I..
r Scopul tăierii t sfeclei... es te .. c]<l a ...mm;!., c î ţ .mai m ui t suprafaţa de contact

I cu apa de extracţie, m ărind u-se aastfel, ea n tila te a de z a h ărje are se
mărindu-se
I t r a gge
e şî T otodată. micşorînchbse lim p id de
I e x tfa e ţiîC
L ~ rT lffecfo se taie în tăi tei în formă de jg heab
cu secţiunea în „V “ (fig. 22). Din practica s: a”
c o n s ta t a t c n 'a c e a s lă formă esl(‘ cea mai in d i
cul ta, d eoarece jir e z îiîtă cea mai mare rezisIeiP
ţ ă la tusa re şi o r ezisfe n ţ a m ie a l a ^JreiTIa 1ia
l e i m F p f m t re T a itei, o f e r in d o stîj)ra T a ţa l u a vjjT
......
f L ăţim ea tăi teii or este de groşi-
( m e a de l lîffil
L ~ ^rd cw .
29
f Indicatori calitativi ai tăiţeilor. Cifra Sitin este unui dintre criteriile
\ de apreciere a calităţii tăiţeilor şi reprezintă lungimea în metri a 100 g de
I tăiţe i din care s-au în d e p ă r ta t tăiţeii cu lungim ea sub 1 cm şi grosimea sub
i 0,5 mm prec u m şi plăcuţa pieptenilor. Se consideră că lungim ea cea mai indicată
} este de 22 —25 m pen tru in stalaţia clasică de^difuzie si de 9 —15 m p e n tru insta-
I laliile de difuzie cu funcţionare continuă. r ?rn/'n\.
I g i r (L suedeziljîeprezinlă raportul dintre masa taiţeilor mai lungi de 5 cm
j şi masa taiţeilor mai scurţi de 1 cm. Cifra suedeză constituie un criteriu de ap re-
| ciere a calităţii tăiţeilor. mai ales pen tru instalaţiile de difuzie cu funcţionare
| continuă. Valoarea n orm ală a acestei cifre este de 10. . C t»d c^/0»
Pro cent ul d e s fă r î /??aluri reprezintă părţile ce se înde părtea ză din 100 g
I tăiţei, la determ inarea cifrei Silin şi constituie u n criteriu de apreciere a
i calităţii tăiţeilor şi a modului de funcţionare a maşinilor de tăiat. Procentul
^ de sfărîm ă tu ri nu trebuie să fie mai mare decît 2 .
B. MAŞINI „DE T Ă IA T SFECLĂ ^
Maşinile de tă ia t sfeclă s în t de trei tip u ri: cu disc, centrifugale şi cu ta m

bur.
!. M A ŞIN A D E T Ă IA T CU DISC
Această jnajşmă,.se„eompune„ dinlr-o pîlnie p r i n . ^ î V se iuti’oduce sfecla

în Ir-o m a n ta cilindrică 1, aşa după cum se vede în schema de prîncîpi u’W d a tă —
1 iT T Î g m T ^ 2 3 r - ^
în in te rio rul m antalei se află un disc orizontal (fig. 24).
în p arte a centrală se află o construcţie djn tablă ca re,,, dirijează sfecla
spre parte a periferică a discului. în m a n ta u a cilindrică s tra tu l de sfeclă are
o înălţim e de 2*—3 m. G re u ta tea acestui strat, apăsînd sfecla pe suprafaţa
cu p le lo r din discul ce se roteşte, o transform ă în tăiţei care se evacuează }
pe la p a rte a inferioară. —^
Pe m anta, în dreptul discului, există deschideri p revăzute cu capace,
prin care se p oate efectua în d epărtarea unor corpuri străine, dar numai după
ce maşina se opreşte.
Caracteristicile principale ale acestei maşini s î n t : iW jf o S
— diam etrul discului 1 350 —2 200 m m ^ 2
S* j£&i . ^
num ărul lăcaşurilor p e n tru port eu ţi te 22— 26 ^ ^
turaţia discului 60— 70 rot/m in
lungimea de tăiere a cuţitelor 274— 411 mm
2. M A ŞIN A C E N T R IF U G A L Ă
Maşina centrifugală se com pune dintr-un ro to r vertical 1 (fig, 25) care

se roteşte în interiorul unei rame circulare fixe 2 .
Pe această ram ă se montează por le uliţele La partea superioară se
află plinia 4 de alimentare cu sfeclă, iar la p a rte a inferioară se află pîlnia 5
pen tru evacuarea tăiţeilor, şi sistemul de acţionare a rotorului 0.
Sfecla ajunge prin pîlnia 4 în rotorul central. D atorită forţei centrifuge
sfecla apasă asupra cuţitelor fixate în portcuţiţele m ontate în ram a maşinii
şi este tr a n sfo rm a tă în tăiţei.
. Aceste maşini prezintă av a n ta ju l că se po t schim ba sau îndrepta cuţitele
fără a opri maşina, ele fiind m on tate pe rama fixă a maşinii.
Caracteristicile acestei maşini s în t urm ătoarele :
— diam etrul cilindrului fix 1 200 mm ;
— tu r a ţia rotorului 60 —80 rot/m in ;
— p ro d u ctiv itatea maşinii 2 000 t/24 ore. Sferfâ
:l g i i ţ i t e u l p e t A i a t s f e c l ă
Organele de tăiere ale maşinilor s î n Ij 111i(ele de

forum specială o n d u la te L . / m o Â i m Â
D u pă modul în careXe obţin, sc'ileosebesp două
feluri de cuţite : văl tui te şi frezate.
p s Cele văl lui Le s în t cuţite cu profil în formă de V
| ia r cele frezate se confecţionează eu profil în formă
de V sau în forma de U.
Cele în form ă de TJ se folosesc p e n tru sfecla de-
I p r e d a tă , la sfîrşit. de campanie.
Caracteristicile unui cu ţit (fig. 26) s în t •
L — lungim ea ; / — lăţimea; p — pasul ;
a unghiul profilului ; e , —e2 —distan ţa de f ix a r e ;
h — în ălţim ea profilului.
P în ă acum cîţiva ani, în ţara noastră, se foto-
.scaii mai ales cuţitele văl tui te (Goller) care prezi n t ă F ig . 25. M a ş in a d e tă ia t
însă unele dez ava nta je ea ■ centrifugală.
31
— s în t elastice, nepăstrîndu-se elementele geometrice necesare obţinerii
tăiţeilor cu profilul d o r i t ;
— pasul nu c riguros constant, din care cauză ascuţirea se execută nu*
mai manual, ceea ce necesită o calificare specială ;
— p e n tru fixarea pe caseta p o rt-c u ţit, s în t necesare plăci intermediare
care necesită o mare precizie de prelucrare.
In ultimii ani s-au asim ilat şi la noi cuţitele frezate care prezintă u rm ă
toarele a v a n ta je :
— au pas c o n s ta n t ceea ce perm ite ascuţirea mecanică cu bune rezultate
în ceea ce priveşte calitatea ascuţirii ;
— s în t rigide, nu se d e fo rm ea ză ;
— m o n ta rea este simplă, se face direct, cu şuruburi speciale.
Cuţitele se m ontează în casete speciale, num i te p orte ti ti Le. U n port-
cu ţi C s F l î O T î p t ^ ă loârelc p ă rţi : — rama 1 (fig. 27) pe care se m on
tează c u ţitu l 2, care se prinde prin plăcile de lix a r e 37 fn fală cuţitului se află,
p la ca fro n ta lă 5.
La m o n ta rea cuţitului în p o r tc u ţ it se are în vedere p ăstra rea unei anu m ite
d istanţe "p 'Intre cuţit şi placa frontală, precum şi a unei anu m ite înălţimi m
a cuţitului faţă de această placă. în funcţie de calitatea sfeclei, p are valori
cuprinse între 2 —2,5 m m p e n tru o sfeclă sănătoasă, p în ă la 3,4 şi chiar 7 m m
p e n tru o sfeclă în g h e ţa tă sau lemnoasă.
r Această d ista n ţă se poate regia prin deplasarea cuţitului înainte şi îna-
Ipoi. D eplasarea este posibilă d a to rită formei alungite a orificiilor prin care se
[face fixarea cuţitului în p o rtcuţit, cu aju toru l şuruburilor.
Înălţim ea f a ţa de placa fro ntală este de 2,5 —4 mm şi se poate regla cu
a ju to ru l u nor pene de oţel.
E x is tă trei feluri de casete p o r t - c u ţ i t : p en tru cuţite G ol Ier, p e n tru cuţite
frezate şi p e n tru casete oarbe. în casetele Goller, aşa d upă cum s-a a r ă t a t mai
sus, fixarea cuţitelor se face între două plăci, una superioară şi una inferioară
şi cu şuruburi, în casetă.
La casetele p e n tru cuţite frezate, cuţitele se fixează cu şuruburi speciale,
de casetă. Casetele oarbe sînt p re v a z u B ^ i r p I a ci. cu.,..QnfIciLjc.ftni.ee şi şe. fpin-
sesc p e n tru reducerea sarcinii maşinii de tăiat, respectiv pentru reducerea
c a p a cităţii ^ l e ' i a i e ^ ^
/p ic ta t $a:tjunea A -A
ijw tt
f j F ig . 26. C u ţit p e n t r u tă ia t s fe c lă . F ig . 27. S c h e m a d e m o n ta r e

a c u ţ it u lu i în. p o r tc u ţ it.
'■'x o jn Z ,q a m in
i ■■ Mc i ( n u to c fy& C ot
%/A* £ ’i
H iiW lifii
P e n tr u a se obţine form a dc V a.
tăiţeilor se folosesc două feluri de « m e :
care.se deosebesc între ele avînd u
" lirţăH îrT elă lâlT o decalare la terală \ fWuOsO &«fe.
chiilor c'iCV2 din deschiderea diritiv \sgmm
dinţi con secutivi/ Spre a se., p u l i a deo
sebi/ăiceste c u ţite se num erotează cu 1 şf
2, iar în maşină se m ontează alternativ*"
(ngr w j r — 1— ~ -.......... M » / . ;
P La m ontarea ram elor p o r tc u ţit lîL 7*AA
/lă c a ş u r ile discului, acestea t r e b u i i se f
intre p erfec t şi sa formeze cu disebî o : j
su p ra fa ţă plană, evitîndu-se astfel /pro
ducerea de sfărîm ături.
C. R E G U L I Dl PUNCT ION ARE "ŞI:

D ESERV IRE
Dl
_ „ . . . ........................... M o n ta r e a c u ţit e lo r pe disc.
f Buna funcţionare a maşinilor de tă iat
(depinde în prim ul rind de lucrările efee-’ r t i f f l * ’
/ l u a t e în perioada de re mont. \
f P e n tr u obţinerea unei forme cîi mai corecte a tăiţeilor este necesară
o m on ta re c ît mai exactă a cuţitelor, aşa .Incit-m uchiile lor sa fie aşezate
una după alta, după o circumferinţă cu centrul pe. axul cilindrului maşinii
de tăiat. VC s \ I
r 3 P e n tr u maşinile c.11. disc, înălţim ea s t r a t u l u i ’ sfeclii să nu fie sub 1 m,
p e n tru ca apăsarea pe cuţite să fie suficient* de hiăre, aşa îne ît sfecla sa nu
se mişte în aceeaşi direcţie cu cuţitele şi tot oda t L Sa nu perm ită sfeclei sa
se
_
întoarcă. „ -; - < ţ
'iiâS-W **
9j î /i
r- A tunci cînd se con stată prezenţa unui corp s tră in îţi maşină, aceasta
j trebuie oprită şi corpul străin înd e p ărtat, deoarece se p oate produce o dete-
f riorare a cuţitelor şi se obţin tăiţei de caliUue inferioară,
0., * ’ Tif ■■1 .
Pe m ăsură ce maşinile de tă ia t funcţionează, lamele cuţitelor se uzează.
Cuţitele uzate sau deteriorate trebuie înlocuită'şl apoi recondiţionate.
Cel p u ţin o d a t ă pe schimb se c u ră ţă cu|iţe%îCU:t un j e t de abur.
Periodic, se face o revizie a modului în care s în t fixate piesele maşinii.
D. N O R M E D E P R O T E C Ţ IE A M U N C II LA M A Ş IN IL E
D E T Ă IA T S F E C L Ă
— E s te interzis muncitorilor de la maşinile de t ă i a t să deschidă capacele

laterale în tim p u l mersului.
— în apropierea maşinilor se am enajează un loc p e n tru spălarea cuţite
lor, p re v ă z u t cu a p ă rece şi caldă. Se va evita scurgerea apei pe podele.
P e n tr u m on ta rea cuţitelor trebuie, de asemenea, să existe un spaţiu
p re v ă z u t cu o masă de lucru cu sistem de ilum inare local,
3 — U tila ju l şi te h n o lo g ia In In d u stria alim en tară ex tra c tiv ă — cd. 14 33

r;-- ‘, *............ " ■
— P e n tr u preîntâm pinarea deVes| | | | sfeclei di ii pîlnia de alim entare

trebuie să existe un sistem de semnalizare In le g ătu ră cu maşina de spălat.
— P e n tr u iluminarea arlific|î|iă a p p d e ş t u l u i de lucru se vor folosi
becuri mate. CC«i '
VERIFI|4 f |l ^ j r : ţ m % ŞTIINŢELE
1. Care e s le scopul tăierii s fe c le i? f

2. D e fce e ste necesar ca lă lţe ii de sfeeiă sA| s g > # ,:e urnită formă ?
3. D upă ce criterii se apreciază c a lita te a I ţ J i ţ d M . f
4. F a c e ţi o co m p a ra ţie între m aşina de tăiat <Ht‘ disc si cea curotor cen trifugal.
5. Ce reg u li treb u ie r esp ecta te la m o n ta rea cu ţitelo r in p o r tc u ţite şi a portcuţiteloi* în m aşină ?
t». Prin ce se realizează obţinerea formei jT§ Jgîmub a tă iţeilo r ?
1 V
EXTRAGEREA ZAHĂRULUI DIN SFECLA DE ZAHĂR
A. P LA SM Q LIZA C E L U L E I D E SFECI,, Ă.
Zaharoza se găseşte în sfeclă în sucul celular. Sucul., b aga t î n. z a hai: oz ă ,

se găseşte în va cuolde,_celulel or de ţe s u t parenchimato®. Aceste v a cuole se
m ăresc pe, .măsu r ă ce sfecla^' se maturizează ajungînd să ocupe aproape to t
interiorul celulei.
Mârjndu-se, vacuola îm pinge p rotoplasm a către periferia celulei (fig. 29, a)
a ceasta iz olîfi ci astfel sucul ele m em b rana c 3 2 I i a 3 c a re est e^permeaBilă. P ro-
toplasm a este măFgmită de o peliculă ectoplasm atjcă scmipermeabila, care
nu perm ite zaharozei să treacă prin m em brana celulară în mediul exterior.
P e n tr u a face posibilă difuzia zahărului este necesar deci să se d e n a tu
reze protoplasm a şi acest lucru se realizează prin încălzirea sfeclei la o te m
p e ra tu ră în j u r de 80°C. P rin încălzire, protoplasm a se strînge în interiorul
celulei iar sucul ajunge în contact: cu m e m brana prin care zaharoza poate să
difuzeze (fig. 29, b).
F enomenul de degradare a pro topi as mei celulare sub influen ţa te m p era
turii p o a r ta numele de plasmaliză,
B. P R O C E D E U L D E E X T R A C Ţ IE ÎN C O N T R A C U R E N T
Difuzia zahărului se realizează prin procedeul de extracţie îii con tra cu
rent. P rin a c e s t ' proc'Udeu'" se ’ urm ăreşte *ca pe Ţnasii ră~cV fereşte. concen traţia
z^miFde^dîfuzIe în IdO rărT ac^^ c o n ia c F e u tăiţeii care conţin o
ca n 11ta te clin- c r i tr ce- m a i -ura re d e z a h n ci’cînd părăseşte' I n s t i g
iâţia de difuzie, zeama şIFEreâ c i r ^ ^
34
în acelaşi tim p, pe m ăsură ce scade concentraţia în z a h ăr a taiţeilor,
aceştia vin în coniac l cu zeama de (lifuzie'cu concentra ţie din c'e'm ce măi
mică,"iar în m om entul în care tăiţeif părăsesc instalaţia vin în conLact cu apă
p roaspătă.
" în figura 30 se redă schematic principiul difuziei în contracurente I n a cest
fel, pe p a rcurşu 1 întregii instala ţii se realizează o diferen ţ ă de,.,concentraţie
între m ateria primă şi zeama de difuzie, la cînd posibilă ex tra cţia zahărului
'dîn sfeclă*- * * ~ T
Principalele av a n ta je ale procedeului de extracţie în c o n tra cu ren t s î n t :
— se foloseşte o ca n titate de apă mică, a p roxim ativ egală cu c a n tita te a
de sfeclă s u p u să extracţiei ;■
— concentraţia zetnii de difuzie care se obţine face posibilă obţinerea
zahărului fără un consum prea mare de căldură în sta ţia de evaporare.
C. C O N S I D E R A Ţ II P R I V I N D A P L IC A R E A L E G I I D I F U Z I E I / C ^
L A E X T R A G E R E A Z A H Ă R U L U I D IN S FECLĂ '"
P rin difuzie se înţelege fenomenul de trecere liberă a moleculelor unor

su b sta n ţe dizolvate către acea p a r te a soluţiei uncie con cen traţia este
mai scăzută, pînă ce în to a ta ca n tita te a de soluţie se obţine aceeaşi con
centraţie.
Fick a fost cel care a elaborat legea difuziei, exprim a La p rin relaţia :
(5)
în care :
S este c a n tita te a de s u b s ta n ţă care difuzează ;
D — u n coeficient de difuzie care a r a tă c a n tita te a de s u b s ta n ţă ce
difuzează în un ita te a de tim p printr-o u n ita te elesuprafaţă,
la o diferenţă de concentraţie egală cu u n ita te a şi la o d ista n ţă
cu lungim ea egală cu u n i t a t e a ;
clc — reprezintă v aria ţia de concentraţie ;
dx — reprezintă variaţia distanţei.
Semnul minus a r a tă ea deplasarea particulelor se face către soluţia
cu concentraţia mai scăzută.
P.M. Silin a fost primul cercetător care a in te r p re ta t teoria lui Fick
în condiţiile obţinerii zahărului din sfeclă.
Considerînd-procesul de difuzie a zahărului ca un proces staţionar,
Silin foloseşte expresia m atem atică a legii tui Fick sub forma :
G- /) •
. . X
în care :
G este c a n tita te a de za h ăr care difuzează, în % ;
I) *—coeficientul de difuzie ;
S ~~ su p rafaţa tăiţeilor, în m m 2 ;
C — concentraţia medie a zahărului în sucul normal al tăiţelului pe
to a tă d u ra ta difuziei, în % ;
C __ c o n c e n t r a ţ i a m e d i e a z a h ă r u l u i în z e a m ă d e d ifu z ie , în % ;
x __ l u n g i m e a p a r c u r s u l u i d e d i f u z i e , în m m ;
Z — tim pul de difuzie, în s.

M)
La stabilirea acestei formule s-a p o rn it de la a n u m ite ipoteze, şi anum e :
— tăiţeii au fost consideraţi de formă cilindrică şi cu grosime omo
genă ;
— tăiţeii sîn t dispuşi uniform şi au o s u p ra fa ţă netedă ;
— lungimea medie a drumului parcurs de moleculele de zahăr este
egală cu-*- din grosimea tăiţeilor r.
E xpresia de mai sus se poate scrie deci, astfel :
6’ = 4 Z.( 7)
P e n tr u coeficientul de difuzie 7), Silin a folosit relaţia lui Einstein care

a r a tă d ependenţa acestui coeficient de te m p eratu ră şi de viscozitatea
solu ţi ei
D (8)
r/)
în care :
T m reprezintă te m p e r a tu ra medie absolută în p arte a activă a ap a ra
tului de difuzie, în °G ;
y) — viscozitatea dizolvantului la această tem peratură,
în G.P. (centipoise) ;
K0 — co nstantă care depinde de mărimea particulelor ce
difuzează.
R a p o rtu l = 1 000 0,„ (9)'
■r,
reprezintă factorul tem p eratu rii medii de difuzie.
In acest caz, relaţia (8) devine :
I ) -=* K o0 m * 1 0 0 0 . (io )
D ep e n d en ţa factorului 0 de te m p eratu ră este d a tă în tabela 1, din care

se vede cum creşte viteza de difuzie cu te m p eratu ra .
Înlocuind valoarea lui D în relaţia 7, se obţine urm ătoarea formă a
ecuaţiei lui Silin :
G=4 Ko0, • 1 000• ~ (C
Aplic în d această relaţie p en tru extracţia în contra cu ren t (v. fig. 30)
şi considerînd că p en tru difuzie se foloseşte apă curată, deci cu concen
traţie c\ = 0, Silin a adus ecuaţia de mai sus la forma :
y = AlQmZ (1 2 )
în care :
A este o co n stan tă ;
l — lungimea tăiţeilor, în m ; (cifra Silin)
0 — factorul term ic al difuziei ;
Z tim pul de difuzie în min.
36
’f
3
Y
’n?
v/fcr-
#7/CM
$ $
*5» «c 0
20 2$1
{
II
30 37,8
W 47,7
50 58,6
60 70,6
70 836
80 37,8
30 03,0
F ig , 31, N o m o g r â m a l u i 3 * ţs f 5 6 ■ . - . -
S ilin .
P e b a z a a c e s t e i r e l a ţ i i , S i l i n a î n t o c m i t o n o m o g r a m ă ( f ig . 3 1 ) c u a j u
to r u l c ă r e ia s e p o t c a lc u la p i e r d e r i l e d e z a h ă r în b o r h o t .
C o n sta n ta A a fo s t u tiliz a tă m u lt tim p d r e p t c r ite r iu d e a p r e c ie r e a
c a lită ţii l u c r u l u i la d if u z ie .
Tabela 1
D ependenţa fa c to r u lu i 0,„ de tem peratura
Tem peratura
Tm. °G 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
V aloarea 0 21,6 20,1 37,8 47,7 58,6 70,6 83,6 97,8 113,0 129,0
Cercetări mai recente privin d valoarea lui A au a r ă t a t că aceasta nu

este c o n s ta n tă decît în condiţii de lucru ab s o lu t identice. Procesul de
difuzie este însă un proces complex în care condiţiile de lucru variază
chiar în interiorul aceluiaşi difuzor, mai ales în situaţia instalaţiilor cu
fu n c ţio n a re continuă.
37
F a p tu l că aceste condiţii se deosebesc m u lt de cele impuse de Silin
la elaborarea ecuaţiei sale duce la o variaţie în limite destui de mari a
valorilor lui A şi din această cauză aceste valori s în t considerate orien
ta tive.
Silin are meritul de a fi fost primul care a cre at o ba z ă ştiinţifică de
caicul p e n tru desfăşurarea procesului de difuzie m industria zahărului şi
a deschis domeniul cercetărilor ce se desfăşoară în acest domeniu în to a te
ţările p roducă toare de zahăr.
D. F A C T O R II CA R E IN F L U E N Ţ E A Z Ă PROCESUL DE D IFU Z IE
t. C A L IT A T E A M A T E R IE I P R IM E
P e n tr u ca extragerea zahărului din sfeclă să se desfăşoare în condiţii

normale, este necesar ca sfecla să fie de. h u n ă calitate adică să fie p r o a s p ă tă,
neveştejită, să n u fi fost în g h e ţată şi dezgheţată, 'ĂSJ5ST1SEK o .“s tr u c t u rii
teiiinoasă, să nu fie a t a ca ta de mierobrgănl s mei să Ti fost ajunsă la m a tu
rita te tehnologică în m o m entul recoltării. , * ™~
JŞîeclă v e ş tej ită sau cu s t r u ctura lem noasă creează greu tă ţi în tim pul
tăierii d înd un procent ridicat de sfarîm ă turi"şi TaiFeî ^d i Foriim î e c
puhzăfo ăre7“
în sfecla recol ta ţa î nai 11te de vreme, z a h a r oza a re u 11 coc ficien t d e
difuzie mai rnie, ceea ce duce la prelungirea timjriiluFde extracţie şi deci la
s c ă d e re a ' capă citaţii ins tala ţi ei ............... ...........
O sfeclă a t a c a ta d e m icro o rg an ism e, sau care nu a fost bine dezinfec
t a t ă p oate provoca apariţia de focare de infecţie în instalaţia de difuzie,
aceasta duclnd la pierderi im p o rta n te ele zaharoză.
✓ 2. C A L IT A T E A T Ă IŢ E IL O R
%, 4 ) ! ^ ■ •
T ăiţeii tre b uie să asigure o su p r a f a ţă ciLimaLmar© d e-c o n tac l cu ze ama
de diluzl e f Ei trebuie să fie c it mai lungi şi cit mai subţiri dar în acelaşi
timp, suficien t de rezj a t m ţ l j a j n ^ ^ şi l a tasare p en tr u a asigura o circulaţie^
' norm ală a zemii în difuzor.
3. C A L IT A T E A A P E I F O L O S IT E P E N T R U D IF U Z IE
P e n tr u a realiza economie de apă, în fabricile de z a h ăr se foloseşte! în

procesul de difuzie şi a p ă condensată din s ta ţia de evaporare, şi de la con
densatorul barometric, acestea în amestec cu apa de la presele de b o rh o t.
Dacă aceste ape nu s în t tr a ta te corespunzător înainte de folosire, p o t
ap a re dificultăţi în procesul de extracţie.
Apa d e j a ev a p orare, ca şi aceea de la condensat or are un p i l , alcalin,
F o losiresTacestor ape fără o t r a t a r e corespunzătoare, care să după Ia s c ă F
cTerea ;5Fl-ului, a r qe te rm m ă trecerea unei c a n tităţi din substan ţele pecii ce
ctm ţinute m sfecla, în zeam a de difuzie. Su bstanţele pectice măresc viscozi-
t a ţ e â . zenîL JngrcuV az^procesul de puriffcăre şi în spe cial filtrarea i e m u rilor^
şi contribuie la reţinerea unei c a n tită ţi de za h ăr în melasă.
38
/W g . Ş g l ^
În vederea evitării acestor neajunsuri apele alcaline (a iu or; iacale) se
trateaz ă cu bioxid de sulf sau cu acid sulfuric p în ă se ajunge la p II de 5,8 —6,3,
T ra ta r e a cu 3)ioxid de sulf p re z in tă a v a n ta ju l că realizează şi. o sterilizare
a"_ ei, j n s iftOa ţi iîe moderne amoniacul se poate elimina prin tra ta re a apei
cu sclîim bători de ioni.
R eluarea apelor de la presarea borhotului prezin tă ava nta jele că pe
lînga economia de apă p ro asp ă tă duce la creşterea ca n tităţii de zahăr obţi
n u te şi la creşterea ca n tităţii de su b s ta n ţă uscată din borhot.
T ra ta re a acestor ape constă în :
— s e p a r a r e a r e s t u r i l o r .d e p u l p ă , :
— sterilizarea prin încălzire.pînă la 90°C.
4. TEM PERATURA
•Influenţa te m p e r a t u r i i.. a s u p r a .. procesului de difuzie este deosebit de

im p o rta n tă . în primul rînd, fără p încălzire iniţială a tăiţeilor h u s-ar produce
"pTa^molizâ celulelor, deci n-ar pu tea avea loc difuzia zahărului din celule
în ex te rior^
C antitate a de za h ăr ce difuzează creşte cu creşterea tem peraturii, f a p t
d e m o n str a t şi prin legea difuziei. Ridicarea lem peralu rii face să crească
viteza de deplasare a moleculelor în soluţie şi în acelaşi timp, să scfclâ
Viâ'cblîtătfe'ă' ■s(5î13ţîer ~.... .
L ă “ te m pera tură/ ri di ca t ă se r eal izâză m icroorga
nismele fiind distruse la te m p eratu ri mai mari de 70°C.
P la s m oîiza se realizează la o te m p e r a tu ră în j u r de 8Q°C. T e m p e r a tu r a
normală de lucru într-o instalaţie de difuzie este cuprinsa în tre 70 p în ă la
74°C, în funcţie de calitatea sfeclei.
D acă se depăşeşte această t e m p e r a t u ră se creează neajunsuri prin tr e
cerea unei c a n tită ţi mari de s u b stan ţe pcctice în zeama de difuzie precum şi
f prin în m uierea şi tasarea tă iţeilor ceea ce duce Ia o încetinire a circulaţiei
zemiî. ■” r .
l C (duU jŞr. /M C J to y d w fc * . 7- , ,
* ■r 5.D U R A T A D IF U Z IE I
In funcţie de tipul de instalaţie, d u ra ta , difuziei este cuprinsă între

roin.
D acă se depăşeşte timpul normal de lucru, creste c a n tita te a ele n e z a h ă r
ce trece m zeam a d e ’ difuzie, în r ă u t ă ţin d calitatea acesteia. Prin scăderea
jiu fi ta ţi i z e fhîî s e c r e t ^ ^ t o r ^ p a r c i i rs u 1 pro ces u î ui t c h n ol ogi c
începînd cu purificarea şi p în ă la obţinerea zahărului cristalizat.
(’" ' m %
h f . JxAÂÂU£A€
A SUTIRA.HJL
S u tir ajirf
n u l reprezintă
re prez c a n titate a de zeam ă de difuzie ce se extrag e din
instalaţie, In r a p o r t cu greu tatea sfeclej.V aloarea' normală a sulirajuliii este
cu prinsă Tnt re 105 - 1B ( ) ~ ~
D e v a loarea şu t i r aj ului depind direct pierderile de za h ă r în borh ot.
Cu c i t şu t i răjul este m ai mare, aceste pierderi s î n t mai .mici. N u se p o a te
depăşi o a n u m ită lim ită a valorii siitîVajului. deoarece s-ar obţine o zeam ă
prea diluată, a c&rei‘T o n ă e n S r e ^ a r necesită un cpnsum sporii de „combus-
ţîm : - — - ■ '.
39
7. ÎN C Ă R C A R E A SP E C IF IC Ă A A P A R A T E L O R D E D IF U Z IE CU T Ă IŢ E I
s p e c i f i c ă s e înţelege c a n t i t a t e a , de t ă i ţ e i In k i l o g r a m e ,
P r in în c ă r c a r e
c o r e s p u n z ă t o a r e ' la
1 hi dc volum util j T ap a ra tiiluî. A ceasta Tm55fcSflre~chT
p m ^ î^ d e ^ ip u l' de a p a r a t de difuzie şi are valori cuprinse în tre 6 0 —70 kg/hi,
D acă se d ep ăşeş te în c ă r c a r e a s p e c ific a , scad e v i te z a d e c i r c u la ţ ie a
zeinfir se’ p o t produce j i e bor dări de tăiţei, se dereglează deci procesul de dh"
fiizîc. D acă încărcarea este mai mică a p a r in tăiţei d rum uri preferenţiale p e n tru
ţeam&,*3 eci nu to ţi Iniţeii a ju n g în c o n ta c t cu ac.easta, .............. “ '"
N er esp c c ta rea î n c arc ă rîi a f e ^ d e c i că" ~rezuTEătr "o c reş tere a p i e r d e ri 1o r
de za h ăr în b o rh o t precum şi o micşorare a p r o d u c tiv ită ţii instalaţiei,
S X te & W w if s, AC/Ţ D O T A T E A M IC R O O R G A N ISM E L O R
î n instalaţiile de difuzie a p a r an um ite pierderi de z a h ă r ne determ ina te,

*5$, Aceste pierderi reprezintă 0,1 —0,2 % din masa liFeêî prelucra te. t e a
/ ' m a * m are p a r te a acestor pierderi se datoreşte ac tivităţii microorganismelor
^nsâ^ W a difuzie.
Z /.1 4 * t) c a n tita te de z a h ă r mică se pierde şi prin scurgeri mecanice sau prin
Mu invertirea zaharozei d a to rită acidităţii zernii.
Û J 4 /p m Microorganismele, găsind mediu prielnic de dezvoltare în instalaţiile
de difuzie, consumă din zahăr şi produc procese de ferm entaţie.
&y 6 & T ă iîe p rin care microorganismele p o t ajunge m instalaţiile de difuzie s în t :
'(p t zCQCUa • ~~ o d a tă cu sfecla care vine in fectată de la r e c o lta re ;
jvt&F* ~~ cu apele- de tran sp o rt, de spălare, sau cu apa de difuzie, mai ales
’ iMJL a 'tunci cînd se foloseşte apa de la presele de b o rh o t ;
v * — cu resturile de tăi tei care răm în pe tran sp o rto a re şi în jgheaburile
ecie alim entare.
^ ^ H h ^ e k i P e n t r u com baterea infecţiei trebuie respectate urm ătoarele m ă s u r i :
d tu ^ l& m enţinerea unei curăţenii riguroase în întreaga secţie ;
m /r ~~ tra ta re a apei de tr a n s p o r t şi spălare cu clor în c a n tita te suficientă ;
i -ţ * ţ, i-r- dezinfectarea sfeclei înainte de tăiere ;
^ ^ ^ ^ ^ ^ f h i r ă ţ i r e a p e rm a n en tă a maşinilor de tă i a t şi aburirea lor cei puţin
o d a tă pe schimb ;
C ii dezinfectarea apei de difuzie ;
[ ^ — m enţinerea te m p eraturii în difuzoare la minim um 60°C ;
— dezinfectarea instafatiei o d a tă pe schim b cu soluţie de furmol
E. IN S T A L A Ţ II D E D I F U Z I E
Iu ţa r a noastră, funcţionează urm ătoarele tipuri de instalaţii de difuzie

cu fu ncţionare continuă :
R.T., B.M.A., DdS. (D.C.)
1. IN S T A L A Ţ IA D E D IF U Z I E C O N T IN U Ă R T I !
a. A paratul de difuzie rotativ , sistem R.T. Acest a p a r a t se com pune

d in tr-u n t a m b u r orizontal.
Pe peretele interior al cilindrului s în t m o n ta ţi doi melci paraleli 2
(fig. 32) ale căror începuturi s în t situ ate la un unghi de 180° unul f a ţă de
Figr, 32. I n te r io r u l ta m b u r u lu i K .T . :
1 tam b u r ; 2 — m e lc d u b lu ; 3—4 — ze a m ă ; 5 — s ită ; 6 — s ecto r
c en tra l : 7. — tab le în clin ate.
celălalt. Cele două spirale ale melcilor formează în inferiorii! ia m b uruiţii

două culoare el ic oi dale, două rînduri de co m p artim e n te distincte, astfel
că zeam a este deplasată de această elice în două curente paralele.
In p a rte a din mijloc, pe lungimea axei tam burului există un sp a ţiu
gol cu secţiunea de formă p ă t r a t ă prin care tăi teii p o t trece dintr-un com par
timent; în celălalt.
P e to a tă lungim ea cilindrului există un perete desp ărţitor form a t dintr-o
placă co m p ac tă în partea centrală şi perforată în părţile marginale. De placa
co m pactă s în t fixate table înclinate care dirijează trecerea tăiţeilor dintr-un
c o m p a rtim e n t în celălalt. Sensul de înclinare a acestor table este astfel s ta
bilit In cît a tu n ci cînd ta m b u ru l se roteşte, tăiţeii alunecă în sens invers
sensului de îna in ta re a spirelor.
Cînd ta m b u ru l se roteşte, placa perforată ridică tăiţeii şi îi scoate din
zeamă, iar cînd înclinaţia plăcii este suficient de mare, tăiţeii alunecă pe
tablele înclinate în com p artim e n tu l următor.
La fiecare tu ra ţie a tam burului, d a to rită celor două spire, zeama se
deplasează în două, com partim ente, iar tăiţeii in sens invers, numai într-un
co m partim ent. în felul acesta tăiţeii trec în to td ea u n a dintr-un curent de
zeam ă în celălalt, existând astfel între zeam ă şi tăiţei o diferenţă de con
centraţie.
b. Modul de funcţionare. De pe b anda 1 (fig. 33) unde sîn t cîntăriţi,
tăiţeii cad în opări torul 2. Aici s în t opări ţi cu zeamă de circulaţie care are
te m p e ra tu ra de 85°C. T e m p e r a tu r a amestecului de zeam ă şi tăiţei ajunge
P rin o pari re se u rm ăreşte realizarea plasmolizei în interiorul celulelor

tăiţeilor, fenom en care face posibilă difuzia zahărului în zeama de difuzie.
P rin conducta 3, amestecul de zeam ă şi tăiţei intră în capul tamburului,
în porţiu nea p r e v ă z u tă cu sită, unde tăiţeii se separă de zeamă. Tăiţeii pă
trund în interiorul tam burului unde are loc difuzia şi se deplasează către
capătul opus.
41
r
Zeama in tră prin conducta 4 în rezervorul 5. Volumul util al acestui

rezervor reprezintă cam ele şapte ori sutirajul corespunzător cantităţii de
tăiţei ce in tr ă în t a m b u r în tim pul unei rotaţii. A cest volum mare este necesar
p en tru a asigura can titate a de zeamă ia opărirea tăiţeilor. Din rezervorul 5,
cu a jutorul pompei 6* se trim ite în fabricaţie ca n tita te a de zeam ă corespun
zătoare sutirajului calculat. C a n titatea de zeam ă care se trim ite se reglează
cu debitm etrul 10. Această zeam ă este tr e c u tă peste prinzătorul de pulpă
P ulpa se p a ra tă din zeam ă este trimisă prin conducta 8 la capătul ta m b u
rului, unde se introduc tăiţeii proaspeţi. Zeama necesară opăririi tăiţeilor se
trim ite din rezervorul 5, în preîncalzitoarele 9 şi de acolo în opăritor.
Apa necesară difuziei se dozează cu ajutorul vanelor a u to m a te p e n tru
a p ă caldă şi a p ă rece.
Apa se introduce în cel de-al doilea sau al treilea co m p artim e n t de la
c a p ătul ta m burului. Introducerea apei se face a u t o m a t la fiecare j u m ă ta te
de rotaţie a ta m b urului.
T e m p e r a tu r a în interiorul tam burului trebuie să fie cuprinsă între 72
şi 74°C. Dacă scade, pe parcurs, se po ate aduce la valoarea necesara prin
injectare de a b u r direct în ta m b u r.
T e m p e r a tu r a se controlează cu aju to ru l term om etrelor m o n ta te de-a
lungul tam burului.
P e n tr u difuzie se foloseşte apa condensată de la evaporatoare san apa
de la presele de borhot, Înainte de folosire, aceste ape trebuie aduse la un p 11
corespunzător; 'trebuie purificate şi dezinfectate.
D u ra ta de deplasare a tăiţeilor în t a m b u r este ele 100 min, iar a zemii
de 50 ruin.
c. Automatizarea instalaţiei. în fabricile m oderne de zahăr instalaţiil
de difuzie s în t autom atiza te. In figura 34 se po ate urm ări schema de a u to
m atizare a instalaţiei de difuzie R.T.
Cîntarul a u t o m a t o este p r e v ă z u t eu un m od ulator pneum tic prin care
se tr a n s m it impulsuri la tabloul central. De aici, în funcţie de c a n titate a de
tăiţei care se trim ite In ta m b u r u l 5 prin tra n sp o rto ru l 2 şi dozatorul 4 se
reglează :
— tu r a ţia roţii dozatoare de sfeclă, deci debitul de sflecă care in tră
în fabrică ;
— tu r a ţ ia motoarelor de la maşinile de t ă i a t sfeclă 1, deci c a n tita te a
de tăiţei o b ţin u tă din aceste maşini ;
— viteza de ro taţie a ta m b u ru lu i prin varia torul de tu r a ţie 1 2 ;
— nivelul zemii în rezervorul 6 prin interm ediul vanei a u to m a te 13.
42
!
;4. Schema de a u tom atizare a in s ta la ţie i E .T .

T e m p e r a tu r a zemii recirculate se reglează prin înregistratorul, de t e m
p e r a tu r ă care a c ţ i o n e a z ă asupra supapei de admisie a aburului în pre-
în călzitoarele 7.
D ebitul de apă caldă şi rece care alim entează ta m b u ru l din rezervoa
rele 8 şi 9 se m ăsoară cu un sistem cu a ju ta j p e n tru a p ă caldă şi cu diafragm ă
p en tru a p ă rece 15. Valorile m ă su ra te s în t transm ise la înregistratorul şi
regulatorul de debit care com andă ventil ele pneum atice 10 şi 11.
P e n tr u reglarea te m p e ra tu rii apei calde din rezervorul 5, se foloseşte
un tr a d u c to r de temperatură* cu tijă bimetalică, cu co ntacte care acţionează
ventilul de reglaj 16, ce acţionează ventilul pneu m atic 17 de pe conducta de
a b u r de încălzire a rezervorului.
d. Exploatarea instalaţiei de difuzie R.T. P ornirea, Se verifică mai
întîi a m ă n u n ţ i t toate părţile com ponente ale instalaţiei ;
— se încălzeşte ta m b u ru l cu apă caldă pînă ce ajunge la te m p e r a tu ra
de 72°C în com p artim e n tu l din cap ;
*— se reglează te m p e ra tu ra apei la 75~-85°C ;
— se p u n e în funcţiune p om pa de circulaţie ;
— se p un în funcţiune pre în călzitoarele şi se reglează te m p e ra tu ra
apei (zemii) de opări re la 85°C ;
— se reglează nivelul apei (zemii) în rezervorul de reci re u la re la nivelul
minim ;
— se porneşte ban d a de tran sp o rt p e n tru lai lei ;
— se pornesc maşinile de t ă i a t ;
— se pune în funcţiune priiizătorul de pulpă şi instalaţia de evacuare
a borhotului.
în tim pul funcţionării se supraveghează alim entarea ritmică eu tăiţei,
calitatea tăiţeilor, te m peratura de difuzie.
Oprirea. Se opresc mai Întîi maşinile de tăiat, banda transportoare, apoi
tam burul, pompele de zeam ă şi in stalaţia de evacuare a borhotului.
Anom alii în funcţionarea instala fi ci : — ieşirea de sp u m ă şi zeam ă pe la
capătu l ta m b u ru lu i poate fi provocată d e : sup raîn c ărca re a ta m b u ru lu i eu
tăiţei, dereglarea dozării apei, nivel de zeama prea ridic at în vasul de recircu-
la re, clefee ta rea s p ărgă I o nil u i d e s p u m ă ;
deversarea de tăiţei şi a p ă pe la coada difuzorului are Loc atunci
cînd se introduce o c a n tita te prea mare de apă rece sau se sup raîncarcă ta m
burul şi eva cua re a se face la te m p e r a t u r ă prea ridicată ;
— deversarea de zeamă la opării or este o defecţiune care se produce
atunci cînd c a n tita te a de zeamă pentru op ari re este prea mică şi nu poate
a n tre n a tăiţeii prin conducta de alim entare a tam b u ru lu i. în acest caz con
ducta se înfu n d ă şi atunci trebuie oprită b a n d a tra n sp o rto a re p în ă se re
glem entează circulaţia tăiţeilor prin trim iterea unei c a n tită ţi normale de
zeam ă ;
— co n c en tra ţia zemii de difuzie (Brixul) prea m are este o anom alie
care se produce atu n ci cînd c a n tita te a de a p ă de difuzie ce in tră în t a m b u r
este prea mică sau se în treru pe alim entarea cu apă a tam b u ru lu i. în acest
caz se în tre ru p e alim entarea cu tăiţei p în ă la normalizarea situaţiei ;
— con c en tra ţia zemii de difuzie (Brixul) este prea mică. Se în tre ru p e
c îtev a m inute alim e ntarea cu apă.
e. Reparaţia şi întreţinerea tamburului. La te rm in area campaniei de
fabricaţie, d upă ce se evacuează com plet borhotul, se umple ta m b u r u l cu
a p ă la te m p e r a tu ra cea mai mare posibilă şi se lasă să funcţioneze 12 ore
după care se goleşte.
44
Se curăţă interiorul de
toate urmele de tăiţei.
Se verifică din p u n c t de
vedere mecanic şi se unge in
teriorul cu ulei de in fiert
p e n tru a-1 p roteja îm potriva
coroziunii.
In perioada în care nu lu
crează, tamburul se ridică de
pe role.
2. IN S T A L A Ţ IA D E D IF U Z IE
C O N T IN U Ă ~~ B .M .A .
Schema acestei instalaţii

este rep re z e n ta tă în figura 35.
T u rn u l de difuzie se com
pun e din tr-u n tu b cilindric F ig. 35. I n s t a la ţ ia d e d if u z ie B .M .A . ;
aşezat vertical. In interiorul 1 — gurâ d e a lim en ta re ; 2 — sită ; 3 — sep a ra to r :
4. — opfirltor ; 5 — p om pă ; G — a x eu p a le te ; 7, 8 —
tubu lu i se află un ax pe care ştu ţu ri p en tru ap ă; 9 — gura d e ev a c u a r e a m a teria lu
lu i ep u iza t ; 10 — zea m ă d e p relu cra re ; 11 —• zeam ă
s în t prinse aripioare dispuse cu circu la ţie.
eiieoidal. Aceste spire au ca
nale radiale p e n tru trecerea zemii.
L a baza tu rn u lu i se află o sită, ia r sub această sită se află un colector
tronconie din care se extrage zeama de difuzie şi de circulaţie.
T ăiţeii se opăresc în tr-un opări tor cu o c a n tita te de zeam ă de circulaţie
de şase ori mai m are ca sutirajul stabilit. Cu ajutorul unei pompe, am es
tecul de tăiţei şi zeamă este trimis la baza tu rn ului deasupra sitei.
T ăiţeii circulă de jos în sus în con traciire n t cu apa, jar borhotul se eli
mină pe la parte a superioară.
Caracteristicile ap a ratu lu i de difuzie B.M.A. s î n t :
— p ro d u c tiv ita te diferită în funcţie de înălţim ea şi diametrul turnului.
J-a o înălţim e de 24 de metri şi un diam etru de 3,7 m capacitatea de prelu
crare este de 1 500 t/24 h ;
— d u r a ta de difuzie este de 80 min :
— tu r a ţia melcului variază între 0,9 şi 1,7 r o t / m i n ;
— încărcarea difuzorului este de 50 kg/hl ;
— su tira jul zemii 120 — 130% din g reuta tea sfeclei ;
— întreaga instalaţie este au to m atiza tă.
A p a ra tu l de difuzie B.M.A. prezintă urm ătoarele dezavan taje :
— trebuie m e n ţin u tă o te m p eratu ră ridicată deoarece există zone în
care tăiţeii circulă cu viteză mică, ceea ce ar duce la creşterea acidităţii
zemii ;
— construcţia ap a ratu lu i necesită o perfectă coaxialitate între coloană
şi mele ;
— tăiţeii se sfărîm ă din care cauză trebuie să se lucreze cu tăiţei de
dimensiuni mari.
Automatizarea instalaţiei B.M.A. Com anda întregii instalaţii de difuzie,
cu anexele ei, se realizează de la un tablou de com andă la care s în t grupate
toate ap a ratele de măsură şi control. T ra n sm iterea comenzilor se. face pe
cale pneu m atică .
45
T ăierea sfeclei se realizează cu maşini de tă i a t cu tu raţie variabilă.
T ra n sp o rto ru l b a n d a cu c în ta r pen tru tăiţei este p revă zut cu reglare
autom ată, a deplasării, respectiv a debitului de tăiţei.
D ebitul de zeam ă de difuzie se fixează la un debit metru, în funcţie de
ritmul de prelucrare al secţiei de purificare.
Nivelul zemii în rezervorul de zeam ă b r u tă se asigură cu două robinete
com andate de două plutitoare, unul de nivel m axim şi unul de nivel minim.
Reglarea te m peraturii în malaxorul opăritor se face cu a juto rul unor
indicatoare de te m p e r a tu ră care tra n s m it impulsuri regulatoarelor de debit,
m o n ta te pe conductele de a b u r de la pre încălzitoarele cu zeam ă de circulaţie.
Orice schim bare de te m p e r a tu ră are ca u rm are schimbarea presiunii aerului
de reglare şi deci schimbarea poziţiei cin petei care realizează admisia aburului
în pre în calzi toi\
T e m p e r a tu r a apei proaspete se poate regla la trecerea prin preîncălzilor
sau în vasul de am estec al apei de condens cu apa ba ro metri că. în acest vas
te m p e r a tu ra apei se m enţine la 60°C prin reglarea debitului apei de condens,
ia r nivelul apei în vas se reglează cu ajutorul unui plutito r care acţionează
ventilul d e j n l r n r e a apei ba ro matrice. + _/ ^ J /2 \
t W t n «A
* * * * *
a. Jrparatul de difuzie I) d S este fo rm a t dinl;r-o cuvă înclinată la 8°
fa ţă de orizontală (fig. 36). Această cuvă, 7, se com pune din doi semieilindri
(secţiunea a-b) ce se term ină la capete prin pereţi frontali. Cuva este închisă
cu un capac p rev ă zu t cu guri de vizitare ,9.
în interiorul celor doi semieilindri se găsesc două elice 39 fixate pe doi
arbori 11 susţinu ţi pe palieri interm ediari 10. Capetele acestor arbori trec
prin pereţii frontali şi se cuplează la sistemele de acţionare 40 şi de a n tre
nare 20. Elicele s în t form ate din fîşii de metal cu spaţii libere între ele prin
care p o ate circula zeama. Spirele ceîbFUduă elice se în tre p ătrund.
L a capătul de jos al cuvei se află pîlnia de alim entare eu tăiţei 4 şi o
sită p rin care se filtrează zeama înainte de a părăsi a p a ratu l prin gura
de evacuare 36, La capătul de sus al cuvei există o roată elevatoare 15 cu
cupe perforate, care are rolul de a evacua borhotul.
L a acelaşi c a p ă t se găsesc prizele p en tru apă, priza VI de apă p roaspătă
şi priza 18 de a p ă de la prese. P a rte a de jos a cuvei este p rev ă zută eu camere
de încălzire 29 în care se introduce abur.
b. Modul de funcţionare. Tăiţeii obţinuţi în maşinile de tă i a t / s în t
tr a n sp o r ta ţi pe banda 3 şi după ce trec peste cîntarul a u t o m a t 2 s în t introduşi
în ap a ratu l de difuzie prin pîlnia de alimentare. Tn interiorul aparatu lui s în t
tran sp o rta ţi către capătul de evacuare de către cele două elice.
Apa de difuzie circulă prin cădere liberă, în con tra cu ren t cu tăiţeii, da
to rită înclinării cuvei şi se elimină pe la capătul de jos al acesteia.
T ăiţeii p ro a sp ă t introduşi se preîncălzesc în prima zonă a a p a ra tu lu i
pe s e a m F c ă t t ^ ^
"aiînzor." A ceşti tăipir'' neîiind încă opăriţi, au şi rol ( ^ material filtr a n t p e n t r u
ze am ă^ Ie T îifhzîe W ţ lm din pulpa a n t rena tă de aceasta. TrecîncT
Irf’zona urmăloifr e/f1\ilJmF s n ^ p 1asrnoîiză îîî coiitact c11
zeama încălzită la §Q°Q. ~ “
încălzirea zemii se face prin intermediul camerelor de vapori de la
p arte a inferioară a cuvei. P rin acelaşi sistem de încălzire se menţine în conti
nuare te m p e r a tu ra necesară procesului, în restul ap aratului.
*C«. Ot4K* tqftoOtf'CA «C. J
y f\ r x i *» t y ^ - **■
în ceea ce priveşte regimul termic în a p a r a tu l D d S se deosebesc pâipîf' ‘ **•* *

zone de te m p e r a tu ră :
— zona I, de lîngă site, neîncălzită, In care te m p eratu ra tăiţeilor este
de 20 —25°C, iar te m p e ra tu ra zemii nu trebuie să depăşească 50°C deoarece
tăifeii se înmoaie şi p o t înfunda sita ;
— zona a II-a, în care se realizează plasmoliza celulelor, te m p eratu ra
tăiţei 1or “aj ungînd la 75.,—78°G ;
V zona a H T a , de extracţie propriu-zisă, în care te m p e ra tu ra se men
ţine laSfo Z 7 2 ° C ~
— zona a IV; a de eliminare a tăiţeilor, ne încălzită, în care te m p e r a tu ra
acestora'"ajunge ta 50 —00°G, ei venind în contac t în această zonă cu apa
de difuzie.
Se observă că în difuzorul D d S se realizează ambele faze ale procesului
de difuzie, a t îf plasmoliza cît şi extracţia zahărului.
c. A utom atizarea instalaţiei» în instalaţia D d S se reglează a u t o m a t
c a n tita te a de apa necesară, în funcţie de c a n tita te a de tăiţei introdusă în
ap a rat.
— Fiecare grup de camere de încălzire este d o ta t eu dispozitiv de re
glare a u to m a tă a te m p eratu rii prin varierea debitului de vapori.
— Nivelul zemii se menţine con stan t la capătul de jos al a p a ra tu lu i
p rin tr-u n dispozitiv care reglează sutirajul.
d. Exploatarea instalaţiei. în condiţii normale de funcţionare pierderile
de za h ăr în b o rh o t s în t de 0 ,2 5 —0,35% la un sutiraj de 115—120%,, d u rata
difuziei fiind de 9 0 —100 min.
P e n tr u a se obţine rezul ta te c oresp u nz ă toa re este necesar sa se regleze
tu r a ţia axelor elicelor în aşa fel în e ît să se păstreze un echilibru în tre eanti-
la le a de zeam ă ce se scurge si ca ntitate a de torţei (ranspoi (aţi. S^H staKllit
că turaţia o p t n h ă c a r e asigura o scurgere normală a zemii este de 0.7 —
5 X r o t 7 m în ,„ ....................... ..~J““ — ~ ~ ~....... — — *
Deosebit de im p o rta n tă p en tru obţinerea unor bune rezultate este cali
ta te a tăiţeilor. Ţinînd cont de faptul că în tim pul transportului în ap a rat,
din cauza mişcării continue, tăiţeii se sfărîm iţează mai uşor, cifra Silin trebuie
să fie cuprinsă între 7 —14 m iar cifra suedeză peste 10.
Un factor im p o r ta n t in menţinerea p ara m etrilor corespunzători de
ex tra cţie este eliminarea corectă a gazelor şi a condensului din camerele
de încălzire.
Instalaţiile de difuzie sistem D d S , m o n ta te la noi în ţa ră s în t de con
strucţie poloneză şi se cunosc sub denumirea de instalaţii tip D.C.
T o a te instalaţiile de difuzie s în t dotate cu utilaje pentru tran sp o rtu l
tăiţeilor şi a borhotului, precum şi eu prinzătoare de pulpă.
Transportul tăiţeilor de la maşinile de tă iat se poate realiza prin tra n s
portoare. cu greble sau transport oare cu bandă. T ra n sp o rto ru l cu greble se com
p u n e din două la n ţu ri întinse pe două tam bu re. De aceste lanţuri s în t fixate
la o d ista n ţă de circa 400 mm nişte plăci metalice cu greble. Greblele se mişcă
în tr - u n jg heab prin care se tr a n sp o rtă tăiţeii care vin de la maşina de tăiat.
T ra n sp o rto ru l .cu b a n d ă se com pune dintr-o b andă tran sp o rto a re din
cauciuc, la tă de 4 0 0 —800 mm, m o n ta tă pe un schelet metalic prev ă zu t cu
margine, care împiedică împrăşfierea tăiţeilor. Marginile sîn t prevăzute cu
clapete care se deschid în dreptul difuz oarelor care se încarcă.
47
$
F ig . 37, P r in z ă t o r d e p u lp ă :
I — v a s cilin d ric ; 2 — fu n d c o
n ic ; 3 — ş t u ţ .d e ev a c u a r e a p u l
p ei; 4 —■ ca p a c; 5 — co n d u ctă d e
in tr o d u c e r e a zem ii ; (i — co ş cu
o rificii d e 3,5 m m d ia m etr u l ;
7 — co ş cu o rificii d e 1,5 m m
d ia m etr u l : 8 —» ştu ţ d e ev a c u a r e
a ze m ii ; 9 — ro b in et p en tru e v a
cu a rea aeru lu i.
Evacuarea borhotului se face cu a ju to ru l unui tran sp o rto r eiieoidal,

cu un elevator sau pom pe p e n tru borhot.
— Prinzător ut de p ulpă este m o n ta t pe conducta de zeam ă şi are rolul
de a reţine resturile de tăiţei care p ă t r u n d în zeam ă prin sitele difuzoarelor.
P m iză torul dc pulpă este un vas cilindric (fig. 37) prev ă zu t în interior
cu două coşuri din plasă de sîrm ă care reţin resturile de tăiţei,
f : CA LCU LE T E H N O L O G I C E P R I V I N D P R O C E S U L D E D IF U Z IE
L Bilanţul general de materia ie al operaţiei de difuzie. N otîn d cu T

•c a n tita te a de sfeclă, cu A c a n tita te a de apă, cu S sutirajul (ca ntita tea
de zeama), cu B ca n titate a de bo rh o t ecuaţia de b ilan ţ p e n tru instalaţia de
difuzie continuă va fi :
T + A = S + B (13)
şi p entru 100 kg sfecla :
A = 120 + 90 - 100 - 110 kg.
D in cele a r ă ta te mai sus reies următoarele :

—- ca n titate a de zeam ă de difuzie (sutirajul) nu este egală cu c a n tita te a
de ap ă necesară în instalaţie ;
— p e n tru bateriile de difuzie, c a n titate a de a p ă este mai m are decît
su tira ju l ;
— p e n tru instalaţiile de difuzie continuă, cantitate a de apa este mai
mica.
4.8
2. Bilanţul zahărului la difuzie. E c u a ţia de bilanţ parţial p e n tru
z a h ă r este urm ăto area :
p ^ - P -wo + a ( M)
în care :
P este ca n titate a de za h ă r din sfeclă, în % ;
p cantitate a de z a h ă r (polarizaţia) din zeama de difuzie, în % ;
a b — pierderile de za h ă r în b o rh o t p e n tru 100 kg sfeclă p reluc ra tă ;
an — pierderile nedeterm inate de za h ăr p e n tru 100 kg sfeclă prelu
crată.
3. Calculul su tira ju h ii se poate face pornind t o t de la ecuaţia de b ilanţ
p a r ţi a l p e n t r u z a h a r
S (1 5 )
p
în care :
P este ca n titate a de z a h ăr din sfeclă, în % ;
jj — ca n tita te a de za h ăr în zeama de difuzie, în % ;
(t — pierderi totale la difuzie, fa ţă de sfecla prelucrată, în %.
4. C A L C U L U L P I E R D E R I L O R D E Z A H Ă R ÎN B O R H O T C U A J U T O R U L
N O M O G R A M E I L U I S I L IN
în nomogram a lui Silin (v. fig. 31) pe axa absciselor s î n t trec u te v a

lorile lui y (v. ecuaţia difuziei) iar pe axa ordonatelor, pierderile de za h ă r
în borhot, pentru 100 kg za h ăr co n ţin u t în sucul normal al sfeclei. N o m o
gram a cuprinde o serie de curbe corespunzătoare diferitelor valori p e n tru
su tira ju l a e x p r im a t în procente f a ţă de g reu ta tea sfeclei.
E xem plu
Să se determ in e p ierd erile de zahăr in borhot pen tru o -in sta la ţie de d ifu zie contin uă
In care se p relu crează sfe cla cu digestia d e 17% iar su tiraju l e ste de 120% . T em peratura
m ed ie de d ifu zie e ste d e 60°G, du rata d ifu ziei, z = 70 m in , lu n g im e a tă iţeilo r l «* 12 m, iar
c o n sta n ta A e s te de 10*10 5.
Rezol vetre :
D in ta b elă se determ in ă factorul term ic 0 = 70,0.

Y =* 10 *10“5 *70,0 *11 *70 - 5 ,44.
D in nom ogram a reiese că p en tru y “ 5 ,44 şi un sntiraj d e 120, la 100 k g d e zahăr se
p ierd 1,4 kg zahăr în borhot.
C unoscînd d igestia sfeclei se p o t determ ina p ierd erile d e zahăr în borhot fa ţă de 100 k g
d e s fe clă :
100 kg z a h ă r ...................................... . 1 , 4
17 k g z a h ă r .............................................x
* = l A X L = 0 ,23%
100 —.
4 — U tila ju l şi te h n o lo g ia în in d u str ia alim en ta ră e x tr a c tiv ă — cd . 14 49

F r '"
V E R ÎFi[C A Ţl-vA CU3VOŞTINŢFXI5
1. Ce se în ţeleg e prin fenom en ul de plasm oliza şi care e ste im p ortan ţa acestu i fenom en in
procesul de obţinere a zahărului prin d ifu zie ?
2. Care e ste princip ala condiţie, ce trebuie realizată, pentru ca procesul difuzării zahărului
să poată avea loc ?
3. Cum influenţează tem p eratu ra asupra procesului de d ifu z ie ?
4. Ge im p o rta n ţă prezintă r esp ecta rea unui an u m it p i l la d ifu z ie ?
5. Ce legătură e x istă în tre m ărim ea sutiraju lui şl pierderile de zahăr în borhot ?
6. F a c e ţi o com p araţie în tre modul de co n stru cţie a d iferitelor a p a r a te de difuzie cufu n c
ţio n a re contin uă.
7. C are e ste sutirajul un ei in sta la ţii de difuzie în care s -a u introd us tă iţeii cu un conţin ut
de 1 6,8% zahăr ştiin d că din in s ta la ţie au rezu ltat 80 k g de borhot (pentru 100 kg sfeclă)
cu un conţinut, de 0,3 % zahăr, p olarizaţia zernli de difuzie a fost de 13,8% iar pierderile
n e cu n o scu te au fo st de 0,15% .
7? - 121 kg.
8. Să se ca lcu leze pierderea procen tuală de zahăr faţă de zahărul introd us cu sfecla într-o
in sta! a ţie de d iiu zie, eunoscînd :
— d ig estia sfe c le i = 1 7 %
— p o la riza ţia zem ii de difu zie = 13,4 %
— su tiraju l = 123 %
— pierd erile în borhot = 0,35 % (faţă de sfeclă).
n « 3,00 %.
9. Să se d eterm in e ca n tita tea de apă necesară p e zi, pentru in sta la ţia de difuzie a unei fa
b rici de zahăr, care prelucrează 2 000 t de sfeclă în 24 h eunoscînd ;
—* digestia sfeclei = 17,5%
— borhotul rezu lta t din 100 k g sfeclă - - 75 kg
— co n ţin u tu l de zahăr în b o rh o t — 0 ,4 %
/- ~~ p ierd erile n ecu n o scu te la d ifu zie = 0,1 % (faţă de sfeclă) ,!
2 )âdw — po la riza ţia zem ii d e difuzie *= 14,5 %.
jjm td R =s 1 874 t .
M
’ : df'cM'd J!-wj/kt '{xjufâl
JîC ^ ădât. tu ŢZiMt

YU&fâit
J____
1t o i u i VI
‘MAo tx ţl zâ0~'âi% PRESAREA ral BORHOTULUI
^ % w z ( o - tr /0 l
ÎH prin .difuzie, „rezu ltă borhotul de sfeclă
j f 0 format. după cum s-a mai ară tat, din tăiţei epuizaţi. Cantitatea de b o rh o t
r S 2 u i t a t a r e p r e z in t ă c irc ă 90r%’'''făţă' d e sfeHăi'- In H eazu l d i f u z i e i . d is c o n tin u e şi
{ j M nxx/DL
7 0 —80% în cazul difuziei continue.
» Compoziţia borhotului pro asp ă t este, în medie, urm ătoarea :
j — s u b s ta n ţa uscată 6 — 7,5% ;
( ~ apă ' 9 2,5-94% .
S u b sta n ţa uscată este constituită din 0,5% su b stan ţe albuminoide,
1,3% celuloză, 1,2% hemiceluloză, 2,7% su b sta n ţe pectice şi arabani, 0,2%
zaharuri şi 0,3% săruri minerale.
50
Borhotul este un furaj valoros pentru hrana bovinelor. în vederea extin
derii piosîBlliMfH~de Folosire a b or h otuî ui ca f uraj şl 3upT îer mi na rea ca m-
pamelTSe p r o c e l l e l z T ' t ă ' c b M e W ă ^ duplir^prealabiră presare!
A. P R E S A R E A B O R H O T U L U I
Se urm ăreşte ca prin presare să se elimine din b o rh o t o c a n tita te de apă,

aşa I n m l ; c ^ T O c r e a s c ă p în ă la 16 —20 %. P rin
presarea borhotului, înainte de uscare, se creează o serie de a v a n ta je cum a r
ii : econoinîe de com bustibil la uscare, creşterea capacităţii uscăforiei, economie
<le apă prin reluarea apelor de presă în procesul de difuzie.
P e n tr u presarea borhotului se folosesc prese verticale sau orizontale.
1. P R E S A V E R T IC A L Ă
E s te un cilindru construit din ta b lă p erfora tă 1 (fig. 38) încon ju r a t

de o^m ă n ta ^ X în TlîtfeTiOTtiT'cWiTdlWuITê W o^piesă conică perfo ra tă 3,
pe su p rafaţa căreia s în t dispuse paletele 4, în form ă de spirală.
Borhotul se introduce pe la p a rte a superioa ră şi su b acţiunea mişcării
de rbîalie a "piesei conice "este I m p n s T E palele în spaţiul dintre perete şi
con. Acest spaţiu inelar s e “ îhgusteăză spre baza presei ş T a s tfe l presiunea
care se exercită asupra borhotului^ creşte.'
Apa se evacuează prin m a n ta u a cilindrului şi prin a xul goi al piesei
conice, 7rTcon3îîcteTe *5. ~ ™
P e n t n f T T s e evita rotirea tăiţeilor
o d a t a cu a x ul conic, p e pe fetele ei li n d r n~~
Tui perfora t s în t pi*inse T)raţele fixe 6
T a r e " s e în tre p alriin d cu palete]e a x u lu i.
La ca p ătu l inferior» al presei, in
zona I n ela ră p rin care sc evacuează b o r
h o tu l” presat, se află o piesă conică ee^
p o a te culisa "peTix1 Rolul acestei piese
este de a regla gradul de presare prin m ă
rirea sau micşorarea spaţiului de e va c i l
ijP-'-
a re ôrKotvuIuTr^
2. P R E S A O R IZ O N T A L Ă
■2a L a ' C ' v
A .
P resa orizontală (fig. 39) se compune
dintr-o cuvă semicilindrică 1 p r e v ă z u tă
în interior cu o sită de formă cilindrică 2 , aj >ofii
în centrul cuvei se găseşte u n a x « d!i M cj
conic 3 cu palete dispuse eiieoidal â. Lf&^ ■ .^
Axul este prevăzut, cu un sistem de^pi/HKt r.
a n tre n a re în mişcarea de ro taţie 5. P e jpJB fjf Jx
peretele interior al sitei cilindrice sîn t
m o n ta te barele fixe 6* care înlesnesc4! P resa d e b o r h o t v e r t ic a lă .
ApGL c ix J t'X tiZ .
I 51
presarea şi deplasarea tăiţeilor m presă. La capătul de evacuare este m ontat un
con de presare 7 care reglează cantita tea de b o rh o t ev a c u a tă cu scopul de a
menţine c o n s ta n t conţinutul de s u b s ta n ţă uscată. A tît conul cît şi axul conic
s în t p revăzute cu orificii pentru evacuarea apei. Tăiţeii se introduc în presă
prin gura de încărcare 8. Apa se evacuează din cuvă prin conducta !).
3. F A C T O R II C A R E IN F L U E N Ţ E A Z Ă O P E R A Ţ IA D E P R E S A R E
— T u r a ţia axului presei influenţează a t î t capacitatea de presare cît şi

co nţinutul de s u b s ta n ţă uscată a borhotului presat. La mărirea turaţiei
creşte ca p ac ita tea de presare, dar scade c a n titate a de su b s ta n ţă uscată
din b orhot. L a reglarea turaţiei se vor avea în vedere aceste două aspecte
p e n tru a se obţine gradul de presare dorit.
— S u p ra fa ţa liberă a presei are influenţă asupra vitezei de eliminare
a apei din presă. Această s u p rafaţă depinde de n um ărul de orificii şi de di
mensiunea acestora. E s te indicat ca orificiile să fie cît mai mici p en tru a se
evita pierderile de pulpă.
— Calitatea sfeclei influenţează procesul de presare prin stru c tu ra
ţesuturilor şi compoziţia sucului celular. S-a c o n s ta ta t că tăiţeii proveniţi
din sfeclă rec o ltată înainte de a ajunge la m a tu r ita t e se presează mai greu.
Se explică aceasta prin faptul că fibrozitatea sfeclei este mai scăzută, deci
tăiţeii se înmoaie mai repede şi se tasează uşor. De asemenea, în această
sfeclă există în sucul celular o c a n tita te de su b stan ţe pectice sub formă solu
bilă, ceea ce îngreuiază procesul de presare.
■
— Condiţiile de lucru de la difuzie influenţează procesul de presare în
mod deosebit. A s t f e l :
N erespectarea pH -ului poate d uce la înmuierea a c c e n tu a tă a tăiţeilor
prin sbluBnizarea substanţelor pectice, su b sta n ţe care asigură rigiditatea
f es îi FOT cel u le.
Creşterea te m peraturii poate duce la aceleaşi efecte negative. De ase
menea, o te m p e r a tu ră prea scăzută a tăiţeilor, sub 40°C, duce la întărirea
acestora. T ăiţeii reci cedează greu apa şi se presează greu.
52
B. USCAREA B O R H O T U L U I
P rin uscarea borhotului se creează o serie de a v a n taje p e n tru fabrică,

tă iţ e i i u s c a ţ i f i i n d m a i uşor de m a n ip u la t şi tra n s p o r ta t, ei ocup lud un spaţiu
măi mic în ce~pnvefte folosirea acestor
tS iţe T ca furăfC"pHh"''uscare se creeăz lT avalităluU'dFnan sF n u tM oa~dă de""
cohseTvareUfara a se deîîătur a valoarea n utri tiv ă .
D ih lOO “Eg de Borh o t p rbasp a t se obţin în medie' 7 kg de b o rh o t uscat,
a v în d urm ăto area compoziţie chimică 111 p r o c e n te : u m id ita te 10 —1 2 ; su b
s ta n ţă u sc ată 88 —90, din care, s u b sta n ţe az o ta te 8 %, s u b sta n ţe extractive
nea zo tate 35%, celuloză 22%, cenuşă 4% .
Din cercetările mai recente rezultă că în borhotul uscat se găsesc şi
v ita m in e ca : tia m ină 0,55 mg/kg, acid nicotinic 26 mg/kg, riboflavină
0,20 mg/kg, acid p an toten ic 0,21 mg/kg, piridoxină 0,18 mg/kg, biotină
0,001 m g/kg etc.
î n u t t i m i i a 11 i^ u s c a r e a b o r h o t u l u i a d e v e n i t o .op e r a t ie n e r e n t a b i l ă , d a t 0 -
r it ă c o n s u m u l u i r i d i c a t d e c o m b u s t i b i l , d in c a r e c a u z ă m a j o r i t a t e a f a b r i c i l o r
âu ren u h ţa t Ta acesT p r o c ed eu . ~.............— —
C. CALCULE T E H N O L O G I C E LA P R E S A R E A B O R H O T U L U I
1. Cantitatea de borhot rezultată din sfeclă se poate calcula 111 funcţie

de marcul sfeclei şi al borhotului cu a jutorul formulei lui Schneider.
în funcţie de ca n tita te a de marc :
G„ . 100 (16)
M
în care :
G b este c a n tita te a de borhot, în % faţă de sfeclă ;
Ms — marcul sfeclei, în % ;
Mb — marcul borhotului, în %.
Conform formulei lui Schneider :
(17)
in care :
G b este ra n d a m e n tu l în borhot, % f a ţă de sfeclă ;
ab •— pierderea de z a h ăr în borhot, lu procente faţă de sfec lă;
P b — polarizaţia borhotului.
2. Bilanţul de m ateriale Ia presarea şi uscarea borhotului. Bilanţul
general de materiale, presu p u n în d că nu se produc pierderi, este :
Gy = G, + W (18)
Gt este c a n titate a de b o rh o t um ed în kg ;
G2 — c a n tita te a de b orh o t p re sa t în kg ;
W — c a n tita te a de ap ă eliminată la presare în kg.
Bilanţul p arţial în s u b s ta n ţă uscată, fără a lua 111 consideraţie pier-
d e n ie :
El (19)
100
53
în care :
U x este conţinutul în s u b s ta n ţă uscată a borhotului umed (presat)
în % ;
U2 — conţinutul în su b s ta n ţă uscată a borhotului p resa t (uscat),
în %.
VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE
1. C&re s în t a v a n ta je le presării borh otu lu i In fa b r ic ile de z a h ă r ?

2. C are s în t p ă rţile co m p o n en te a le un ei prese de borhot şi cum fu n cţion ează o presă v e r ti
cală ?
3. Care din tre fa cto rii ce in flu en ţea ză presarea d ep in d d e construcţia .şi exploatarea u tila
ju lu i ?
4. Ce neaju n s se creează la presare, în cazul nerespectărfi p H -ului norm al la d ifu z ie ?
5. Ce c a n tita te d e borhot presat şi ce c a n tita te de apă de presă se ob ţin e într-o oră la o fa
brică d e zahăr care prelucrează 2 000 t sfeclă în 24 d e ore, ştiin d că m arcul sfeclei este
de 4 ,5 % , m arcul borhotului u m ed este 5% , u m id ita te a borhotului um ed este de 95% ,
iaî* a borh otu lu i p resat, de 90% .
Kt ® 37,5 t, R s «, 73,5 t.
Capitolul VI I
PURIFICAREA ZEMII DE DIFUZIE
A. COM POZIŢIA Z E M II D E D I F U Z I E
Zeama de difuzie, obţin u t ă din sfecla aju n să la m a tu r ita te tehnologică,

se prez in tă ca o sduîe^ de ^ a h ă r cu Rrix scăzut (13 — 15ff)\lm p m Ă ,_cpI6 rată
rieTa b ru n deschi^Sacnegru, opalescentă care s p u mează uşor, a v î n d în sus-
p e nsie p u lp ă fină de sfeclă, p ă m în t şi nisip, răm as pe învelişul sfeclei, după
spălare,
“Zeafna are o compoziţie complexă, în afară de zahăr, în zeama de difu
zie se mai află dizolvate sau în sta re cbloidală un nu m ă r însemnat de sub
s ta n ţe de n a t u r ă organică şi anorganică provenite din sfeclă. Acestea din u rm ă
constituie nezahărul solubil al zemii de difuzie.^
Compoziţia zemii de difuzie depinde în prim ul rîn d de calitatea sfeclei şi
apoi de calitatea spălării, a tăierii şi a conducerii procesului de difuzie.
D IF co n ţin utul de substa'îîf’ă ûscă'tă, l;5^=2;'5^r îl c i ^ f i t W e ^ n e ^ E a r u l ,
astfel că p u r ita te a variază între 8 2 —88% .
Zeama de difuzie este o soluţie slab acidă a v î n d un pH = 5,8 —6,5
(exp rim at în CaO, este de 0 ,0 2 —0,04% CaO).
Exis ten ţa_ neza harul ui h i ze m u rile ş i sir op u rile flux u 1u i te h n ol ogic duce
l.a p i erB'eri de za h a r în melasă (subprodus faT la b n cilo r de zahăr).
Dc aceea este necesar ca, pe parcursul fluxului te hn ologic o p a rte din
nezahăr să fie eliminat. Acest rol de înd e p ărtare a nezahărului revine opera-
Ţîfh dcrpiiri ficare a z e m n l e difuzie.
Nezaliârui zemii de difuzie. Se compune din s u b stan ţe solubile şi din
s u b sta n ţe coloidale şi anum e :
anorganice ;
organice solubile fără a z o t;
organice coloidale fără a z o t ;
organice solubile cu azot ;
organice coloidale cu a z o t ;
organice colorante.
D intre substanţele anorganice dizolvate în zeama de difuzie cele mai
im p o r ta n te s în t sărurile de potasiu şi de sodiu ale acizilor fosforic şi sulfuric.
L a purificarea zemurilor, sărurile de potasiu şi sodiu trec în soluţie sub
form ă de hidroxizi sau carbonaţi, aceştia d în d alcalini ta tea n a tu ra lă a zemu-
rilor.
D intre substanţele organice solubile, fără azot, fac p arte acizii organici,
zahărul invert.it, rafinoza. Acizii organici, care conferă şi aciditatea zemii,
s î n t constituiţi din acid citric, lac/tic, oxalic, malic, acetic şi butiric. Z ahărul
in v e rtit provine clin sfecla de za h ă r şi din hidroliza zaharozei, în mică p a r te
d a to rită acidităţii zemii de difuziune. Zahărul invertit, dacă nu e în d e p ă r ta t la
defecare, va produce mari g reutăţi în fluxul tehnologie. Rafinoza se găseşte
în c a n tită ţi foarte mici.
D intre substanţele organice coloidale, fără azot, substanţele pectice s în t
cele mai im po rtante, ele aflîndu-se într-o c a n tita te însem nată (0 ,1 —0,2% )
şi trec în zeama de difuzie prin hidroliza protopectmei, care se descompune
în celuloză şi peetină. Aceasta la rîndui ei se descompune în acid pectic şi
ara ban.
C a ntitate a de su b sta n ţe pectice care trece în zeama de difuzie, depinde
de urm ătorii factori :
— calitatea sfeclei. La prelucrarea unei sfecle care nu e m a tu r ă din
p u n c t de vedere tehnic, zeama va conţine o c a n tita te mare ele su b stan ţe
pectice, deoarece ele nu se află num ai în p ulpă ci şi în sucul celular ;
— p H -u l zemii de difuzie. E xperim en tal, s-a c o n s ta ta t că ia un p i l =
= 6,7 are loc o trecere minimă a su bstanţelor pectice în zeamă. De aceea
se recomandă, ca extracţia să se desfăşoare într-un mediu slab acid, în acest
scop recom andîndu-se reluarea apelor de la presarea borhotului. La p H = 7,
trece în soluţie o c a n tita te aproape dublă, iar la un p H mai ridicat, viteza de
hidroliză a pectinei creşte rapid, zeama de difuzie îmbogăţindu-se su b stan ţia l
în s u b sta n ţe pectice (fig. 40) ;
— te m p e r a tu ra la care se efectuează procesul de difuzie contribuie la
hidroliza acestora. Cu cît te m p e ra tu ra e mai ridicată, cu a t î t c a n tita te a de
s u b s ta n ţe pectice va creşte în zeamă (fig. 41) ;
55
Temperatura "C
F ig , 40. G r a fic r e p r e z e n tîn d F ig . 41. G r a fic r e p r e z e n tîn d c o n ţ in u t u l

c o n ţ in u t u l d e p e c t in ă în z e a d e p e c tin ă în s e a m a d e d if u z ie , în f u n c
m a d d d if u z ie în f u n c ţ ie ţ ie d e te m p e r tu r ă .
d e pH .
F ig , 42. G r a fic r e p r e z e n tîn d c o n ţin u tu l

d e p e c t in e a l z e m ii în f u n c ţ ie d e d u r a tă .
d u r a ta procesului de difuzie ; cu c î t tim pul e mai lung cu a t î t va creşte

şi c a n tita te a de su b sta n ţe pectice (fig. 42).
S ub stan ţele pectice, prezente în zeama de difuzie vor creşte viscozitatea
tu tu r o r zem urilor şi a siropurilor şi formează compuşi gelatinoşi cu Ga O,
ele necoagulîndu-se cu laptele de var. De aceea, este necesar ca la difuzie
să se lucreze astfel în c lt să se evite trecerea lor în zeamă.
T o t din această categorie fac p a rte şi saponinele, care sîn t su b stan ţe
toxice, în special pentru peştii n u r ilo r în care se deversează apele reziduale,
în tru c ît, cu apa, saponinele formează spum e persistente.
Culoarea zemii de difuzie se da fereşte melaninei ce ia naştere din ti ro
zi nă sub ac ţiunea enzimei tirozinoza, Această enzimă acţionează şi asupra
pirocatehinei. De asemenea, colorarea tăiţeilor şi a zemii în negru se produce
ca u rm are a oxidării difenolilor sub acţiunea ionilor de fier şi a oxigenului
din aer,
Substanţele organice solubile, cu azot s î n t :

— aminoacizii (acidul asparagic, glutamic, alanina, izoleucina, leucina,
glicocolul, tirozina etc.). P rezenţa lor în procesul tehnologic e nedorită,
deoarece cu CaO formează săruri solubile, care devin insolubile (în cazul
proceselor termice) depunîndu-se sub form ă de încrustaţii pe pereţii ţevilor
de la e va po ratoa re şi preîncălzitoare ;
— a mi dele aniinoaeizîlor s în t prezente în sfecla cu ltiv a tă pe timp
secetos. Acestea cu CaO se descompun, puiiînd în libertate N H 3. Sarea de
calciu solubilă provoacă aceleaşi g reu tă ţi ca şi aminoacizii ;
—' bazele organice, b etaina şi colina, s t r ă b a t întregul flux tehnologic şi
se regăsesc în melasă, a n tre n în d şi o c a n tita te în se m na tă de zahăr.
Azotul din aceste su b sta n ţe constituie azotul v ă t ă m ă to r din zeama de
difuzie. Sfecla, care conţine azot v ă tă m ă to r, este o sfeclă calitativ inferioară
din p u n c t de vedere tehnologic, deoarece o p a rte din azotul v ă t ă m ă to r a n tre
nează p în ă la 25 părţi de za h ăr în melasă, deci pierderi mari de za h ăr în melasă.
Din categoria substanţelor organice coloidale, cu azot, fac p a r te albumi-
nele şi peptonele. în condiţiile difuziei, la te m p e r a tu ra de 70°C, ele coagulează
şi nu trec în soluţie, decît în ca n tităţi foarte mici şi care prin tr a ta r e cu CaO
s în t eliminate din zeamă, prin procesul de purificare.
NECESITATEA P U R I F IC Ă R II ZEM II DE DIFU ZIE SI METODELE

DE PU RIFICARE
a. Generalităţi* P e n tru j^btinerea zahărului prin fierbere^ si cristalizare,

zeam a de difuzie nu poate fi prelu cra tă aşa cum s e . extrage elfii’ instalaţîttc
de difuzie, din u r m ătoarele m o tive :
—^ — zea m a conţine particule în suspensie, iar ia încălzire se mai adaugă
a 11) ii m i hei e e oa g ui a tei ; toate" a ceâ t ea 1 rel)u ie eli mi na te ;
— particulele, care s în t în suspensie, împiedică procesul de filtrare,
înt r u c î t j f n f u n f f i T ^ ^ T d l r a f e este opaTes-
cent şi im p u r ;
— zeam a de difuzie are reacţie acid_ă de apro xim ativ 0,04% CaO, cu un
pH — 5" p rjn încăjzirea ei o p a r te din zaharoză. s-ar_inverti, ceea ce ar
duce la scădere£._randamei\tulul îîi"zaKar şi crestefea ca n titS iii de ZiiMiL,,,
in v e rtit care este m elasigen şi ca re a h t reheaza în melasa o c a n tita te supli-
^ e h l i r ^ d e “l ^ î a r ; . .....................................
^ ~ ”z e a i ă 71e~“difuzie are o culoare în c h isă, care s-ar t r a nsm ite şi cna
talelor de z a h ă r ;
— zeam a eon ţi nîn d s a p o ni ne, are ca p a c ita te mare de_ s p u inare, sp u m ă
care creează dificultăţi la e va porare şi împiedică fierb erea^.Ai cristalizarea^
zaliăruiii.L.E
— u n d e im p u r ităţi au caracter c oloi d a i şi la evaporare, dau soluţii
vîscoase care împiedică de asemenea, fierberea si cristalizarea z a h ăru lu i. _
în general, zeam a de difuzie conţine o m are c a n tita te din nezahăru!
iniţial ai sfeclei, ceea ce va produce pierderi mari de z a h ă r în melasă.
I a t ă de ce este necesar să se elimine clin zeamă, o c a n tita te cît mai mare
î de nez ahă r înainte de a fi supusă operaţiei de concentrare prin evaporare
şi de fierbere şi cristalizare,
^ In acest scop, se face o purificare a^zemii de difuzie si se obţine o zeamă
purificată, n u m ită zeamă subj i re, care se conccn tra z ă uş or prin fierbere şi
cristalizează uşor, d înd cristăie pure si o c a n tita te de melasă mică.
f în cîc cu rs u 1 li mp ului ş-au încercat n e n u m ă ra te _.meto de.. de purificare,
dar p în ă în prezent, m etoda care s-a dovedit a fi cea mai eficientă este aceea
tr a tă rii z emii de difuzie cu oxid de calciu CaO şi bio x id de carbon V !
57
b. Sistem ul oxid de calciu, apă, zaharoză, Înainte de a trece la metodele
in care la purificarea zemii de difuzie se utilizează v ar şi bioxid de carbon,
este necesar să se cunoască cîteva aspecte privind echilibrul fizico-chimic
al sistemului oxid de calciu, apă şi zaharoză şi acţiunea hidroxidului de calciu
asupra nezahărului.
P rin adăugarea oxidului de calciu în soluţiile apoase de zaharoză se
stabileşte, după Silin, un echilibru după reacţia :
Ca*+(OH)r + 2 H + Z ' — » CaZ8 + 2 H aO

var In $ zaharoză zaharat apă
soluţie I i jj q de calciu
CaO (oxid de calciu)
| + 1 1 ,0
Ca (OH) 2
E chilibrul chimic al acestui sistem este funcţie de concentraţia rea e t a n -

iilor ce se află in sistem şi de te m p eratu ra la care se află sistemul.
In tabela 2 şi în graficul din figura 43 este d a tă solubilitatea oxidului
de calciu în ap ă şi în soluţii de za h ăr de diferite concentraţii, la diferite te m
peraturi .
C antităţile în care iau naştere unul sau altul dintre zaharaţi s în t funcţie
de felul cum variază echilibrul sistemului :
Caa+(OH)g + 2 H +Za ; : Ca24' Za rf- 2 H a0

var In solu ţie zaharoză zaharat apă
de ealciu
’ în raportTcu concentraţia în soluţie a Ca(OH)a şi a Cia0 11H 9B şi .cu te m p e r a

tu r a la care se află soluţia.
%CaO
0.30
0.25
0.20
ai5
2SL .
am 0.110
o.to 0,089..
0.067
m
F ig . 43. G r a fic r e p r e
aoo z e n tîn d s o lu b ilit a t e a v a
® 20 M <0 50 60 70 80 90 T*C r u lu i în a p ă .
58
1SSP"
Tabela î
Soliibllilatesi o x id u lu i de ca lc iu In apă şi In s o lu ţii de zaliăr
de diferite concen traţii ş i tem peraturi
T em p eratu ra, tn °C
Zaharoză, g în 0 20 40 60 80
100 ctri3 apă
g CaO g CaO g CaO g CaO g CaO
0,0 (apa curată) 0,136 0,127 0,110 0,089 0,072
1,5 0,253 0,176 0,133 0,119 —
3 ,0 0,477 0,281 0,201 0,146 —
6,0 1,173 0,661 0,311 ,0.213 0,131
10,0 — — 0 ,660 — 0,175
12,0 2,539 1,970 0,937 0,423 0,205
14,0 — 1,220 0,250
18,0 4,141 3,554 1,943 1,169 0.357
L a purificare, zeam a de difuzie se trateaz ă cu o c a n tita te de v a r cu

m u lt mai mare decît este solubilă la te m p e ra tu ra de 8 0 —85°C, adică cu
1 , 5 - 2 , 5 % CaO, faţă de 0,25% CaO cît se solubilizează în soluţia de za h ăr
la această te m p eratu ră .
Cu toate acestea, reacţia de formare a zaharatu lu i nu se produce com plet
întru c ît ea este reversibilă ; za h aratul fiind o sare a unui acid slab se hidro-
lizează uşor şi dă din nou zaharoză şi hidroxid de calciu.
Deci, reacţiile de formare şi descompunere a zaharatului au loc simul tan
şi astfel există t o t tim pul în soluţie var, zaliăr şi za h arat.
D up ă cum se vede în tabelul solubili taţii varului în sol uţiile de za h ăr
solubilitatea lui scade cu creşterea te m p eraturii. Aceasta se e xplită prin
faptul că, cu c ît creşte te m peratu ra , zaharaţii se hidrolizează într-un grad mai
înain ta t, hidroxidui de calciu pus în libe rtate depăşind lim ita de soiubititate
iese din soluţie, se precipită şi se depune sub formă de sediment. în urm a
acestui fapt, în soluţie mai apare, încă un sistem :
v a r dizolvat v a r precipitat.
Deci, Intr-o soluţie de zahăr t r a t a t ă cu CaO, la o concentraţie şi tem pe

r a tu r ă d a tă se află în echilibru, sistemele :
v a r dizolvat v a r prec ip ita t
z a h a r a t de calciu & za h ă r + var.
De aici, rezultă că varul şi nezaliărul din soluţie nu intră niciodată în

reacţie, în to ta lita te a lor.
c. Tratarea zemii ele difuzie eu oxid ...de ea le iu. Metoda de purificare
cu oxid de calciu şi bioxid de carbon se poate realiza în utilaje separate,
sau sim ulta n în acelaşi utilaj într-o singură e ta p ă întreaga cantitate, sau
în mai m ulte etape, după o schemă ca cea re d a tă la pag, 60.
59
Zeamă dc difuzie W z - n ^ O f e r Lapte^de vvar
) / ~ Ci O C. ■ 1 0,30—0,33% CaO I
r
] P r e d cfecare
* & £ wm *
j În c ă lz ir e la 85°C J£ ~ C
*£)ef / q ă ie i lfo%-,.^ r i i
t z~ $0-4o W u - D efeca re [coŢ ].
A I x - ^ - W a.
• D ţf./a t J d ^ 8 o ~ f c c — ^— 1-, J „ . Ţ Z /^ fiP
T b-lO~!Z v ^ t •?t urtat-ia. 1 A / j c - q 0 6 - - q c % A u k O
în d ep ă rta re a
p r e c ip ita tu lu i
JkeU
I L
Î n c ă lz ir e la f i Hat.
9 6 ~ 9 8 ° C ~/O U ûî)~
S a tu r a ţia a lbîT ]
f c S t z ( ? r 0/5~~O,O*>%^
CO,r.a
P r e fic r b c r c
co,
, „ $,?-&$■
J c > q o /% .
în d ep ă rta re a
p r e c ip ita tu lu i -li/ia . dx.
î Z e a m ă sub ţir i 1
1
'făm olf
Y ,
[ E v a p o ra re 1
S c h e m a te h n o l o g ic ă d e purificare şi e v a p o r a r e a zemi i d e difuzie.
60
0# /U /e / e j A ® p jC&
« 2 '° ^ °* e
z a â s j ” ™
1. GENERALTTĂŢl
Scopul operaţiei de pre defeca re cst e ^ î nl alura rea coloizilor din zeam a y
de difuzie. S-a c o n s ta ta t ca tr a t f n d zeam a de difuzie cu 0 ,1 5 —0,35% CaO,
are loc coa coagul ar e a ^ jjggjgL^yLn^^.Qiljno^
p H a l zem Smi'iT p:
prede lec ate7,,pH-uî“ optim** cine corespunde p u n c tu lu i izoelectric
al cbl^zilor '(p u n c tu l la cartTsarcina electrică a coloizilor este neutralizaiă,
p rodîTcîn d u ? ! îŢ w a r ^ d tr rc ^ — ~--------- ~— ~ “ ~• \
" E s te necesar ca toţi coloizii zemii să treacă prin punctele lor izoclgct r i c e ^ .
p en l n P i r i J u n 'g ^ r ăiointndr-'nrzeaiTră'^n^ o du c mari ^
"greutăţi în operaţiunea, ele filtrare . _dccaiilaic şi î n _restul procesului leit-
noiog.k j.e m tm .^ a c e a s ta este necesar ca zeama să treacă t re p t a f prin difeHte ' * / / * / p c e A<
p l i uri corespunzătoare pun ctelo r izoclcctrice. ~— ,/ru^ ^ ^
~..... ...în (>iî>e fa fia (le pre1d e feca re p ec f inele nu se p o t în depărta prin coagula re, y . y o f u ţ k f '
deoarece .ele au sa r cina pozitivă, ca şi a ionului He'calchi'şi nu se p o t neutraliza. m M »a
T otuşi, o b u n ă p arte dln~pecline, săpoiiTiie şT substaîiţe coloîânlPselHiimiiă la ju o ^ - -we/te
predefecare, d a to rită fenomenului de adsorbţie pe oxidul de calciu c o l o id a m ^ ţ e
din soluţie sau pe cristalele de c a r b o n a t de calciu, care se introd uc ia pre de- /gfi/uof*
fecare, prin reluareaûnei p ă rţi de zeamă s a tu r a tă sau a unei c a ntităţi de jJ}\ ~eJl/Jk£c&
pre c ip ita t co n c en tra t de la sa tu ra ţia I. '
en titatea de prec ip ita t coloidal ' ~ care se formează ia predefecare re
p rezin tă 0,5 — 1% din ca n tita te a de zeamă.
D acă p ll- u l la p r e d efecare creşte peste cel optim, care s-a c o n s ta ta t a
fi 10,8^JT72Tă”20c,II, coioizii coagulaţi ueptizează, IreHncl din nou în soluţie.
U ITace e ăTsteT<Vffff e ““ t rotez
roleze cont i nuu ca pH -ul op t i 111_«a
mTTîrTtepftrit: ~~ ”* ~
2. PROCEDEELE DE REALIZARE A PR E D E FE C Ă R 11
Procedeele variază după te m peraturile la care se lucrează, modul de

adăugare a varului, modul şi c a n tităţile dc reluare a precipitatului de c a rbo nat
de calciu.
D in tre to a te procedeele se consideră clasice urm ătoarele :
—* predefecarea optim ă sau sim plă (Spengler, Bbtger) ;
— predefecarea prin adaos progresiv de v a r (K artaşov, Dedek, Vasatko) ;
— predefeca rea^ firo,gresiv..ă. prin tr a ta r e a zemii de difuzie cu zeamă
pred efecată ( B riegell-Muller, N a v e a u ).
a. Predefecarea optimă sau sim plă se bazează pe principiul tratării
zemii de difuzie, la te m p e ra tu ra de 3 0 —40°C, clintr-o d a tă eu toată c a n ti
ta te a de v a r necesară atingerii pH -u lu i optim de 10,8 — 11,2. Aceasta se reali
zează în a p a r a te simple, cu ag itato r sau cu circulaţie tu rbionară, p e n tru a se
realiza am estecarea zemii cu. var. Zeama stă în predefecator circa 5 minute,
considerată p a u z ă de reacţie. D u p ă aceea, zeam a se încălzeşte în caloriza-
to a re cu circulaţie rapidă, la 8 0 —85°G, realizîndu-se o deshidratare şi o s ta b i
lizare a coloizilor coagulaţi, care rezistă mai bine la acţiunea p e p tiz a n tă a j
mediului p uternic alcalin de la defecare. /
b. Predeiecitreir p ro n re s lv ă ,— sistem BricyelI^MuIlcr se bazează pe prin:r *
c ip iul tr a tă rii zemii de d if uz ie î n c o n t ra e u re u t c u z e a inT' p ’edefecă’îa"'rea'îlzTn^
(Tu-se condiţii optim e de coagulare şi adsorbţie pelitTîTTIecî^^
61
coloizi din z e a m ă . A paratul de p r edefecare progresivă este îm p ă rţit în mai
m uîte compa r t i i iiêaxeLjzie.ama circulă în sens 111 creş terii p II- ului, îji
ultimul, adăugîndu-se ca n t it atea de la p te de v ăr n ecesară a se atinge p H -u l
optim f i h a i r T n figura 44 este p re z e n ta t predefecato f u i ; c a r e este foiTfn £ţ.
(îinfr-un vas orizontal eu fu ndul cilindric.^ In in teriorul earuTa se m te ş te .u n .
a g ita to r cu Rraţe._Aparatiil este îm p ă r ţit în mai m ulte com partim ente (A 2,
H* (>, 7) prin pereţi de tablă, care sînt: compuşi din două p ă r ţ i : una
fixă Sj care desparte com partim entele de la nivelul axului pînă la înălţim i#
a g ita toă reîor7 şi una mobilă, clapetele .9, care se pot răsuci după necesităţi,
în j u r u l ”axului lor. Z eam a intră prin ştiiţul 10 în com p artim e n tu l 2, iar lap*
fele de v a r în c o m p a r t h n ^ ' 11. Zeama p redefecat ă iese
prin "preaplinul 121 Ou aju to ru l regişţ rut ui 13, p rin ridicare sau rob orîre, se
pbgŢg vxrtdH~~^Spyerur zem ii în ap a rat, după necesităţi. o ...~ — ..
r:'"geama " d e difuzie trece dintr-un com p artim e n t Intr-altul pe la fundul
a p aratuluîT pîu'ă” în co m p ¥ rn m e n tiîr Y, unde se falanga caii(i(ăleă'VTe l a p t e
d F v ă r necesaH atingerii pi Oului optim al predefeoaţiei. în celelalte compar-
IŢmelîte, prin ro tirea elapetelor 9, se cr e j ^ i T p & ^
care se deplasează în sensul dinsp r e co m p artimentul 7 cu p i l ridicat, spre
com par ti meu tul 1, iar pe la tu ra cealaltă un curen t în sens invers. Variind
nivelul zemii în a p a r a t şi secţiunea de trecere a zemii prin răsucirea clapete
lor 9, se po ate regla ca n tita te a de zeam ă predefecată care vine în con tact
cu zeam a de difuzie introdusă în ap a ra t. C an titate a de var, care se a d a ugă
în c o m partim entul ultim este dozată a u to m at, în funcţie de pH -ul final al
zemii. T —
.entru reţinerea su b stan ţe lor coloidale care au sârcini electrice pozitive j
a su bstanţe lo r colo ra te, este necesar ca în predefecator să ,sc in tr o ducă
o c a n tita te de precip itat de carp
a rb oom
n a t de calciu, cu proprietăţi adsorbante.
* -A V€*#r .
AE
9
8 nr >
/ 1
r v n.
y
A A
_Aj :x \
y
/ 3
y ^
5
.Fig*, 44. Predefecatorul BriegelOMuller.
ţ dx 0takiA tu . MslCa iJt * A r*
r (Q zliJ J l Jti ce.
(kjdCOwS. ^ « £ * 4 * ' m M - «■ f * * * A /<:«;
o
Zktts..elt'uA-uu.
■
Astfel, se reia o p a r te din zeam a de sa tu ra ţie !, sau se reia 100% zeamă

'* aUt(</^
s u p r a s a tu r a tă (schema W iklund-D oor ele la fabricile L u d u ş şi Bucecea),

sau se reia n ă m olul conce n t r a t de la decantare, sau chiar nămol diluat d e j a
filtrefpres &. Din experim entări rezultă că reluareă^zelnirTuIburi de la s a tu
Atf /e4*Â* L
raţia I are efect optim, dacă aceasta se face în proporţie de 1 0 0 —120%, f a ţă

de zeam a de difuzie. P rin aceste reluări înseam nă că zeam a va fi purificată de
două ori. C a ntitatea de oxid de calciu a d ă u g a tă în r a p o r t cu ca n tita te a
sfeclei prelu crate d atorită dublării volumului to ta l al zemii predefecate, va
da o alcalini ta te scăzută la ju m ă ta te , iar fenomenele de peptizare, care a p a r
ca urm are a alcalinităţii ridicate la defecare se micşorează într-o măsură ap re
ciabilă.
3. IN ST A L A Ţ IA P E D O Z A R E A U T O M A T Ă A L A P T E L U I
D E VAR L A P R E D E F E C A R E
L a predefecare, reglarea debitului de lapte de v a r se face a t î t în funcţie

de p H -u l zemii predefecate, de debitul zemii de difuzie c ît şi de debitul zemii
reluate.
In figura 45 se dă schema instalaţiei de dozare a u to m a tă a laptelui de
var la predefecare, in funcţie de p il - u i final al zemii predefecate.
Din conducta de zeamă predefecată â prin conducta 5, este a lim e n ta t
traduc/torul de p H 6, al cărui semnal electric (TEM) se aplica adapto rulu i 7
care transform ă tensiunea electrom otoare în curent. Din acest a p a r a t sem na
lul se tra n sm ite înregistratorului de p i l 8, cît şi regulatorului de p H 9.
Debitele zemurilor care intră în predefecator (de difuzie şi reluată) prin
conductele 2 şi 10, sîn t m ăsurate prin traductoarele de debit 11 şi 12.
F uncţie de debitul măsurat, tra ductoa rele em it semnale electrice, ce se
aplică la adaptoarele 18 şi 11. Semnalul electric din ad a p to ru l 18 se aplică
înregistra torului de debit 8 (comun cu cel de p H ) şi regulatorului 11. Din regu
latorul 11, semnalul se aplica convertorului electropneum atic 15, care este
a l im e n ta t cu aer com p rim at prin ventilul de închidere 16 şi reduc/torul de
presiune cu filtru 17. Din convertorul electropneum a tic 15, prin conducta de
aer co m p rim at 18, com anda se aplică ventilul ui pn eum atic de reglare a debi
lului laptelui de var 19, care este m o n ta t pe conducta de alim entare cu lapte
de v a r /.
o f.'g k fiw m ' J e . r ¥ ^

■A DE]
c. D EFECAREA
«ca. ote/lct.atîtse ■srm^/Mtzc~7
/rw
u
ţo m Â k /<l jn o o ( - M
A « W / f W » Ş f d l .c o n s id e r a ţii t e o r e t i c e
&/5"% C & o .
%/- J >rin defecare se u rm ăreşte :
//fac*- o p r e c i p i t a r e a compuşilor din zeam a de difuzie, care „reacţionează cu
Ţ o jf W n de C L O S E T " ~~ ' " ~ -
crearea condiţiilor ca la ca rbonata re să se formeze masa ajfsorbantă
de cristale şi masa de precipitat" ce a ju ta la filtrarea zemii ca rbonata te
(C Y ~ sterilizarea zemii prin acţiunea distructivă a Ca(011% asupra m ajo
rităţii microorganismelor, ete. ~
63
Reacţiile cele mai im p o rta n te care ,se p rod uc la defecare, între
Ca(OH)a şi nezahărul din zeam a predefecată, s î n t :
a) N ezahărurile anorganice, reprezentate în cea mai mare măsură
prin săruri ale acizilor fosforic şi sulfuric, s în t precipitate sub formă de
( P 0 4)2Ca3 şi S 0 4Ca. Ca(OH)2 se com bină cu sărurile de Fe, Al, Mg, dîn d
hidroxizi care astfel s în t p recipitaţi din soluţie.
b) Acizii organici liberi, ca : oxalic, mal ie, tar trie, citric şi oxic'itric
sîiit p re c ipita ţi sub formă de săruri de calciu punîn d în libertate apă :
O
>
COOH C -0
+ Ca (.OH)2 \ . C a + 2 IlgO
COOH
b
acid o x a lic h idroxid oxalnt
d e calciu de calciu
D in tre toate sărurile acestor acizi, cea mai greu solubilă este oxâlatul
de calciu, care se elimină complet. Solubilitatea celorlalte săruri scade cu
alcalini ta tea soluţiei, de aceea a p a r în c a n tită ţi mari ca precip itat în nă
molul carbonul arii I şi a I l-a. Aminoacizii şi acizii organici cu azot dau
cu Ca(OII)2 săruri solubile ce ram în în soluţie şi care reprezin tă p en tru pro
cesul tehnologic sărurile organice de calciu solubile.
c) Sărurile acizilor organici s în t descompuse, punind în libertate
baze. K OH şi Na OII, puse astfel în libertate, formează a leal ini ta tea n a t u
rală a zemii purificate :
O O
O- K \
+ Ca (OH). >Ca. 7|~ 2 K O H
O -K
O O
oxalnt liid roxid oxalnt iiid roxid.
de p otasiu dc calciu de calciu de p o ta siu
H idroxidul de calciu, p ro voacă disocierea şi descompunerea unei

p ărţi în se m n a te de nezahăruri organice (zahărul invertit, amidele acizilor,
ca : asparagina, glutam ina, substan ţe le pectice, albii minele ele.).
U n factor care influenţează negativ calitatea zemii purificate este
coloraţia ei intensă, care se d ato reşte c o n ţinutulu i de za h ăr invertit, din
zeam a de difuzie, de modul şi condiţiile în care se efectuează defecarea.
P e n tr u ca efectul defecării asu p ra sub stan ţe lo r reducătoare, respectiv
asupra* zah ărului in v e rtit să fie m axim p e n tru condiţiile date, este nevoie
să se ţin ă seama de cei doi p a r a m e tr i care influenţează defecarea şi an u m e :
te m p e r a tu ra zemii şi d u ra ta defecării. S-a observat că lucrînd la o te m p e
r a tu ră mai joasă şi m ărind d u ra ta de defecare se obţin aceleaşi rezultate
ca. şi la o te m p e r a tu ră mai ridic ată şi d u r a tă mai s c u r tă ., L a d u rata de
64
20 min la 80°C se obţin practic aceleaşi rez u ltate ea şi la defecarea efec
tu a t ă la 90°C tim p de 10 min, iar la d u ra ta de 30 min la 80°C se obţin
aceleaşi rezultate ca şi la 90°C tim p de 20 min.
C a ntitatea de z a h ăr in v e rtit în zeama de difuzie influenţează asupra
cantităţii sărurilor solubile de calciu.
Ţinîrid seama de faptul că sărurile de calciu nu s în t influenţate de
te m p e r a tu ra şi d u ra ta la care se efectuează defecarea, la stabilirea condi
ţiilor în care să se efectueze defecarea trebuie să se ţin ă seama de can ti
ta tea de zahăr in vertit descompus şi de coloraţia zemii defeca te.
Sărurile de calciu solubile, care se găsesc în zeam a subţire, se formează
datorită prezenţei asparaginei, gintă minei, alantoinei etc. Astfel aspara-
gina se h idratează p u n în d în libertate amoniac, ce se degajă în atm osferă
şi da acid aspâragic, care cu ionul Ga2+ dă asp arag in a t de calciu solubil :
H
,0
H —C -GONII., H -C<f
|O H | 111OH OH
l i - C ~~c<' + NHS
OH
| V)
NHjj H -C -C ^
NHa C
aspam gină ap ă acid asparagic am oniac
H i - c / h - L c / '
O ii MK
+ Ca(OH), >Ca + 2 H 20
OH
H - C - C</ °
H -C -G -
| Ô
n ii2 N H 2-
acid asparagic h id ro x id asp aragin a t apă
de calciu d e calciu
D u p ă aceeaşi reacţie se descompune şi glutam ina. A lantoina se des

com pune trec în d prin mai m ulte faze, dînd acid oxalic, glicolic şi carbonic
ce se com bină cu Ca(OH)a şi dau săruri insolubile, a p ă şi amoniac, ce se
elimină în atm osferă. De r e ţi n u t că aceste reacţii se petrec încet, ele încep
la defecare şi se te rm in ă la evaporare, unde oxalatul de calciu încrustează
ţevile fierbătoare.
De re m a rc a t că, cu toate că azotul am oniacai şi amidic al acestor
compuşi se elimină prin tratare cu la p te de var, răm înerea în soluţie a
sărurilor de calciu solubile ale acizilor eu care au fost com binate este dău
n ăto are procesului de fabricaţie.
Se ştie că substanţele pectice aju n g în zeam a de difuzie dacă nu se
lucrează corect la difuzie şi zeam a conţine pulp ă fină de sfeclă în suspensie.
L a defecare acidul pectic re z u lta t din hidroliza pectinei sub acţiunea v a
rului, cu varul dă pecta tu l de calciu, un compus gelatinos, care îm preună
cu arabanul, ce nu este descompus de var, provoacă foarte mari greutăţi
la filtrare.
— U tila ju l ş i te h n o lo g ia în in d u stria a lim en ta ră ex tr a c tiv ă — cd. 1.4 65

L a defecare, s în t descompuse şi albuminele coagulate la predefecare
ele descom punîndu-se în albumoze şi peptone.
D in cercetările efectuate rezultă că p e n tru a se obţine o purificare
optim ă este nevoie să se adauge o c a n tita te de CaO care să corespundă
la circa 85% în r a p o r t eu nezaharul co n ţin u t de zeamă, pentru o sfeclă
normală.
2, A P A R A T E P E N T R U D E F E C A R E
a. D cfeeatorul pentru defecare la cald. Acest defeca tor este un vas de

formă cilindrică 1 (fig. 46) cu fundul conic, p re v ă z u t cu un ştu ţ de eliminare
a nisipului sedim entat. în vas este m o n ta t agitatorul 3 iar pe pereţii vasului
s în t prinse contrabraţele 4, p en tru ea am estecul dintre zeamă şi laptele de
praf să se facă cît mai intens. P rin ventilul 5 zeam a intră în defeca tor ; în
apropiere de acesta se află pîlnia 6 de in tr o d u c e r e a laptelui de var. Zeama
defecată trece prin conducta 7 în colectorul 8, de unde, prin conducta 0
trece la sa turaţie. T u ra ţia agitatorului este de 3 0 —40 rot/min, iar te m pera
tu r a de lucru 85°C.
b. Dcfeeatorul lip D d S pentru defecare la rece. Aparatul este de formă
cilindrică 1, (fig. 47) cu diametrul mai mare ca înălţim ea. în interior se afla
un a g itato r 2, cu b ra ţe şi palete av în d o anvergură ap ro piată de diametrul
vasului. A limentarea cu zeam ă se face prin racordul 3 iar evacuarea conţi
nutului se face prin racordurile 4 şi 5. T u ra ţia agitatorului este de o tură
pe m inut, ia r te m p e ra tu ra de lucru, 40°C.
Acest tip de del'ecator a fost introdus în fabricile noi de zahăr din ţa ra
noastră, în schemele de purificare I) d S, între predefecator şi defecatorul la
cald. Cu a »r.
3.
A lcalim latea necorespunzătoare a zemii care iese din defeeator. în acest

caz se controlează urm ătoarele :
— a l c a l i n i la t e a z e m ii o re d e fe c a te :
i - v a s cilin d r ic ; 2 — v e n til d e g o lire ;

3 —* ag ita to r ; 4 — ccmti.autaj-c
eo n tra b ra ţe 9; 5 - vvitiiui
e n til
a lim en ta re cu zea m ă p red efec a tă ; â ~~
ie de a lim en ta re cu la p te de var ;
7 — co n d u cta d e ev a cu a re a ze m ii d e fe c a te ;
8 — co lecto r d e zeam ă d efeca tă ; S> — co n -
"h Ciiâ 4 pz/ecatoc
-<iw>
I
Ct.t Uovtd(
, . r.. fin J / . ^
j a M j L R ,
"fel M W | N
$ A ă x i& t* ,â ik .
~~
— con c en tra ţia laptelui de v a r ;
— funcţionarea dozatorului de lap te de var.
Spum area abundentă a zemii în defecator. în acest caz se adaugă antispu-
raanţi, fără să se facă excese, deoarece se produc greutăţi ia filtrare.
Tem peratură necorespunzâtoare a zemii în defecator. în acest caz se con
trolează şi se reglează corespunzător te m p e ra tu ra între 9 0 —95°C, prin ali
m entarea cu aburi a pre încălzitorii or zemii predefecate.
L' X fKP^Q, - 'h& ft ■, D. S A T U R A ŢIA I f

J S x tă M*hX%
" ' <*/ 1. G E N E R A L IT Ă Ţ I J f
S aturaţia I are scopul de a forma p rec ipit a t c u. excesul de lapte de var

-)A ameţicu cel siab
slab le
legal ETealcici) şi bioxidul de carbon a d ă u g a t
g at (zaharaţi mono şi Incalcici)
fa /w tu i’rt& 9 $ fu \\\\n \\ ncesleî faze tehnologice. P u r idicarea constă în precipitarea si adsorî>
^ T î i a nezah ărului de eălre earbomihii de calciu foi mal, ia r<k se îndepărtează
ii A ^ n n filtrare.
1 0 f j p ' /& ^557Z eam a defecată, care are o alcalini ta te de 1,5- 2% CaO, şi o tempera*
g n M & d n - tu r ă de 8 5 —90°C, este I n ita (ă penjniL^sa 1n r a ţi e ,. eu ,gaz p r o v e n it de, ,1a, cup*
uztâL/fAiu torul de var, care con[im fSTT^JPI % CO.,,j în apa ra 1e numi te satura toare, pînă
(iu c JaâJ5&^ alcalini ta tea de 0,06 *-0,10% CaO corespu nzâtoare />! 1 ului” optim de"
2zr ' " ~~ ~ ~
itOMt tim pul saturării au loc urm ătoarele reacţii chimice
p ^ r '
COg + 1I20 ?± H 2C 0 3, 0)
Gpi. {:
C K ^h
Oxidul de calciu cu apa formează hidroxidul de calciu :
CaO + l i 20 = Ca(OH)2. (2)
H idroxidul de calciu cu acidul carbonic formează carbon a tul de calciu :
Ca (OH) 2 + H aCOa = C aC 03| f 2 1120 . (3)
În zeama defecată, oxidul de calciu se află sub form ă de suspensie şi doar
cca 10% se află dizolvat sub form ă de hidroxid de calciu. P e n tr u a putea ,
fi eliminat sub form ă de p rec ip ita t de ca rb o n a t de calciu (3), tot oxidul de
calciu trebuie să treacă prin faza hidroxid, conform reacţiei (2).
/P In tim p ce are loc reacţia (3), conform legii acţiunii maselor, noi can ti
tă ţi de oxid de calciu trec în soluţie sub form ă de hid roxid de calciu, p în ă la
a Ungerea alcali nităţii op time a sa tu ra ţiei I.
în s a t u r a t o r m a i au loc reacţii complexe d ato rită existentei sistemului :
v a r -[- C 0 2 + zahăr; + a p ă + nezahăr, xm formare de li i d roz a b a r a t ca iim~
un gel care produce g reu tă ţi la filtrare clacă procesul Bae sa ui-
- 'I / n u t ă mm. q - & .•NDUGE SA TU R A I 51 1
Procesul de sa tu ra ţie trebuie astfel condus, în c ît sa se respecte pa ra m e

trii optimi de desfăşurare ai saturării :
— te m p e r a tu ra zemii este de 8 5 —90°C ;
68
I
— concentraţia C 0 3 în gazul p en tru s a tu ra ţie ~ 26 —34 % ;
— d u r a ta procesului de sa tu ra re este de circa 8 m inute ;
— p H -u l final al zemii s a tu ra te este cuprins între 10,8 şi 11,2 (acelaşi
ca la predefecare).
Dacă aceste lim ite nu s în t atinse sau s în t depăşite, caracteristicile zemii
se în răutăţe sc brusc, scăzînd viteza de filtrare şi crescând coloraţia zemii.
O zeam ă s a t u r a t ă în condiţii optim e îndeplineşte u rm ătoarele condiţii:
— precipitarea şi coagularea varu lu i şi nezaharurilor este c ît mai com
pletă ;
— p rez in tă o b u n ă viteză de se dim e ntare ;
— prezintă o b u n ă viteză de filtrare ;
— p rec ipita tul are o s tr u c t u r ă g ran u la ră eu o d ensitate mare ;
— zeam a filtrată este limpede, deschisă la culoare.
Conducerea şi controlul sa turaţiei se fac cu insuficientă precizie, prin
determ inarea alcalini ta ţii zemii s a tu ra te filtrate, deoarece din cauza im puri
tă ţilo r conţinute în zeamă, la aceeaşi «alcaliniiale, p I T u l zemii variază în
funcţie de gradul de ta mp oua re al zemii.
în fabricile moderne acest control este realizat au to m a t, prin măsu
rarea con ductib iii lăţii zemii saturate, care prin a p a r a tu r ă adecvată, com andă
admisia în s a tu ra to r a cantităţii de C 0 2 necesară. Controlul este co m pletat
cu un p il- m e tr u , cu citire directă p en tru controlul in sta n ta n e u al p il-u lu i
zemii.
3. M O D U L D E T R A T A R E CU CO, A Z EM II D E F E C A T E
T ra ta re a cu C 0 2 se poate face în a p a r a te cu funcţionare continuă sau

discontinuă, fiecare a vînd av a ntajele şi dezavantajele sale.
a. Saturaţia discontinuă
Avantaje :
—■ controlul, procesului de satu rare se poate efectua perfect, pe to t
parcursul procesului de tr a ta r e ;
— obţinerea de gel intermediar, care absorbind *' nezahărul, şi c.oneen-
trîn d u l, în m om entul cînd alcalini ta tea zemii scade şi a p a r cristalele de C aC 03,
favorizează absorbţia gelului pe su prafaţa cristalelor;
— obţinerea de cristale de C aC 03 foarte m ăru nte (0 ,5 1,0 p) deci o
s u p ra fa ţă de absorbţie şi a ds orb ţie foarte mare, ceea ce conduce la un efect
de purificare superior.
Dezavantaje :
— cristalele de C a C 0 3 fiind prea fine, produc g re u tă ţi de filtrare, viteză
de sed im entare mică, deci nu se p o t separa din zeamă prin utilaje cu fun cţi
onare continuă, decantoare şi filtre cu vid ;
— se produce sp u m ă din cauza gelului la trecerea prin faza cînd acesta
atinge m a x im u m de c a n tita te ;
— necesită cel p u ţin p a t r u ap a rate s a tu ra to a re p e n tru a pu te a satisface
prelucrarea, ceea ce conduce la scumpirea investiţiilor.
69
b. Saturaţia continuă
A vantaje :
— vSe obţin cristale de C aC 03 mai mari de 5 — 10 jx» dato rită alcalinităţii

mai mici a zemii în care iau naştere, aceasta în urm a faptului că zeam a defe
cată, proaspă tă, ce in tr ă în a p a r a t se am estecă brusc cu o c a n tita te mare din
zeam a cu alcalinitate scăzută ce a fost în p a r te s a tu ra tă . Aceasta duce la o
filtrare mai uşoară a suspensiei de prec ip ita t din zeamă, av în d şi o viteză
de sedim entare mai ridicată ;
— se poate efectua recircularea internă (prin intermediul unei pompe)
a zemii în a p a r a t astfel înc ît cristalele prin repetarea trecerii prin a p a r a t
p o t creşte prin acoperirea cu noi cantităţi de C aC 03 care se află în a p a r a t în
stare basc în dă ;
— instala ţia este mai ieftină, fiind nevoie de un singur a p a r a t p en tru
a satisface cap acitatea de prelucrare.
Dezavantaje :
— nu se p oate realiza co n s tan t p H -ul optim d a to rită greutăţilor în re

glarea procesului de tr a t a r e cu C 0 2 ;
— posibilitatea ca o p a rte din zeam ă să nu fie t r a t a t ă cu CO* şi să
treacă în am estecul ce părăseşte aparatul, ceea ce duce la în răutăţire a cali
tă ţii zemii, a coeficientului ei de p u rita te ;
— d a to rită faptului că se obţin cristale de dimensiuni mai mari, îii total,
su p rafaţa lor de absorbţie a nezahărului se micşorează.
Concluzia este că se p o t obţine bune rezultate prin combinarea fazelor
av an ta jo ase ale saturaţiei discontinue şi a celei continue şi prin realizarea
lor într-u n singur aparat.
4. A P A R A T E P E N T R U SA T U R A Ţ IA î
în fabricile moderne procesul tr a tă rii zemurilor cu C 0 3 se efectuează

în a p a r a te cu funcţionare continuă, reglate a u t o m a t .
n P e n tr u ca procesul de tr a ta r e să se efectueze c ît mai uniform, în vede-
irea obţinerii unei zemi cu o compoziţie omogenă, saturatoarele s în t prev ă
zute cu dispozitive de distribuire a gazului (barbotoareTlieHsăru^^
cît mal m ărunte, pc o s u p rafaţa cît mal mare'. în acesl mod, contactul zemii
cuTnoxîHiîI de~carbon este iiîtinî şi'coeficientul He utilizare a C(J3 are valoare
rM teaiă. ~ ” ~.............T ....... -....
” ' ~"ln figura 48 este r ep rez en ta t schematic un a p a r a t peiitru sa tu ra ţia I
cu funcţionare contin uă şi recirculare internă.
El se com pune din vasul cilindric 1 în care p rin distribuitorul 2 zeama
ce infrăr^ltnăp'arat prin racdrduO > este distrib uită pe î ntreaga su p r a fa ţă a
zemii din a p a ra t. Zeama t r a versează a p a ratu l de~sus~îiî jos. P rin conducta 5
şt b ăriîoŢdruf 6 este introdus gazul de sa tu ra ţie în a p a rat, respectiv în zeamă,
ale cărei bule s t r ă b a t zeama de jos îmsus,„deci o circulaţie în c o ntracu re n T .
Zeama s a tu r a tă părăseşte s a tu ra t o r u l p r i n c ondu cta 7 , trece prin preaplinul 10,
din care e d irija tă spre faza de sep arare -a- suspensiei.
PTîTTracordul 11 gazul u z a t părăseşte a p a r a tul.
în figura 49 este p re z e n ta t schem atic un defecosa tu r a tor fără recircu
lare internă, în care varul necesar este in trodus în zeam ă în m omentul în care
aceasta p ă tru n d e în ap a rat.
70
1SSS
El se com pune din cilindrul 1 în care zeama şi laptele de v a r p ă tru n d prin
conducă 2 respectiv 2' şi trav ersează a p a r a tu l de sus în jos. L a p arte a infe
rioara este p r e v ă z u t cu barbotorul 3 p e n tru gazul de sa tu ra ţie ce p ă tru n d e
în el prin conducta 3'. Gazul de s a tu ra ţie este distrib uit în zeam ă în bule
m ă ru n te care s t r ă b a t zeama de jos în sus, în contracurent. Zeama s a tu r a tă
părăseşte a p a r a tu l prin conducta 4 şi este d irija tă spre faza u rm ătoare.
P rin tu b u l de nivel 5 se controlează nivelul zemii în ap a ra t. L a p arte a supe
rioară el este p re v ă z u t cu un prin ză to r de sp u m ă 6 şi racordul 7 prin care
gazul u z a t părăseşte ap a ratu l.
Un s a tu r a to r recent introdus în fabricile noastre este sa tura torul tip
D d S. Acest a p a r a t este d o ta t cu distribuitor de gaz cu tu b u ri Richter, care
asigură o repartizare co ntinuă şi uniform ă a gazului.
5. A U T O M A T IZ A R E A S T A Ţ IE I D E S A T U R A R E
P e n tr u ca un a p a r a t cu funcţionare continuă să p o a tă trata zeama la

pH -u l final o ptim este nevoie ca reglarea debitului de C 0 3 să se facă a u to
m at. Această reglare se poate efectua In funcţie de conductibili ta tea zemii sau
de p I L u l ei final.
în figura 50 este p re z e n ta tă schema de principiu a unei instalaţii de re
glare a u t o m a t ă a alcalinităţii zemii de la sa tu ra ţia I, pe bază de conducti
bili ta te şi paralel controlată de către p H -m e tru l cu funcţionare continuă.
De co n d u c ta 1 de evacuare a zemii sa tu ra te este legată conducta secun
dară 2, pe care este m o n ta t tra du clorul de conductibilitate 3. De la acestea
pleacă un c u re n t electric care tra n sm ite variaţiile rezistenţei electrice a zemii
unui a p a r a t în registrator regulator de conductibilitate 4. Acesta, ţin în d seama
de alcalinitatea fix ată dinainte, prin intermediul aerului com primat, acţio
nează asu p ra vanei-fluture de reglaj cu m em b rană 5, de pe conducta de in
tr a r e în s a tu r a to r a bioxidului de carbon. O altă conductă secundară legată
de conducta principală de evacuare a zemii saturate, conduce zeama la elec
trozii 6 ai ap a ra tu lu i de m ă su ra t 7 şi înregistrat pH -ul 8, prin care se con
trolează reglajul făc u t pe bază de conductibilitate.
în figura 51 se reprezintă schema de principiu a unei instalaţii de reglare
a u t o m a t ă a p H -u lu i final al zemii satu rate.
Din cond ucta de evacuare a zemii s a tu ra te i, prin conducta secundară
2, zeama este condusă la cu va eu electrozi în la n ţ 3, De la electrozi forţa
electrom otoare este condusă ta indicatorul de p H . De la indicatorul de p H
pornesc im pulsuri electrice ia .modulatorul electropneum atic 5. în acesta
impulsurile electrice s în t tran sfo rm ate în modulaţii pneumatice, care, prin
regulatorul cu consemn 6, sîn t transm ise vanei-fluture, cu m em brană 7 de pe
conducta de C 0 3, deschizînd-o sau închizînd-o în funcţie de p H -ul zemii
f ix a t prin consemn.
6. G R E U T Ă Ţ I CA R E SE P O T IV I L A D E S F Ă Ş U R A R E A S A T U R A Ţ IE I I
1) Spum are abundentă ca uza tă de :

— c a n tita te insuficientă de v a r a d ă u g a tă la defecare ;
~~ concentraţie prea mică de bioxid de carbon a gazului de saturaţie,
ceea ce face ca faza de h id ro ca rb o n a t-za h arat de calciu, care spum ează
a bun de nt, să dureze p rea mult. P e n tr u a în lă tu ra acest neajuns se verifică
mersul cu p to ru lui de v a r şi t o t traseul gazului de s a tu ra ţie ;
— încărcarea anorm ală cu zeam ă a ap a ra tu lu i de sa tu ra ţie ;
72
— ne respectarea te m p eraturii de lucru.
P e n tr u com baterea spumei se iau urm ătoarele măsuri im ediate :
— spargerea spumei cu a p ă sau gaz p e n tru saturaţie, care se introduce
prin tr-u n inel de ţe av a cu orificii mici, aşezat la 3/4 din înălţim ea a p a r a
tului ;
— adăugare de a n tis p u m a u t sau ulei. vegetal, motorină, uleiuri re
ziduale etc.
2) D ur ala prea m are a satur gliei, care se poate d a to ra .:
— c a n tita te prea m are de lapte de v ar a d ă u g a tă -la d efecare;
— încărcare prea marc a sa tu ra torului ;
— concentraţie necorespunzătoare în bioxid de carbon a gazului de
sa tu ra ţie ;
— încrustarea dipoziti velor de distribuţie şi bărboi,a re a gazului în
zeamă.
P e n tr u dezincrustarea barbotoarelor de gaz trebuie lua te urm ătoarele
măsuri :
— oprirea şi golirea sal urătorului ;
— deschiderea şi răcirea cu apă ;
— bliudarea conductelor de in tra re a gazului p e n tru saturaţie, a con
ductei de' ieşire a gazului u z a t din ap a rat, a conductei de lapte de v a r şi a
celei dc abu ri folosită la încălzirea sa tu ra to ru lu i şi la spargerea s p u m e i ;
— aerisirea a t e n tă a ap a ra tu lu i ; lipsa gazului de sa tu ra re se verifică
cu lum in area aprinsă ;
— dezincrustarea.
E . SATU RA ŢIA A II-A

a$jt~ O f O / S —O/Oi>%GaD
j >h -* 9 ~ 9 ,Ş . G E N E R A L IT Ă Ţ I
Scopu 1. s a t u raţiei a II-a este le a precipita excesul de v a r eu bioxid

de carbon şi de a scădea la m inimum posibil ca n tita te a diTsaruri de calciu
cmŢiiiute în ze a m a subtlreTTSsengaOnfn^ conduc mea Sa t umŢkT a" U T a este
n ere dizolva rea neza ha nil u P p reci pi Ia l în fazele anterioare.. R e dizolv a rea
ărSTToc eu modificări de p H , ceea ce face ca sa tu ra ţia a IT-ă să fie eont.ro-
la tă şi condusă în funcţie de acesta.
T r a ta r e a zemii filtrate de s a tu ra ţie I cu bioxid de ccarbon se face p în ă
la alca îinitatea de 0 ,0 1 5 —0,03% Gat). .
Zeama de s a tu raţia I filt r a t ă are un p H cuprins Ini j,8 si l 1,2 şi o
al calini ta te de 0,00 —0,1 % CaO care se datoreşte :
— oxidului de calciu dizolvat sub form ă de zah araţi mono şi bicalcici id ;
— sărurilor solubile de calciu ale acizilor organici slabi ;
— Ilidroxizilor de po tasiu şi sodiu care au lu a t naştere la defecare p
descom punerea sărurilor acizilor o r g a n ic i; ^ \
— hidroxidului de am oniu r e z u lta t din am oniacul eliberat în r e ^ ţ î i l e
îs comp miere a a mi defecare. caÂ t
ta x o
A . , - . -„ - o u j#a ,. '</< ă> r ? /8
IMIGE
p t . rfivr
R e acţiile d u m ic e care se petrec în tim pul s a t u r a ţ iei a II-a. s î n t :
Ca(OH)2 + C 0 2==CaC0:j + I I 20 . (1 )
73
Conform legii acţiunii maselor, raportul, dintre produsul concentra
ţiilor ionilor este c o n s t a n t ;
(C a + + ) ( C o ; - ) _ K
<GaCO*)
Aceasta înseam nă că suma ionilor de calciu în soluţie va fi mică clacă con

centraţia de c a rbonat este mare.
în compoziţia zemii sa tu ra te I există hidroxizi de Na şi K, care după
t e rm inarea precipitării varului liber cu C,02 j;e ăc iio n e a/ă cîîî acosta, for-
m fii cî ca rlj o 11a l i : ' ~ ' ~~ *---- ~ —
2 K O H + C 0 3 = K aCOa + H aO
2 Na OH + COa - N a aC 0 3 + H aO. (2)

In soluţie există săruri de calciu solubile ale acizilor organici, care reac-
ţioneazUT. c u c a riMmaliL_d& s o d iu si p ^ iW i7 ’3IncI saK irile n re sp e c tiv e so lu b ile
şi^carbonat de calciu insolubil. Această reacţie nu s T p o a îe p r o H î m î r ^
acţiunea bioxidului de carbon deoarece acidul carbonic, fiind un acid slab
şi deci p u ţin disociat, nu descompune sărurile de calciu decît prin intermediul
ea rbona ţii or de sodiu.
Ca(R —COO)a + K*COa « 2 R KCOO + CaCC>3. (3)
Această reacţie este ireversibilă, deoarece carbo natul de calciu este in
solubil. T o tu şi în zeamă răm în ca n tităţi de oxid de calciu, în funcţie de so
lubilitatea acestuia în prezenţa zahărului. Pe de altă parte, în soluţie, carbo
natul de potasiu şi sodiu s în t disociaţi :
K f c o ; + H + O H - ** K+HCOJ + K +O H “
P e n tr u eliminarea calciului sub formă de c a rb o n a t de calciu, conform

reacţiei (3), trebuie să existe c ît mai m ult K^C()3~ ”' şi N a ^ C 0 3 ’ — care p ro
vin din alcalini ta tea naturală a1zemii. Dacă aceasta nu este suficientă, reacţia
(3) nu poate avea Ioc astfel inert lot calciul să fie eliminat. E ste greşită
încercarea de a elimina mai m ult săriirile de calciu prin tra ta re a cu bioxid
d e ca rb o n p înă la alcalini ta t e ..de 0,005 ~ Q r01 Ca O . I n a ces t caz se „proci u ce
su p rasaţii ra ţi a z e m i i, ia r ca r b o na ţij resp .ecMyL JLixcJLnîiicadicmiill jl
CaCOg + CO, + H aO - Ca(COsH ) a
K aCOa + C 0 3 + H aO « 2 KHCOg.
Bicarbonat ii fiind solubili trec în zeama de sa tu ra ţie a Il-a filtrată,
iar la tem p eraturile ridicate din corpurile I şi 11 ale staţiei de evaporaţie
se descompun, dînd carbonaţii de calciu insolubili, care se depun pe ţevile
fierbătoare, încrns‘fîiidtf-lej ~~ ~ rCî— '
Ca(CO.H)2 -» CaC()3 i |- COa + H aO.
Din cele a r ă ta te rezultă că dacă sfecla prelu c ra tă dă o zeam ă al cărei

co nţinut de sodiu şi potasiu nu este suficient p e n tru eliminarea calciului,
74
va trebui corectată alcalini ta tea naturală, prin adăugare de carb o n a t de
sodiu (sodă). Aceasta se adaugă dizolvată în zeama filtrată., a s a tu ra ţie i
~ a T T-a7 ......... ' ' ' ~ ~ ~... ...........~ ..~
La o sfeclă sănătoasă, crescută în condiţii normale, al ca li ni ta tea n a t u
rală este de 0 ,0 2 —0,025% CaO. La o sfecla crescută în climă secetoasă,
care d atorită lipsei de apă nu a absorbit suficient sărurile de Na şi K, alca
lini te tea n a tu ra lă este de 0,0 1 —0,015% CaO.
în. cazul sfeclei tr a t a te necorespunzător cu un exces de îngrăşăm inte
azotoase, z e m u rile .v o r conţine cantităţi mari de săruri de calciu solubile,
d a to rită aminoacizilor (azotul vătăm ăto r, ce nu poate fi în d e p ă r ta t la p u
rificare).
In cazul lucrului prost condus la staţia de difuzie (timp de difuzie prea
lung, te m p e r a tu ră prea ridicată, apă de difuzie cu p H necorespunzător),
în zeam ă trec c a n tită ţi mari ele pecii ne, zahăr invertit, compuşi cu azot care
se combină cu calciul în cît nici alcalini ta tea naturală normală nu a ju tă la
eliminarea corespunzătoare a sărurilor de calciu.
Ţ in înd seama de cele arătate, rezultă că procesul de îndepărtare a cal
ciului cu ajutorul bioxidului de carbon în timpul saturaţiei a II-a este com
plex ; reacţiile care se petrec depind de compoziţia zemii. de prezenţa z a h ă
rului.
Procesul de tratare cu bioxid de carbon al zemii la satu raţia a 11-a tre
buie astfel condus, îneît să se obţină următoarele rezultate :
— alcalini ta te optim a a zemii. de. sa tura ţie a II-a (zeama care conţine
c a n tita te a minimă de săruri de calciu, circa 1 0 0 - 150 mg CaO/1, p H —
8,2 - 8,8)j,
- - transform area completă a K Q H şi Na OH în K 2C 0 3 şi N agCO« (altfel
zeama este insuficient s a tu ra tă ; eliminarea incompletă a calciului) ;
— desfăşurarea procesului la te m peratura de 100°C, şi fără exces de
bioxid de carbon, p e n tru a nu se forma bicarbonaţii solubili,
3,_CONTROLUL SATIJEAXIEI AJJUau.
Stabilirea alcalinităţii optime a zemii care iese din sa tu ra ţia a II-a se

face astfel :
— în fabricile vechi, prin determinarea sărurilor de calciu de către
la b o ra to r şi muncitorul care conduce procesul de saturare. în cazul al ea li
ni taţilor mai mari decît cea optim ă se mai deschide ventilul de bioxid de
carbon şi invers. D a t fiind fineţea proceselor care au loc la sa tura ţia a Jl-a
şi varia ţia compoziţiei zemii, acest control este in e x a c t;
— In fabricile moderne, prin măsurarea pH -ului zemii sa tu ra te şi înre
gistrarea acestuia. în la bora to r se stabileşte care este p H -u l optim pen tru
ca zeam a să conţină cea mai mică c a n tita te de săruri de calciu şi, în funcţie
de această valoare consemn în instalaţia a u to m a t ă de m ăsurare şi reglare
a pH -ului, se acţionează asupra ventil ului de bioxid de carbon, adm iţîndu-se
un deb it mai m are sau mai mic de gaz.
* *&Z*caSS ciim:Cerni em /mas:
fj- pa ' 4, A P A R A T E P E N T R U R E A L IZ A R E A
{r f J S A T U R A Ţ IE I A Il-a
Procesul saturaţiei a II-a, dato rită al caii-

ni taţii mai scăzute a zemii, durează numai
circa 4 —5 minute, iar aparatele au dimensiuni
mai mici. Calculul capacităţii lor se face ex a ct
ca la sa tu ra ţia î. Din p u n c t de vedere construc
tiv, ap a ratele folosite la s a tu ra ţia a II-a, sîn t
asem ă n ăto a re cu cele de la s a tu ra ţia T. în
figura 52 este p r e z e n ta t un astfel de s a tu r a to r cu
funcţionare continuă. P rin conducta 1 in tră
zeam a sa tu ra ţie i I filtrată, iar prin 2, bioxid de
carbon. Prin vasul de control i, zeama s a tu ra tă
este împinsă spre sta ţia de filtrare cu ajutorul
pompei 4.
Fi/fra F. P R E F I E R B E R E A Z E M II S U B Ţ IR I
în scopul eliminării din zeama subţire a

bi ca rbona ţii or solubili, formaţi în cazul unei su-
F ig . 52, A p a r a t p e n t r u s a
tu r a ţ ia a I l - a c u fu n c ţ io p rasa tu rări a zemii, sau a nerespectării te m p e
n a r e c o n t in u ă : raturii de lucru (tem peratu ri prea joase), în
1 — ştut intrare zeam ă ; 2 — tim pul saturaţiei a II-a, se practică prcficrbcrca
conductă pentru gaz de satu
raţie ; 3 ~i preaplin zeamă Ma zemii subţiri la tem p eraturi de 105—107°C. în
turată ; 4 — pompă. aceste condiţii, bi ca rbona ţii se descompun con
form reacţiilor :
Ca(HCOa)a ~> C a C 08 + C 0 8 + H , 0
2 K H C 0 3 -■* K 8C 0 8 + COs + H aO
Instalaţia de prefierbere se compune dintr-un pieincălzitor, în care
zeama este încălzită la te m peratu ra de 105 — 107°C, şi dintr-un recipient
care lucrează la presiune atmosferică şi în care zeama fierbe puternic, p u
ri înd în lib e rtate bioxidul de carbon rezultat prin descompunerea bicar-
bonaţilor.
P en tru îndepărtarea ca rbona ţii or insolubili care au lu a t naştere, zeama
se trece peste nişte filtre mecanice.
; G, S U L F I T A R E y
Stil.fitarea se realizează prin tr a ta r e a zemii subţiri cu bioxid de sulf.

S^liiuL sulfUârii este:
Rocliicerea alcaliiiităţii p înă la 0,01% ...CaO şi a viscozităţii zemii şi a
siropurilor ob ţinute în urm ătoarele ..faze. felin ol pgi ce.
zem ii prin acţiunea reducătoare a acidului sulfuros
for mat.
“Reacţiile chimice care au loc în tim pu l sulfitării sîn t
' — com binarea bioxidului de sulf cu apa şi obţinerea acidului s u lf u r o s :
S 0 2 + H aO - I i 3S 0 3
76
f ~~ com binarea acidului sulfuros cu ca rbona iul de potasiu şi obţinerea
sul fi tu lui neutru de potasiu, ceea ce reprezintă o reducere a alcalini lăţii
pînă la 0,01 % CaO :
K 2C 03 + H 2S 0 3 - K 2S 0 3 + COa + HoO.
\ — oxida re a acidului sulfuros în soluţie apoasă, ceea ce duce la obţi-
\ nerea acidului sulfuric şi hidrogenului în stare născîndă, care are acţiune
redu căto are asupra sub stanţelor colorate din zeamă, transform îndu -le în
ţleucoderivaţii lor incolori. Astfel se ob ţine o decol ora re a, zemii :
\ H aS 0 3 + H aO - H tS 0 4 + 2 H
Sulfitarea zemii se face în a p a ra te cu funcţionare continuă, asem ă
nătoare cu cele de la saturai ia a TC: a. Conductele şi distribui torul de bioxid
d e lm lf sînl construit/» din pliijnb, care rezistă la acţiunea corosivă a acidu
lui sulfuros şi sul furie,
H. SCH E M E D E P U R I F I C A R E _
In vederea obţinerii celui mai bun efect de purificare a zemii de difuzie,

şi realizării unei zemi s a tu ra te I, din care să se separe p recipitatul de carbo
n a t de calciu în cele mai bune condiţii, se aplică diferite scheme d ej) uri fi care /
care se p o t îm părţi în trei categorii : f t j
) — scheme cu coagularea coloizilor înaintea sa tura ţie i I ; ( & tl-3( y 'Sk#'fctJU/we*./ ,
[z as
j. L SC H E M E CU C O A G U LAR EA . C O L O IZ ILO R ÎN A IN T E A S A T U R A Ţ IE I l
Una din schemele care fac parte din categoria acelora cu coagularea
coloizilor înaintea saturaţiei I este schema de purificare Briegell-MiHler
(fig. 53), în care zeam a de difuzie este supusă unei pre defecări progresive,
in predefecatorul Briegell-MuLler 1, zeam a este tr a t a tă cu 0 ,2 0 —0,25 g CaO
la 100 ml relu în du-se în com p artim entu l 1 al predefecator ului precipitatul
de c a rb o n a t de calciu de la s a tu ra ţia 1.
F ig . 53. S c h e m a d e p u r if ic a r e B r ie g e lL M u U e r :
1 p r e d efec a to r ; 2 — d efeca to r ; S p r eln c ă M to r ; 4 — sa tu r a ţia l ; 5 — d eca n to r ; fi — filtru
cu v id ; 7 — p reîn c ă lzito r ; S — sa tu r a ţia a .ll-a ; 9 — filtru .
77;
în defecatorul 2, zeama predefecată este t r a t a t ă cu circa 1,0 g CaO la
100 ml, fiind apoi tre c u tă prin preîncălzitorul o, care-i ridică te m peratura
la 8 5 —90°C. Zeama preîncălzită este trecută în satu ra torul I 4, în care
este t r a t a t ă cu bioxid de carbon p în ă la p i l -ul 10,8—10,9. în vederea elimi
nării precipitatului de ca rb o n a t de calciu, zeama saturaţiei I este tre c u tă
în decan torul 5, în care zeama limpede s e p arată este în d re p ta tă prin pre
încălzitorul 7, în sa tu ra torul II S\ iar nămolul conc en tra t este filtrat şi
sp ălat în filtrul rotativ cu vid (L Zeama se p arată prin filtrare este de ase
menea tr e c u tă prin preîncălzitorul 7, în sa tu ra torul II S. S atu raţia a I l a
se face p în ă la o al caii ni ta te de 0,0 1 5 —0,020 g CaO la 100 ml, după care zeama
s a tu ra tă este filtrată în filtrul 9.
2. SC H E M E F Ă R Ă C O A G U L A R E A C O L O IZ ILO R ÎN A IN T E A S A T U R A Ţ IE I I
Din categoria schemelor fără coagularea coloizilor înainte de s a tu r a

ţia 1 fac p a r t e : procedeul Schneider, în care zeama este t r a t a tă cu oxid de
calciu şi bioxid de carbon în p a t r u trepte, în prim a tr e a p tă adăugîndu-se
nămol de la s a tu ra ţia a II-a şi procedeul Door.
în figura 54 este a r ă t a t procedeul Door, care constă, din pre încălzi rea
zemii de difuzie la 90°C în preîncălzitorul 1. Zeama este introdusă apoi în
circuitul de recirculare al zemii în curs de tr a ta r e cu bioxidul de carbon,
cu care se amestecă în vasul 2, trecînd în sa tu ra to ru l 3, unde are loc o
defecosa tu r a ţie fiind tr a t a tă cu v ar şi bioxid de carbon, p în ă Ia p II l(),8 —10,9.
Zeama reeirculata este de 6 0 0 —700% faţă de zeama de difuzie. Din s a tu
rator, zeam a tu lbure trece în decantorul 4t iar concentratul de nămol se fil
tr ează prin filtrele rotative cu vid 5.
3 . SC H E M E M IX T E
Din schemele mixte fac parte : schema Schneider-B.M.A., d u p ă care

lucrează fabrica de zahăr Tg. Mureş şi schema Wiklund-Door, după care
lucrează fabricile de zahăr L u d u ş şi Bucecea.
CoO
J k
»zea/nâ limpede
CO*
TI
nămol
no mo!
F ig . 54. S c h e m a d e p u r if ic a r e D o o r :
1 — p reîn câlzttor ; 3 —■ vas d e a m estec ; 3 — satu ra to r I ; 4 —* d eca n to r ; 5 filtru cu v id :
6 — p r eîn e â M to r ; 7 — satu raţia a I T a ; S ~~ filtru .
78
F ig . 55., S c h e m a .S c h n e id e r —• B .M .A . :
l — v a s d e a m estec ; 2 — re a cto r jfl • a — reactor t b ; 4 - - d efeca to r ; 5 — rea cto r l (, ; 6 — d e c a n -
tor ; 7 — filtre con trol ; « — filtru cu vid ; o — maturatorul II ; 10 — filtru .
Schema Schneider-B .M .A , (fig. 55) este o îin bună lăţi re. a schemei simple
lă ră coagularea coloizilor înaintea saturaţiei I, prin introducerea stabilizării
coloizilor în zeama de difuzie. Aceasta se realizează în tr-u n vas 1 în care se
am estecă zeama de difuzie cu 0 10 volume nămol co n c en tra t de la decan-
toarele zemii saturaţiei I. Zeama astfel t r a t a t ă este tr e c u tă în reactorul î,
a (2), în care se readuce 150—-200% zeamă s a tu r a tă din reactorul I, b.
La intrarea zemii în reactorul I, b (3), se introduce nămol co n c en tra t de la
sa tu ra ţia a II-a. în tre reactorul I, b şi I, c s-a introdu s vasul 4 în care
se tace o defecare. D u p ă ce zeam a a p ără sit reactorulI, c (5), este trec u tă în
decantorul 6 de unde zeama lim pede este dirijată spre filtrele de control 7,
iar nămolul concentrat, spre filtrele rotative eu vid <S\ Z eama limpede a sa
turaţiei I, înainte de a fi in t rodusă In satura torni II (.9), se defeca eu
0 , 0 2 —0,08% CaO.
în schema W iklund-D oor (fig. 56) după prcîncălzirea zemii de difuzie
în preîncălzitorul 1, la 6 0 —70°C, se realizează predefecarea progresivă în
c o n t r a c u r e n t e , adăugîndu-se 0,5 g C a O ‘‘o ml şi 100% zeam ă s u p ra sa tu ra tă ,
ceea ce duce la coagularea şi stabilizarea coloizilor.
în vasul 3 se adaugă circa 1,2 —1,6 g CaO la 100 ml, realizîndu-sc o de
fecare masivă. Zeama astfel t r a t a t ă este încălzită prin preîncălzitorul 4 la
85°C şi tre c u tă în sa tu ra torul 5, unde este t r a t a t ă eu bioxid de carbon p în ă
la pH 10,8 —10,9, adică 0,08 g CaO la 100 ml.
CaO
JL J L X A .
co?
C0/** ““ţ
coH l
L © 5r
F ig . 56. S c h e m a W ik lu n d - D o o r :
1 — p reîn c ă lzito r ; 2 — p red efeca to r ; 3 — d efeca to r ; 4 — p r e în c ă lz ito r ; 5, fi —• m aturatoare I ;
7 — d eca n to r ; S — filtru eu vid ; fi — p reîn c ă lzito r ; 10 s a tu r a ţia II ; 11 — filtru .
79
O p a r te din zeama sa tura ţie i I este tr e c u tă în sa tura torul 6, unde suferă
o s u p ra sa tu ra re p în ă la 0,020 g CaO la 100 ml corespunzătoare unui p i l = 9,
p en tru a fi reeirculată în predefecator. R estu l zemii sa tura ţie i I este trec u tă
in decantorul 7, n r m în d procedeul devenit clasic, de separare a zemii lim
pezi şi a nămolului concentrat.
Zeama limpede, c ît şi cea rezultată din filtrarea nămolului în filtrele
rotative sub vid 8, este încălzită în preîncălzitorul 9t la te m p e ra tu ra de
95°C. în s a tu ra to ru l 10 zeama este tr a t a t ă cu bioxid de carbon p înă la o
alealinitate de 0 ,0 1 5 - 0,020 g CaO% ml. Zeama sa tu ra ţie i a I L a este apoi
filtrată în filtrele I L Indiferent de schema de lucru aplicată, la prelucrarea
unei sfecle ce prezintă un în cep u t de alterare se observă o în rău tăţire a
coeficientului de sedimentare, ceea ce face ca în decantoare, separarea
între p re c ip ita t şi zeam ă sa decurgă nesatisfăcător. N um ărul mare de scheme
de purificare ex perim entate şi u n e l e aplicate industrial ca ută să rezolve
obţinerea de zemuri cu coeficienţi c ît mai b uni de sedim entare şi de filtrare.
h . CONDUCEREA A U TOMATĂ A PROCESULUI DE P U R IFIC A R E
Se consideră o schemă de purificare sim plă BriegelbMuiier şi posibili

tăţile de reglare au to m a tă .
La s a tu r a ţia I, criteriul f u n d am e n tal de reglare este m ăsurarea pH -u lu i
zemii, alcalinitatea constituind doar un mijloc indirect de măsurare a p il-u lu i.
D a t o r i t ă , fap tu lu i că între limitele alcalini lăţii zemii de 0 ,0 5 —0,1% CaO,
pH -ul v ariază brusc de la 8 la 11, reglarea sa tu ra ţie i I se face pe bază de
conductibilitate şi p en tru verificare un control in sta n ta n e u de p i l .
Reglarea a u t o m a t ă a saturaţiei a Il-a se poate face cu destulă precizie,
numai în funcţie de p i l .
Schema dc principiu a reglării staţiei de purificare (fig. 57) constă din
două circuite.
Circuitul zemii cuprinde :
Dj — d ehitm etru l regulator al intrării zemii în p re d e fe c a to r;
I ) 2 — regulator de debit global al varului necesar la predefecare şi
defecare. P rin intermediul releului de proporţionali late 18P 2,
care primeşte un impuls de la ./), şi în funcţie de valoarea
consemn, se acţionează I ) %;
atmosfera
F ig . 57. C o n d u c e r e a a u to m a tă a p r o c e s u lu i d e p u r if ic a r e s c h e m a B r ie g e lL M u lle r .
80
R — distribuitor t u r n a n t care perm ite realizarea unei repartizări
proporţionale a laptelui de v a r spre predefecator, defecator şi,
dacă e cazul, în rezervorul dinaintea sa tura ţie i a II-a ;
N — trei regulatoare de nivel N v iV-2, iV3 p erm it reglarea refulării 1
pompelor p en tru menţinerea nivelului la înălţim ile minimale
dorite, funcţie de timpul de sta ţio n a re optim al la defecare şi
rezervorul de zeam ă tulbure a sa tu ra ţie i a Il-a ;
E lV — înregistratorul de nivel EN% perm ite supravegherea condiţiilor
de filtrare în filtrele eu reglare a u to m ată, după sa tu ra ţia a II~a. |
E N 4 controlează nivelul zemii din rezervorul dinaintea eva
porării ;
C — regulator de cond uctivitate p e n tru sa tu ra ţia I.
Variaţiile rezistenţei electrice ale zemii s în t transm ise prin interm ediul j
unui trad u c tor de conductibilitate, regulatorului înregistrator de conductibi
litate 3. Acesta, linînd seama de valoarea consemn, (fixată dinainte) a con- }
duclibilil aţii, acţionează asupra ventil ului de reglaj V, de pe conducta de
intrare în s a tu r a to r a bioxidului de carbon.
De obicei există o ramificaţie prin conducta principală de evacuare a
zemii saturate, care conduce zeama la electrozii unui m ăsurător-înregis
tr a t o r de p il, prin care se controlează reglajul făc u t pe bază de conducti
bilitate.
p i l ~ este regulator de p H , p en tru controlul sa tura ţie i a ÎI-a, de la
care pornesc im pulsuri către ventilul de reglaj s it u a t pe conducta de bioxid
de carbon pe care-1 deschide sau închide, în funcţie de pH -ul zemii fix at
prin consemn.
Circuitul gazului pentru saturaţie cuprinde (P) — regulatorul de pre
siune care m enţine presiunea de refulare P co n stan tă prin eşaparea în a tm o
sferă în cazul presiunii mai mari decît cea stabilită.
Lim itele p e n tru reglarea saturării, a unei supradefecări sau a unei v a
riaţii in stan ta n ee de debit s în t de ordinul a 10%. Aceasta este variaţia
m axim ă care perm ite menţinerea în bune condiţii a punctelor de satu ra ţie
şi bun a conducere a cuptorului de var. / / ^ ^ / ;
fa le . j f f â 'u T
JttUw< de JA .,ote
J . P U R I F I CAREA CU S C H I M B Ă T O R I ,D E IO N I
1. G E N E R A L IT Ă Ţ I
P e n tru o în d e p ărtare mai în a in ta tă a nezaliărului din zeama subţire

re z u lta tă de la sta ţia de purificare, în ultimii 20 de ani s-a introdus metoda
corectării p u r ită ţii zemii cu a jutorul schim bătorilor de ioni.
A lcalinitatea zemii subţiri variază in mod obişnuit între 50 şi 350 mg
Ca O/l (la fabricile din sudul ţării noastre, Podari şi Giurgiu, acest c o nţinu t
po ate ajunge şi la 5 0 0 —600 mg CaO/1). Cu a jutorul schim bătorilor de ioni
se reduce co n ţinu tul sărurilor de calciu p înă la 1 0 —20 mg CaO/i, substituin-
du-se calciul cu echivalentul In sodiu.
Schim bătorii de ioni s în t s u b sta n ţe cu s tr u c tu ră macromoleculară,
insolubili în a p ă şi în m a joritatea solvenţilor organici, posedînd grupări ac
tive cu care se realizează schimbul d e calioni sa u a ni o ni.
6 U tila ju l şi te h n o lo g ia în in d u stria a lim en ta ră e x tr a c tiv ă — cd. .14 81

Răşinile schim bătoare de ea ti o ni sîn t caracterizate prin prezenţa gru
părilor acide, cum sîn t cele earhoxilice (-COOH) sau acid sulfoniee (-SOaH)
prinse de macro moleculele de tipul fenol-formaldehide sau polistireniee.
2. PR O C E SU L DECALC IF IER 1 i
Decalcifierea zemii s u b ţiri se realizează trecînd zeama peste un p a t de

răşină aşezată pe un su p o rt de cu ari, în vase cilindrice mTmftc reaeloa re
ig: 58)........................ ■-- — - -
R ăşina utilizată eu rezultate hune p e n tru decalcifiere este o sare de
sodiu a răşin ilor de Tipul poTisTlfre n- s u î i o na t . Prin tratarea zemii cu răşină
cationică, Ca++ din sărurile solubile este înlocuit cu N a 1', schimbul avînd
Ioc 3 ir p T l u n h T to ă re ă 'l^ a c ţliT
C a 1(X C 0 0 ) ^ + 2 N a +R 2 XNa+CQO “ + Ca ' (R)ă'

sarea solubilă sarea de sodiu sarea solubilă sarea de calciu
de calciu a schimbă! o- de sodiu a schim bătorii
fxZlivaXs se
O instalaţie de decalcifiere poate fi fo rm a tă din trei reactoare sau cinci ţtfk r
atunci cînd lucrează în două trepte. ? '!
JîjL A % ffilo d u l de fu ncţionare al in sta laţiei d e J . e c a M t e ..n k lit.c o m pini,
Pt±*fl&e‘s te u r m ă t o r u l :
a. F aza de decalcifiere. Zeama s u b ţire în c ă lz ită .la 85°C in tră în reactor
prin van a 1, în tim p ce v a n a 6 este închisă. Ba traversează de s us în jos
gr p atu l de răşină, părăsind re a ctorul prin vana 2. Prin robinetul P se iau
ta ^ P k ă scA m I -
p
Zeama
Z^J2ăZ±-(Ţ\_ € tratară
^7 7 7 % Evacuarea$<vamurei
s ăAQ.'Uwxo. I ♦
mw*1
c .,
■~J
cr" I l~~2> SjSâcWsmîmW~\ ^ regenerare
f 1
/ &ens/fete/,2
-4- f / o - /
©•
\ ft tfh^^âcuaneaâpeiţfe| C ® h~\ Evacuareasammum'
\toregenewe
ât(XlMM/ ?ZZ77>
o ijt££>Jej,âk■
F ig . 58. R e a c to r c u s c h im b ă t o r i d e io n i :
1 — co n d u ctă a lim en ta re cu zeam ă n etrata tă ; 2 — co n d u c tă ev a cu a re zeam ă tratată ;
3 — co n d u c tă apă sp ă la re ; 4 — con d u ctă ev a c u a r e apă ; 5 — co n d u ctă apă sp ă la re ;
6— co n d u c tă apă im pură ; 7, 8, 9, 10, U , 12 — co n d u c te a lim en ta re şi ev a c u a r e saram u ră ;
13, 14 — co n d u c te apă ; 15 — co n d u ctă ev a c u a r e saram u ră răm asă.
probe de zeamă t r a t a t ă , urm arindu-se procesul de decalcifiere, astfel încît
sărurile de calciu în zeam a care iese din reactor să nu fie mai mari de circa
10% faţă de con ţinui ui iniţial în săruri de calciu.
b. F aza de deduteire. Cînd se co n sta tă că p u terea de schimb a răşinii
a scăzu 1, se dpreş ie iiilTăreă z<Ymii şi .se introduce a p ă caldă (85°C) deduri-
zală, de sus în jos. Apa traversează răşin ajă prin vana 4, în tim p ce 8 este
închisă, apa se cvacTieaz a . P entru a a v e a'p ie rd e ri cît mai mici de zah ăr la
spălare, primele porţiuni de a p ă care prezintă un Bx mai mare de 5° sînt.
colectate în tr-u n rezervor, se p a ra t de apele cu o concentraţie sub 5°Bx.
e. F aza de afînare. P e n tru eliminarea im p u rităţilo r provenite din zeam a
subţire, depuse pe suprafa ţa''răşinii, se' ini roduce" apă c u ra tă de jos în sus
'p m T v a h a " K vâlia“1Ttim ct fnchîsă.’ R ă şin ă este de fa şa tă, iar suspensiile s în t
a n tre na te şi î n d e p ă r ta te cu apa p rin v i h sr~6T reatuîifdu-ise' o curăţire a stT-
prafeţei răşinii.
~ d. Faza de regenerare se realizează cu o soluţie de elorură de sodiu, eu o
concentraţie de 24°B6..Penlru economisirea saramurii, tr a ta r e a se face astfel 1
— în prima fază reactorul se tra te a z ă cu sa ra m u ra folosită prin vanele
7; 12, 8 ;
— în faza a II-a se introduce în reactor sa ra m u ră p roaspătă, prin
m a n e vra rea va nelor 9 — 1 0 , - 1 1 — 1 2 — 8.
R ecuperarea saramurii se face prin deschiderea vanelor 9 — 10 — 11 —
12 — 8 şi introducerea apei prin v an a 3, de sus în jos. D u p ă recuperarea
saramurii, reactorul răm îne plin cu apă. în această fază, ionii de Ca++ re
ţinuţi de răşină s în t trecuţi în saram ură, iar ionii de sodiu le iau locul.
e. F aza ele spălare pentru îndepărtarea regeneratorului. Se co n tin uă
introduc^reTPapeî“jpTin pînă cînd mi “mai p rezintă urine" de regene-~
rant. Reactorul astfel spălat este pregătit; pentru a începe un nou ciclu
de decalcifiere; Unoiori, înăln te de a se in troduce în circuit, se face o detă-°
ş a re a r ă ş in ii, in ţ rochi cînd a e v c o mp ri ma t. de j os î n s u s.
Aceste instalaţii s în t asem ănăto are cu cele folosite la tra ta re a apelor
de alim entare a cazanelor, cu diferenţa că la tr a ta r e a zemii subţiri trebuie
condusă cu m are aten ţie faza de dedulcire, p e n tru a nu avea pierderi în
zahăr.
A vantajele perfectării purificării prin tratarea zemii cu răşini schimbătoare
de ca ti oui s în t :
— Realizarea de economii de combustibili d a to rită reducerii depu
nerilor pe ţevile schim bătoare de căldură ale evaporatoarelo r şi deci m en
ţinerea unui bun coeficient de tran sm ite re a căldurii.,
— E lim in area necesităţii de oprire a fabricii în tim pul campaniei p e n tru
c urăţirea staţiei de evaporare.
— Realizarea de economii la curăţirea evaporatoarelor, care nu se
mai c u ră ţă în ti mp iţi campaniei, iar d u p ă cam panie depunerile fiind reduse,
se c u r ă ţă foarte uşor.
— îm b u n ă tă ţir e a calităţii zemii concentrate, d a to rită staţion ării mi
nime în s ta ţia de evaporare.
Instalaţiile de decalcifiere, d a to rită a v a n ta ju lu i de a reuşi să îndepărteze
întru) c a n tita te im p o r ta n tă calciul, care prin metodele fizico-chimice în
purificarea caleocarbonică nu mai p u te a fi eliminat, se găsesc r ăsp în d ite
aproape în to a te fabricile de zahăr. în ţa ra no astră s în t echipate cu in sta
laţii de decalcifiere întreprinderile nou construite şi cele modernizate, exem
plu : Oradea, Corabia, Tg. Mureş, Podari, Giurgiu.
83
K. CALCULE TEHNOLOGICE
1. CALCULUL C A P A C IT Ă Ţ II DECANTOARELOR ŞI SA T U R A T O A R E L O R . ÎN
F U N C Ţ IE D E SFEC LA P R E L U C R A T Ă ŞI D E D U R A T Ă
F orm ula de calcul utilizată este u rm ătoarea :
V„,« - ~ ' z (21)

1440 *100 *p
în care :
C este c a n tita te a de sfeclă prelucrată, în k g /24 h ;
G ■— c a n tita te a de zeamă, în kg la 100 kg sfeclă ;
Z — d u ra ta operaţiei (ciclul), în min ;
p — masa specifică a zemii în k g /m 3.
L to tal " V u t i l 'A (2 2 )
în care :
K este coeficient de rezervă pentru spumă, în %.
2. C A L C U L U L C A P A C IT Ă Ţ II D E FE G ATO AR EL OR ŞI S A T U R A T O A R E L O R
IN F U N C Ţ IE D E SU T 1R A J ŞI V A R U L A D Ă U G A T
Calculul CaO necesar/min
Cj - — L- (23)
1440 '
t'i • u
(24)
100
în care :
x este c a n tita te a de CaO, în kg/mirt ;
C — ca n tita te a de sfeclă prelucrată, în t/24 h ;
C, — c a n tita te a de sfeclă p relu c ra tă în t/m in ;
y —• % de CaO r a p o r ta t la 100 kg sfeclă.
Calcului laptelui de var în ni3/m in se face în funcţie de concentraţia
în grade Be a laptelui de var.
3. C A LC U L U L E F E C T U L U I D E P U R IF IC A R E
F orm ula de calcul e s te :
I Q.(ioo - J
în care :
Qy este coeficien tul de p u r ita te al zemii de difuzie ;
Q> —- coeficientul de p u r ita te al zemii purificate.
1
VERIFICAŢI-VĂ CUN OŞTINŢELE
1. D e ce e ste necesar să se p u rifice zeam a de d ifu z ie ?

2. Ce transform ări se p etrec în zeam a de d ifu zie sub a c ţiu n ea varului ?
3. E x p lic a ţi de ce se obţin, r ezu lta te mai bu n e prin reluarea la predefecare a zem ii supra
satu rate.
4. Să se ca lcu leze volum ul util al predefecatoru lui B riegel-M uller pentru o fabrică ce pelu -
crcază 2 500 t sfecIă/24 h considerînd : adaosul de Ga O de 0,2 % sfeclă, d e n sita tea laptelui
de var 20° R e, sutirajul în v o lu m 120% , ze a m a satu rată relu ată 100% , durata predcfecărli
15 min. L a p te le de var cu 20° B e con ţin e 0,2 0 6 kg GaO/dm*.
R = 63 ni3.
5. Să se c a lc u le ze volum ul to ta l al aparatelor de saturaţia 1 l a o fabrică ce p relucrează 2 500 t sfe

c lă /2 4 li eu n o scîn d : c a n tita te a de zeam ă d e fe c a tă 2 202 1/m iii, durata saturării 10 m in,
coeficien tu l de rezervă de volu m pentru sp u m ă 300% .
R = 66 m®.
6. Să se ca lcu leze volum ul d etectorului la o fabrică ce p relucrează 3 000 t s fe clă /2 4 h, cu un

sutiraj în v o lu m de 1.25%, o durată a defectării de 8 m in, masa sp ecifică a zem ii 1,06 k g /m 3
şl un co efic ien t dc rezervă de 25 %.
R * 24,56 m®.
7. Să se c a lcu leze vo lu m u l rezervorului de la p te de var necesar p e m in ut la o fab rică ce pre

lu crează 3 0 0 0 t s fe clă /2 4 h considerînd că la predefecare sîn t n ecesari 0,0025 m® la p te de
v ar la 100 kg sfe clă /m in , şi la defecare 0,011 m 3 la p te de v a r/m in . C o eficien t de rezervă 10 %.
R «= 0 ,2 4 0 m3/m in .
8. Care v a trebui să fie volu m u l saturatoarelor la o fab rică ce p relucrează 3 000 I sfe clă /2 4 h,
Ia o c a n tita te de zeam ă sa tu ra tă de 123 k g % sfeclă cu masa sp ecifică ele 1,08 k g /m 3, şi o
durată a saturării dc 8 min. C oeficientul de rezervă 30(1%.
R = 57 m*.
0. Ce c a n tita te de sfeclă în t/2 4 h se p o a te prelucra la o fp.brică a v în d volum ul total al d efec-

catoarelor de 18 in 3, considerînd că zeam a d e fe c a tă e ste în. c a n tita te de 128 k g % sfeclă,
du rata predefecării fiin d 8 min şi m asa sp ecifică a zem ii 1,06..k g /m 3.
R = 2 597 t s fe c lă /2 4 h.
10. Să se d e te r m in e volu m u l total necesar sa tu ra ţiei a ll- a la o p relucrare de 2 000 t s fe c lă /2 4 li,

o du rată a satu rării de 5 m in, ca n tita te a de zeam ă ele satu raţia I de 1.20 k g % sfe clă , m asa
sp ecifică a z em ii 1,04 k g /m 3 şi co eficien tu l de rezerv ă 230% .
R «= 18,4m *.
11. Să se d e te r m in e efectu l de pu rificare al zem ii de saturaţia I con sid erîn d c o efic ien tu l de
p u rita te al zem ii de d ifu zie de 88% iar al zem ii sa tu r a te de 91,5% .
R « 31 ,9 % .
12. Care e ste efectu l de p u rificare al zem ii de sa tu ra ţia a Il-a con sid erîn d c oeficien tu l de pu ri
ta te al zem ii de d ifu zie de 8 6,8% şi al zem ii de sa tu ra ţia a ll- a de 90,8% .
R « 33,4 %.
85
T
SEPA R A REA SU SPE N SIE I D E P R E C IP IT A T D IN : ZEM UKI
în d e p ărtare a p recip ita telor; fo rm a te • în • tim p u l purificării zemuriior se

face după sa tu ra ţia I, d u p ă s a tu raţia a II-a, du pă sulfitare, şi după pre fierbere.
A. S E P A R A R E A P R E C I P I T A T U L U I I )I N ZEAMA S A T U R A Ţ IE I I
Cea mai mare c a n tita te de precipi t a t se separă după saturaţia T.

P e n tr u separarea acestei suspensii de precipitat se folosesc diferite scheme
care se deosebesc după tipul de utilaje folosite.
în schemele mai vechi, separarea se realizează cu filtre cu funcţionare
discontinuă — filtre cu plăci şi rame. sau filtre sub presiune cu discuri-închise
(Swectland) d u p ă care se face o filtrare de control în filtre mecanice.
Schemele mai noi realizează o prim ă separare prin decantare, d upă care
se obţine zearnă clară şi nămol concentrat. Nămolul co n cen trat se filtrează
prin filtru sub vid, iar zeama o b ţinută se trimite, îm preună cu zeam a dc la
decantor, la filtrele de control (filtre mecanice sau filtre cu luminări).
în procedeele cele mai noi, decantoarele au fost înlocuite cu filtre concen
tratoare.
a. Filtrele-presc cu plăci şj ram e s în t asem ănătoare cu cele folosite în
industria uleiului.
Zeama tulbure care ajunge la ram ă trece prin pînza filtrantă (fig. 59
şi 60) trav e rseaz ă sita metalică (suport al pînzei filtrante şi se scurge liber
în jos, colectîndu-se între striurile orizontale de la p a rte a inferioară a plăcii,
d —J v * '*' ' ‘ * ră
Z e h m o f/'mpede
F ig . 59. R a m e le ş i p lă c ile f ilt r u lu i F ig , 60. F iltr a r e a z e m ii.

p resă ;
1 — braţe ; 2 — ş in e ghidaj ; 3 — o r ifi
c iu zeam ă tu lb u re ; 4 — o rificiu ie şir e
zea m ă filtra tă ; 5 — ram ă ; 6 — orificiu
d e leg ă tu ră cu ram a.
86
A2j' l CPU *A*C AT* n /ţ» fi- '-ygfvşr**#* ***.
fMtcuk âl4ti/>'Xi{( ff$®\ B-ec^m€îm,kefX co&/ yfJm^€a
'jmiyftma / de duxw&u. <ayy>. -tevtwm t/toPt-w# /m^ddc dkbAuz •
(/ a pînzei, p în a cînd umple spaţiul liber al ramei. In această fază, presiunea
dciN
de lucru a filtrului creşte la 4 —5 - -"— , iar el este scos clin circuit, prin închi-
cm»
derea admisiei zemii sa tu ra te nefiltrate. P e n tr u a nu se pierde zahărul cu
care nămolul este îm b ib at (6 —8%), acesta se spală cu a p ă caldă.
în aceiaşi mod cu zeama, apa condensată fierbinte (7 5 —80°C) este in
trodusă la presiunea corespunzătoare de 4 —5 , realizînd spălarea turtei
cm*
de nămol p înă la un c o n ţin u t de za h ăr de 0,5 —0,8% . Primele p orţiuni (1/3)
din apele de spălare s în t dirijate la sta ţia de preparare a laptelui de var. Can
titatea de apă necesară spălării este de circa 180—200% din greutatea n ă
molului spălat.
b. Filtrele sub presiune cu discuri închise (Sweetland), se com pun din
plăci în formă de discuri, confecţionate din site îm bră cate în saci ce consti
tuie elementul filtrant. Discurile s în t aşezate vertical unul lîngă altul, a v în d
între ele un spaţiu de 5 cm, într-o carcasă metalică f o rm a tă din două p ărţi
semicilindrice ; p arte a superioară fixă susţine întreg sistemul de filtrare,
iar parte a inferioară se poate roti în jurul unui ax longitudinal, prins de una
din marginile carcasei, şi serveşte la folosirea filtrului p e n tru curăţire. Discu
rile s în t fixate în interiorul carcasei prin tuburi, care conduc zeama filtrată
la conducta de colectare pentru evacuarea zemii filtrate. P a rte a exterioară
a tub u rilo r este din sticlă, p en tru a se observa funcţionarea fiecărui disc.
Zeama tulbure dc sa tu ra ţia 1 esle p o m p a tă în interiorul carcasei, t r a
versează pînzcle filtrante şi prin tu bul de fixare al discului este condusă
în conducta colectoare de zeamă filtrată. Cînd grosimea nămolului colectat
pe pîn z ă ajunge la dimensiunea lim ită (unirea stratu rilo r de nămol de pe
două discuri), se închide intrarea zemii şi se procedează la spălarea lui. D u p ă
spălare, cu aju to ru l aerului com primat, se evacuează apa răm asă în carcasă.
Cu a ju toru l unui piston hidraulic se deschide p artea inferioară a car
casei, se in troduce a b u r sub presiune în interiorul discului, care umflă pînza
de filtru, dezlipind nămolul. Nămolul cade printr-o pîlnie,. într-un melc tr a n s
portor, în care se diluează cu apă şi se evacuează.
A v an ta ju l acestui filtru constă în deservirea mai simplă, eîimbiîndu-se
munca grea necesară exploatării filtrului-presă cu plăci şi rame.
Deranjamente care apar în funcţionarea filtrelor-presă :
— filtrare greoaie, îmbîcsire rapidă a pînzei or de filtru, ceea ce duce
la creşterea presiunii în filtru la 5 —6 at, îneît nu se mai poate face e ta n
şa rea, zeama tulbure curgînd p rintre placi. Aceasta se da toceşte unei zemi
incorect purificate, care are un precipita t gelati n os, gre u fii trabii ;
— încrustarea orificiilor de intra re a zemii în rame ;
— lipsa de presiune a zemii, d a to rită defectării pompei ;
— viscozitate mare a zemii, d ato rită nerespectării tem peraturii de
lucru ;
— ruperea pînzelor filtrante, ceea ce duce la evacuarea zemii tulburi.
In acest caz se izolează placa sau discul cu pînza ru ptă, prin obturarea ieşirii
zemii filtrate. La oprirea filtrului se înlocuieşte pînza respectivă.
c. F iltrele mecanice p o t fi închise sau deschise.
Filtrele mecanice deschise lucrează la presiunea atmosferică, utilizate
la filtrarea de control după o filtrare la presiune ridicată (filtre presă,
Sweetland). în cazul separării continue a precipitatului de ca rbon at de
calciu, zeam a limpede, se p arată în decantoâre, suferă o filtrare de control
în filtre mecanice închise.
87
F ig , 61. F iltr u .m ec a n ic d e s c h is :
1 — a lb ia filtru lu i ţ 2 — jg h e a b c o le c to r ; 3 — o rificiu d e ev a c u a r e a zem ii
filtr a te ; 4 — m elc ; 5 — an gren aj c o n ic ; 6 — ştu ţ d e ev a c u a r e a n ă m o lu lu i ;
7 — ş tu ţ d e a lim en ta ro zeam ă,
în figura 61 este p r e z e n ta t un filtru mecanic deschis, cornpus din albia

filtrului î, care are în peretele dinspre jgheabul colector 2, orificiile oţ în
care se introduc capetele ţevilor ramelor su sţinătoa re ale sacilor de filtru,
în parte a inferioară este pla sat melcul â, a c ţio n a t de o ro ată cu tij ă prin
angrenajul 5. P rin ş tu ţu l 6 se evacuează nămolul colectat, ia r prin 7 se in tr o
duce zeam a în filtru.
în interiorul filtrului se am plasează ramele pe care se „ îm b ra c ă ” sacii
confecţionaţi din pînza de filtru. R a m a este form ată dintr-o ţe a v ă p re v ă
z u tă cu orificii de 5 m m diametru, de care s în t su d a te la n ţu ri care a Urnă
în jos, co n stituind suportul p e n tru sacul de filtru.
Zeama, care in tră în filtru se ridică p în ă la nivelul care depăşeşte cu
cîţiva centim etri ţevile ramelor. Zeama p ă tru n d e prin pînza de filtru în
spaţiul interior al sacului de filtru, in tr ă prin orificiile ţevii ramei, de unde
trece în jg heabul colector de zeam ă filtrată, iar nămolul ram ine pe p a r te a
exterioară a pînzei de filtru.
Cînd viteza de filtrare scade mult, filtrul se scoate din circuit, se eva
cuează zeam a din el, se spală cu j e t pu te rn ic de apă fierbinte nămolul, care
e ev a cu a t cu aju to ru l melcului prin ş tu ţu l 6*.
Filtrele mecanice închise s în t asem ă n ăto a re cu cele deschise, singura
deosebire fiind aceea că s în t închise cu un capac etanş strîns în şuruburi
cu aripioare, ceea ce face posibilă filtrarea la o presiune de 1 —3 m coloană
de apă.
în tim p u l funcţionării filtrelor mecanice p o t apărea unele g reută ţi :
— îm bîcsirea rap id ă a sacilor filtranţi, d ato rită unei filtrări necores
p u n ză to a re la filtrele-prese ;
— filtrare înceată In cazul staţionării îndelungate a zemii în decan-
to a re sau r e z e r v o a r e ;
— zeam ă filtra tă tulbure, în cazul ruperii sacilor filtranţi.
d. înd e p ărtare a precipitatului prin decantare şi filtrare. Procedeul
continuu de în depărtare a precipitatului din zeama de sa tu ra ţie I, prin
decantare şi apoi filtrarea nămolului concentrat, în filtre rotative cu vid,
a fost introdus în fabricile noi co nstruite în ţa ra noastră : Luduş, Bucecea,
Buzău, Corabia, Oradea, precum şi în cele modernizate, Tg. Mureş.
88
La aplicarea acestui proce
deu, trebuie ca zeama să îndepli
nească condiţiile unei bune sedi
mentări şi filtrări, de a avea un
coeficient de sedim entare SK mai
mare de 6 c m /m in u t şi un coefi
cient de filtrabilitate F K mai
mic de 6 s /c m 2.
Viteza de sedimentare de
pinde de urm ătorii factori :
— mărimea şi calitatea pre
cipita (ului ; cu cît precipitatul
va avea o masă specifică mai
mare, cu a t î t viteza de sedimen
ta re va fi mai mare ;
— viscozitatea zernii, care
depinde de conţinutul de eoloizi
şi z a h ă r in v e rtit ;
— te m p e r a tu ra zemii.
Decantarea se realizează în
^ a p a ra te de tipul celui prezen 1» 2, 3, 4, 5 a F ig . 62. D e c a n to r :
c o m p a rtim e n te ; 7 ~~ p ereţi d espăr-
t a t în figura 62. E l este c o m p ar titori ; s
cîuctn ’dp nil r a c le te • 0 ~ a x Perforat ; 10 — co n -
tim e n ta t prin pereţii 7 şi racle- d ecan tat*m'rîi’
en taro * 11 c o n Uu.ctă ev a cu a re zeam a
va s c o lecto r : 13 — co lecto r n ă -
. . 01 * 1* — co n d u c tă n ă m o l ; 15 — pom pă.
iele S care s în t prinse de axul
perfo ra t .9, în
. , . . âSC cornPai ti mente 1 —6. Zeama introdu să prin con-
ducta 0 m pr,m ul co m p artim e nt - de „liniştire» - este se p arată de spum ă
ş, acrul cu bioxid de carbon em ulsionat in tim pul saturării. Din acest. com-
parlament, zeam a trece în următoarele, p rin a x u , ,9> co n stru it din ţe avă cu
diam etrul corespunzător debitului' zemii. J„ com partim entele de decantare,
precipitatul dm zeama sedimentează, născîndu-se u n c u re n t ascendent de
zeam a limpede, care se ridică d easupra precipitatului sedim entat. Zeama
lim pede este ev a cu a ta prin conductele 1 1 m , i , i i ,
. , 111 vasul colector .12, de unde este
tr e c u ta p rin filtrele de control. 4
Nămolul s e d im e n ta t pe s u p rafaţa peretelui d esp ărţitor este împins
spre e x tre m ita te a acestuia eu aju to ru l paletelor racletelor' şi cade pe lingă
pereţii deeantorulu, pe fundul conic,.unde eu ajuto rul racletei care are pale-
e e aşeza e m sens i n \ e i s celoi din com partim entele de decantare, nămo-
{ui este împins m colectorul 13, de unde rm n ,
\ , ’ Plln intermediul unei pompe cu mem
b ra n a 15, este p o m p a t spre filtrele ro tativ e cu vid
, î n ^ ^ 3 1 - s t e p r ez en ta t un a l t tip de d ' S S ^ T î n care nămolul se
colectează m co m p artim e n tu l inferior, prin cădere liberă. Compartimentele
s î n t d espărţite prm pereţi înclinaţi sub form ă de pîlnie. 2, ceea ee face ca
năm olul sa se scurgă spre p a rte a in ferioară a decantorului, unde este colectat
ii, colectorul o, de und e de asemenea, este eliminat printr-o pom pă eu mem-
b, r a n. a sprew ~ filtrele
, 1 r o tativ
, e cu vid. Z eamltl
a Alhr.«
nnpedei formeaza
f - un curent ascen
dent, pără sin d decantorul prm conductele a. «,* i i * i r
T-,; ir j ... .. 1 „ * şi vasul de control 5.
In ltv d e rotative cu vid po t li cu celule şi fărfi celule.
89
F iltrul rotativ cu i4d.^jLLS:AuleJl\g. 64) este
/compus din albia filtrului L în care se intro-
j duce nămolul concentrat, pînă la nivelul, prea-
{plinului 2. T a m b u ru l r o ta tiv 3, confecţionat
felin ta b lă perforată şi acoperit cu pînza de filtru,
/e s t e divizat în mai multe celule 4, din fiecare
( plecînd cîte o conductă 5, care este în le g ă tu r ă
cu capul distribuitor 6‘. P rin tr-o serie de c o n
ducte 7, cu a ju ta je fine, este pulverizată apa
de spălare pe su p rafaţa nămolului în zona
respectivă. Dispozitivul de desprindere a nă
molului 8 de pe ta m b u r este o ta b lă cores
p u n z ă to r înclinată, aşezată pe întreaga l u n
gime a tam b u ru lu i. Jgheabul de colectare a
nămolului 9 are la p arte a inferioară un melc,
care-1 tra n sp o rtă spre pom pă. Dispozitivul de
agitare 14 nu lasă să se sedimenteze nămolul
la fundul albiei. Vi este v ana de intrare a
nămolului co n c en tra t în albie şi V v este vana
de p u rjare prin care se evacuează sedimentele
grele, a n tre n a te 'c u zeama,
j P rin capul de distribuţie, celulele ta ml) u -
i r ului sîn t m e n ţinute t o t tim pul sub un vid de
- ;jpQ—40 ciif^h g / Ţ e m ăsură ce t a m burul se ro-^
leş te, el p ă t runde în nămolul concentrat, iar
j din cauza vrdbrul~z~căma "este ăbs o r S î t ă î n ce-
i luIS, p r m pînza de filtru, iar n a m o l ^ " r a J n n ^
piT pY nzaT T ^ e celulelor 5, zeamă"
Fig. G3. Decantor fără raclor : • 'fîl'trătă’T n zona 10 de absorbţie este colec-
Întinau !ntrr ~ z TOiekoDftmof! t a l ă în balonul colector, de unde ajunge în
* — , c o n d u c te co le c to a r e zeamă rezervorul de zeam ă limpede. J J u p ă ieşirea
ta m b u ru lu i din nămolul concemîrat, ii ani olul
, (Te" piilplnz]^ ^ Î1T' zonăŢ.............. T V
) de spălare, i ar ap a d e spălare este absorb ită p rin n ămol, în eond uctele cclu •”
/ Jk lor, de unde trece în balonul colector, şi de acolo în tr-u n rezervor. Tu zona
T7tr-în zo n a -T J est e ^ g g p rms cTT âJuloru 1. a b uT u ■u i sau
\ al aerului com prim at, în cît să poată Fî uşor în d e p ă r ta t de pe pînza cu a. iu-
I n r u l c u titu liii s: ' ~ ' ~ ~ .."U
Capul distribuitor are rolul de a menţine celulele sub un vid corespun
zător, să colecteze zeama limpede şi apa de spălare, în spaţii diferite, să
zv în te nămolul şi să-l desprindă cu aju to ru l aburului sau al aerului com
prim at. Plecare din cele p a t ru zone din ciclul de funcţionare a filtrului are
corespondentul său în capul de distribuţie, fiecare sector corespunzător
. z o n e l o r a v în d conductele necesare.
v. F iltrul cu vid fără celule (fig. 65) are întreg spaţiul interior sub un vid
de 3 0 —40 cm Hg. zeama filtrată şi apa de spălare colectîndu-se la un loc
prin tu b u l de absorbţie 1. Desprinderea nămolului şi curăţirea pînzei filtrului
se face cu aburi sau aer com primat, prin dispozitivul 2, care stă fix şi freacă
etanş, p rin intermediul garniturilor de cauciuc. 3, interiorul tam b uru lui care
se roteşte.
D ezavantajele filtrului cu vid cu celule constau în dificultăţile de e ta n
şa re la capul distribuitor şi curăţirea grea a celulelor şi conductelor care se
încrusteaz ă rep e de.
90
F ig , 64. F iltr u r o t a t iv cu v id c u c e lu le ; I — s e c ţ iu n e t r a n s v e r s a lă ; II — s e c ţ iu n e
lo n g i t u d i n a lă : *
1 — alb ia filtr u lu i ; 2 — n iv e lu l p rea p lin u lu i ; 3 — tam b u r r o ta tiv ; 4 — c e lu le ; 5 — c o n d u c te
c o le c to a r e ; 6 — cap d istrib u ito r fix ; 7 —- co n d u c tă d e apă p en tru s p ă la r e ; 8 — d is p o z itiv d e
d e sp r in d ere a n ă m o lu lu i ; 9 — jg h ea b co lecto r n ă m o l ; 10 — zon ă d e co le c ta r e a zem ii filtr a te ;
H •— zo n ă de? sp ă la re ; 12 — zonă de z v în ta r e ; 13 — zo n ă d e d esp r in d ere.
F ig . 65. F iltr u c u v ic U S fc c e lu le :
1 tub d e a b so r b ţie ; 2 —- d isp o zitiv d e cu răţire cu ab ur sa u aer co m p rim a t ;
3 — g a rn itu ră de c a u ciu c ; 4 — co n d u c tă ; 5, 6‘ — se c to a r e in te r io a r e ; 7 — racord
fle x ib il.
91
Filtrele ro tativ e eu vid fără celule prezintă şi ele dezavantajul că a p a r
dera n jam e n te de etanşa re la sistemul pen tru dezlipirea nămolului de pe
pînza şi cu ră ţirea acesteia cu aer com prim at. Un a lt dezavantaj al acestora
constă în lipsa posibilităţilor de colectare se p a ra tă a zemii filtrate şi a apei
de spălare, ceea ce duce la diluarea ac c e n tu a tă a zemii.
Zeama limpede, se p arată în decantoare, este supusă unei filtrări, de
co n tr ol p ri n fi 11rele meca n i ce.
e. îndepărtarea precipitatului de carbonat de ealciu prin folosirea filtrelor
concentratoare sub presiune. D a to r ită posibilităţilor mai uşoare de a obţine
ze 111uri ale satu raţiei I cu
coeficien ţi de fil trabili l a te bu ui,
inde p ende nt de coeficienţii de
sedimentare, s-a c ă u ta t să se
găsească mijloace de în d e p ăr
ta re a p re ci p i ta t u 1u i d e ca rb o -
n at de calciu, care să realizeze
o in dependen ţă cît mai mare
fală de oscilaţiile a t î t de frec
vente ale calităţii sfeclei.
Astfel, s-a pus la p u n c t o
nouă tehnică de separare a
precipitatului de carb o n at de
calciu din zeam a saturaţiei I,
ful oe ii iad ii-se principiul îngro-
şării nămolului prin depunerea
fazei solide în decantoare, cu
concentrarea lui în filtre con
centratoare. Principiul de lu
ciu al filtrelor concentratoare
este cel ai filtrelor în general,
reţm îndu-se faza solidă pe ele
mente filtrante, care sîn t t r a
versate de zeam a tulbure, sub
acţiunea unui gradient d e p r e
siune. Nămolul, re ţin u t pe
elementele filtrante, este des
prins la sfîrşitui zonei de fil
trare, revenind în zeama ne
filtrată cu care se amestecă,
realizîndu-se concentraţia do
rită.
în figura 66 este p r e
z e n ta t un astfel de filtru
co nc en tra to r sub presiune
realizat de ing. Gaudfrin.
F iltrul este compus d intr-un
vas cilindric, în care se g ă
sesc elementele filtrante 1,
F ig . 66. F iltr u l c o n c e n tr a to r G a u d fr in : constituite din plăci îm-
1 ~ ele m e n te filtr a n te ; 2 ~ co roan ă su p o rt ; 3 — p lacă b r ă c a t e CU p î l i z ă , m o n ta te
c o lecto a re ; 4 — c o n d u c te fle x ib ile ; 5 — cap d e d istri- A r . v A
b u ţie fix ; 6 — a g itator p en tru n ă m o l ; 7 — r a c lo a re ; 111 r a m e C a r e p i v o t e a z ă 111
5 - cam ă p en tru s c u t u r a r e a j ă m o lu lu i ; o - d is p o z i- c o r o a n a s u p o r t 2, î n t o c m a i
92
ca în tr-u n fişier rotativ, a
cărui axă de rotaţie este ver
ticală. Mobilitatea plăcilor în
ra p o r t cu placa colectoare 3
este realizată prin conducte
de legătură flexibile 4. Ciclul
filtrării este com andat prin
capul de distribuţie fix 5 şi
corespunde unei rotaţii com
plete a unei plăci în filtru. La
p arte a inferioară se găsesc ra
ci oarele 1 pentru împingerea
nămolului spre agitatorul 6\
unde este am estecat cu zeamă
tulbure, In proporţia dorită.
Cu aju to ru l camei 8 se reali
zează o scuturare a plăcii cînd
trece prin zona de desprindere F ig . <>7. F iltr u l m e t h o d iq u e :
a nămolului. în timpul mişcării ;/. — secto r filtrare ; 2 — co lecto r ; 3 — placă c o le c
de rotaţie se realizează filtra toare ; 4 — raclor ; 5 — cap de d istrib u ţie fix :
7 — tran sp ortor cu agitator ; 7' — şn ec de tra n sfer :
rea, zeama tulbure străbătând 8 — d u ze do sp ă la re ; 9 — şn ec tran sportor evacuare.
pînza filtran tă de pe plăci.
La sfîrşitui rotaţiei plăcile trec într-un spaţiu mai mare, unde primesc o
mişcare de scuturare com binată cu introducerea unui con tracii reni; de
a b u r sau aer comprimat, care face ca turlele de nămol să se desprindă de
pe pînze.
Procedeul Gândiri n realizează spălarea nămolului concentra l în Ir- o
instalaţie nouă — filtrul methodique ~~ (fig. 67). Filtrul este form at din
două filtre cu discuri separate / şi I I , aşezate însă în aceeaşi incintă. Pînza
filtrantă este aşezată pe discuri îm părţite fiecare în cîte 16 sectoare 1, care
converg în 16 colectoare 2, situate în interiorul arborelui central. La fiecare
e x tre m ita te a arborelui există cîte o placă colectoare 3 şi un cap de distri
buţie fix 5, care comandă ciclul filtrării.
Nămolul se p arat în filtrul / este descărcat eu ajutorul raci oarelor 4 în
transportorul cu agitato r 6, unde se amestecă ou apa de spălare de la al doilea
filtru şi este trecut prin intermediul şnecului de transfer 7 în cu va filtrului 11,
unde este filtrat, spălat cu ajutorul di lizelor 8 şi eliminat în şnccul 9. în car
casa filtrului s în t m ontate vizoarele 10, prin care se poate urmări funcţio
narea acestuia.
Acest filtru prezintă următoarele av a n ta je faţă de filtrul rotativ sub
vid :
—- spălare mai bună a nămolului ;
— separare perfectă între zeama şi apele de spălare ;
— răspunde mai bine fluctuaţiilor de debit şi de fi 1Ir a b iii t n.te ale zemii,
deoarece funcţionează sub presiune.
U n nou filtru concentrator este filtrul universal sub presiune (Gaud
frin) cu plăci culisante (fig. 68) în care se execută îngroşarea şi spălarea
năm olului separat.
Principiul de funcţionare este as em ănător cu cei al filtrului concen
trato r Gaudfrin, cu deosebirea că în filtrul universal cu va aparatului este
ea însăşi desp ărţită într-un num ăr de com partim ente de către pereţii
verticali radiaţi, fiecare corespunzînd unei faze a ciclului de filtrare.
93
F ig , 68. F ilt r u l u n iv e r s a l G a u d fr in :
a — s e c ţiu n e v er tica lă ; b — co m p a r tim e n te le filtru lu i ;
1 — p ere te le filtr u lu i ; 2 — p lă ci filtr a n te ; 3 — s iste m d e p rin d ere a p o rtp lă cilo r ; 4 — p ort-
p lacă ; 5 — p lacă c o lecto a re ; 6 — cap d istrib u ito r ; 7 — p ere te ce n tra l cilin d ric v e r tic a l ;
,S — p ereţi v e r tic a li rad iali ; 9 — sis te m d e p rin d ere a b ra ţelo r d e rid ica re a p lă cilo r ; 10 — s is
tem d e rid icare ; 11 — a x u l tu b u lar al filtr u lu i ; 12 — co ro a n ă d in ţată ; 13 — siste m d e eo b o rîre.
Un ciclu dc filtrare corespunde unei ju m ă tă ţi de turaţie a caruselului

în filtru. în timpul unui ciclu de filtrare fiecare placă trece succesiv în
co m partim entul de filtrare care conţine 18 plăci, apoi în cel de spălare
cu 4 plăci şi, în final, în cel de desprindere a nămolului, cu 3 plăci.
Filtrul este m en ţin u t sub o presiune de 1,5—2 at, cu ajutorul aerului
com primat, ceea ce face posibilă filtrarea zemii tulburi, care p erm a n en t
atinge ju m ă ta te din înălţim ea cuvei.
F iltratul este colectat prin conducte flexibile într-o placă colectoare
solidară cu caruselul, urm ărind plăcile în rotaţia lor. Colectarea filtratului
în diferitele faze ale filtrării este realizată de capul distribuitor fix.
Alimentarea filtrului cu zeam ă se face pe la partea inferioară a aces
tuia, tangenţial, cu o viteză de circa 2 m/s. P e n tr u asigurarea unei omo
genităţi cît mai bune şi evitarea decantării există, în partea superioară
a cuvei de filtrare, un circulator care refulează zeam a în p arte a de jos,
sub platouri, tangenţial, ceea ce mai prezintă a v a n ta ju l creării unei miş
cări ascendente în lichid a particulelor în suspensie, rezult înd tu r te de
nămol uniforme pe to a tă înălţim ea plăcii.
Din p u n c t de vedere mecanic, în filtru se execută două mişcări :
ridicarea şi coborîrea plăcilor la trecerea d in tr-un com p artim e n t într-altul,
realizată prin intermediul unui dispozitiv ridicător cu b ra ţe corespunză
toare fiecărei plăci, şi mişcarea de ro taţie a ansam blului caruselului cu
plăci, prin intermediul unei roţi dinţate.
94
L r jU
Reglarea funcţionării acestui

Iru, p rezintă două aspecte :
— Reglare de nivel a zemii Iu
buri în incinta com partim entulu i de ■ â cu ^ |
filtrare şi a apei în incinta c o m p ar ,
tim entului de spălare, realizată eu jy g Ih V ţX & t
aju toru l regulatoarelor de nivel cu
Ho lor care com andă ventile de reglaj
situ ate pe conducta de alim entare cu
zeam ă s a tu r a tă I, respectiv cu apă.
— Supleţe în exploatarea filtrului, ji/UUjJLXl
adică posibilitatea ad a p tă rii rapide a 'ţ.îbh-'.U C X jMxJ'kli&ât
mersului filtrării la variaţiile de debit
ale fabricii, prin reglarea debitului de
zeam ă limpede, în funcţie de nivelul
zemii tu lb u ri din zona de filtrare.
în ţa ra noastră se construiesc filtre
ţip GrancFFonŢ. TTn astfel TIFTOTrif ^ r
com pune d in tr-o: cuvă / (fig. fi9) I n ^ j . f j
care s î n t m o n ta te plăcile 2 îm brăcate c, o n
în saci de m aterial filtrant. Zeama tu lbure este introdusă prin conducta 4
în interiorul cuvei, str ă b a te elementele filtrante şi de la fiecare placă se
colectează în jgheabul 3 de unde se evacuează spre operaţia urm ătoare
prin conducta 5. Această conductă prezintă o ramificaţie 6‘, pe unde se colec
tează primele porţiuni de filtrat, tulbure, de la începutul filtrării. Gînd stratul
de nămol de pe plăci ajunge la o a n u m ită grosime se închide ventilul de zeamă
tulb u re şi se deschide brusc ventilul de evacuare a concentratului de nămol 7.
Acest ventil este m o n ta t pe o conductă verticală de mare debit şi cu o lun
gime de m inim um 7 rn, pen tru ca prin scurgerea rapidă a zemii să se creeze
în cuvă o depresiune. D ato rită acestui fapt, în elementele filtrante p ătru n d e
cu viteză mare aerul îjnTsens invcrs TarRai rîTJţF**1*' ff1* asŢfeFse 3 c ă 5 5 j gfc t i m t r
d e ’ narnoTTNămolul cade în p arte a inferioară a cuvei, se am estecă cu zeama
si se evacuează offătaT"cu' ăceasta. _ - —
Ţr()iosinct t iT t ' fiiLre'"drrraxTKt t t p r ae p o t elimina fiii rele rotative necesare
filtrării concentratului de nămol. ; în primul filtru s‘e face concentrarea năm o
lului, în al doilea se face dezdul'circa acestuia prin am estecare cu apă dulce
cu 4 —5°Bx, iar suspensia astfel o b ţinută este filtrată în cel de-al treilea filtru,
unde se face şi spălarea eu apă curată. Apa rezultata aici se reia în cel de-al
doilea filtru.
P e n tr u separarea nămolului de la s a tu ra ţia i, în fabricile noi din ţara
n oastră se folosesc şi filtre D d S al căror principiu de funcţionare esD asemă
n ă to r cu al filtrelor descrise mai sus. Filtrele D d S funcţionează program at.
Procedeul de separare continuă a suspensiei dc nămol din zeama s a tu
r a tă I cu ajutorul filtrelor concentratoare p rezintă urm ătoarele ava n ta je
f a ţă de procedeul clasic al folosirii deca n ( oarei or :
—- grad de concentrare a nămolului superior celui realizat în' decantoare
(dublu) ;
•— evită în ră u tă ţire a calităţilor tehnologice ale zemii şi a creşterii pier
derilor de z a h ă r cauzate de tim pul îndelungat de staţionare a zemii în decan
tor, de m inim um 45 de min, faţă de circa 5 min, în filtrele concentratoare ;
— filtrele concentratoare ocupa un spaţiu redus, com parativ cu de-
eantoarele ;
95
F ig . 70. F iltr u eu lu m in ă r i :
1 — co r p u l filtru lu i ; 2 — ca p a c ; 3 — m an om etru cam eră «suspensie :
4 — co n d u c tă d c ev a c u a r e filtrat ; 4, a — m a n o m etru filtr a t ; 5 — ş u
ru b uri b a sc u la n te ; 6 — racord ab u r s p ă la r e ; 7 — racord apă s p ă
lare ; 8 — racord in tra r e s u s p e n s ie K ie se lg u r ; 9— ro b in et cu cep ;
10 — racord ev a c u a r e re zid u u r i ; 11 — raco rd in tra re s u s p e n s ie ;
12 — d eb itm etru ; 13 — racord ev a c u a r e filtrat ; 14 - - ev a c u a r e
K ieselg u r.
— eliminarea filtrării dc control prin filtre m ecanice;

*— supleţe în exploatare, răspunzi iul c.u p ro m p titu d in e la eventualele
variaţii de debit şi i il trabili ta te a zemii.
f. F iltr u l cu iuininări (fig. 70) este folosit pentru separarea unor ca n tită ţi
mici de p r e c ip ita t (după s a tu ra ţia a ll-a, p e n tru clerse). E ste fo rm a t dintr-un
corp de form ă cilindrică cu term inaţie conică. Are elemente filtran te sub
form ă cilindrică (luminări) cu un diam etru de 50 m m şi o lungime de Im .
Materialul f iltr a n t care îm bracă su p rafaţa exterioară a luminărilor este consti
t u i t dintr-o sită de oţel inoxidabil. L um inările s în t prinse la partea superi
oară într-o placă circulară, pe direcţia unor cercuri concentrice, iar la capătul
inferior, care e închis, s în t susţinute de nişte bride metalice.
Placa circulară îm pa rte corpul filtrului în două camere : camera supe
rioară unde se colectează filtratul, şi camera inferioară unde se introduce
suspensia. Fiecare din aceste camere este p r ev ă zu tă cu cîte o conductă cu mai
m ulte ramificaţii şi racorduri (v. fig. 70).
La p a rte a de deasupra, filtrul prezintă un capac bombat; care se prinde
etanş, de corpul filtrului, cu a jutorul unor şuruburi basculante.
La p a rte a inferioară exista un racord cu dimensiuni mai mari, p r e v ă z u t
eu robinet cu cep, prin care se elimină precipitatul cînd se efectuează curăţirea
filtrului. P e n tr u urmărirea filtrării există două m anom etre : unul în legătură
cu camera de suspensie şi unul în leg ătu ră cu camera de filtrat; iar pe conducta
de evacuare a filtratului este plasat un debitm etru.
96
M od de funcţionare — Se introduce mai întîi o suspensie de kiselgur
care formează pe suprafaţa exterioară a lum inărilor un s t r a t filtrant, după
care, se introduce suspensia ce trebuie filtrată. Zeama p ă tru n d e prin su p ra
faţa filtrantă, în interiorul lum inărilor şi se elimină, pe la ca pătu l superior
al acestora în camera de deasupra plăcii circulare de unde, prin conducta
de evacuare, se trim ite la rezervorul de zeamă.
F iltrul are funcţionare discontinuă.
Cînd se con stată o creştere a presiunii în camera suspensiei şi o dimi
nuare a debitului de zeam ă filtrată, se în tre ru p e admişi a suspensiei şi se
trim ite în filtru, în sens contrar circulaţiei zemii, a p ă p e n tru spălarea precipi
ta tu lu i şi a b u r p en tru desprinderea acestuia de pe su p rafaţa luminărilor.
E v ac u area precipitatului se face pe la p arte a inferioară a filtrului.
B. Î N D E P Ă R T A R E A P R E C I P I T A T U L U I D E CARBONAT
D E CALCIU D I N ZEAMA S A T U R A Ţ IE I A II-A
Deoarece în zeam a satu raţiei a I l-a c a n tita te a de p rec ip ita t este m u lt

mai mică decît în zeam a saturaţiei I, p e n tru în d ep ărtarea acestuia este sufi
cientă filtrarea în filtre mecanice sau în filtre concentratoare. Nămolul se p arat
prin filtrare fie că este relu a t la predefecare, fie că este am esteca t cu nămolul
s e p a r a t la filtrarea zemii de s a tu ra ţia I şi. sp ă la t od ată cu acesta.
Filtrele utilizate s în t identic construite, cu cele în tre b u in ţa te la filtrarea
zemii sa tu ra ţie i I. în exploatare, singura diferenţă constă în faptul că ia
filtrarea zemii sa tura ţie i a Il-a, d u ra ta de funcţionare, fără ca pînzele să se
Imbîcsească, este mai mare decît la filtrarea zemii sa tura ţie i I.
în urm a filtrării se obţine aşa-zisa „zeamă subţire" sau „zeamă uşoară",
ca re mai conţine circa 1 5 0 - 250 mg Ca O/L
Conţinutul de săruri de calciu din zeama de sa tu ra ţia a Il-a este în func
ţie de calitatea tehnologică a sfeclei prelucrate şi de conducerea procesului
tehnologic de la sa tu ra ţia a Il-a.
C a p i t o 1 u 1 IX
■
OBŢINEREA LAPTELUI DE VAR SI A
ţk BIOXIDULUI DE CARBON
A. P R E P A R A R E A L A P T E L U I D E VAR
ŞI A B I O X I D U L U I D E CARBON
1. M A T E R II P R IM E F O L O S IT E L A O B Ţ IN E R E A V A R U L U I
ŞI A B IO X I D U L U I D E C A R B O N
în procesul de purificare a zemii de difuzie se întrebuinţează, după cum

s-a mai a r ă t a t v a r şi bioxid de carbon.
A tît v arul c ît şi bioxidul de carbon se obţin prin arderea pietrei de var
(a calcarului) în cuptoare speciale, folosind d re p t combustibil cocs sau gaz
m etan.
7 — U tila ju l şi te h n o lo g ia in in d u stria alim en ta ră ex tra c tiv ă — cd. 14 97

P ia tra de v a r utilizată în acest scop trebuie sa aibă o p u rita te ridicată,
să conţină m inim um 96% C a C 0 3.
U n c o n ţin u t ridicat de im purităţi, pe lîngă că duce la obţinerea unei
cantităţi scăzute de var, poate da loc la reacţii dăunătoare în tim pul arderii.
La te m p e r a t u ră ridicată, oxizii alcalini (Na20 şi K 20) şi bioxidul de
siliciu ( S i0 2) formează silicaţi, care, topindu-se, acoperă bulgării de p iatră
de v a r cu un s t r a t de sticla. S tra tu l fo rm a t împiedică, pe de o parte, arde
rea pietrei în interior, iar pe de altă parte, stingerea varului după răcire.
Varul bears constituie un deşeu al staţiei de preparare a laptelui de var.
In c a n tita te mai mare, sticla form a tă poate provoca lipirea blocurilor de
p ia tră de v a r între ele sau de căptuşeala cuptorului, f a p t care duce la înfun
da rea acestuia.
Din aceste motive, conţinutul de bioxid de siliciu al pietrei de var nu
trebuie să depăşească 2% , iar conţinutul în oxizi alcalini 0,2%.
Cocsul folosit d rept combustibil trebuie să aibă un c o n ţinut mic de
cenuşă, 10 — 12% şi un c o nţinut în su b sta n ţe volatile de m axim um 5%.
U n c o n ţin u t mai ridicat de su b stan ţe volatile impurifică gazele, di-
minuîiid concentraţia în bioxid de carbon a acestora. U n con ţin u t mai mare
de 2% sulf volatil în cocs, poate duce, în tim pul arderii, la formarea de bioxid
de sulf, care mai departe, se transform ă în acid sulfuric, a cărui prezenţă
poate provoca coroziunea conductelor, a arm ăturilor, a pompelor.
Consumul de cocs reprezintă 8 —9% din masa pietrei de v a r introdusă
în cuptor.
2. PR O D U SELE CUPTO RULUI D E VAR
Produsele rezultate în urm a arderii pietrei de v a r în cuptor s î n t :

— v arul ars (CaO) ;
— gazul de saturaţie.
R e acţia chimică pe care se bazează obţinerea varului şi a bioxidului
de carbon din p ia tra de v a r este urm ăto area :
CaCO* + 42,24 kcal/m ol -> CaO + C 0 2.
P rin arderea cocsului rezultă o c a n tita te suplim entară de bioxid de
carbon conform r e a c ţ i e i :
C -f- 0 2 CO2
deci, în gazul de saturaţie, bioxidul de carbon provine a t î t din descompu
nerea calcarului, cît şi din arderea cocsului.
Oxigenul necesar arderii se ia din aer, iar c a n titate a necesară de aer se
calculează pe baza ecuaţiei de mai sus, considerînd că aerul conţine oxigen
21% în volume şi 79% azot, în volume.
F a ţă de necesarul teoretic, în practică se lucrează cu un.exces de 20 —
30% aer.
D a to rită excesului de aer scade conţinutul gazului de sa tura ţie în bioxid
de carbon şi, în final, compoziţia va f i : 65 —68% a z o t ; 2 —4-% oxig e n ;
2 8 —30% C 0 2, şi în c a n tităţi mici oxid de carbon şi bioxid de sulf, prove
nind din sulful existent în cocs.
Cu aju to ru l ecuaţiilor de mai sus şi ţin în d cont de p u rita tea pietrei de
v a r şi a cocsului se p ot calcula cantităţile de v a r ars şi bioxid de carbon rezul
ta te la arderea pietrei de var.
98
spre partea inferioară a cuptorului, varul extragînclu-se incandescent, incom
plet ars, de o calitate slabă.
— P ia tr a de v ar şi combustibilul, trebuie să fie de calitate corespun
zătoare.
O p ia tră de var cu un con ţin u t ridicat de im purităţi duce la lipirea
blocurilor (după cum s-a mai arătat), fenomen care p o artă numele de ursi-
fica j^ r-f \
f P e n tr u evitarea ursificarii, cînd se constată că începe să se formeze
sticlă, se reduce ca ntitate a de combustibil şi se ex tra g continuu mici can
tită ţi de var, p en tru ca încărcătura cuptorului să fie în continuă mişcare.
Dacă to tuşi s-au fo rm a t blocuri mari, „urşi", aceştia se sparg cu aju
torul unor răngi introduse prin gurile de observaţie.
— Dimensiunile pietrei de v a r să fie cuprinse între 100 şi 120 mm, iar
ale cocsului Intre 40 şi 60 mm.
D acă dimensiunile pietrei s în t prea mari, nu arde bine, nu are loc des
compunerea completă, deci după „stingere" va răm îne un procent mare
de deşeuri.
D acă dimensiunile pietrei sîn t prea mici, se poate înfunda cuptorul,
circulaţia aerului se face greu, cocsul arde încet şi în felul acesta se micşo
rează prod u ctiv itatea cuptorului.
Dimensiunile cocsului nu trebuie să fie prea mari, căci în acest caz nu
are tim p să a r d ă şi răm îne şi p ia tră nearsă, iar dacă s în t prea mici, cocsul
arde repede şi de asemenea răm îne piatră nearsă.
— C antitate a de cocs trebuie dozată corespunzător. L a o ca n tita te
prea mică de cocs se deplasează zona de ardere în sus şi p iatra nu arde com
plet, iar la o c a n tita te prea mare, se deplasează în jos zona de ardere sau creşte
te m p e r a tu ra în această zonă peste 1 200°C.
La te m p e ra tu ri mai mari de 1 200°C se poate produce „ursificarea"
cuptorului d a to rită topirii bioxidului de siliciu din piatra de var sau din
căra m i da refrac ta r a .
— încărcarea cuptorului eu p ia tră de v ar şi cocs trebuie să se facă pe
direcţia centrală a cuptorului, pen tru ca în interior să se repartizeze uni
form cocsul între piatra de var. în caz contrar, se poale produce o ardere
excentrică ce duce la obţinerea unei c a n tită ţi mari de var nears.
— Productivitatea cuptorului este dată de cantitatea de var ars obţinută
pentru 1 m3 de volum util. L a cuptoarele moderne p roductivitatea este de
0,7 —0,8 t / m 3.
Volumul util reprezintă volum ul cuptorului pînă la o înălţime cu 0,5 m
mai jos de nivelul prizelor de gaz. Acest volum se calculează în funcţie
de ca pac ita tea de prelucrare a fabricii, p e n tru un consum de 2,5% CaO faţă
de g re u ta te a sfeclei,
5. PR E PA R A R E A L A PT E L U I D E VAR
Oxidul de calciu o b ţin u t în urm a arderii pietrei de v a r se trateaz ă cu ap ă

în vederea p rep a ră rii laptelui de v a r necesar operaţiei de defecare.
In tim p u l tr a t ă r ii oxidului de calciu cu apă are loc urm ăto area reacţie :
CaO + H aO = Ca (OII) 2.
A ceastă reacţie este exoterm ă, p e n tru fiecare kilogram de CaO degajîn-
du-se 285 kcal.
101
F ig . 72. A p a r a tu l M ic k .
C a ntitate a de a p ă se stabileşte în funcţie de concentraţia necesara a

laptelui de v a r şi se dozează în a p a r a tu l în care se efectuează stingerea cît
şi în rezervorul de la pte.
C oncentraţia laptelui de v a r este cuprinsă între 18 şi 21°Be.
La ac eastă concentraţie, conţinutul de CaO este de 190—230 g/l.
A paratul sistem Miek, folosit pentru stins var. Acest a p a r a t se compune
d intr-un t a m b u r orizontal 1 (fig. 72), din ta b lă de oţel p re v ă z u t în exterior
cu o coroană d in ţa tă 2 şi cu două benzi de rulare 3, care se sprijină pe rolele 4.
D iam etru l ta m b u ru lu i este de 1 ,2 —2 m, iar lungim ea de 4 —6 m.
în interiorul ap a ratu lu i se găsesc tablele înclinate 5, care a j u ta la depla
sarea varului de la gura de încărcare spre cea de evacuare.
Gura de încărcare se află la unul din capetele ta m b u ru lu i şi este pre
v ă z u tă cu un jgheab d, prin care se introduce varul, cu o conductă 7, prin
care se in troduce apa şi cu o pîlnie 8, prin care se evacuează aburul fo rm a t
in tim pul reacţiei de stingere şi praful de var.
Gura de evacuare s itu a tă la capătu l opus al tam b u ru lu i este prevă
zută* cu un jgheab mobil 9, cu ajuto rul căruia im purităţile mari şi p iatra
nearsă se în d e p ărtea ză din interiorul ap a ratului.
M odul de funcţionare. Varul se introduce prin jgheabul de alim entare
şi în c o n tac t cu apa se produce reacţia de transform are în hidroxid de calciu.
D a to r ită căldurii degajate din reacţie, o p a r te din apă se transformă
în vapori şi aceşti vapori se elim ină din a p a r a t prin pîlnia 8.
L aptele de v a r se elimină pe la capătul opus. L aptele de v a r o b ţin u t
cuprinde o p a rte din hidroxidul de calciu sub formă de soluţie şi o parte sub
formă de suspensie.
La evacuarea din ap a ratu l Mick laptele de v ar este trec u t peste o sită
vib ratoare cu ochiuri de 2 —3 mm.
6. P U R IF IC A R E A L A P T E L U I D E VAR
Separarea laptelui de v a r de nisip şi de sfărîm ături de piatră nearsă

(griz) se p o a te face cu ajutorul separatorului sistem K oran sau, în fabricile
moderne, cu aju toru l hidrocicloanelor.
102
a. Separatorul sistem K oran. E ste alcă tu it
d in tr-u n vas cilindric (fig. 73) cu term inaţie
tronconică 2 p revă zută cu ştu ţu l 3. La partea
superioară vasul are o sită de ta b lă de formă
tronconică 4, cu orificii de 0,2 mm. în interiorul
sitei se află un a gitato r 5, cu aripioare care
rad suprafaţa interioară a sitei. La baza acestei
site, în exterior, se află jgheabul colector 6,
prin care se evacuează laptele de var.
M odul de funcţionare. Laptele de v a r se
introduce prin conducta 7, în dreptul căreia
în interiorul apa ratu lu i se află placa 8. De
această placă se loveşte jetul de la p te de v ar
la intrare şi în felul acesta se evită tulburarea F ig . 73. S e p a r a to r s is t e m K o
suspensiei din vas. Nivelul laptelui de v a r ran.
creşte p în ă în dreptul sitei ţronconice,
care reţine im purităţile şi lasă să trea că laptele de v ar ce se colectează
în jgheabul 6*, de unde se elimină prin ştu ţu l .9. Aripioarele agitatorului curăţă
încontinuu im purităţile de pe sup rafaţa interioară a sitei. Aceste im purităţi
se deplasează către parte a inferioară a aparatului, unde se depun. Evacuarea
im purităţilor se face prin ştu ţu l 3. Laptele de v a r c u r ă ţa t de im p u rităţi se
colectează în tr-u n rezervor cu agitato r de unde se trim ite în fabrică. în acest
rezervor se face corectarea concentraţiei laptelui de v a r prin adăugarea de
apă.
b. In sta la ţia dc purificare a laptelui de var, cu hidrocicloane. îb figura 74
este p re z e n ta tă schema unei instalaţii de purificare cu hidrocicloane.
Din stingătorul 1, laptele de v a r trece peste sitele 2 şi se colectează în
rezervoarele 3. Deşeurile separate la site se elimină prin jgheabul 4.
Cu ajutorul pompei 5, laptele de v a r este trimis la prim a baterie de hidro
cicloane 6, unde se separă de im p u rităţi. De aici este trim is în rezervorul 7
şi apoi în fabricaţie. Im p u rităţile se parate în prim a baterie sîn t colectate
în rezervorul 8, de unde se am estecă cu apă. In vederea recuperării varului
a n t r e n a t s în t trec u te apoi printr-o a doua baterie de hidrocicloane 9, de unde
fracţiunea uşoară se trim ite la stingerea varului, iar. im purităţile se elimină
pe la p a rte a inferioară.
103
7. GAZELE DE SATURAŢIE
Gazul rez u ltat în cuptorul de v a r este absorbit

cu o p om pă şi înainte de a fi trim is la satu ra ţie suferă
o operaţie de răcire şi purificare cu ajutorul apei. P rin
spălare se îndepărtează din gaze im purităţile mecanice
3 i i
antrenate, ca : praf de var, cenuşă, praf de cocs, iar
te m p eratu ra gazului scade de la 150 — 300°C, la
30 ~~40°C.
a. Spălătorul dc gaze. E s te un a p a r a t de formă
cilindrică 1, co nstruit din fontă (fig. 75), în interio
rul ap aratu lui s în t plasate măi multe rînduri de
talere 3.
F ig . 75; S p ă lă to r d e
La partea superioară a ap a ratului se află conducta 4,
gaze. prin care se elimină gazul şi conducta «5, prin care
se introduce apa pe distribuitorul 6*.
La p a rte a inferioară se află conducta 2, prin care se introduce gazul
şi conducta 7, prin care se elimină apa cu im purităţi. Capătul acestei con
ducte are închidere hidraulică, iar lungim ea ei este astfel calculată încît
coloană de a p ă să poată echilibra presiunea din interiorul aparatului, pen tru
a se evita absorbirea apei odată cu gazul. Capătul conductei 2 din interiorul
a p a ratului este în d r e p ta t în jos, p en tru a obliga gazul la in trare să treacă
prin stra tu l de lichid de la baza coloanei.
Apa introdusă prin p artea superioară cade pe talere, îm prăştiindu-se
sub forma unei pînze de picături care circulă în curent co ntrar cu gazele.
Gazul se elimină prin conducta 4 şi, înainte de a fi absorbit de pompă,
este tr e c u t p rintr-un separator de picături,
b. Pompele care realizează aspiraţia gazului din cuptor asigură to to d a tă
tirajul necesar a r d e r i i ; de obicei s în t pom pe cil mişcare rotativă. Cele mai
folosite pom pe s în t cele cu inel lichid.
B. M Ă S U R I D E P R O T E C Ţ IE A M U N CII LA P R E P A R A R E A
L A P T E L U I D E VAR ŞI A B I O X ID U L U I D E CARBON
La cuptorul de v a r se vor afişa instrucţiuni cu modul de funcţionare.

Se va da o atenţie deosebită funcţionării, aşa în c ît să nu se producă
ursificări, deoarece te m p eratu ra în cuptor creşte în acest caz foarte mult,
p u tîn d da naştere la incendii. P e n tr u evitarea pericolului de incendiu, în
apropierea cuptorului nu se depozitează m ateriale combustibile.
Varul ars se va depozita în magazii uscate, construite din materiale
ne combustibile.
D u pă aprinderea cuptorului nu este voie să se mai intre în clădirea
cuptorului şi nici să se urce la gura superioară, deoarece se p o t produce acci
dente mortale, d ato rită cantităţii mari de. fum care se degajă im ed iat după
aprindere. Muncitorul care execută operaţia de aprindere trebuie să p o arte
mască şi sa fie suprav egheat din exterior.
104
Dacă s-a produs blocarea cuptorului prin „ursificare" în tim pul sp a r
gerii blocului se interzice staţionarea în camera unde se face evacuarea v a r u
lui ars, deoarece la desprinderea blocului se presează gazele de sub el şi acestea
se evacuează brusc din cuptor, prin gura de descărcare sau prin gurile de
observaţie. Acest curent de gaze, a v în d presiune mare şi te m p e r a tu ră ridi
cată, arde to t ce întîineşte în cale.
C. CALCULE T E H N O L O G IC E P R I V I N D O B Ţ IN E R E A V A R U L U I
ŞI A B IO X ID U L U I D E CARBON
1. B IL A N Ţ U L P R O D U S E L O R C U P T O R U L U I D E V A R
Exem plu de calcul p e n tru cantităţile de CaO şi C 0 2 obţinute la ar

derea a 100 kg CaCOa ’
— Cantitatea de CaO se determină prin calculul stoeehiometric :
176,77 kJ
CaCO:j — — * CaO + C 0 2
100 — ►56 44
CaO = = 56 kg.
100
— B ioxidul de carbon se obţine a t î t din arderea combustibilului c ît şi
din disocierea ca rbona tuiui de calciu.
Cantitatea de C 0 2 rezultată din disocierea carbonatului de calciu este :
44 *100 .. ,
(,0 — — •— - «= 44 kg
100
CO, -= = 22,25 m3
1,977
1,977 reprezintă masa 1 m3 C 0 2.

Cantitatea de C 0 2 rezultată din arderea combustibilul ui se determină
ţinînd seama de puterea calorică a acestuia şi de ran d a m e n tu l cuptorului.
P e n tr u gazul m etan din ţa ra noastră puterea calorică este de
33 731,1 k J / m 3.
L a disocierea a 100 kg CaC08 v or fi necesari :
_ 5,24 or'.
3 3 -7 3 1
R a n d a m e n tu l termic al cuptorului este cuprins între 5 5 —65%. Consi

derînd un ra n d a m e n t de 58% , ca n titate a de gaz ce trebuie să se ard ă va fi :
— •100 = 9,03 rn3.

58
Arderea metanului decurge conform r e a c ţ i e i :
CH4 + 2 0 , - C 0 2 + 2 H aO
deci 1 cm3 CH 4 va da prin ardere 1 m8COa.
105
C a n titate a de C 0 2 o b ţin u tă prin arderea a 9,03 m3 gaz m etan va fi
t o t de 9,03 m 3.
C a n tita te a tota lă de C 0 2 care se obţine în gazul ce părăseşte cuptorul
va fi :
22,25 + 9,03 “ 31,28 m3.
2. calculul c o n c e n t r a ţ ie i în co 2 a g a z u l u i o b ţ in u t
P e n tr u arderea a l m3 s în t necesari 2 m3()2. C antitatea de oxigen con

s u m a tă p e n tru arderea a 9,03 m e ta n va fi :
9,03 x 2 = 18,06 m30 2. .
Considerînd că aerul folosit p e n tru ardere are o compoziţie de 21 %
în volume oxigen ia r 79% azot, ca n titate a de aer necesară arderii a
9,03 m8 m e ta n va fi :
18,06 • 100 ' o
= 8 6 n r aer.
21
C a n titate a de az ot din aerul respectiv va fi :

86 *79
.67,94 m 3 N a.
100
P e n tr u ardere se foloseşte un exces de aer de 20% .

C a n tita te a to ta lă de gaze ce părăseşte cuptorul va fi :
31,28 m3C 0 8 + 67,94 m 3 N, + — - m3 ae r = 116,42 m8 gaz.

100
C oncentraţia in C 0 2 a gazului va fi :
31,28 -100 = 26,87%.

116,42
VERIFICAŢI-VA CUNOŞTINŢELE
1. Ce im p o rta n ţă p rezin tă pentru buna fu n cţio n a re a cuptoru lui de var p u ritatea p ietrei
de v a r ?
2. Cum se p o a te urm ări tem p eratu ra din cuptoru l de var ?
3. Care slu t ca u zele care p o t duce la deplasarea zo n ei de ardere în cuptor ?
4. D e ce este necesară spălarea gazului la ieşirea din cuptor ?
5. Ce m o d a lită ţi de purificare a la p te lu i de var c u n o a ş te ţi?
6. Ce v o lu m u til treb u ie să aibă cuptorul de v a r al un ei fa b rici care prelucrează 2 200 t sfeclă
în 24 b consum ul de CaO fiin d de 2% iar p r o d u ctiv ita te a cuptoru lui, 0,8 t /m 3 ?
R = 55 m 3.
7. Ce c a n tita te d e calcar cu pu ritatea de 96 % p relucrează în 24 h un cuptor care are un v o lu m

u til de 60 in 3 şi o p r o d u ctiv ita te de 0 ,8 t /m 3 ?
R — 89,3 t.
106
8. C alculaţi c a n tita te a de cocs cu 15% im p u r ită ţi necesară pentru arderea a 5 0 1 piatră de
var cu 97% p u rita te, p u terea ca lo rică a cocsului fiin d de 29 295 K j / k g . ••
9. Care e ste procen tul de C 0 3 In g a zele o b ţin u te ia arderea a 100 k g p ia tră de v a r cu 96 %
p u rita te eunoscînd că se fo lo seşte un consum de cocs d e 8,5 k g pen tru 100 k g p ia tră de
var iar p u rita te a cocsului e ste de 88 %.
Se consideră că excesul de aer necesar arderii e ste de 20% . ■■■
R = 35 % G O
Capitolul X
EV A PO RA REA
A. G E N E R A L I T Ă Ţ I
1. SC O PU L E V A P O R Ă R II ÎN F A B R IC A R E A Z A H Ă R U L U I
Zeam a purificată, care are un co n ţin u t de su b s ta n ţă uscată cu prins în-

tre 11 şi,J5 % , tre b u ie supusa' unufprSceSnaeC oncentrare în vederea obţinerii
zahărului sub form ă cristalizată: • “ ' : ~ ^ ^ —
P e n t r u aceasta este necesa r să se în depărteze apa, ceea ce în fab ricile de
z a h ă r se realizează în două s t a d i i : ^
—— — — — . - \ a - / / - / & % -r > s i/= ? £ o -.
a. E vap orarea eu efect multiplu* Intr-o sta ţie de evaporare cu efect
multiplu, zeama subţire purificată este co n c e n tra tă c ît de m u lt este posi
bil, evitîndu-se cristalizarea., în practică, conţinutul în s u b s ta n ţă uscată
creşte în sta ţiu n e a de evaporare p înă la 60 —-65%, obţin în, du-se o zeam ă con
centrată, n u m ită zeam ă groasă sau sirop concentrat. _ ^ , ''
^ GCh6&/o SM ~ *
b. Concentrarea în aparate vacuum. în a p a ra te cu vid, siropul care are
60 -65° Bx este co n c en tra t în continuare, p în ă la 9 0 —93° Bx, obţinîndu-se
o masă groasă care reprezintă o suspensie de cristale în sirop-mam ă. Siro
p u l-m a m ă conţine în soluţie t o t nezahărul a fla t în zeama subţire, precum şi o
p a r te din zahăr, pe care im purităţile îl reţin ea necristalizabil.
2. C O N SU M U L D E A B U R P E N T R U E V A P O R A R E A U N U I K IL O G R A M D E A P Ă
Concentrarea zemii se efect u ează în a p a r ate de evaporare, în. care

zeam ă şi vaporii încălzitori se găsesc de o p a r te şi de altă a unei suprafeţe^
de t r a n s m itere a căldurii.
P e n tr u a asigura transm iterea căld urii,-.aburul-agen t încălzitor are o
te m peratură" mai mare decîl te m p e r a tu ra de fierbere a zemiL C a n tita te a
de^caTdură ceHata de agentul încălzitor este p rim ită prin intermediul su p ra
feţei s c h im b ă to are de căldură, de către zeam a subţire supusă evaporării,
' ~ 1 1 : o p a r te din a p ă sub formă de vapori.
107
Considerînd agentul încălzitor abu ru l s a tu r a t la te m p eratu ra tv iar
zeama supusă evaporării a v în d te m p e ra tu ra de fierbere <f2, iar /, > /3,
ab u ru l se condensează pe una din feţele suprafeţei schim bătoare de căldură,
eliberînd o c a n tita te de căldură pe kilogram egală cu 606,5—0,695 tx.
Aceste calorii s în t absorbite de zeama care se evaporă degajînd
evaporat, î n c î t :
p(606,5 — 0,695 /a) - 606,5 - 0,695 lv
de unde :
n = 1- 0 ,695 (/, -
L — ---/,)
606,5 - 0,695 L
Dacă Se ia tt *** 110°C şi tz = 100°C, se găseşte că pentru 1 kg vapori con

densaţi se degajă din zeam ă 0,99 kg de vapori. Se consideră practic că
1 kg de vapori condensaţi evaporă din zeam ă aceeaşi c a n tita te de vapori,
adică 1 kg de apă.
B. A P A R A T E P E N T R U R E A L IZ A R E A E V A P O R Ă R I I
1. P R IN C IP IU L D E F U N C Ţ IO N A R E A U N U I E V A P O R A T O R
Un a p a r a t pentru realizarea eva p orării e s t e forma t din tr-ojc am e ră de

v a p o r i t rav e rsată de un fa s ci cu I d e te vi, ca r e f o r m e a z ă s u p r a f aţa~"5e” t S ns^
mitere a căld u rii. Vaporii încălzitori, care circullT printre ţevi, condensează
la e x 1cri o r u 1 ţe v i1o r , l i FtTinp ce" zeama care se c o n ce n t r ea z ă ci rc ulajjyr i n i n tc-—
fiorul ţevIloKT'emp e j a ^ ^ ma L n îa re d e c î i; te rn p e ra tu ra d e fie r-
Bire a zemii.
Ţevile sîn U v ă lţu ite în două placi la extrem ităţile lor, liniitmdu-se între
ele înălţim ea camerei de încălzire cu vapori. Iu zeam a care intră continuu
In evapora tor, dato rită contactului cu sup rafaţa încSIzită a ţevilor, are loc
o desprindere a moleculelor de a p ă care d ato rită unei v iteze m a n te scapă,"
de atra cţia celorlalte molecule şi devin libere. Fiecare moleculă care se evaporă
învinge forţele dc coeziune ale liclndiiTuT şl de rezistenţă a presiunii externe»
prin consumarea linei ca n tităţi corespunzătoare de energie term ică p rim ită
de la abu rul care condensează, prin interm ediul suprafeţei ţevilor.
Amestecul de vapori şi de zeam ă formează o emulsie care iese din fas
ciculul de ţevT Ş îT nC T se efectuează sepa
rarea zemii concentrate de vapori. Vaporii obţinuţi sînt eliminaţi pe la p a r
tea superioară a evapora tor ului, după ce au traversat un dispozitiv de şicane
care împiedică an tre n area zemii sau a spumei.
Vaporii "de încălzire se condensează la exteriorii! ţevilor şi apa de condens
se elimină pe m ăsură ce se formează.
( Din camera de vapori sîn t prev ă zute ieşiri ale gazelor necondensabile,
.pentru a evita acum ularea gazelor care a r împiedica schimbul de căldură
p i n t r e aburii încălzitori şi zeama care se concentrează prin evaporare.
108
2. CLASIFICAREA Ş l DESCRIEREA TIPUR ILO R D E EVAPORATOARE
N um ărul tipurilor instalaţiilor de evaporare este foarte mare. P rim a insta

laţie de evaporare cu un singur corp a fost realizată în anul 1812, iar înanul
1829 a fost realizată o instalaţie de evaporare cu mai m ulte corpuri, în care
se utiliza aburul pen tru încălzire.
Diversele evaporaIoare care se întîlnesc în industria zahărului se pot
: clasifica astfel :
l — du pă forma suprafeţei de schimb de c ă l d u r ă c u m an tale de aburi
\ (tipuri vechi care nu se mai întrebuinţează), cu serpentine şi cu ţevi ;
I — după poziţia lor : verticale şi orizontale ;
j — după circulaţia zemii care se evaporă : cu circulaţie natura lă sau arti-
/ fieială.
E vapora(oare eu circulaţie naturală. în prezent, în ţară, cei mai utilizat
este acest tip de evaporator, prev ă zu t cu sistem t a b u la r de încălzire şi tu b
central de circulaţie, as em ănător cu evaporatoarele clasice sistem Robert.
In figura 76, o, b este sc h iţa t evapora torul cu circulaţie naturală. El
este format; dintr-un recipient cilindric vertical 1, cu capacul şi fundul senii-
rotunde 2. în interior, la p arte a inferioară este con struită camera de încăl
zire o, com pusă dintr-o placă ta b u la r ă inferioară 4, o placă tu b u la ră supe
rioară 5. în cele două plăci tu bulare s în t fixate prin ma nd rina re ţevi, care for
mează fascicul tubul ar 5. ;
P a rte a superioară sau camera de fierbere 7 serveşte la separarea v apo
rilor de apă, de zeama care l-a generat. în camera de fierbere, spre deose
bire de evapora torul Robert, ap a ratu l e prev ă zu t eu un p rinză tor de pică
turi circular 8 cu inele Raching.
A burul de încălzire intră în spaţiul dintre ţevi şi plăcile tubula re şi,
a vînd te m p e r a tu ra superioară tem peraturii de fierbere a zemii, se conden
sează pe su p ra fa ţa exterioară a ţevilor, în timp ce zeama se concentrează,
prin evaporarea apei, în interiorul ţevilor.
Zeama subţire in tră continuu în a p a r a t prin conductele 9, urcă prin
ţevi şi d a to rită transferului de căldură efectuat prin pereţii ţevilor, fierbe,
ajungînd, deasupra, pe plăca tu bulară superioară sub forma unui amestec
de zeam ă con c en tra tă şi vapori. Aici se face separarea zemii concentrate de
aburul care s-a f o rm a t în tim pul trecerii ei prin ţevi.
A paratul este p rev ă zut cu un tu b central 10 cu diam etrul cuprins între
500 —600 mm, în care zeama concentrată, d atorită jo a s e i specifice mai mari,
circulă în c ure nt descendent şi iese continuu, prin parte a inferioară a a p a
ratului.
Circulaţia n a tu ra lă a zemii în evaporator se datoreşte încălzirii mai
intense a ţevilor fierbătoare subţiri (diam etru mic, su p ra fa ţă de încălzire
specifică mare), fa ţă de încălzirea mai redusă din tu b u l central (diam etru
mare, s u p rafaţa specifică de încălzire mică).
Ca urmare, în ţevile fierbătoare subţiri, datorită formării mai intense a
vaporilor, am estecul zeamă-vapori, va avea masa specifică mai mică decît
în tu b u l central.
Astfel, se explică sensul de circulaţie, în sens ascendent în ţevile subţiri
şi în sens descendent în tu b u l central de circulaţie.
E v a p o r a to ru l are la p arte a superioară conducta 7 1, care serveşte la
evacuarea ab uru lui separat: din zeam a subţire.
109
!
a
Fig. 76. Aparat pentru
a — se c ţiu n e ; b — v e d e r e gen era lă ; 1 — corp cilin d ric ; 2 — fu n d sem ir o tu n d ; 3 — ca m era
b u lar ; 7 — ca m er a d e fie rb ere ; 8 — p rin zător d e p ică tu ri ; .9 — ştu ţ d e a lim en ta re cu zeam ă
cu n d ar ; 12 ştu ţ in tra r e abur prim ar ; 13 — co n d u c tă ev a c u a r e co n d en s ; 14 — co n d u c te g a ze
' m o m etre.
iio
I
- e |-
b
evaporarea zemii su bţiri:
d e în c ă lz ir e ; 4 — p la c ă in fer io a ră ; 5 — p la că tu b u la ră su p er io a ră ; § — fa s c ic u l tu
su b ţir e ; 10 — co n d u c tă cen trală ev a c u a r e zeam ă c o n ce n tra tă ; 2.1 — priză p relev a re abur se»
a m o n ia c a le ; 25 — gură de v iz ita re ; 26 — geam d e o b se rv a ţie ; 17 — sticlă d e n iv e l ; 18 — ter
ii!
De asem enea, p e n tru supraveghere, deservire şi în tre ţin ere mai este pre»
v ăz u t cu : conducte p e n tru alim en tare cu ab u r 12, p e n tru elim inarea con
densului 13, p e n tru evacuarea gazelor am oniacale 14, guri de v izitare 15,
geam uri de observaţie 16, sticlă de nivel 17, term o m etre 18, m anom etre
p en tru indicarea presiunii aburului.
A burul de încălzire se condensează dînd de pereţii mai reci ai ţevilor,
curge pe su p rafaţa exterio ară a ţevilor şi se ad u n ă pe placa tu b u la ră inferi
oară, de unde iese şi trece în tr-u n dispozitiv a u to m a t care lasă să plece mai
d eparte num ai apa din condens, nu şi abu ru l. Gazele necondensabile se eva
cuează : p a rte o d ată cu condensatorul, p a rte p rin ţr-o conductă p rev ă zu tă
sub placa tu b u la ră superioară.
E v ap o rato arele cu tu b central de circulaţie se construiesc cu su p rafeţe
de încălzire m ari (pînă la 2 500 cm2) ; ţevile fierb ăto are s în t confecţionate
din oţel sau alam ă şi au lungim ea de la 1 400 la 3 000 mm şi d iam etrul ex te
rior de circa 35 mm. C apacitatea de evaporare a acestor a p a ra te atin g e 8 —
10 kg v a p o r i/n r *h.
C. F A C T O R II CA RE IN F L U E N Ţ E A Z Ă T R A N S F E R U L
D E CĂ LD U R Ă ÎN E V A P O R A T O A R E
1. GENERALITĂ ŢI
T ra n sm iterea căldurii de ia ab u ru l cu te m p eratu ra la către zeam a cu

te m p e ra tu ra //* are loc la evaporarea p rin convecţie şi prin conducţie, prin
interm ediul unui perete desp ărţito r, du p ă legile generale de tran sfer a căldurii
conform ecuaţiei :
Q « K S (ta - //*), (26)
în care ;
S este su p rafaţa de tran sfer term ic, în m 2 ;
Q — c a n tita te a dc căldură transm isă, în K c a l/h ;
K — coeficientul to tal de tran sm itere a căldurii (sau de tran sfer term ic) ;
el rep rezin tă căldura tran sm isă în u n ita te a de tim p, pe u n ita te a de su p ra
faţă, la o diferenţă de te m p e ra tu ră egală cu un grad, în J /m a *h grd ;
w /m 2 grd sau K c a l/m 2*h grd.
Cu a ju to ru l acestei ecuaţii se p o ate calcula :
— c a n tita te a de apă care se p o ate în d e p ărta p rin evaporare în tr-u n
a p a ra t cu o su p ra fa ţă de încălzire d a tă ;
— s u p r a f a ţ a de t r a n s f e r a c ă ld u r ii n e c e s a r ă e v a p o r ă r ii Unei c a n t i t ă ţ i
d e a p a î n t r - u n t im p d a t, c u s c o p u l d e a o b ţin e o s o lu ţie c u o a n u m i t ă c o n
c e n tra ţie ;
î n a m b e le c a z u ri, e s te n e c e s a r s ă se c u n o a s c ă d if e r e n ţa d e t e m p e r a t u r ă
(ta~~tf) şi c o e fic ie n tu l t o t a l d e t r a n s m i t e r e a c ă ld u r ii K .
Calculul coeficientului to ta l de tra n sm ite re a căldurii se face după re-
la ţia :
l
K « (27)
a. X a*
112
în care :
X este coeficienţi# co n d u c tib ilita te term ică, în k ca l/m *h *grd al m a teria
lului peretelui ţevii ;
8 ~~ g ro s im e a p e r e te lu i, în rn ;
a, — coeficientul p a rţia l de tr a n s m ite re : a b u r — p eretele ex terio r
al ţevii, în k ca l/m 2*h *grd ;
a2 — coeficientul parţial de tra n sm ite re ; perete in te rio r al ţevii —
z ea m ă , î n kca 1/ m2 *îi •g rd .
a, — are valori cuprinse în tre 10 000-*-50 000 calorii p e n tru ab u ri
s a tu ra ţi sau su p raîn călziţi. V alorile coeficientului ai v ariază cu
grosim ea peliculei de apă, care după condensare alunecă de-a
lungul tu b u lu i şi a rugozităţilo r su p rafeţei ţevii, care îm piedică
scurgerea liberă a apei, ducînd la dim inuarea coeficientului o^.
X — coeficientul de co n d u c tib ilita te al m etalului din care este confec
ţio n a tă ţeava, care p e n tru 1 m grosim e este egal cu 40 p e n tru
oţel, 90 p e n tru alam ă şi 320 p e n tru cupru.
ou are o influenţă im portantă asupra valorii coeficientului K .
2. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ TRANSM ITEREA CĂLDU RII

DE LA P E R E T E L E TUBUL AR LA ZEAMĂ (a 2)
a. N ivelul zem ii în ap arat. D a to rită stării de fierbere în care se află

zeam a în a p a rate le de ev ap o rat, nu se p o ate vorbi despre un nivel definit
al ei în ţe v i. Gu a ju to rul unei sticle de nivel exterio are a p a ra tu lu i, se p o ate
m as ura precis înăl ţim eiT stâticITiT zem ii.
n iv e lu l s t at l rr ^ s t e t a I M t ţîlYie.a p lă c ii t u b u l a r e s u p e r io a r e , b u le le
de vapori din masa de zeam ă fac ca nivelul real să se observe d easupra plăcii
tu b u la re . în acest caz, bulele de v ap o ri form ate vor fi je n ate în m işcarea lor
ascensională şi în m asa de zeam ă va lua naştere o b arb o ta re , în locul unei
em ulsii cu m are viteză de deplasare, care este necesară unei b u n e tran sm isii
a căldurii.
în cazul, fixării unui nivel, prea jos, nu se p o ate form a o em ulsie şi nici
un c u re n t ascensional co n tin u u al zem ii în fasciculul tu b u la r.
D in experienţele făcute, s-a c o n s ta ta t că p en tru o d iferen ţă fo arte mică
(circa 6°C) în tre te m p e ra tu ra ab u rilo r încălziţi şi a zemii, v aloarea coefi
cien tu lu i a 2 atin g e un m inim um , cjnd.jiivt.iul zem iijsiLmejLţine.ln a p r ox im a tiv ,
1/4 din lungim ea ţevilor, m ă su ra tă de la placa lu b u la ră inferioara. î n ac est
caz e m lils iîf^ T rp m i^ iw m rse va deplasa cu v iteză m are, a sig u rm d o b u n ă
tra n sm ite re a ealduriÎ.2” “
b. Lungimea şi diametrul ţevilor. P e n tru un a p a ra t de ev ap o rare cu
o su p ra fa ţă de schim b de căld u ră d ată, se p o t a d o p ta num eroase ţev i de lu n
gim e m ică sau un n u m ă r mic de ţe v i de lungim e m are.
R e z u lta te le cele mai b u n e s-au o b ţin u t cu ţevile fierb ăto are cu dia-
m etre de 3 0 —34 mm, lungim e 3 000 mm, sau la a p a rate le cu peliculă, ţev i cu
lungim ea 4 5 0 0 —7 000 min.
c. C aracteristicile zem ii. V iscozitatea zemii creşte o d a tă cu concen
tra re a , in flu e n ţîn d negativ coeficientul de tra n sm ite re a căldurii. V iscozita
tea scade cu creşterea te m p e ra tu rii ; d a r ac easta este lim ita tă p e n tru soluţiile
de zahăr, d atori tă pericolului descom punerii za h ăru lu i la te m p e ra tu ri mai m ari
d^l25°c7~~ — — ..... - -..... - -------
8 — U tila ju l ş i te h n o lo g ia în in d u stria a lim en ta ră e x tr a c tiv ă — cd, 14 113

3. F A C T O R II a c c i d e n t a l i c a r e i n t e r v i n
In t r a n s m i t e r e a c ă l d u r i i
a. D epuneri pe ţevi. S u p ra fa ţa ţevilor care este în c o n ta c t cu zeam a

p o ate să se acopere tr e p ta t cu un s tr a t de depuneri fo rm ate din :
) — c a rb o n a t de calciu :
\ — o x a la t de calciu ;
\ — silica ţi ;
I — s u b sta n ţe organice carbonizate.
^ b. Gaze neeondensabile* A burul f o rm a t p rin fierberea zem ii poate an
tre n a gaze necondensabile, bioxid de carbon sau am oniac, care se acum ulează
spre suprafeţele sch im b ă to are de căldură, scăzîn d sim ţito r coeficientul de
tra n sm ite re al căldurii.
P e n tru reducerea ac esto r pierderi, a p a rate le de ev ap o rare s în t p rev ă zu te
cu conducte p e n tru elim inarea gazelor necondensabile.
c. Apa condensată. în cazul în care elim inarea apei condensate din
cam erele de încălzire se face defectuos, aceasta se strîn g e pe placa tu b u la ră
inferioară, tra n sm ite re a căldurii nem aifăeîndu-se pe su p ra fa ţa ţev ilo r cufun
d a te în apă. în acest caz, coeficientul de tra n sm ite re al căldurii r a p o r ta t la
su p ra fa ţa to ta lă de schim b de căldură scade.
d. în c ă lz ire a zem ii. U tilizarea com pletă a su p rafeţei de schim b de căl
d u ră a fasciculului tu b u la r im pune ca, în ain te de a in tra -în ev ap o rato r, zeam a
să fie ad u să la te m p e ra tu ra de fierbere. în caz co n trar, o p a rte din su p rafaţa
s c h im E ă to a re lîe lc â ld u fa rtî^ m c rfd ld s îta 'p e n tru încălzirea zem ii la te m p e ra tu ra
de fierbere, ia r bulele de vapori se form ează num ai în p o rţiu n e a în care a p a
ra tu l efectuează rolul v eritab il de ev a p o rato r. Coeficien tu l de tra n sm ite re al
căldurii este cu m u lt m icşorat.
D. IN S T A L A Ţ II D E E V A P O R A R E CIJ E F E C T M U L T IP L U
P rin c ip iu l dc funcţionare. în fabricile de z a h ă r . co n cen trarea zem ii p rin

ev aporare se face în mai m ulte tre p te de presiune la te m p e ra tu ri cuprinse
în tre 130° —60°C. P rin acest procedeu se u rm ăreşte realizarea econom iei de
a b u r p rim ar p e n tru încălzire şi de ap ă p ro a sp ă tă de răcire, p e n tru conden
sarea ab u ru lu i din ultim ul corp. In sta la ţia de evap o rare e iţe fo rm a t! dliLm ai
m u lte ev ap o rato are, legate în serie, lu c rm d la presiuni descrescătoare de la
prim ul corp la u ltim ul corp, astfel în c ît a b u ru l secu n d ar fo rm a t în tr-u n evap o
ra to r să servească la încălzirea u rm ăto ru lu i ev a p o rato r. A p aratele de evapo
rare, denum ite şi corpuri de evaporare, care lucrează la aceeaşi presiune for
m ează ceea ce se xmmeşte o treaptă sau efect de evaporare.
îh scHemă dinT igura~ 77~sînt ind icate te m p eratu rile ab u ru lu i fo rm a t prin
evaporarea zemii în fiecare corp ; evident, în sp a ţiu l de fierbere din corpul 3
presiunea este ap ro x im a tiv egală cu presiunea atm o sferică ; în corpul I şi
II presiunea este mai m are iar în tre p te le 4 şi 5 presiunea este sub presiunea
atm osferică.
în prim ul evap o rato r, 1 kg de a b u r p rim a r produce ap ro x im ativ î kg
a b u r secundar.
A burul fo rm a t p rin fierberea zem ii (ab u r secundar) în corpul I, cu o
te m p e ra tu ră p u ţin mai scăzu tă decît a ab u ru lu i încălzitor, este în tre b u in
ţ a t la încălzirea corpului al Il-lea, unde va produce la rîn d u i sau aproape 1 kg
de a b u r secundar, şi aşa mai departe. A burul secu n d ar din ultim ul corp in tră
114
f>! s /\ y fo > f> s / / S u i r e a r o n t d e M /d jt >
■6, i:,>
? 0t $j > 7I*\, >
^ A
f'J; y d rD 6~~6-7U W
i cojyn <ye..
itfx/i& hdisi di 2
b A k /n izM
o^y3 i& Ş U
6—
ii Pz =o#<&
T> ■M >
-4 iii %
p, fs
~ e.Q/m *
t * r t) { d i^ a m iÂ
£- 5
ţ f^ Gcm*ci
> T 1 r-r * Y n :
/Jt e®'t %- A ,{~ •
fmCCtX k P ^ k d k d ^ ^ d X
b ^ Z n zî/m
f - r ‘î '% £J >tCa
P - - .\m
S~ Z - L . V f f laţiTênevaporare
'Fig. 77. Schema uSeî“î
W M \n V s a eînc Mtrepte
/ d k iir(cu multiplu efec t):
1, 2, 2, 4, 5 — co rp u ri d e ev a p o ra r e ; 6 — co n d en sa to r b a ro m etric ; 7 — .p rin ză to r d e p ică tu ri ;
8 — cad ă b a ro m etrieâ .
m co n den sato r. Se p o ate considera în prim a a p ro x im a ţie , că în tr-o in stala ţie

e cvr | crai c fo rm a tă din n evapo rato are, 1 kg de a b u r p rim a r a r produce
I > ') 11 m «11 ţ ar, adică a r evapora n kg a p a din zeam a su b ţire . T o to d a tă
este nevoie să se condenseze num ai 1 kg de a b u r secundar, fo rm a t în u ltim u l
ev a p o rato r, deoarece restu l de (n 1) kg de a b u r secu n d ar se condensează
în cam erele de încălzire ale ev ap o rato arelo r.
Z eam a circulă în c u re n t paralel cu a b u ru l p rin a p a rate le de evaporare,
co n cen trîn d u -se tr e p t a t în fiecare corp, prin pierderea sub form ă de vap o ri a
unei c a n tită ţi de a p ă a p ro x im a tiv egală cu c a n tita te a de a b u r încălzitor,
in tro d u să în corpul de evap o rare respectiv. Se c o n sta tă că presiunea scade
de la p rim u l la u ltim u l,co rp , In c it ,zeam a trece liber d in tr-u n ev a p o rato r în
altu l, fără sa fie nevoie de un m ijloc de tra n sp o rt.
A burul se cu n d a r din ultim ul ev a p o ra to r este co n d en sat în tr-u n conden
s a to r b aro m e tric 6. P e n tru ev acuarea gazelor necondensabile din spaţiile
de încălzire se p re v ă d conducte care fac le g ă tu ra cu in sta la ţia de pro d u s vid.
A pa re z u lta tă din condensarea ab u ru lu i se evacuează pe m ăsură ce se form ează
cu a ju to ru l unor dispozitive au to m ate, care la să să tre a c ă n um ai condensatul,
n u şi ab u ru l din cam era de încălzire.
A burul secundar, produs în tr-o in sta la ţie de ev ap o rare cu efect m u lti
plu, nu este u tiliz a t în to ta lita te p e n tru încălzirea ev ap o rato arelo r, ci şi
p e n tru alte scopuri tehnologice. A ceasta se realizează prin p relu area unor can
tit ă ţi de a b u r secundar, de obicei, de la corpurile cu presiune m ai m are. Astfel,
s ta ţia de ev ap o rare generează a b u r p e n tru celelalte sta ţii din fabrică, cum a r fi :
p reîn călzito arele, difuzia, a p a ra te le de fierbere şi cristalizare, care necesită
te m p e ra tu ri m ai scăzute şi p e n tru care u tiliza re a ab u ru lu i p rim a r care are p a ra
m etri rid icaţi, a r fi o risip ă de energie.
De aceea, ab u ru l p rim ar se tran sm ite în p rim ul ev ap o rato r, unde p ro
duce concentrarea zemii în tr-u n a n u m it num ăr de evapora toare şi apoi este
scos (prelevat) la diferite tre p te de te m p e ra tu ră co resp u n zăto are necesităţii
de încălzire fără să se modifice prea m u lt co n ţin u tu l caloric al ab u ru lu i.
A ceastă soluţie ra ţio n a lă şi econom ică leagă to a te încălzirile din fab rică de
sta ţia de evaporare d enum ită şi „inim a caldă a fabricii".
E . T R A N S M IT E R E A C Ă L D U R II ÎN IN STA LA ŢIA
D E E V A P O R A R E ÎN T R E P T E
P e n tru ca o sta ţie cu efect m ultiplu să p o ată funcţiona, treb u ie ca

tra n sm ite re a căldurii să se facă de la sine, de la un a p a ra t la altul, ceea
ce p resupun e o cădere de te m p e ra tu ră a vap o rilo r în fiecare tre a p tă .
A ceastă condiţie se exprim ă prin şirul de egalităţi, ce se deduc din
figura 78.
Q = K iS a /o - d
h« l i ■ A ii,- //a) - . . . A '„ S „ (X , -
în care :
Q este c a n tita te a de căldură ad u să de ab u r în corpul I,
în k c a l ;
K v iv2, K%.. . K n — coeficientul de tran sm itere a căldurii, în kcal/
m 2 *h *°C ;
S l9 5 2, S ă — su prafeţele de încălzire ale ap aratelo r, în m2 ;
/0, /,, /w - te m p e ra tu ra vaporilor sa tu ra ţi de încălzire, în
fiecare evap o rato r, în °G ;
tţ,, f/a». *•»//» te m p eratu ra de fierbere a zemii, în °C.
F ig . 78. T r a n s m ite r e a c ă ld u r ii în in s t a la ţ ia e v a p o r a r e >n

t r e p te .
116
R ezultă o diferenţă în tre te m p e ra tu ra fn de fierbere a zemii în p ri
mul a p a ra t şi te m p e ra tu ra de sa tu ra ţie lx a vapo rilo r fo rm aţi de această
zeam ă şi care trec în cam era de încălzire a corpului II ; la fel în celelalte
corpuri. A ceastă diferenţă de te m p e ra tu ră se d ato re şte diferenţei care
ex istă în tre te m p e ra tu ra de fierbere a unei soluţii cu o an u m ită co n cen traţie
şi te m p eratu ra de fierbere a apei la aceeaşi presiune.
D iferenţa x —l/n) rep rezin tă diferenţa ulii a d e l en ?p era Iură a cnapo-^
rotorului, d a to rită căreia are loc tran sm ilcrca de căld u ră necesară con- _
ce n trării zem ii în fiecare corp.
V aporii produşi prin fierberea zemii în corpul n au te m p eratu ra tfn9
su p erioară te m p e ra tu rii de fierbere a apei la aceeaşi presiune ln. Deci v a
porii secundari cu te m p eratu ra tfH vor fi su p raîn călziţi cînd trec p rin cor
pul n în sp a ţiu l de încălzire al corpului n -|- 1 ; deci ei se vor răci p în ă
la ln şi se v o r condensa pe peretele ex terio r al ţevii din corpul n ~\~ 1.
D iferenţa lfn —tn se num eşte depresiune termică sau cădere de te m
p e ra tu ră . P e n tru fiecare corp de evap o rare corespunde o d e p r e s iu n e te r
m ică a cărei valoare creşte pe m ăsură ce zeam a se concentrează.
1. NUMĂRUL OPTIM DE CORPURI L/Y EVAPORARE
Alegerea num ărului de evapora toare este în funcţie de schem a term ice
a fabricii şi se face astfel în c ît să asigure c a p ac ita tea m axim ă a staţiei dc
ev a p o rare şi un consum m inim de aburi şi deci de com bustibil.
T eoretic, n u m ă ru l corpurilor de ev ap o rare a r putea fi cu a t î t mai mare,
eu c ît diferen ţa utilă de te m p eratu ră ta —l/n este mai m are. în p rac tică însă,
n u m ă r u ln de evapora to are este lim ita t, din m otive tehnice şi economice.
C onsideraţii tehnice. D iferenţa to ta lă de te m p eratu ră , în tre te m p e ra
tu ra ab u ru lu i p rim a r şi te m p eratu ra de fierbere a zemii în uliim ui ev a p o rato r
este în medie de 65°C.
în Ir-adevăr, te m p e ra tu ra m axim ă a ab urului de încălzire t n este de
circa 140°V în prim ul evaporator, te m p e ra tu ră ce nu treb u ie d ep ăşită p en tru a
prev en i caram elizarea zaharozei.
T e m p e ra tu ra de fierbere tfn m inim a, p ra c tic realizabilă, se obţine prin-
tr-u n v id c ît m ai în a in ta t în ultim ul ev a p o rato r, le g at în acest scop cu conden
sa to ru l b aro m e tric şi cu pom pa de vid. P resiunea ab so lu tă în ultim ul corp
de ev ap o rare este însă lim ita tă din u rm ăto arele consideraţii :
— T e m p e ra tu ra apei baro m etrice fiind în m edie 4 0 —50°C, în sp a ţiu l
de fierbere din ev a p o rato ru l n , presiunea nu p o ate fi mai mică decît ten siu n ea
v ap o rilo r de a p ă la această te m p e ra tu ră , plus pierderile de energie d a to rită
fre că rilo r pe conducte.
—■ Z eam a co n c en tra tă fierbe la o te m p e ra tu ră mai rid ic ată d ecît apa.
— L a te m p e ra tu ră scăzută ex istă pericolul ca zeam a să devină o soluţie
s u p r a s a tu r a ta şi zaharoza şa cristalizeze, ceea ce produce g re u tă ţi în fu n cţio
n area in sta la ţie i.
117
D in aceste m otive, fierberea zemii în ultim ul corp este cup rin să In tre
56 —70°C (tabela 3).
Tabela 3
Tem peratura de fierbere u ltim u l evaporator Ia dife
rite p resiu n i ş i co n cen traţii
Presiunea ab solu tă V idul T em peratura de fierb ere, în °C
K g f/c m 2 La concen tr a - La co n cen tra

N /m 2 m m H g jţia zem ii 60°Bx ţia zem ii 65°Bx
0 ,10 74 4 9 -5 0 5 0 -5 1
0,15 110 5 7 -5 8 5 8 -5 9
0 ,2 0 150 6 3 -6 4 6 4 -6 5
0,25 190 6 6 -6 7 6 9 -7 0
— T reb u ie a v u t în vedere că, în fiecare ev ap o rato r, d a to rita creşterii

te m p e ra tu rii de fierbere a soluţiei, au loc şi căderi in u tile de te m p eratu ră ,
în c ît din diferen ţa to ta lă de te m p e ra tu ră (ia ~ tfn) num ai o p a rte este u tilă
şi anum e : d iferenţa to ta lă de te m p e ra tu ră — E n (cădere in u tilă de te m
p era tu ră ).
Deci, m ărin d num ărul de corpuri de evaporare, pe de o p arte, se mic
şorează eficienţa diferenţei to ta le de te m p e ra tu ră ele care dispune in sta la
ţia, iar pe de a ltă p arte, diferenţa u tilă de te m p e ra tu ră , p e n tru fiecare efect,
va fi m ai mică.
E x p erie n ţa a a r ă ta t că p e n tru a asigura o circulaţie n a tu ra lă sa tisfăc ă
to a re a zem ii în a p a ra te le de evaporare, diferenţa de te m p e ra tu ră este de
6 —10°C.
C onsideraţii econom ice. L a alegerea num ăru lu i corpurilor de evaporare,
trebuie...să’SC ţin ă seam a de cheltuielile de investiţii, am o rtizare şi în treţin ere,
care ‘c resc ap ro x im a tiv prop o rţio n al cu n um ăru l trep telo r de evaporare, pe
cînd consum ul de ab u r p rim a r scade m u lt m ai încet.
P e n tru exem plificare, se com pară o in sta la ţie de ev ap o rare cu n trep te,
cu un sin g u r ev a p o rato r ; în fiecare d in tre aceste in sta la ţii se evaporă
c a n tita te a de a p ă W la o diferenţă to ta lă de te m p e ra tu ră At. P e n tru sim
plificare, se neglijează căderile inutile de te m p e ra tu ră şi se p resu p u n e că
a p a ra te le din in sta la ţia cu m ultip lu efect au su p rafeţe egale şi lucrează
cu aceiaşi coeficienţi de tran sfe r de căld u ră şi aceleaşi căderi de te m p eratu ră .
D acă p e n tru evaporarea apei W este necesară c a n tita te a de căld u ră Q,
a p a ra tu l cu sim plu efect cu su p ra fa ţa S consum ă o c a n tita te de a b u r :
Q ^K -S -A L (29)
în in sta la ţia cu efect m ultiplu, fiecare a p a r a t de ev ap o rare consum ă
O w
— calorii, corespunzînd la — kg abur, care va trece succesiv p rin fiecare
n n
din cele n evapora to a re cu o cădere de c ă ld u r ă —.
n
S u p ra fa ţa fiecărui corp S n este d a tă de relaţia :
= K Sn - (30)
n n
ia r su p ra fa ţa to ta lă de încălzire n S n .
118
Deci, p rin m ărirea num ărului de corpuri de evaporare, in stalaţia devine
mai econom ică în exploatare, însă cresc cheltuielile de investiţii şi de
în treţin ere, deci şi am ortizările.
2. SC H E M E D E E V A P O R A R E
In tr-o fab rică de zahăr, in sta la ţia de ev ap o rare co n stru ită şi exploatată
raţio n al treb u ie să îndeplinească an u m ite cerinţe im puse de procesul tehno
logic.
In p rim ul rînd, să aibă ca p ac ita tea de evaporare necesară în cît să a si
gure co n c en traţia dorita p e n tru zeam a groasă, deci să evapore c a n t i ta te a
de ap ă :
W - S Q - S n, (31) .
în care :
S0 este c a n tita te a de zeam ă subţire, în kg ;
S n — c a n tita te a de zeam ă groasă, în kg.
în al doilea rînd, treb u ie să se m e n ţin ă regim ul optim de tem p eratu ră,
în c ît să p e rm ită utilizarea c ît m ai b u n ă a ab u ru lu i secundar, cu alte cuvinte
prizele de a b u r P j -|~ P a ~|~ p 3 ~j~ p 4 să acopere necesarul de calorii pen tru
diferite încălziri.
în al treilea rînd, in sta la ţia de ev ap o rare treb u ie să lucreze cu e f i c i e n ţ ă
econom ica în altă, adică cu un consum de a b u r şi deci de com bustibil c it mai
mic şi să asigure reducerea m axim ă a p ierderilor de căldură.
to to d a tă , consum ul de a b u r p rim ar, fo rm a t in cea mai m are p a rte din
a b u r re tu r de la tu rb in ă , s ă fie în arm onie cu necesarul de energie e le c tric ă
al uzinei.
Ia tă deci, că în exploatarea in stala ţie i de evaporare treb u ie respectate
o serie de d a te : co n cen traţia in iţială B 0 şi finală B n a zemii de concentrat,
debitul de zeam ă su b ţire S0, te m p e ra tu ra ab u ru lu i p rim a r ta, tem peratura^ în
co n d en sato r tc. Se cunoaşte, de. asem enea, schem a de circulaţie a s o lu ţie i,
n u m ăru l de ev a p o rato a re şi rapo artele su p rafeţelo r de încălzire.
D u p ă presiunea la care lucrează, in stala ţiile de evap o rare se deosebesc
în tre ele. S în t in sta la ţii de evaporare sub vid, sub presiune şi m ixte ( i n s t a l a
ţie de ev aporare cu co ncentrator) la care u ltim ul corp lucrează fac u ltativ
sub vid.
Schem a de evaporare sub vid, în m od frecvent, se construiesc sta ţii de
ev ap o rare cu p a tru , cinci sau chiar şase corpuri sub vid, ad ică u ltim ul evapo-
îa to i este le g a t cu condensatorul b aro m etric şi respectiv cu pom pa de vid.
In stalaţiile de evaporare sub vid au o fun cţio n are lin iştită şi se reglează
uşor. In stalarea lor se recom andă în cazul cînd se lucrează cu su tira j m are.
D e z av a n taju l lo r consta în fa p tu l că ocupa m u lt sp a ţiu şi cheltuielile de inves
tiţii s în t m ari, deoarece necesită condensator, ia r ab u ru l din u ltim u l corp
rep rez in tă pierderi p e n tru fabrică. P e n tru a elim ina aceste n eaju n su ri r e p a rti
zai ea prizelor de a b u r pe corpuri trebuie să fie c ît m ai econom ică.
Schem a de evaporare sub presiune. A ceastă schem ă are trei sau p a tru
coi p in i (fig. 79). în to a te corpurile, zeam a fierbe la presiune mai mo re d ec ît
piesiu n ea atm osferică, în c ît nu mai este nevoie de conden sato r b a ro m e tric şi
pom p ă de vid.
119
A p e n a te f ie r b e re
S n » iZ Z I
P e n tru o astfel de instalaţie, n u m ită evaporare sub presiune, nu mai

s în t pierderi la condensator, nu se mai utilizează ap ă rece p e n tru condensarea
aburului, ia r consum ul de ab u r p e n tru încălzirea sta ţie i este mai redus decît;
în cazul evap o rării sub vid.
F u n cţio n a rea este m ai p u ţin elastică şi se dereglează mai uşor cînd vâri»
ază co n cen traţia zemei su b ţiri sau cînd nu se resp ectă regim ul de prize de
vapori.
Schem a cîe evaporare sub presiune cu co n cen trato r. P rin in stalarea, d upă
corpurile sub presiune, a unui corp n u m it co n cen trato r, care lucrează sub vid
redus (t == 95°C) fiind le g at de condensatorul b arom etric, se obţine o sta ţie
cu trei sau p a tru corpuri şi co n c en tra to r care se p o ate regla fo arte uşor, prin
varierea c a n tită ţii de ab u r care pleacă la condensator.
Î n tru e ît te m p eratu rile de fierbere a zemii în in sta la ţia de ev ap o rare sub
presiune s în t relativ înalte, dereglarea regim ului tehnologic p o ate duce la
caram elizarca zaharozei şi prin urm are, pe lîn g ă im p o rta n te pierderi de z a h ăr
po ate produce şi închiderea culorii siropului. Pe baza unui calcul econom ic şi
a unor aprecieri generale, se pare to tu şi că, pe p lan m ondial s în t p referate
ev aporatoarele care lucrează sub presiune.
3. C O N D U C E R E A ŞI R E G L A R E A E V A P O R Ă R II
ln prezent, conducerea in stala ţie i de ev ap o rare este asig u rată de către

o p erato r a j u ta t de unele bucle de reglare a u to m a tă .
P rincipalele m ăsu rări ş P re g lă ri s în t u rm ăto arele.:
— Calitatea zemii groase ce iese de la ev ap o rare este d e te rm in a tă p rin
m ăsurarea densităţii. A ceasta se efectuează co n tin u u cu a ju to ru l u nui densi-
m etru de tipul tu b suspendat, la o b a la n ţă de fo rţă inelară. în mod obişnuit,
se m ăsoară d en sitatea zemii din u ltim a tre a p tă de evaporare, care treb u ie
m e n ţin u tă la 65° Bx. E a p o ate fi reg lată ţin în d seam a că :
— d acă regim ul de te m p e ra tu ră şi presiune se m en ţin co nstante, co n
ce n traţia finală scade o d ată cu creşterea deb itu lu i de zeam ă care in tră în
ev a p o rato r şi invers ;
120
— dacă debitul de zeam ă care in tră în e v a p o ra to r se m enţine con
sta n t, co n c en traţia finală creşte o d ată cu consum ul de căld u ră.
— Corectarea concentraţiei se face p rin recircularea zemii.
—~ Controlul funcţionării evaporatoarelor se realizează p lecîn d de la m ăsu
rarea nivelului în fiecare a p a r a t şi ac ţio n în d asu p ra d eb itu lu i d e.ze am ă 111
vederea îm b u n ă tă ţirii procesului de tra n sfe r term ic. în p ractică, se m ăsoară
num ai înălţim ea sta tic ă a zemii care echilibrează înălţim ea em ulsiei de zeam ă
şi ab u r în ţevi.
— Temperatura, zemii este m ă su ra ta în fiecare a p a ra t. T e m p e ra tu ra creşte
o d ată cu viscozitatea zemii şi nu p o ate să depăşească 125°C. Orice anom alie
în regim ul de te m p eratu ră d a to rită d iferitelor incid en te declanşează sistem e
de alarm ă, în general acustice.
— A bsenta sau prezenta zahărului în apele de condensare se verifică prin
m ă su ră to ri de p i l şi de rez istiv itate.
Incidentele mai frecvente se datoresc :
— form ării de depuneri izola u l e term ice pe pereţii ţevilor ;
— form ării de perne de gaze necondensabile în cam era de încălzire ;
— acum ulării apelor de condensare In cam era de încălzire (ap a riţia
„lo v itu rilo r de berbece**).
M ăsurarea te m p e ra tu rii indică aceste anom alii în m ersul ev ap o rării fa ţă
de condiţiile norm ale şi se p o t lua m ăsurile necesare.
E ch ip am en tu l de control au to m at (fig. 80). P en tru a asig u ra o alim e n tare
/ c ît m ai co n sta n tă cu zeam ă su b ţire se instalează înaintea p rim u lu i a p a r a t de
1 ev ap o rare un colector de zeam ă calcu lat p e n tru o rezervă de m inim um 15 m in.
In funcţie de c a n tita te a de zeam ă din acest colector este reg la tă şi c a n tita te a
de ab u r de încălzire în prim ul ev a p o rato r.
N ivelul zemii în evapora toare este m e n ţin u t c o n sta n t cu a ju to ru l reg u
la to arelo r a u to m a te de nivel, d in tre a p a ra te le de evap o rare. Se p o t folosi regu
la to a re de nivel cu p lu tito r, cu acţiu n e d irectă sau cu ac ţiu n e indirectă, pne-
I u m atică.
\ R eglarea d en sită ţii zemii se realizează eu a ju to ru l unui densim etru cu
j fu n cţio n are continuă, m o n ta t la ieşirea zemii co n c en tra te din in stalaţie.
D en sim etru l dă im pulsuri în spre su p ap a care reglează evacuarea zemii
groase. în cazul în care den sitatea zemii este mai m ică d ec ît d en sitatea ceru tă,
un dispozitiv p n eu m atic c o m a n d a t de a p a ra tu l de m ăsu rat, închide su p ap a de
ev acu are a zem ii groase şi deschide su p ap a de in tra re a zemii groase în eva
po rato r. în ac e st fel, pom pa va realiza recircularea zemii în u ltim u l ev a p o ra
to r p în ă cînd co n c en tra ţia sa va fi cea dorită.
în urm a recirculării, nivelul zem ii din ultim u l ev a p o rato r creşte şi or
g anul de execuţie al indicatorului de nivel închide v entilul de trecere d in tre
ultim u l ev a p o ra to r şi cel precedent. Crescând nivelul, reg u lato arele de nivel
ale d iferitelor a p a ra te de evaporare reduc alim en tarea cu zeam ă rîn d pe rînd,
p în ă la rezervorul de alim entare.
Cînd nivelul zem ii în ac est rezervor creşte peste nivelul sta b ilit, se m ă
reşte d ebitul de a b u r de încălzire adm is în prim ul a p a r a t şi astfel se intensifică
ev a p o rarea şi co n c en traţia zem ii se m ăreşte.
E x is tă şi alte sisteme, de reglare a u to m a tă a evaporării, de exem plu :
d en sita tea zem ii groase com andă in tra re a ab u ru lu i de încălzire 111 prim u l
corp p rin in term ed iu l unui densim etru, p la sa t în co n d u cta de zeam ă groasă
a u ltim u lu i ev a p o rato r.
121
>o2
co.O
>
cO
CU
U
ct:
O
"cO
s
5
p
cO
cu
xs
p
-M
C
<uI
1o,
’a
o
w
O
p-.a|
■
.b
F . IN S T A L A Ţ II A N E X E A L E Spre pompa
S T A Ţ IE I D E E V A P O R A R E de vid / U
1. C O N D E N S A T O R U L B A R O M E T R IC r/r.a/^
t/cÂÂ(M
C ondensarea ab u ru lu i ieşit
e P f^ / f> n A
din u ltim u l corp al instalaţiei
skave
de ev ap o rare se face în con d en &e%>& A T s p ^ f 4' fdk/i
sa to are b aro m e trice de am estec. a w 7 <>riw p yia sJ, / 1
Sec
C ondensatorul constă în tr-u n re
cip ien t cilindric 1 cu înălţim ea t-- 3M4 W..fa M «t,
de 2 —3 ori m ai m are d ec ît dia • SLct'
m etru l în care ab u ru l in tră con
tin u u şi circulă în c o n tra c u re n t
cu ap a de răcire. U jCJL / a Ch -
Cele m ai fre cv e n t în tîln ite
?j c ftij uM î'ztÂ i. / z d tp
co n d en sato are de am estec s în t
cele în cascadă, şicanele av în d ctie r o ţfp ' '
form e de segm ente de cerc
(fig. 81, a), sau a v în d a lte rn a tiv
discuri şi rondele (fig. 81, b).
în ă lţim ea condensatorului şi
£
n u m ă ru l de şicane se calculează
^ Ape |__ î *
din co n d iţia ca. su p ra fa ţa de con Daromemca ■
op
ta c t în tre apa de răcire şi a b u r să : iO - 5 ( f t
HB
fie su ficien t de m are p e n tru a *- r Zr~PE ~ - -
p erm ite condensarea ac estu ia.
TCpa" in tră p rin racordul 3 şi cade F ig . 81. C o n d e n s a to r b a r o m e tr ic c u ş ic a n e :
a — în fo r m ă d e s e g m e n te d e c e rc ; b — în form ă
în cascad ă de pe o şicană, pe de d iscu ri şi ro n d ele .
a lta . Şicanele au m arginile în
doite în sus, p e n tru ca sa form eze un s tr a t de lichid şi p rin deversare
să curgă în pînze subţirL . ~ -
A burul, în drum ul său de jos în sus, este obligat ca la fiecare şicană
să s tr ă b a tă seria de pînze de ap ă astfel fo rm ate. G rosim ea pînzei de ap ă este
d e te rm in a tă de înălţim ea apei deasupra deversorului şi de v iteza de curgere
a apei (în m edie 1 ,8 —2 m /s).
O su p ra fa ţă m are de c o n ta c t în tre a p ă şi a b u r se realizează p rin divi
zarea c ît m ai fină a apei introduse în condensator. In acest scop, se folosesc
tu b u ri cu orificii sau dispozitive ce îm p ră ştie apa sub form ă de ploaie.
G azele necondensabile, care însoţesc aburul, s în t asp ira te p rin tr- o con
d u ctă, m o n ta tă deasupra condensatorului, de o pom pă de vid.
D eoarece gazele p o t a n tre n a şi p ic ă tu ri de apă, în drum ul lor spre pom pă,
se in stale az ă un se p a ra to r de p ic ătu ri 4.
Apa dc la condensatorul barom etric. D u p ă apa de tra n sp o rt a sfeclei de
zah ăr, apa din condensatorul b aro m etric rep rez in tă volum ul cel mai m are ;
ea v aria ză în tre 2 0 0 —500% . D eoarece ap a b aro m e trică nu co nţine d e c ît
c a n tită ţi mici de gaze în soluţie (acid carbonic, am inoacizi volatili) ea p o ate
fi folosită în alte scopuri : spălarea sfeclei, a năm olului de la filtre etc.
123
1
2. A PA R A T E P E N T R U EVACUAREA
APELO R D E CO NDENSARE
P e n tru ca tran sfe ru l term ic, în tre

ab u ru l în călzito r şi zeam ă, să fie normal,
apa rez u ltată p rin condensarea ab urului
T?ur"în calzi re. treb u ie eli m in a tă pe m ăsură
ce se acum ulează, fără însă să an tren eze
cu ea ab u ru l.
P e n tru a ev ita răcirea acesto r ape,
ele se scurg prin g re u ta te a p ro p rie în
tr-u n balon care este în le g ătu ră cu cam era
de fierbere a fiecărui a p a ra t (fig. 82).
Oala de condens. în tre cam era de
F ig . 82. I n s t a la ţ ie p e n t r u e v a c u a r e a
a p e lo r d e c o n d e n s :încălzire i a a p a ra tu lu i de ev aporare şl
1 ~ evaporator ; 2 — rezervor colector ; balonul colector 2 se in stalează o oală de
3 — oală condens ; 4 — pompă.
c o n d e n s "3"' (fig. 83). A ceastă com andă
decurge în doi tim p i şia n u m e : um plerea şi apoi golirea. A pa de conden
sare in tră prin racordul i, ridică su p ap a 4, ceea ce p erm ite sa se scurgă prin
deschiderea 5 num ai apa condensată nu şi ab u ru l. P e m ăsură ce nivelul a p e i
sI 6
jU-1 l
(yy.
F ig . 83. O a lă d e c o n d e n s :
• ştuţ intrare apă condensată ; 2 — plutitor ; 3 — pîrghie ; 4 — d is
pozitiv de închidere şi deschidere ; 5 — ştuţ de evacuare apă con
densată ; 6 — m anetă de deblocare.
124
scade, p lu tito ru l coboară în poziţia lim ită şi com andă safe CîsVj rJk
<A.S* v
închiderea supapei 4," oprind astfel ieşirea apei. Cu a ju '#*< cdfae i
to ru l pîrghiei 6*, se p o ale controla dacă p lu ti Ionii fuiuv* Mp,
ţiblieăza "şi n u e s t e g rip a t sau sp a rt. P e n tru o fu n c ţi /m u J X d
onare bună, este necesar să fie elim inate *în p artea su- A'\ 3
perio ară a a u to m a tu lu i gazele necondensabile. Oalele/âtlW '-
de êmidehs, de construcţie nouă, elim ina "a u to m a t ""'TEajffi j t/o £ c/L
gazele.
F u n cţio n area oalei de condens depinde în m are
m ăsură de diferenţa de presiune d in tre spaţiile din ain te J,
şi din urm a ei cu care este în le g ătu ră. In locul b alo VW* *i A* ^ . L, V
v / *t Jr w j u.
nului colector şi a pom pei centrifuge se utilizează
foarte frecv en t dispozitive fără piese în m işcare şi care
fu neţ ion cază au to m a t.
Aparatul Niessner. în figura 84 este re p re z e n ta t
im a p a ra t N iessner com pus din tu b u rile concentrice
XK.6?/^ ■-<ru U 4 '
/ şi 2t cu înălţim ea de 7 —8 m, av în d deasupra un vas OM.
de expansiune St ce com unică pe la p a rte a de sus cu
cam era de fierbere a evapora toru lu i respectiv. I AC.
qyJjpMU
Apa de, condensare din cam era de încălzire a apa- j ± J j ^
r â t ului d e,ev a p o ra re, p ă tru n d e în cam era de Jos şT CtiwUG* tS \
in tră în tubul in te rio r circul înd în cu re n t ascendent. F ig . 84. A p a r a t
tr u e lim in a r e a a p e -
O d ată ajuns în vasul de expansiune, condensatul se lo r d e c o n d e n s a r e —
d estinde şi se produce a ut oe v a p ora re din care rozul la N ie s s n e r :
uit am estec de ab u r şi a p a ’condensTnă. în spaţiul inc- 1, 2 — tu b u ri c o n c e n
la r ă i celor două tuburi, condensatul circulă în curenU trice ; 3 — vas de e x
p a n siu n e ; 4 — o rificii
d escendent şi esle asp ira t în lubiil ccn lral prin orificb dc recirc u la re ; 5 —*
ştu ţ d e ev a c u a r e ap e
le 4. S urplusul de condensat este e v a c u a t p rin ţr-o con d c co n d en s.
d u c tă la terală a vasului de expansiune. V aporii fo rm a ţi ^
prin a u toe va p ora re s in ţr e c u p eraţi p rin racordul de pe a p a ra t, iar condensa
tulTeste d irija t în balonul de colectare corespunzător.
D ispozitiv pentru evacuarea (fazelor necondensabile. U nele gaze sîn t m ai
uşoare decît vaporii de apă, altele mai grele (care însoţesc condensul).
Gazele mai uşoare se evacuează de la p a rte a su p e rio ară a cam erei de în-
călzîreT p rin conducte speciale şi din p a rte a de jos a cam erei p rin raco rd u l de
'SwctnrrcTrrCT) îîcl e n s a f or ulii 1. T cavii de ga z e ne con d e n sa bile trei) ui e să fie astfel
dispusă.......................
clisp în c ît colecteze gazele pe to a tă înălţim ea cam erei d c î n calzire
(OgT "85). D acă nu s în t elim inate con tinuii şi în mod sis tem a tic, gazele necon-
d e n sa M e J g d ir^ ^ ci şi cupa ci ta tea evapora -
to ru lu i. O d ată cu gazele ncconclensaHfle, se evacuează în to td e a u n a şi o can-
ti ta te de a b u r . P en tru a re d \ ice aceas 1ă p iercTere, tîr a ju lg a zelor jnecon densa -
b ll F 's e r e ll e nzli cit’ ăjitt brfd Iro b ih etelo i:. da. gaze şi a „Lermo mc Irului moii l a l.
pe conductele de evacuare. D acă te m p e ra tu ra gazelor este n u mai cu 2 C
1eiifperatirra a Înm iiţii W T ncălzire, tîfajTiî ’esTe'Bun şi pierderea de căld u ră
gl ij ab ii ă . *.. "
3. A N O M A L II IN F U N C Ţ IO N A R E A S T A Ţ IE I D E E V A P O R A R E
Obţinerea unui sirop eu concentraţie prea scăzută se p o ate d a to ra m ai

m u lto r cauze :
— nivelul prea rid ic at al zemii în corpuri ;
co n c en tra ţia redusă a, zemii de s a tu ra ţia II care in tră în ev ap o rare ;
125
— v id u l red u s în ultim u l corp, care p o ate depinde, Ia rîn d u l său, de apa
insu ficien tă la condensarea vaporilor sau a p ă cu te m p e ra tu ra rid icată, func
ţio n area n e re g u la tă a pom pei de vid, n ee ta n şeităţile conductelor sau a p a ra te
lor etc. ;
— ev acu area insuficientă a gazelor necondensabile ;
— fu n cţio n area defectuoasă a au to m a te lo r de în d e p ă rta re a apelor con
den sate ;
— n ee ta n şeităţi, c ră p ă tu ri şi găuri pe su p rafeţele de încălzire, ceea ce
dă p o sib ilitatea condensatului din cam era de vapori să aju n g ă în sp a ţiu l
zem ii pe care o diluează ;
— p relev area insuficientă a vap o rilo r secu n d ari ;
126
— în c ru sta re a ţe v ilo r fierb ăto are cu p ia tră , ceea ce duce la scăderea co
eficientului de tra n sm ite re a căldurii.
Deborclarca zem ii în tim p u l ev a p o rării se produce cînd nivelul zemii în
ap arate este prea rid icat, sau cînd s în t sp u m ă ri a b u n d e n te în cazul prelucrării
unei sfecle a lte ra te sau n eaju n să la m a tu rita te a optim ă. C om baterea spum ei se
face prin a d ă u g area de seu sau uleiuri vegetale.
Creşterea bruscă a p resiu n ii in evaporator are loc ca u rm are a reducerii
c o n d e n s ă r ii ab u ru lu i în cam era de vap o ri a corpului u rm ă to r sau d ato rită
micşorării prelevărilor de a b u r secundar. In acest caz se intensifică procesul
de evaporare p r i n intro d u cerea unei c a n tită ţi m ai m ari de zeam ă care să preia
o c a n tita te m ai m are de căldură, sau se intensifică prelevările de a b u r secundar.
G. M O D IF IC Ă R IL E Z E M II ÎN T IM P U L E V A P O R Ă R II
P rocesul de concentrare a zemii su b ţiri p rin ev apo rarea unei c a n tită ţi de

apă este în so ţit de tran sfo rm ări chimice şi fizico-chim ice care schim bă compo
ziţia şi p ro p rie tă ţile su b sta n ţe lo r dizolvate în zeam a. D in aceste tran sfo rm ări
fac p arte :
a) m odificări ale p u rită ţii ;
b) schim barea alea lin ităţii.
a. P u rita te a zem ii concentrate în co m paraţie cu cea a zemii su b ţiri
suferă m odificări fo arte mici, în general observîndu-se o creştere uşoară a
p u rită ţii zem ii co n c en trate. A ceasta se explică prin creşterea efectivă a p u ri
tăţii, d a to rită descom punerilor p e care le suferă o p a rte din nezah ăru i zemii,_
S cesîe descom puneri duc la : depuneri ale su b sta n ţe lo r insolubile pe ţevile
ev ap o ratorului, trecerea su b stan ţe lo r solubile în apele de condens, trecerea
su b sta n ţe lo r volatile în gazele necondensabile.
b. Scăderea a le a lin ită ţii zem ii este un proces obişn u it în s ta ţia de e v a
porare, el fiind re z u lta tu l reacţiilor de descom punere a a mi de! or.- De exemplu,
asp arag in a trece p rin hidroliza în acidul asparagic, cu elim inare de am oniac,
iar acidul asp arag ic reacţionează cu c a rb o n a ta i de p o tasiu e x iste n t în zeam ă,
d în d sarea resp ectiv ă cu elim inare de bioxid de carbon. Astfel, ab u ru l de
zeam ă şi condensatele de la s ta ţia de ev ap o rare conţin am oniac, bioxid de
carbon şi c a rb o n a t de am oniu.
R e a c ţiile s în t u r m ă to a r e le :
+HaO
HOOC - CH - CHa- CQNH HOOC - CH - C H ,- COOH
NH, NH , -f NH.
a sp aragin a a cid u l asparagic
HOOC - CH - CH, - COOH + K.CO, KOOC - CH - CHa - - COOK

I
NHj
în a fa ră de descom punerea am idelor, scăderea alea lin ităţii este şi rezul

ta tu l co n tin u ării descom punerii za h ăru lu i in v e rtit, cu form are de acizi hurnici
şi caram elizarea sla b ă a zaharozei.
Scăderea ale a lin ită ţii zemii co n cen trate treb u ie calcu lată la aceeaşi con
c e n traţie a zem ii şi num ai după aceea se face co m p araţia.
Dc exem plu se consideră alcalini lalea zem ii su b ţiri de 0,02% CaO şi a
siropului co n c e n tra t 0,03% CaO.
Ţ inîndu-se seam a că zeam a su b ţire are 16°Bx, ia r siropul co n c en tra t
64° Bx, şi p resu p u n în d ca alcalini ta tea zem ii nu s-a sc h im b a t în tim p u l eva
porat iei, rezultă :
M lîL il o, 08 % Ca O.
16
În rea lita te, alcalini ta tea siropului c o n c e n tra t este de 0,03% CaO, adică
a scăzut cu :
0,08 - 0,03 - 0,05% CaO,
ceea ce rep rez in tă :
0,08
deci, o scădere a alealin ităţii cu 62,5% .
Scăderi m ari de alca lin itate se în tîln esc la p relu crarea sfeclei d eg rad ate
sau necoap te, care are un con ţin u t m are de a mi de.
Scăderea alea lin ităţii nu se te rm in ă la evaporare, ea co n tin u în d şi în
sta ţiile u rm ă to a re (ap a ra te de fierbere sub vid, refrigerenţi).
U neori scăderea alea lin ităţii p o ate să atin g ă valori mari, în cît zeam a sau
siropurile să aib ă reacţie acidă, ceea ce provoacă, descom punerea zaharozei
p rin hidroliza, cu form area de zah aru ri red u căto are.
U rm ărirea a te n tă a p il-u lu i zemii la ev ap o rare treb u ie să evite scăderea
alea lin ităţii sub p u n ctu l de viraj al fenolftaleinci. în cazul cînd p H -u l scade
sub această lim ită, este necesar să se ridice alea lm itate a zemii fie p rin a d ă u
garea în zeam ă de sa tu ra ţia a 11-a a unei c a n tită ţi de c a rb o n a t de sodiu sau
hidroxid de sodiu, fie prin conducerea astfel a sa tu ra ţie i a Il-a , în c ît zeam a să
răm în ă cu un c o n ţin u t mai m are de alcalin itate, e x p rim a tă în % de CaO.
Creşterea alcalini lăţii zemii Ia evaporare este un fenom en mai rar întîi-
n it. La o tr a ta r e norm ală a zemii la s a tu ra ţia a ll-a , acest fenom en nu tre
buie să ap a ră. E l este re z u lta tu l unei siip ra sa tu ră ri la sa tu ra ţia a Il-a şi al
unei alca lin ităţi naturale, rid icate a zemii. în cazul su p rasa tu rării zemii la
sa tu ra ţia a II-a, se form ează b ic arb o n atu l de potasiu, n eu tru faţă de fenol-
ftaleină. în tim pul fierberii zemii în s ta ţia de evaporare, el se descom pune după
reacţia :
2 KHCOs - K aCOs + H aO + CO,
b lca r b o n a t carbon at
d c p otasiu de p otasiu
ap ă rîn d din nou alcalini ta tea d isp ă ru tă în tim p u l sa tu ra ţie i a Il-a , datori tă
carb o n atu lu i de potasiu care are o reacţie bazică fa ţă de fenolftaleină.
C înd ap are fenom enul creşterii alea lin ităţii zemii la evaporare, se d eter
m ină im e d ia t alca lin itate a o ptim ă la s a tu ra ţia a Il-a şi se resp ectă s tric t în
tim p u l lucrului, ev itîn d astfel su p ra sa tu ra ţia .
c. M odificări ale co n ţin u tu lu i m coloizi. Goloizii zemii de s a tu ra ţia a Il-a ,
circa 0,09% din g reu ta tea sfeclei, trec în zeam a co n cen trată, p e n tru că s în t
hidrofili şi nu coagulează şi nici nu se elim ină la ev ap o raţie.
în tim p u l evaporării, d a to rită caram elizării şi descom punerii zahărului,
:şi d a to rită acţiunii reciproce a am inoacizilor şi a zahărului in v e rtit, se for-
128
m ează noi c a n tită ţi de coloizi. A ceştia au o coloraţie in te n să şi s în t d ău n ă to ri
p u ţin d fi adso rb iţi de su p rafaţa cristalelor de zahăr, în cetin in d cristalizarea
şi în ra u tă ţi nd cu 1i ta t ea za harul ui.
d. D escom punerea za h ă ru lu i şi inten sificarea co lo raţiei depinde de d u
ra ta sta ţio n ă rii zemii în evaporaţie, de te m p e ra tu ra de fierbere şi de p H -u l
zemii. P ierderile de z a h ă r în tim p u l evaporării nu depăşesc 0,01% din greu
ta te a sfeclei.
In tensificarea coloraţiei la ev a p o raţie provine în p a rte din descom pu
nerea şi caram elizarea zaharozei.
La p H —■9 şi la te m p e ra tu ra de 100°C, coloraţia zem ii creşte cu ap ro
x im a tiv 0,05°St pe m inut. La creşterea te m p e ra tu rii cu cîte 10°C, in te n
sificarea coloraţiei se accelerează de trei ori. La creşterea p H -u lu i de la 9 la
p H =. 10, coloraţia se intensifică de 1 ,5 —2 ori m ai repede.
In tensificarea coloraţiei zemii în tim p u l evaporării nu se p o ate explica
n u m ai prin descom punerea zaharozei. M are în se m n ă tate are descom pu
nerea za h ăru lu i in v e rtit, care continuă la evaporare, în cazul unei defecări
de sc u rtă d u ra tă . S u b stan ţele colorate, n um ite m elanoizi, se form ează la
evaporaţie, ca re z u lta t al reacţiei de condensare în tre zah ăru l in v e rtit şi
am inoacizi, cu elim inare de acid carbonic.
e. F orm area cîe precipitate insolubile. In zeam a su p u sa ev ap o rării se
p o t form a p rec ip ita te care ad eră la su p ra fa ţa ţevilor încălzitoare, form înd un
s tr a t izo lato r term ic, ceea ce duce la scăderea sim ţito a re a coeficientului de
tra n sm ite re şi deci la un consum rid ic a t de com bustibil.
F o rm area şi depunerea p recip itatelo r insolubile în sta ţia de ev aporare
are m ai m ulte cauze :
— d a to rită creşterii co ncentraţiei zemii în tim pu l evaporării, o p a rte
din săru rile organice şi anorganice, slab solubile se depun ;
— so lu b ilitatea unor săruri de calciu în soluţii co n c en tra te de za h ăr
scade ;
— d a to rită continuării în sta ţia de evaporare a reacţiilo r de descom pu
nere ale acidului glioxalic, oxiam inic şi al alontoinei, se form ează sedim ente
de o x a la t de calciu ;
— în cazul su p ra sa tu ra ţii zemii se form ează bicarb o n aţii, care în tim p u l
ev ap o rării se descom pun în ca rb o n aţi insolubili ;
— în cazul degradării accidentale a zaharozei sub acţiu n ea căldurii,
su b sta n ţe le organice, în p a rte carbonizate, se depun pe ţevi.
D a to rită m ultiplelor cauze care contribuie la form area sedim entelor în
sta ţia de evaporare, com ponenţa acestora este fo arte v a ria tă .
D epunerile de sedim ente în tim p u l evap o rării s în t re z u lta tu l unei p u ri
ficări n ecorespunzătoare a zemii su b ţiri. Aceste d ez av an taje s în t în m are
m ăsură în lă tu ra te la fabricile la care zeam a subţire, dup ă purificarea clasică,
este tre c u tă prin s ta ţia de decalcificare eu schim bători de ioni.
H . S PĂ L A R E A E V A P O R A T O A R E L O R
P e n tru în d e p ărtare a în cm s taţiilor, se p rac tică cicl ul de operaţii cunoscut

sub n u mele dc 7ierbereâ._siaim de evaporare
M etoda de sp ălare cea mai eficace'se p o ate stab ili num ai dacă se cu n o aşte
com poziţfă K depuse pe ţevile fierb ăto are ale fiecărui corp
de ev ap o rare.
■9 — U tila ju l-ş i teh n o lo g ia în in d u stria a lim en ta ră e x t r a c t i v ă c d . 14 f j 129

D e obicei, se începe cu spălarea alcalină şi se co n tin u a cu cea acidă
d ar uneori e in d ic a t sa se procedeze şi invers.
P recip ita te le d e c a rb o n a t de calciu si o x ălat de calciu se d iz o lv i p arţial
cu ac T d cio rh idric Ia cald. SeT dîoseşte acid în conc e n tra ţie de circ a J J L , . în
ti m pul sp ălării e v a p ora to a rel or se u rm ăreşte c orice n tra ţia a ci d ui ui ; fierberea
"seT consideră te rm in a tă c în d c p n c .e n tră |iă llc id u T iu ...nu mai v ariază.
' T JS c ă în c ru s ta ţiilc* conţin m u ltă silice se recom andă fierb erea cu o so-
lu ţi e ^ r ^ o d l ^ c a u s t îc ă de c o n c e n trâ ţîe ^ W tim p de 172 h . T â adaos la soluţia
alcălină“ s: â fdlom ^
A tît soluţia acidă c ît şi cea alcalină, în a in te de evacuare, se recirculă
'c u a ju to ru l pom pei de zeam ă groasă de la u ltim u l e v a p o ra to r in p rim ul ev a
p o rato r, apoi se descarcă rap id şi se efectuează sp ălarea cu apă.
în tre ru p e re a cam paniei p e n tru spălarea ev a p o rato arelo r tim p de 1 —2
zile, ap ro x im ativ după 60 de zile de lucru, e s te c o s tis ito a r e id e a ceea se rec o- ^ "
manela sp ălarea „în m ers“ prin ocolirea, pexînd~a~ cîte" u n u f a p a ra t de e v a p o ^
"raţie. în ac est scop, pe lîn g ă fiecare corp de evap o rare treb u ie să m ai existe
o "conductă de ocolire, de asem enea, o pom pă şi o com unicaţie p e n tru in tro
ducerea soluţiei de sodă şi acid clorhidric în fiecare a p a ra t.
' D u p ă cam panie, spălarea ev a p o rato a re lo r este co m p letată cu o p eraţia
de c u ră ţire m ecanică ă crustelor.
I. T R A T A R E A Z E M II G RO A SE
în vederea in tro d u cerii sale în a p a ra te le cu vid p e n tru concentrare-

cristalizare, zeam a groasă este supusă u rm ăto arelo r o p eraţii : co rectarea
co ncentraţiei, neutralizare, decolorare şi filtrare.
P e n tru corectarea concentraţiei, zeam a groasă care iese din ev ap o rare
este p o m p a tă în tr-u n rezervor p re v ă z u t cu ag itato r, unde este am esteca tă
cu cleră sau cu zeam ă subţire, du p ă cum are Bx-ul, sub 65° sau mai m are.
— P e n tru decolorarea zem ii se utilizează căr b unele activ aşi su lfitarea.
P rin tra ta r e a zem ii co n cen trate cu bioxid ele s ulf, seT eafizează în acelaşi
tim p şi o n eu tra liz are p în ă la p i l = 7 ,5 . In lo c u rb io x id u lu i de sulf se p o ate
în tre b u in ţa hid ro su lfitu l de sodiu, care se p re z in tă sub form ă solidă, dozîn-
du-se m ai uşor7~~ -~ —
Zeam a groasă astfel tr a t a tă şi în c ălz ită este filtra tă p rin filtre m eca
nice. Se o bţine un sirop lim pede, deschis la culoare, care este trim is în rezer
vorul d in ain tea a p a ra tu lu i de fierbere sub vid.
J . P R O C E D E U L D E D E P O Z IT A R E A S IR O P U L U I CO N CEN TRA T
ÎN V E D E R E A P R E L U C R Ă R II U L T E R IO A R E
D a to rită specificului industriei zahărului, s-au c ă u ta t m etode care să

p e rm ită obţinerea zahărului to t tim p u l anului. D eoarece sfecla de za h ă r
se recoltează în tim pul unei perioade a t î t de scurte, p e n tru a lucra în cele
m ai econom ice condiţii, s-a pus problem a depozitării unei p ă rţi a siropului
co n cen trat, d u p ă ce iese din sta ţia de evaporare, p e n tru a p u tea fi p relu
c r a t d u p ă ce se te rm in ă cam pania de fabricaţie.
A cesta este cun o scu t sub num ele de ,,procedeul H olly Sugari* şi a fost
ap lic a t p e n tru prim a d a ta în California.
P e n tru ca procedeul să p o a tă fi ap lic a t cu succes, treb u ie resp ectate
u rm ăto arele c o n d iţii:
— T e m p e ra tu ra de depozitare treb u ie să fie c ît m ai jo asă posibil,
p e n tru a ev ita descom punerile de z a h ă r şi intensificările co lo raţiei.R ezu lta te
b u n e s-au o b ţin u t şi în cazul în care rezervorul de sirop co n c en tra t a fost
d e p o z ita t Ia o te m p e ra tu ră care a v a r ia t în tre 1 0 —20°C.
— p H -ul siropului co n c en tra t care se depozitează treb u ie să fie de
9 —9,2, p e n tru a se ev ita com plet in v e rtire a la te m p e ra tu rile de depozitare.
— C oncentraţia siropului c o n c e n tra t treb u ie să fie c ît m ai rid ic ată
posibil, însă fără a exista pericolul cristalizării. E x p erie n ţele au a r ă ta t
că un sirop cu Rx de 70° este fe rit de pericolul ferm en tării, iar cristalizările
s în t m inim e. E s te foarte im p o rta n t ca B rix u l siropului care se depozitează
să fie riguros co n stan t, deoarece în caz co n trar, siropul d ilu a t se ridică
la su p rafaţă, cel m ai co n c en tra t ră m în în d la p a rte a inferioară. în această
situ a ţie a p a r două pericole : ferm en tări în s tra tu rile de sirop de la su p ra fa ţă
şi cristalizări la fundul rezervorului.
R e z u lta te fo arte bune s-au o b ţin u t p rin reîm p ro sp ă tare a c o n sta n tă a
atm osferei din rezervor, cu aer filtra t, care p erm ite ev itarea aproape
com pleta condensărilor şi a diluării siropului la su p rafaţă.
O p ulverizare periodică, foarte fină de form ol în atm osfera de la su p ra
fa ţa siropului d ep o z ita t p erm ite sterilizarea suprafeţei, în c o n ta c t cu aerul,
acestea fiind zonele cele m ai expuse unde a p a r ferm en taţiile.
— R ezervoru l de depozitare a siropului co n c e n tra t treb u ie să aibă
p ereţii in te rio ri acoperiţi cu un lac, p e n tru a p erm ite cu ră ţirea uşoară cu
ap ă. F u n d u l rezervorului în form ă de p a n tă treb u ie să asigure o golire
p erfectă a siropului sau a apei de spălare.
— C orectarea B rixului siropului c o n c e n tra t (aducerea la Bx = 70°)
este in d ic a t să se facă continuu, şi în a in te de răcire, p e n tru a ev ita sta g n ă
rile p roduselor diluate la te m p e ra tu ră jo asă. în cazul în care siropul
este prea co n c e n tra t şi este necesar a fi d ilu at, siropul u tiliz a t p e n tru aceasta
treb u ie să fie m e n ţin u t la o te m p e ra tu ră d easu p ra lui 80°C, în to a te p unctele
circuitului.
2. D E P O Z IT A R E A S I R O P U L U I C O N C E N T R A T
ÎN V E D E R E A P R E L U C R Ă R I I U L T E R IO A R E (F IG . 86)
2 0 - 3 0 % din siropul co n c en tra t, ie şit din s ta ţia de ev ap o raţie 1 este

d irija t cu pom pa 2 spre c irc u itu l de d ep o zitare cu a ju to ru l unui d eb it
m e tru -reg u la to r.
în co n c en tra to ru l cu recirculare cu pom pa 4 şi fu n cţio n are sub vid
co n stan t, se realizează corectarea im p erfecţiu n ilo r de B rix.
Un reg u la to r, în re g istra to r de B rix, com andă închiderea sau deschi
derea unui v en til de vapori, şi in terzice trecerea siropului cu un Brix
inferior celui sta b ilit, spre circu itu l de depozitare. în sch im b ăto ru l de
că ld u ră tu b u la r 5, cu a ju to ru l apei reci, siropu l c o n c e n tra t este adus la
te m p e ra tu ra de 35°C. Vasele m ă su ră to a re 6, p re v ă z u te cu ag itato are, înde
plinesc rolul de a ju sta re m in u ţio asă a B rixului, c ît şi de m ăsu rare a siropului.
S iropul astfel p re g ă tit este trim is cu a ju to ru l pom pei 7, în rezervorul
de dep o zitare 8.
131
■sirop spre cnstohwre
F ig . 86. I n s t a la ţ ie de d e p o z ita r e a s ir o p u lu i c o n c e n tr a t în ved erea p r e lu c r ă r ii

u lt e r io a r e
1 — sta ţie d e e v a p o ra r e ; 2, 4, 7 — p o m p e ; 3 — con ce n tra to r ; 5 — sch im b ă to r de căldu ră :
ti — v a se m ă su ră to a re ; 8 — r e z e r v o r d e d ep o zita r e ; 9 — in s ta la ţie de v e n tila ţie ; 10 — m ă su
rător p n e u m a tic.
Cu a ju to ru l in stalaţiei de v en tila ţie 9, se reîm p ro sp ătează aeru l de

deasupra siropului, ceea ce duce la ev itarea condensărilor. N ivelul siropu
lui în rezervor, este m ă su ra t cu un m ă su ră to r p n eu m atic 10, care dă
d irect m asa siropului c o n ţin u t în rezervor.
A vantajele procedeului de depozitare a siropului concentrat s î n t :
— In sta la ţia de depozitare a siropului co n c en tra t este cu m u lt mai
p u ţin costisitoare decît in stalaţiile care a r fi necesare p e n tru depozitarea
unei c a n tită ţi corespunzătoare de zahăr.
— In stalaţiile de condiţionare necesare s în t fo arte sim ple.
— Crearea po sib ilităţilo r de a c tiv ita te co n tin u ă în rafinărie.
— M ărirea cap acităţii de producţie a unei fabrici, prin m ărirea cores
p u n ză to a re num ai a secţiei b ru t, diferenţa fiind p relu c ra tă în rafinărie după
term inarea cam paniei, ceea ce duce la im p o rta n te economii în in v estiţii.
K . CALCULUL S T A Ţ IE I D E E V A P O R A R E
1. C A L C U L U L C A N T IT Ă Ţ II D E A P Ă CE SE E V A P O R Ă W
W=GV- Gtî G ,-e,L. (32)

V'i
în care :
W este c a n tita te a de apă ce se evapo ră la 100 kg sfeclă, în kg ;
Gx — c a n tita te a de zeam ă su b ţire care se obţine din 100 kg sfeclă,
în kg ,*
132
G2 — c a n tita te a de zeam ă groasă la 100 kg sfeclă, în kg ;
bx — co n cen traţia zemii subţiri, în °Bx ;
b2 — co n cen traţia zemii groase, în °Bx.
2, C A LC U L U L SIM P L IF IC A T A L S T A Ţ IE I D E E V A P O R A R E
CU 5 C O R P U R I
1) Cantitatea totala de apă este d a tă de ecuaţia :
w - i i ) . (33)
2) Pierderile de abur la condensator se calculează conform ecuaţiei :

B _ W ( E t + 2 E , + 3JS, + - 4 E d ^
5
în care :
Dc este c a n tita te a de abur, în kg, ce se condensează în conden
sa to r ;
W — c a n tita te a to ta lă de ap ă v ap o riz ată — ecu aţia (10).
Ey,. . Iu — c a n tita te a de a b u r p rele v ată din corpurile de ev aporaţie,
în kg ;
ă — n u m ă ru l corpurilor de evaporaţie.
3) Cantitatea de abur care in tră în corpul I de ev ap o rare se calculează
d upă ec u aţia :
D] ~ + I"j i ~h I^n + &a + Iî (35)
în care :
Dj este c a n tita te a de a b u r ce in tră în corpul I, în kg ;
De — pierderile de a b u r la condensator, ecu aţia (12)
—- prelevările de abur, în kg.
4) Cantitatea de apă evaporată în fiecare corp la 100 kg sfeclă este :
Wi « Dy ;W* - Dy - Ey ; W3 « W2 - E z ; (30)
W4 - W* - E9; Ws «= W4 - Ih ;
T o ta l = Wy+ W2 + W3 + W4 + W 5, care trebuie să fie egal cu W calcu lat
cu ecu aţia (10).
5) Concentraţia zemii în fiecare corp se calculează după ecuaţiile :
■®*i — 7 T ~ ~ 7 ~ ° ^ X (37)
B„ = A- “Bx
G .- C W .+ tn)
= ------------------ . “Bx
Gi-(Wl + ww„)
B x4 = — ^ ---------------- “Bx
G, - (W, + w, +■ w, + w«)
------------------- “Bx.
G, - ( W, + , + W, + W, + Wt)
.133
VERIFICAŢI-»VĂ CUNOŞTINŢELE
y P e ce p r in c ip ii lu c r e a ză o s ta ţie de evaporare cu e fe c t m u ltip lu ?

21 D e ce nu m ărul de ev a p o ra t oare e ste lim ita t ?
p. D e ce tre b u ie e lim in a tă a p a d e condensare ? D ar gazele n econ d en sab ile ?
I. D escrieţi co n stru cţia şi fu ncţionarea in sta la ţiilo r a n exe Ia evaporare. •
5. Cum se ex p lic ă inten sificarea coloraţiei zem ii la evaporare ? D ar scăd erea a le a lin ită ţii y
6. C um se fa ce reglarea n iv e lu lu i şi o co n cen tra ţiei zem ii ? ^ *
7. D acă d in 100 k g de sfeclă se o b ţin 120 k g zeam ă su b ţire, cu un c o n ţin u t de su b sta n ţă u s
c a tă de 13 % şi prin co ncen trare se o b ţin e o zeam ă groasă cu un co n ţin u t de su b sta n ţă
u sca tă de 65 %, ce c a n tita te de apă s-a ev a p o ra t.
R = 96 k g .
8 | Să se d e te r m in e încărcările celor 4 corpuri a le lin ei s ta ţii d e evaporare d in tr-o fa b rică de

I zaliăr care fu n cţio n ea ză cu 3 corpuri şi concen trator, cînd se cu n oaşte : c a n tita te a de zeam ă
V su b ţire Gt = 120 k g şi c a n tita te a de zeam ă groasă Ga ~ 28 kg la 100 kg sfeclă. Goncen-
| traţia in iţia lă a zem ii, bx— 15° B x şi concen traţia fin ală ăa = 65° B x. P relevările de
ţ abur : E x = 2 0 k g ; E 2 = 8kg ;E 3 = 12 kg ; = 4 kg.
R : W = 92 k g ; D x = 45 kg.
Wt + W S + W 9 H- W 4= 92 kg ; D c - 1 k g /100 kg sfeclă.
Capitolul XI
FIERBEREA ŞI CRISTALIZAREA '. ■
A. G E N E R A L IT Ă Ţ I
1. SG O P U L F I E R B E R I I ŞI C R IS T A L IZ Ă R II
C ristalizarea are scopul de a ex trag e cu un ra n d a m e n t în a lt

posibil, sub form ă dc cristale, zah ăru l din siropul concentrai;, o b ţin u t din
s ta ţia de ev ap o rare. P e n tru ac e a sta, siropul conce n tra t se ev ap o ră şi cris
talizează în a p a ra te le vacuum p în ă în ju ru l con cen traţiei d e ^ y B x r o B ţln îîh
du-se o m asă groasa (m asa fiarlă), care este o su sp e n s ^ ^
în tr-u n sirop- m am ă. A c e stsiro p ^ in te r cristalin sau sirop de scurgere conţine
to a te im p u rită ţile iniţia le "~dli"m asă, p u rita te a siropului in te rcrista lin fiind
deci inferioară p u rită ţii masei fierte,
""Siro p u l-m am ă, din care nu mai este ren ta b il să se o b ţin ă za h ă r p rin
fierbere şi cristalizare, se num eşte m elasă. " “
2. P R O P R IE T Ă Ţ IL E S O L U Ţ IIL O R D E Z A H Ă R
a. S o lu b ilitate a zaharozei in so lu ţii pure, Z aharoza este co n sid erată ca

fiind fo arte solubilă în apă, dacă se com pară u rm ăto arele cifre : un gram de
a p ă dizolvă 2,19 g zaharoză la 30°C şi num ai 0,36 g NaCl sau 0,37 g KC1.
S o lu b ilitatea zaharozei creşte p ro p o rţio n al cu creşterea tem p eratu rii.
134
Coeficientul de solubilitate, n o ta t cu H 0, rep rezin tă c a n tita te a de zahăr
în kilogram e, care se dizolvă în tr-u n kilogram de ap ă la o an u m ită tem pe
ra tu r ă :
TJ za,hăr
110 == —•
apa
S-au în to c m it tabele (tabela 4) care cuprind v ariaţiile solubilităţii zaha

rozei, în ra p o rt cu v ariaţiile de te m p e ra tu ră .
Tabela 4
S o lu b ilita tea zaharozei
Zahăr con ţin u t, Zahăr pentru Zahăr co n ţin u t, Zahăr pentru

°G In % una p arte apă °G în % u na parte apă
0 64,18 1,792 19 66,78 2,010

1 64,31 1,802 20 66,92 2,023
2 64,45 1,813 21 67,06 2,036
3 64,59 1,824 22 67,21 2,050
4 64,73 1,835 23 67,36 2,064
5 65,16 1,870 24 67,52 2,079
6 65,24 1,877 25 67,63 2,094
7 65,34 1,885 26 67,84 2,109
8 65,44 1,893 27 68,00 2,125
9 65,54 1,902 28 68,16 2,141
10 65,65 1,911 29 68,33 2,158
11 65,76 1,920 30 68,50 2,175
12 65,87 1,930 31 68,67 2,192
13 65,99 1,940 32 68,85 2,210
14 66,11 1,951 33 69,03 2,229
15 66,24 1,962 34 69,21 2,248
16 66,37 1,973 35 69,39 2,267
17 66,50 1,985 36 69,58 2,287
18 66,63 1,997 37 69,76 2,307
38 69,95 2,328 74 77,45 3,435

39 70,14 2,349 75 77,66 3,477
40 70,33 2 ,370 76 77,88 3,521
41 70,52 2,392 77 78,09 3,565
42 70,72 2,415 78 78,31 3,610
43 70,91 2,438 79 78,52 3,656
44 71,11 2,462 80 78,74 3,703
45 71,31 2,486 81 78,95 3,751
46 71,51 2 ,510 82 79,16 3,800
47 71,71 2,535 83 79,38 3,849
48 71,92 2,561 84 79,59 3,899
49 72,12 2,587 85 79,80 3,950
în tr-o soluţie p u ra, la sa tu ra ţie , cristalele de z a h ăr nici nu se dizolvă,

nici nu cresc, p e n tru o an u m ită te m p e ra tu ră şi presiune. Considerînd eă
p e n tru o p resiune d a tă te m p e ra tu ra variază, sistem ul devine m onovariant,
fiecărei te m p e ra tu ri corespunzîndu-i o nouă co n cen traţie de sa tu ra ţie , defi
n ită de ra p o rtu l (fig. 87).
apă
D acă p resiunea variază, poziţia curbei, este p u ţin m odificată. Curba de
sa tu ra ţie , îm p a rte plan u l diagram ei în două p ă rţi : zona inferioara de sub-
s a tu ra ţie şi zona su p erio ară de su p rasa tu raţie.
135
w S tarea de su p ra sa tu ra ţie se defineşte prin
ra p o rtu l d in tre co n c en tra ţia soluţiei su p rasa
// 0 ~~q â $(/pră~ tu ra te la te m p e ra tu ra t° şi co n cen traţia solu
ţiei s a tu ra te la aceeaşi te m p e r a tu ră :
(zahăr
— — |
V°G
su p rasatu raţie
tfesdfifrgpe ap ă j
( zahăr U°G
sa tu raţie
ir fcmperatvr* ,C
l apă j
F ig . 87* C u r b a d e s a tu r a ţie a b. S o lu b ilitatea za

pure. Cînd un al treilea com p o n en t este a d ă u
z a h a r o z e i, f u n c ţ ie d e t e m p e
r a tu r ă . g a t unei soluţii de zaharoză, acesta p o ate să
ducă la creşterea sau descreşterea so lu b ilitaţii
zaharozei în funcţie de n a tu ra şi co n c en tra ţia n ezah aru lu i a d ă u g at.
P e n tru m ăsurarea solu b ilitaţii zaharozei în soluţii im pure, se foloseşte
,,coeficientul de sa tu ra ţie a '“ care este definit p rin ra p o rtu l d in tre coeficientul
de so lu b ilitate H x al soluţiei im pure, la te m p e ra tu ra t°C şi coeficientul de
so lu b ilita te H 0 al soluţiei pure, la aceeaşi te m p e ra tu ră t°C :
IIt so lu b ilita tea zaharozei în s o lu ţie im pură la tem p eratu ra tnC
i/o so lu b ilita tea zaharozei în so lu ţie pură Ia tem p eratu ra t°G
(O
a ' a ra tă de fa p t de cîte ori zaharoza este mai solubilă în apă, în p rezen ţa neza-
harurilor, f a ţă de soluţiile pure, la aceeaşi te m p e ra tu ră .
Coeficientul de su p ra sa tu ra ţie rep rez in tă cifra care a ra tă de cîte ori u n i
ta te a de volum de ap ă d istila tă conţine mai m u lt zahăr, d ecît u n ita te a de volum
de soluţie s a tu ra tă la aceeaşi te m p e ra tu ră :
a » _H //0 , (2)
IU
în care :
a este coeficientul de su p ra sa tu ra ţie ;
H — c a n tita te a de za h ă r de o a n u m ită p u rita te (), care revine la o
p a rte ap ă distilată, la te m p e ra tu ra t°C ;
/ / , — c a n tita te a de zah ăr de aceeaşi p u rita te Q, care revine la o p arte
ap ă distilată, în cazul soluţiei s a tu ra te la aceeaşi te m p e ra tu ră
. t°C.
P en tru s ol u ţiile s up ra sa tu ra te a > 1, p e n tru soluţii s a tu ra te a *= j,
p e n tru soluţii n e sa tu ra te a < 1.
In cazul soluţiilor pure H x = H 0, valori ce p o t fi găsite în tabela de solu
b ilita te i . P e n tru soluţiile im pure nu s-au în to c m it tab ele cu v aria ţia solu
b ilităţii zaharozei în funcţie de te m p e ra tu ră , deoarece im p u rităţile v ariază
a t î t ca litativ c ît şi c a n tita tiv .
In cazul stu d ierii fierberii şi cristalizării masei groase I, din care se ob
ţin e zahărul tos alb, deoarece această m asă are un coeficient de p u rita te.m are,
se poate considera în calcule H x = / / 0 fără erori m ari.
In cazul stu d ierii fierberii şi cristalizării masei groase II, III, care au
p u rită ţi m ai mici, în calcule se recurge la folosirea so lu b ilităţiio r lu a te t o t din
tabele, cu care se determ ină aşa-n u m itu l ,,coeficient a p a re n t al su p ra sa tu
raţiei" :
(3)
136
p en tru că în tre su p ra sa tu ra ţia a p a re n tă şi cea reală p o t ex ista diferenţe
în sem n ate.
îm p ă rţin d term enii ecuaţiei (3) cu cei ai ecuaţiei (2) şi ţinîud seam a de
ecu aţia (1), se găseşte :
Ht
— ™a ,
de unde :
(4),
: t’ ■'
Deci, coeficientul real, al su p ra sa tu ra ţie i este egal cu cel ap a ren t, îm
părţit; la coeficientul de sa tu ra ţie . ^
E xem plu : Se consideră o m asă groasă la te m p e ra tu ra de 65°C, cu
u rm ăto area com poziţie : Bx — 84,7% , z a h ă r 55,9% p u rita te — 66% . Prin
cristalizare exp erim en tală (am estecarea m asei cu cristale de za h ăr la tem
p e ra tu ra de 65°C, tim p de cîte va zile), s-a găsit so lu b ilitatea zahărului
H r = 3,27.
Ţ in în d seam a că solu b ilitatea zahăru lu i p u r la 65°C (din tabele) este
egală cu 3,08, coeficientul de sa tu ra ţie este :
a ' = 3-i— = 1,062.

3,08
P e n tru aflarea coeficientului de su p ra sa tu ra ţie , se ţin e seam a de :

C o n ţin u tu l de ap ă al masei — 100 — 84,7 = 15,3% .
L a o p a rte apă, revine za h ăr : H = — 3,654.
15,3
C oeficientul real de su p ra sa tu ra ţie , după rela ţia 2, este :
Jf ' 3*654 ,j | | r j
a ~ H L “ 3,27
C oeficientul a p a re n t de su p rasa tu raţie, după relaţia 3, este :
«, fi.
//0 3,08
R e zu ltă că d a to rită p u rită ţii scăzute, a, se deosebeşte considerabil de rx.

D ar du p ă rela ţia 4, se găseşte :
GU 1 , 1.66 . | i 17
or = — = -------- = 1,11/
a 1,062
acelaşi coeficient real de su p ra sa tu ra ţie , calcu lat mai sus.
B. C R IS T A L IZ A R E A Z A H Ă R U L U I
1. F O R M A R E A C R IS T A L E L O R e J tis
In figura 88 este re p re z e n ta tă curba care dă valorile so lu b ilităţii zah aro

zei, 111 fu n cţie de te m p e ra tu ră , 111 condiţiile începerii ap a riţie i germ enilor cris
talini.
F ig . 88. D ia g r a m a
d e fo r m a r e a c r is
t a le lo r de zaha-
r o ză .
P e n tru fiecare te m p e ra tu ră corespunde o a n u m ită v alo are a rap o rtu lu i

d easupra curbei de sa tu ra ţie , p e n tru care începe a p a riţia sp o n ta n ă
apă
a germ enilor cristalini. în cazul ev aporării siropului la te m p e ra tu ră con
zahăr
s ta n ta , fă ră agitare, se p o t atinge valori mai în a lte d ec ît cele cores-
apă
p u n z ă to a re curbei lim ită de su p ra sa tu ra ţie , fără să a p a ră germ enii cris
talin i. E s te suficien t să se provoace un şoc term ic sau m ecanic (răcire, res
p ec tiv ag itare bruscă), că im e d ia t ap a re un n u m ă r cu a t î t mai m are de cen
tre de cris talizare, cu c ît co n c en tra ţia în z a h ă r a p u n c tu lu i A 2 este m ai m are
d ec ît a p u n c tu lu i A j . A ceasta se în tîm p lă
şi mai greu la soluţiile de zah aro ză cu
rpmnpmfi/ra °C
p u rită ţi m ai mici, deoarece în p rezen ţa ne-
zah aru rilo r, so lu b ilita tea zaharozei creşte.
Ţ in în d u -se seam a de so lu b ilitatea
zaharozei, ca lcu lată d u p ă tab elele în
to cm ite de H erzfeld, s-au rea liza t curbele
de su p ra sa tu ra ţie p e n tru zaharoză, ară-
tîn d u -se zonele de co n cen traţie p e n tru
diferite te m p e ra tu ri (fig. 89).
P e n tru aria cu p rin să în tre curbele cu
su p ra sa tu ra ţiile 1,0 şi 1,2, se c o n sta tă
p ra c tic că germ enii cristalin i nu se for
mează sp o n ta n în condiţii o b işn u ite; dacă
se ad a u g ă o c a n tita te m ică de cristale,
are loc începerea cristalizării în sensul
creşterii cristalelo r existente, p rin depu
nerile de zaharoză.
In tre s u p ra sa tu ra ţia de 1,2 şi 1,3
d en u m ită zona in te rm ed ia ră, se c o n s ta tă
că, pe lîn g ă germ enii in tro d u şi p e n tru
am orsarea cristalizării, a p a r sp o n ta n şi
germ eni noi, n u m iţi „cristale false“.
w 120 w m m i6o rn m ,
Temperatură °F A pare ev id en tă n ecesitatea ca fierberea să
se conducă în in te rio ru l zonei m etasta-
F ig . 89, C u r b e le d e s u p r a s a t u r a ţie a bile, în fun cţie de tehnica de cristalizare
z a h a r o z e i. sta b ilită .
138
E x istă trei tehnici diferite p e n tru form area
germ enilor de c rista liz a re : aştep tarea , provocarea
urmi şoc term ic sau m ecanic şi în să m în ţarea
(in tro d u cerea de germ eni cristalini). A ceste te h
nici corespund conducerii procesului resp ectiv în
zona labilă, in te rm ed ia ră sau m e tastab ilă. S ta
b ilizarea germ enilor form aţi, precum şi alegerea
perioadei respective, co n stitu ie în cea m ai m are
p a r te a rta fierb ăto ru lu i de zahăr.
în cazul conducerii operaţiei de fierbere cu
a p a r a tu r a m odernă, aceste operaţiu n i s în t co
m a n d a te a u to m a t.
2. V IT E Z A D E C R E Ş T E R E A C R IS T A L E L O R
F ig . 90. C r is t a lu l d e z a h a
a. V iteza de c ristaliza re . C ristalul de zaha- r o z ă c u c e l e tr e i a x e .
r oză a p a rţm e _sistem ului cristâKir~monocI1McT^în
a c est sistem ex istă tre i axe de sim etrie neegale, două fiind perpendiculare,
în tim p ce a treia este în c lin a tă (fig. 90).
U n cristal de za h aro ză p erfect are 12 f e ţ e ; în tim p u l fierberii, unele
d in tre ele p o t să dispară, în funcţie de v ite za cu care se depune zah aro za pe
feţe. în general, cristalele s în t de 2 —3 ori m ai lungi d ec ît late, în tîln in d u -se
în p ra c tic ă diferite m ărim i şi form e.
D aca un germ ene cristalin se găseşte în tr-o soluţie s u p ra sa tu ra tă , este
necesară deplasarea m oleculelor soluţiei spre suprafeţele cristalu lu i exis
te n t, ceea ce im plică ex isten ţa, la co n tac tu l cu cristalul, a unui s tr a t cu o
co n c en tra ţie in ferioară celei a soluţiei ; se sta b ile şte un g ra d ie n t de concen
tr a ţie în ju ru l germ enului cristalin, care face posibilă difuziunea m oleculelor
so lu ţiei sp re germ ene.
f P e n tru creş ferea cristalul ui este necesar ea m oleculele de z a h a t m a ^ c a j ^
au v e n it în co n ta c t cu su prafeţele cristalu lu i să tr e acă d in .s ta re d e soluţie,
în s ta re cristaliza iă.
Vite z a, cu care zaharoza se depune pe germ enele cristalin treb u ie să fie
legală cu viteza cil care m olfculele dc zaKardzlj se deplasează spre su p rafeţele
cristalu lu i, p e n tru caTaltfeî zaK aruî s-ar aglom era.
C a n tita te a de zahăr, depusă în u n îta te a^ ’He' tim p, este p ro p o rţio n ală cu
s u p ra fa ţa ex terio ară a cristalelor ; de aceea, v iteza de cristalizare K este defi
n ită de rela ţia :
în care :
AG este v a ria ţia m asei cristalului, în m g ;
S ~ su p ra fa ţa cristalelor, în m 2 ;
t — tim pul, în miri.
S-a n u m it v ite za de cristalizare, c a n tita te a de za h ă r care cristalizează
în tr -u n I n i i î l t p
S-a c o n s ta ta t că zah ăru l se depune pe feţele cristalu lu i cu v iteze diferite,
ceea ce face ca form ele şi dim ensiunile cristalelo r să a p a ră diferit la sfîrşitu i
cristaliză rii.
139
b. F acto rii care influenţează viteza do creştere a c r ista le Ior J t i r ad u l de
suprasaturaţie influenţează viteza de creştere a cristalului, fav o rizîn d depla
sarea m oleculelor de za h ăr către cristal. G radul de su p ra sa tu ra ţie treb u ie men
ţin u t corespunzător, în c ît să nu ap a ră pericolul form ării sp o n tan e de noi
centre de cristalizare, care a r duce la obţinerea cristalelor neuniform e.
^ T e m p e ra tu ra . exercită un efect im p o rta n t asu p ra vitezei de cristalizare,
de ea' de'pmzincT so lu b ilitatea zaharozei. P rin creşterea te m p e ra tu rii scăde
viscozitatea, favorizînd m işcarea m oleculelor de zaharoză către cristale, şi
deci creşterea vitezei de cristalizare.
j ) Puritatea. în general, im p u rită ţile îm piedică depunerea zaharozei pe
cristaleTTâcH m anovici şi Zelikm an au găsit că la coeficientul de p u rita te
de 92%, viteza de cristalizare este de două ori m ai m ică d ecît la zaharoza
p u ră ; la p u rita te a de 80% , scăderea vitezei de cristalizare este de 5 —10 ori,
iar la p u rita te a de 70% , chiar de 3 0 —60 de ori (tabela 5).
Tabela 5
Viteza ele cristalizare a zahărului în soluţii de zahăr impure, la 70 °

(Nachmanoviei şi Zelikman)
min/1113
C oeficienţi de sa tu ra ţie
P u rita
tea ( 0 )
1,03 | 1,06 1,09 | 1,12 1,15 1,18 1,21 1,24
100 1 120 2 360 4 050 6 900

92 620 1 540 2 390 2 850 3 300 3 750 4 180 __
80 235 415 580 710 840 975 1 105 1 235
70 40 65 85 105 125 150 170 195
Influenţa săru rilo r asu p ra viscozităţii soluţiilor de za h ăr este însă dife

r ită : unele m ăresc m u lt viscozitatea (N a2C 0 3 ; N a2S 0 4 ; K O II) altele m ai p u ţin
(NaCl, C H 3COOK, K 2G 03), iar unele din co n tra, chiar o m icşorează : K N O s,
KC1.
^ Alcalini Latea a re un efect defavorabil asu p ra vitezei de cristalizare. R ezul
ta iele cele m ai b u n e se obţin cu siropurile care au reacţie n eu tră.
/>) Agitarea siropurilor care se află în c o n ta c t d irect cu cristalu l are ca efect
uşurarea deplasării m oleculelor de za haroză spre cristal şi reînnoirea co n tin u ă
a s tra tu rilo r de sirop din ju ru l cristalelor.
A gitarea p o ate duce la creşterea vitezei de cristalizare num ai dacă se
creează o m işcare re la tiv ă a cristalelor fa ţă de siro p u l-m am ă care le scaldă.
A ceastă m işcare ex istă atu n ci cînd d a to rită g re u tă ţii mai m ari a cristalelor,
f a ţă de cea a siropului, acestea au te n d in ţa sa se dep u n ă sub in flu en ţa legii
lu i Stockes.
R olul ag itării este să îm piedice depunerea cristalelor, m en ţin in d u -le
în tr-o co n tin u ă cădere, în ra p o rt cu siropul în care se află. Ţ in în d seam a de
acestea, în u ltim u l tim p s-au co n stru it m ulte tip u ri de a p a ra te de fiert, p re
v ăz u te cu ag ita to a re .
ia)M ărim ea si cantitatea de cristale ex iste n te în sirop in flu en ţează v iteza de
cristaTîzare astfel rcătrtfEarEeâ de zaKar cristalizabil es te p ro p o rţio n ată cu su p ra
fa ţa to ta lă a cristalelor. De aceea, în m asele cu cristale mai m ărunte, care au
deci o su p ra fa ţă to ta lă m ai mare, za h ăru l cristalizează mai uşor şi mai repede
140
c h i m irul acţionează favorabil asu p ra c a n tită ţii de za h ăr cristalizate. D acă
în p erioada creşterii to ţi ceilalţi factori s în t constanţi, c a n tita te a de za h ăr
care cristalizează variază cu p ă tra tu l tim pului ; după 2 ore de cristalizare se
depune de p a tru ori mai m ult zah ăr d ec ît într-o oră.
3. T E H N IC A F I E R B E R I I ŞI C R ISŢ A M Z& BL IJL^ P R ODUS I

(Z AI JAR 1 0 b N E H A E IN A T ŞI R A F IN A T )
Z ahărul crista l alb este o b ţin u t în a p a rate le v a cuum , fie d irect din stro
piul "concentrat prlim L -dt^-la-cvaporare^ fie din siropuri de za h ăr cu purifS ţT
m ai scăzute, care au su ferit un proces de purificare, fie din z a h ă r b ru t, care
a fo st afin a t, ce n trifu g a t şi redizolvat. D in ultim ele două procedee se obţine
aşa-num i tul zah ăr rafin at. în tre zah ăru l alb nerafin at, o b ţin u t d irect din zeam a
groasă, şi zah ăru l rafin at, p ractic nu există diferenţe în p riv in ţa p ro p rie tă ţilo r
fizico-chim ice.
Se recurge la schem a obţinerii zahărului ra fin a t atu n ci cînd p u rita te a
siropului c o n c e n tra t scade sub 9 0 —91% şi zahărul o b ţin u t d irect nu mai co-
resp u n de cerinţei or.
In d ife ren t de schem a de rafinare a p lic a ţi, jiro c e s u l fierberiL şi cristali
zării constă din trei faze d istincte : &
— fo rm area cristalelor ;
— creşterea cristalelor form ate, p în ă la obţinerea i i mii dorite
oşarea Jeoaccp'ea) finală a jrn asj^ groase.
re, siropul p rim it
de ev aporare este co n c en tra t în ap a ratele v acuum p în ă la un g rad de su p ra
s a tu ra ţie din zona m etaslab ilă ; de exem plu : a ^ 1,2. în această solijţ
se provoacă a p a riţia centrelor de cristalizare.
Iniţial, în ap a ra tu l vacuum trebuie să se in tro d u că o c a n tita te de sirop
/c o n c e n tr a t care să acopere su p rafaţa de încălzire ; ea tre b u ie ad u să Ta strpra--
J sil tu ra ţia dorită cît mai repede şi uiiil'onn. O peraţia, sc. cunoaşte sub num ele^
m are şi degetul a r ă tă to r (degeţele uscate) şi se desfac uşor degetele, form în-

du-se îi n „fir“ . E irul.es Ic s e u rt şi se rupe uşor, în cazul unui siro p insuficie n t
I c o n c en tra t. La co n c en tra ţia corespunzătoare Form ării cristalelor.] îffltniR e sirop™.
| esT F'm arhrirg j i nu se rupe chiar la o distant
lireîTironcThtraţ.îeî^5pTiTne T on n arîî(T isttilelo r,/ în fabricile eCfil
tu ră ele m ăsură şi conlfbX se face cu a ju to r
i ii e lode, 'a c e a s ta nem âîîîi n d 1ă s a l ă_ s ă fie re z ol v a t ă - în f u n c ţ ie de experienţa
şi eo n ştiin eio ziiatea fierbaToruîuL
tipă sta b ilire a conceriIraţiei optim e de producere a cristalelor, fierbă-
to ru l p o ate realiza ac ea sta p rin două m etode :
— m etoda I — m etoda form ării sp o n tan e ;
— m etoda II — m etoda form ării prin în să m în ţare.
iLpMitaiwâ cm lrdor .de cristalizare _co n stă înprovocarea
u n u i şoc term ic în rnasa siropului, care are ca efect ap a riţia cen trelo r cris
talin e. Şocul acesta constituie, în general, o răcire bruscă, rea liza tă de fier-
b ă to r p rin deschiderea m ai m u lt a ventilului de vid, în c ît te m p e ra tu ra scade
cu cîtev a grade. Şocul se mai poate provoca dacă se in tro d u ce în a p a ra t o
c a n tita te m ică de sirop rece, care am orsează form area germ enilor cristalini.
N u m ăru l germ enilor form aţi creşte cu a t î t mai repede, cu c ît coeficientul
de sup rasa tu ra re este mai m are în m om entul form ării cristalelor. E ste nece
sar ea m u n cito ru l sa estim eze în fiecare m om ent num ăru l cristalelor fo rm ate
\
141
şi să dispună oprirea în m u lţirii germ enilor, dacă el consideră că cei fo rm aţi s în t
suficienţi. A ceastă apreciere este fo arte ap ro x im ativ ă , făcîndu-se p rin exam i
n area ra p id ă a unei probe lu a te din a p a ra t, pe un geam c u ra t şi p riv ită în
fa ţa unui bec p u te rn ic.
P e n tru a opri înm ulţirea germ enilor, su p ra sa tu ra ţia siro p u lu i-m am a în
care se găsesc d isp ersate cristalele, treb u ie redusă ; aceasta se realizează
fie prin diluare cu un sirop mai p u ţin co n c en tra t, fie prip creşterea te m p era
tu rii. în general se aplică al doilea procedeu, p rin închirierea v en tilu lu i care
com unică cu vid u l şi lă sîn d deschis v en tilu l de alim e n tare cu vapori a su p ra
feţei de încălzire.
M etoda form ării prin însâm în ta re a cadrelor de cristalizare p erm ite obţi-
■n e re â 'lu n m T riiîă lIia ff m ai uniform e. în acest caz, siropul este adus ia o su p ra
sa tu ra ţie care p erm ite cristalelor să crească, însă nu ca să form eze sp o n tan
cen tre de cristalizare.
G erm enii s în t asp ira ţi în a p a ra tu l de fiert, sub form a unei p u d re care
\ conţine n um ărul de cristale dorit, care dispersate în siropul co n c e n tra t încep
să crească.
P e n tru a uşu ra intro d u cerea şi b u n a dispersare a germ enilor, se reco
m an d ă form area linei suspensii în tr-u n lichid volatil, care nu dizolvă cris
tale, de exem plu alcool etilic.
N um ărul germ enilor intro d u şi v a ria z ă cu m ărim ea d o rită a cristalelo r
de zahăr, de la IO6 p în ă la IO8 pe h ec to litru l de m asă groasă.
F ierb ăto ru l ia p robe la fiecare 0,5 — 1 m inut, u rm ărin d form area cris
talelor. în mod norm al, după 2 —5 m inute de la în să m în ţare treb u ie să a p a ră
o c a n tita te suficientă de cristale. în cazul form ării unui n u m ă r mic de cris
tale, se va obţine un z a h ă r cu granula ţie m are (sub 2 000 de cristale la gram ) ;
în cazul fo rm ării unui n u m ăr m are de cristale, se va obţine un za h ă r m ă ru n t
(peste 5 000 de cristale la gram ).
în general, se c a u tă să se o b ţin ă un za h ăr cu o g ran u la ţie medie, p en
tru că în cazul cristalelor mari, d a to rită su p rafeţei to ta le mici a cristalelor,
zaha.roza cristalizează m ai greu şi d a to rită creşterii su p ra sa tu ra ţie i siropului
in te rcrista lin se form ează cristale fine (făina), care prov o acă g re u tă ţi la cen
trifu g are şi un asp ec t neuniform zah ăru lu i.
în m om entul în care fierb ăto ru l c o n sta tă că .n u m ăru l de cristale fo rm a t
este suficient, opreşte form area în co n tin u are a cristalelor, prin reducerea
s u p rasa tu f ăţiei siropului-m am ă. A ceasta se realizează fie dilu în d siropul
in te rcrista lin p rin in troducerea în a p a r a t a unei c a n tită ţi de zeam ă groasă,
fie ridic în d te m p e ra tu ra .siropului-m am ă p rin închiderea v en tilu lu i de vid,
şi lăsîn d mai d ep a rte deschis ventilul de in tra re a ab u ru lu i în cam era de în
călzire. In felul acesta s-a o b ţin u t aşa-n u m itu l „picior de fierb ere” .
\ h. A cest al doilea sta d iu al cristalizării se reali-
Izează p rin intro ducerea continuă de sirop, care aduce în a p a r a t zaharoza nece-
Jsa ră dezvoltării germ enilor. Sim ultan, o p a rte din ap a adusă cu siropul treb u ie
/ s ă fie ev a p o rată , astfel în cît siropul-m am ă este m e n ţin u t la o uşoară su p ra
sa tu ra ţie (a = 1,05/1,10), ceea ee îm piedică dizolvarea cristalelor deja for
m ate sau n aşterea de noi germ eni cristalini.
Deci, în această fază, rolul fierb ăto ru lu i este dublu :
— m e n ţinerea su p ra sa tu ra ţie i siropului-m am ă la o valo are fav o rab ilă
creş te rii c ris ta îeîo r;“~Tar a “Tor m ăr ~
— intro d u cerea siropului în c ît evap o rarea să se facă co resp u n zăto r cu
viteza de depunere” ă z a h a r o z e i p e ” cristalele exis ten teT"
V 142
! P e m ăsura cristalizării tr e p ta te a zahărului, p u rita te a siro p u lu i-m am ă
/fecade ; spre sfîrşitu i fierberii, aceasta se apropie de p u rita te a siropului alb.
în ac ea stă fază, în a p a r a t se trag e siropul alb re z u lta t din cen trifu g area pro-
) dusului I, du p ă ce a fo st adus la B x — 65° şi în călzit la o te m p e ra tu ră m ai
/ m are cu 3 —5°G decît te m p e ra tu ra m asei. N ivelul u rcă în a p a ra tu l de fier-
t bere ; cînd acesta este plin, co n ţin u tu l său, care este o suspensie de cristale
în tr-u n sirop-m am ă, se num eşte m asă groasă.
r j / c. In g ro şarea fin a lă sau „coacerea6* m a sei groase este u ltim u l sta d iu
ai lie rb e rii. A ceasta se realizează prin închiderea v en tilu lu i la alim en tare cu
/sirop şi co n tin u area evaporării p în ă cînd m asa ajunge la o co n c en tra ţie de
/ 9 2 —92,5° Bx. E s te fo arte im p o rta n t să se respecte ac eastă co n cen traţie,
j p e n tru că un surplus de 1 % în m asă ridică p u rita te a siropului cu 2,0, scăzîn d
/ ra n d a m e n tu l în z a h ă r al fierturii.
C oncentrarea masei groase p în ă la un B rix mai rid ic a t n u .se reco m an d ă
deoarece se m ăreşte tim p u l de fierbere şi se îngreuiază o p eraţia de c e n trifu
gare. Se consideră că m asa groasă a pro d u su lu i I p o ate conţine circa 5 5 —60%
z a h ă r c ristaliza t la Bx — 92° si p u rita te cu prinsă în tre 90 şi 94% (v. sche-v » c j
mele logice 1, 2, 3 din anexă).'........................................... .a / M
Cînd fierberea este gata, m asa groasă se descarcă în m alaxorul s itu a t sub J
a p a ra tu l de fie rt şi te m p e ra tu ra scade repede, cu 5 —6°C ceea ce c o r e s p u n d e ^ ^ /^ A tâjS..
la o creştere a s u p ra sa tu ra ţie i cu 0,1 ; aceasta creează pericolul form ării „fă- y jJ #
inii". P e n tru a p reveni ac est pericol, se stro p eşte m asa cu a p ro x im a tiv 0,5% « /s c
a p ă în călzită cu 3 —5°C peste te m p e ra tu ra m asei groase în c ît coeficientul
s u p ra sa tu ra ţie să se m e n ţin ă în tre lim itele 1,0 3 —1,05. dkcw&L-c* y
D in m alaxor, m asa fierbinte este d irija tă im e d ia t la cen trifu g are. A pa
ra tu l de fie rt se p reg ă teşte p e n tru u rm ăto area şa rjă sp ălîn d u -se cu ab u ri
p e n tru a în d e p ă rta cristalele răm ase şi care a r produce neplăceri la fierbe
r e a u rm ăto are. Apele rez u ltate se trim it în cazanul de dizolvare a zah ăru lu i
galben.
y 4. C O N T R O L U L A U T O M A T AL C R IS T A L IZ Ă R II
a. E ch ip am en tu l de m ă su ră şi control al ap aratelo r vacuum . D in de

scrierea conducerii procesului de fierbere a re z u lta t im p o rta n ţa controlului
p e rm a n e n t al su p ra sa tu ra ţie i siropului şi al celorlalţi p ara m etri. P e n tru
a ceasta, a p a ra te le vacuum treb u ie echipate cu u rm ăto arele :
— a p a ra tu ră p e n tru m ăsurarea presiunii, v idulu i şi te m p eratu rii ;
— cristaloscoape p e n tru observarea form ei şi m ărim ii cristalelo r ;
— fiecare a p a r a t v ac u u m să aibă co n densatoru l său, p e n tru ca desfă
şu rarea procesului de cristalizare să nu fie in flu e n ţa tă de v a ria ţii ale vidului
la în cărcarea şi descărcarea celorlalte a p a ra te ;
— a p a ra tu ră de reglare, control şi în reg istrare a su p ra sa tu ra ţie i.
b. M ăsurarea su p rasa tu raţiei. In stalaţiile p e n tru m ăsu rarea su p ra sa tu
raţiei se deosebesc p rin principiile după care s în t constru ite. S-au realizat u rm ă
to arele tip u ri de in sta la ţii :
— In sta la ţii care se bazează pe creşterea p u n ctu lu i de fierbere a unei
so lu ţii cu creşterea concentraţiei.
— In sta la ţii care se bazează pe m ăsurarea co n d u c tiv ităţii soluţiei.
— In sta la ţii care folosesc m ăsurarea creşterii p u te rii ab so rb ite de u n
electro m o to r care acţionează un dispozitiv de ag itare m o n ta t în in terio ru l
a p a ra tu lu i vacuum .
143
— P e n tru soluţiile im pure, creşterea p u n ctu lu i de fierbere v ariază cu
n a tu ra şi c a n tita te a im p u rităţilo r. P e n tru m ăsu rarea tem p eratu rii masei
se folosesc term om etrele cu rez isten ţă (fig. 91, a, b) m o n ta te în cen tru l ap a
rate lo r vacuum . U n al doilea te rm o m etru este m o n ta t în sp aţiu l de vapori
şi m ăsoară p u n ctu l de fierbere a apei, în aceleaşi condiţii de presiune. Conec
tând aceste două term o m etre cu rezisten ţe la un în re g istra to r diferenţial, de
te m p eratu ră , se obţine direct m ăsurarea p u n ctu lu i de fierbere. P en tru cores
pon d en ţa d in tre aceste m ăsurători şi valorile su p ra sa tu ra ţie i s-au rea liza t
tabele, nom ogram e, p e n tru diferite presiuni absolute.
Ih stalaţiile realizate de diferite firm e specializate s în t com plet a u to m a
tizatei ele rep rez en tîn d o com binaţie de a p a ra tu ră care da indicaţii şi reglează
su p ra sa tu ra ţia , presiunea absolută, te m p e ra tu ra masei, te m p e ra tu ra din sp a
ţiu l de vap o ri.
— A plicarea m ăsurătorilor, co nducto m etrice la controlul a u to m a t al
proceâtilui de cristalizare are la bază urm ăto arele c o n s id e ra ţiu n i:
— v iteza de cristalizare a zaharozei din tr-o soluţie de z a h ă r este în funcţie
de c a n tita te a de za h ă r care „difuzează" din soluţie spre cristal, p e n tru a fi
tran sfo rm at din sta re de molecule dizolvate, în molecule cristalizate. A ceastă
difuziune este funcţie de viscozitatea s o lu ţie i;
— m ob ilitatea ionilor în soluţie, care d eterm in ă co n d u c tiv itatea electrică,
este d irect in flu e n ţa tă de viscozitate.
A ceste relaţii au fo st stu d ia te de W alden, care în anul 1906 a s ta b ilit că
în soluţiile cu aceeaşi concentraţie electro litică rela ţia d in tre co n d u c tiv itate
şi viscozitate p o ate fi ex p rim ată astfel :
co n d u c tiv itate x viscozitate ~ con stan t.
Fiff. 91. T e r m o m e t r u c u r e z is te n ţă .
E ste cunoscut fap tu l că co n d u c tiv itatea soluţiilor de z a h ă r descreşte cu
creşterea concen traţiei şi creşte cu creşterea te m p e ra tu rii.
C o n d u ctiv itatea oricărei soluţii tehnice de za h ăr la 30°C, d ilu ată la 26 —
29°Bx, dă valori p e n tru c o n d u c tiv itate nu m ite „c o n d u ctan ţă specifică" ;
ea dă valori care reflectă d irect co n ţin u tu l co n stitu e n ţilo r din cenuşă, care
d eterm in ă co n d u c tiv itatea. E x istă v a ria ţii considerabile în valorile conduc-
ta n ţe i specifice a siropurilor de p u rită ţi diferite, depinzSnd de co n ţin u tu l şi
c a n tita te a de cenuşă.
S-au co n stru it a p a ra te speciale num ite conductom etre, care cu a ju to
rul a doi electrozi m ăsoară co n d u c tib ilita tea soluţiilor. P rin cip iu l dem ăsu
rare este că rezisten ţa unui m ediu este p ro p o rţio n ală cu d ista n ţa d in tre elec
tro zi şi invers p roporţională cu aria suprafeţei d in tre electrozi.
E ch ip am e n tu l com plet al m ăsurării co n d u c tiv ităţii în a p a rate le de fie rt
se com pune din :
electrozii ţinuţi în poziţie fixă în fiertu ră (fig. 92) ;
— sursa de cu re n t electric ;
— a p a ra te le de indicare şi înreg istrare a valorii c o n d u c tiv ită ţii m a se i;
— circu it prin care valorile co n d u c tiv ităţii s în t tra n sfo rm a te în com enzi
asu p ra ventilelor de alim en tare a a p a ra tu lu i v acuum cu sirop şi aburi.
— Conducerea procesului de cristalizare prin m ăsurarea ab so rb ţiei de
c u re n t a urnii dispozitiv de agitare m o n ta t în m ijlocul m asei su p u să cristali
zării se realizează de obicei în com binaţie cu sistem ul de reglare, în funcţie
de ridicarea p u n ctu lu i de fierbere al soluţiei, cu creşterea co n cen traţiei aces
teia.
A p aratele vacuum , la care procesul cristalizării este astfel co n tro lat, po
sedă la m ijloc sau sub cam era de încălzire un sistem de ag ita to ri cu elice, care
se în v îrle se cu o viteză de circa 80 tu re /m in u t. De la am p erm etru l m otorului
ag itato ru lu i, c ît şi de la sistem ul de control al p u n ctu lu i de fierbere, pornesc
im pulsuri spre ventilul de alim entare cu sirop şi ab u ri al a p a ra tu lu i.
în ultim ul tim p, experienţele au a r ă ta t că p e n tru fierberea m aselor din
care se scoate zah ăru l tos rafin at, d a to rită p u rită ţii în a lte a acestei mase,
u ltim u l sistem de reglare este mai in d ic at d ec ît cel b a z a t pe m ăsu rarea con
d u c tiv ită ţii.
La celelalte produse, d a to rită p u rită ţilo r mai scăzute, se o b ţin rezul
tate, foarte, bune, aplicîndu-se principiului de m ăsurare a c o n d u c tib ilită ţii.
G. A P A R A T E L E D E F IE R B E R E ŞI A C C E S O R IIL E L O R
1. A PA R A TELE D E F IE R B E R E
D u p ă m odul în care se realizează cristalizarea, a p a ra te le de fierbere p o t

fi cu fu n cţio n are discontinuă sau continuă ; iar după felul co n stru cţiei, p o t
fi o rizontale şi verticale.
a. A paratele de fierbere verticale cu fu n cţio n are d isc o n tin u ă. U n a p a ra t
de fierbere este co n stru it în mod asem ă n ăto r cu un e v a p o ra to r. D a to rită
fu n cţio n ării discontinue, a p a ra tu l treb u ie golit la sfîrşitu i fiecărei fiertu ri,
sp ă la t şi apoi repus în circuit.
în figura 93 este p re z e n ta t un a p a r a t de fierbere vertical, p re v ă z u t cu
to a te accesoriile necesare controlului şi m ăsurării p a ra m e trilo r de fu n cţio
n are.
10 — U tila ju l şi teh n o lo g ia în in d u stria a lim en tară extra.etivă — cd. 1.4 145

D iferitele sistem e de a p a ra te ele fie rt sub v id v erticale se deosebesc în tre
ele prin co n stru c ţia su p rafeţei de încălzire, care ţin e seam a de v isco zitatea
m are a masei groase, care îngreuiază circulaţia. P e n tru aceasta, ţevile de în c ă l
zire au d iam etre mai m ari d ec ît la evapora to a re (85 —90 mm), de asem enea şi
tu b u l ce n tral de circulaţie. în general, plăcile tu b u la re s în t orizontale (fig. 94).
E le mai p o t fi în clin ate şi paralele (fig. 95).
în figura 96 este p re z e n ta tă o cam eră de încălzire fo rm a tă din două feluri
de ţ e v i : unele m ai lungi (circa 1,5) m, care încălzesc şi p arte a inferioară a
F ig . 93. A p a r a t d e f ie r b e r e v e r t i c a l : F ig . 94. A p a r a t d e f ie r b e r e
1 — p rin ză to r d e p ică tu ri ; 2 — v e n til d e aer ; 3 — sticlă v e r t ic a l c u p lă c ile t u b u la r e
d e n iv e l ; 4 ~~ ro b in et d e a er ; 5 — ro b in et d e s c u r o r iz o n ta le :
g e r e ; 6 — ro b in et d e p rob e ; 7 — co n d u c tă d e sirop ;
8 — e v a c u a r ea co n d e n sa tu lu i ; 9 — co n d u ctă p en tru s p ă 1 — corp cilin d ric ; 2 — ca m era d e
la r e a cu ab u r a g ea m u rilo r ; 10 — v a cu u m m etru ; 11 fie r b e r e ; 3 — sep a ra to r p ică tu ri ;
m a n o m etru ; 12 — v en til p en tru vid . 4 — gu ră d e d escă rca re.
F ig . 95. A p a r a t d e fie r F ig . 96. C am eră F ig . 97. C a m e r ă d e î n

b e r e c u p lă c ile tu b u la r e de în c ă lz ir e cu c ă lz ir e tip G r ă n tz d o r fe r .
în c lin a t e şi p a r a le le . două d im e n s iu n i
d e ţe v i.
146
F ig . 98. A p a r a te v a c u u m , c u a g ita t o r :
a — cu. p a lete ; b — c u a g ita to r eiieo id a l.
a p a ra tu lu i, şi altele m ai scu rte (circa 1 m). A ceste două feluri ele ţevi se pot
alim en ta sep arat, folosind ab u r p e n tru ţevile m ai lungi şi ab u r de zeam ă
p rodus în corpul I evaporare p en tru ţevile m ai sc u rte din exterior.
U n a lt tip de cam eră de încălzire este cea a a p a ra te lo r de fiert Grântz-
dorfer (fig. 97) fo rm a tă din cilindri cu p ere ţi dubli, aşezaţi concentric, p rin tre
care circulă m asa în fierbere. S u p ra fa ţa de încălzire rea liza tă este mare şi
zeam a circulă cu u şu rin ţă prin sp aţiile inelare.
D a to rită constru cţiei sale, m o n taju l şi re p a ra ţia se fac în condiţii difi
cile. A ceste neaju n su ri au fost în d e p ă rta te de con stru cto rii cehi, care au
rea liza t un a p a r a t de fierbere cu un sistem de încălzire asem ăn ăto r, cu deo
sebirea că alim en tarea cu aburi încălzitori, evacu area condensatului şi a
gazelor am oniacale se realizează prin.tr-o _ singură cam eră cu despărţituri,
de care s în t prinse inelele de încălzire.
A parate de fiert cu circulaţie mecanică. în vederea realizării unei c ît mai
b u n e circulaţii a m asei 111 ap a rate le de fiert, s-au co n s tru it a p a ra te prevă
z u te cu un sistem de a g itare (figura 98, u, b). A g itato ru l este ac ţio n a t de
un electrom otor, p rin in term ediul unui re d u c ă to r de viteză.
P u te re a necesară acţionării ag ita to ru lu i creşte p ro p o rţio n al cu creşterea
c a n tită ţii de z a h ă r cristaliza t sau cu creşterea v iseo zităţii. Aceasta consti
tu ie m ijlocul de conducere co n tro la tă a cristalizării, d upă o p eraţiunea de
în să m în ţare. în aceste ap a rate , d a to rită sistem ului de agitare, s-a co n statat
că se creează condiţii m ai uniform e de lu cru în to a tă m asa fierturii, obţinîn-
du-se p ro cen te mai mici de cristale concrescute.
b. A parate de fierbere eu -funcţionare co n tin u ă. S-au fă c u t încercări
num eroase de a construi un a p a r a t de cristalizare, co n tinuă, însă, d ato rită
co m p lex ităţii problem elor care treb u ie rezolvate, efo rtu rile au fost deseori
în so ţite de insuccese.
P rim u l a p a r a t de cristalizare continuă, care este v erific at în condiţii indus
triale şi d ă re z u lta te satisfăcătoare, este a p a ra tu l firm ei F iv e L ille Caii, care
în an u l 1968 realizează p ro to tip u l la sc ară in d u stria lă , d o ta t cu sistem au to
m a t de control şi reglare.
P rin c ip iu l de fu n cţio n are al noului a p a r a t de cristalizare cu funcţionare
co n tin u ă con stă din desfăşurarea procesului de cristalizare succesiv, în dife
rite co m p artim e n te ale aceluiaşi a p a ra t.
147
F ig . 99. A p a r a t d e c r is t a liz a r e c o n tin u ă :
1 — con ce n tra to r ; 2 — m a la x o r d e în să m în ţa re ; 3 — a p a ra t cristal izator ; 4 - - siro p de
alim en ta re d e 70° B x ; 5 — con d u ctă d e retur p en tru siro p ; 6‘ — co n d u c tă d e a lim en ta re eu
g er m e n i ; 7 — le g ă tu r a în tre tr a seele de siro p ; 8 — tra seu l m a sei cr ista liza te ; 9 — pom pă ;
10 — v ir o le ; 11 — fa s c ic u le în că lzito a r e ; 12 — elim in a re a v a p o rilo r ; 13 — m a n ta dublă ;
14, 15, 17 — v e n tile d e reglare a v id u lu i ; 16, 19, 21 — v e n tile d e abur ; j8 — reg u la to r d e n iv e l ;
20, 26 — co le c to a r e ; 22 — v en til p en tru reglare b rix ; 23, 24, 25 — v e n tile p en tru reg la rea d eb i
tu lu i d e sirop .
în figura 99 este p re z e n ta t a p a ra tu l de cristalizare fo rm a t d in tr-u n cilin

dru orizontal îm p ă rţit în 7 com partim ente, p rin pereţi tran sv ersali care au
la p arte a inferioară orificii cu o an u m ită secţiune, p en tru ca m asa fia rtă să
p o ată trece d intr-o încăpere în alta. Volumul acesto r co m p artim en te este
astfel ales, în c ît perioada de răm în ere a masei să fie co n stan tă în fiecare com
p a rtim e n t ; ele s în t fiecare alim e n tate cu sirop, iar la capătul cristaliza torului,
masa fia rtă este ev acu ată cu aju to ru l unei pom pe tip Bota, cu tu ra ţii reglate
în funcţie de nivelul din u ltim a încăpere.
Sistem ul de încălzire al a p a ra tu lu i este asem ă n ăto r cu cel al a p a ra te
lor de fiert orizontale, realizate to t de firm a F.L.C . Fasciculele încălzitoare
s în t alim e n tate p rin capete de d istrib u ţie. în fiecare co m p artim en t, cu ex
cepţia prim ului, s-au p la sa t tu b u ri de injecţie cu vapori, p en tru a îm pie
dica depunerile de cristale. Fiecare co m p artim en t, în afară de prim ul, este
astfel a lim e n ta t cu sirop (soluţie n esatu rată), în c ît să se m enţină la valoarea
dorită co n c en tra ţia masei. în fiecare co m p artim e n t o fracţiu n e a so lv en tu lu i
este evaporată, în tim p ce o fracţiune a pro d u su lu i d izolvat este cristalizată.
Sistemul de reglare al aparatului de cristalizare cu funcţionare continuă.
Scopul reglării este m enţinerea soluţiei în tr-o a n u m ită sta re de su p ra sa tu ra
ţie, controlînd evaporarea şi debitul de alim en tare în c ît să se producă o can
tita te m axim ă de cristale ele ca litate d o rită şi în cele mai economice condiţii.
P e n tru aceasta, valoarea su p rasa tu raţiei este reg la tă p rin m ăsurarea creşterii
pu n ctu lu i de fierbere al soluţiei, o d ată cu creşterea concentraţiei.
‘C ristalizatorul este d o ta t cu un regulato r de vid şi un regulator de nivel,
care reglează şi debitul pom pei R o ta.
148
In tr-u n m alaxor se p a ra t se face suspensia de în săm în ţare, care conţine
o c a n tita te d e te rm in a tă de cristale de în să m în ţare şi zeam ă groasă cu un
Bx = 70°. C on ţin u tu l m alaxorului se goleşte la in te rv ale de circa 30 de se
cunde, p rin tr-o su p ap ă de reglare, care este închisă sau deschisă, în funcţie
de nivelul suspensiei de în să m în ţare.
A gentul de încălzire al cristalizatorul ui îl constitu ie ab u ru l de zeam ă din
tre a p ta a III-a a staţiei de evaporare.
D in a b u ru l produs prin evaporare în co ncentrato r, o p a rte merge la con
d ensatorul barom etric, iar a lta este rein tro d u să în masa fia rtă p e n tru a am e
liora circulaţia.
A vantajele cristalizării continue s în t u rm ă to a re le :
— P ro d u c tiv ita te a sp o rită a a p a ra tu lu i de cristalizare c ît şi a celor
lalte u tilaje ale secţiei rafinărie, prin reducerea tim pilor necesari o p eraţiu
nilor de golire, cu ră ţire şi um plere.
— E p u iz a re a mai bună a siropului m am ă (p u rita te mai scăzută cit circa
2 %).
— E lim inarea diluărilor masei groase şi deci a dizolvărilor de zahăr, prin
su p rim area operaţiunii dc spălare a a p a ratu lu i.
— R ealizarea unui co n ţin u t crescut în cristale.
~~ R ealizarea unui za h ă r uniform ; reducerea p ro cen tu lu i de conglome
rate.
— U n ifo rm itate sporită în regim ul de lucru al centrifugelor.
— U n ifo rm itate în prelevarea ab u rilo r de la sta ţia de ev aporare şi
deci asigurarea unui rners uniform al acesteia.
—- R ealizarea unei economii im p o rta n te de aburi, d a to rită folosirii prele
v ărilor din tre a p ta a TU-a a sta ţie i de evaporare.
— U şurarea m uncii fierbătorului, care devine disponibil să su p rav e
gheze mai m ulte a p a ra te de cristalizare, precum şi s ta ţia de centrifugare.
— A plicarea principiului co n tin u ită ţii în procesul, de cristalizare face
ca m etodele de control şi reglare a u to m a tă să aib ă cea mai m are eficacitate,
o b ţin în d u -se un za h ă r de calitate c o n s ta n t satisfăcăto are.
2. A C C E S O R IIL E A P A R A T E L O R D E F I E R B E R E S U B V ID
a. Bob ine tul dc lu at probe. în cazul aiparatelor de fierbere cu fu neţ io-

nare discontinuă, m conducerea procesului dle fierbere şi c h stă M u re operă îo~
rul se conduce du p ă aspectul jprobelor prelevate periodic şi ex am in ate în UF
m ina, pe o b u ca tă de sticlă. Flobinetul de lu a t probă, care se află in p arte a
de jos a a p a ra tu lu i, a r e o co n stru cţie specială (fig. 100, a) ca să p erm ită
trecerea unei c a n tită ţi de m asă din interiorul a p a ra tu lu i de fiert care se află
sub vid, spre exterior, fără să lase să p ă tru n d ă aer.
în a p a ra te le mai m oderne, proba se ia cu o sondă (fig. 100, b) care lu
crează pe acelaşi principiu.
b. O rificiul de golire. P e n tru a perm ite m asei fierte să se scurgă cu
u şu rin ţă, în p a rte a inferioară a a p a ra tu lu i se află o deschidere largă, a cărei
în ch idere este asig u ra tă astfel :
— fie p rin tr-u n capac circular din fonta, care se p o a te ro ti în ju ru l unui
a x v ertical (fig. 101, a) — fie cu v a n ă (fig. 101, b) sau p rin tr-o su p a p ă care
se deplasează vertical, a c ţio n a tă m anual sau h idrau lic (fig. 10 1, c, d).
149
' v p 7
W~
iiTîf
l p î
llJlI
I IP •#-
<0
F ig . 100. R o b in e t d e p r o b ă : F ig . 101. D is p o z it iv d e în c h id e r e a a p a
- cu o r ific iu s p e c ia l ; b —- cu son d ă. r a t u lu i d e fie r b e r e s u b v id :
a — cu ca p a c ; b — cu v a n ă ; c — cu su p a p ă
a cţio n a tă m a n u a l ; d — cu su p a p ă a cţio n a tă h i
d ra u lic.
c- Ventilu l d e a e r (fig. 102) este un ro b in et special, p la sa t în p a rte a

su p erio ară a ap a ra tu lu i, care perm ite, după închiderea v en tilu lu i de vid,
’s a ^ a tru h d a T a e ru l'în"apăratul’ de fiert, p en tru ca fiertu ra sa p o a tă fi ev acu ată,
a n n c F c T n d '"'este'' g a f ă " —
d. D ispozitive de ag itare. în cazul a p a ra te lo r de fie rt cu ag itare, se

in stalează în p a rte a inferioară a tu b u lu i cen tral al a p a ra tu lu i un sistem de
elice, care realizează un cu re n t în m asă, care a n tre n e a z ă sim u ltan cristalele
şi siropul de cristalizare.
e. A lte accesorii s în t : ventil p e n tru aspirarea siropului în a p a ra t, ro b in et
p e n tru in tro d u s în a p a r a t un a n tisp u m a n t (în cazul sp u m ărilo r p u ternice),
v en tile p e n tru conductele de a b u r p e n tru spălarea a p a ra tu lu i d upă golirea
lui, gură de v iz ita re p e n tru rep a ra ţii.
f. A parate ele m ăsu ră ,şi control. în cazul a p a ra te lo r vacuum cu f u n c
ţio n a re discontin uă, a p a rate le de m ăsură şi control s în t u rm ăto arele :
— y ac u u m e tru l d iferenţial p e n tru m ă
surarea depresiunii din a p a ra t, ex p rim a tă
în cm H g com pus d in tr-u n tu b în form ă de
U u m p lu t pe ju m ă ta te cu m ercur, care are
un c a p ă t deschis, iar celălalt pus în le g ătu ră
cu p a rte a de sus a cam erei de fierbere ;
— te rm o m etre p e n tru m ăsurarea tem -
p era tu r îT'm ăsefTîîn A n teri or ul apa ra tu l ui d e
fie rt;
m anom etre p e n tru m ăsurarea p re
siunii ab u ru l ui ele" încălzire ;
— cristaloscop p e n tru u rm ărirea fo r
mei şi m ărim ii cristalelor, din m om entul
flg . 102. V e n t il d e a e r p e n t r u fO T m ă r ii l o r P ln ă la s fl,* tu l ° P e r a t ie i dc
g o lir e a a p a r a tu lu i d e fie r b e r e . c r is ta liz a r e .
150
D. F IE R B E R E A P R O D U S U L U I F IN A L
D upă centrifugarea masei I, a re z u lta t za h ăr tos, sirop verde şi sirop

alb. A ceste siropuri (m asa II) conţin o c a n tita te im p o rta n tă de zah ăr şi de
aceea ele constituie „m asa de um plere" a unui a lt a p a ra t, în x a re se rep etă
procesul de fierbere p e n tru a se ajunge la co n c en tra ţia o p tim ă însăm îuţă-
rii (proba de fir), du p ă care are loc operaţia de form are a germ enilor cristalini
şi din nou fierbere, p e n tru depunerea zaharozei pe centrii de cristalizare for
m aţi (creşterea cristalului).
în felul acesta se obţin noi c a n tită ţi de za h ăr cristalizat, iar siropul in te r
cristalin se epuizează to t mai m ult.
A tunci cînd p u rita te a masei I din care se extrag e zah ăru l tos este mai
m are de 94% , şi siropul in te rcrista lin (verde I) va fi mai b o g at în zahăr, deci
şi m asa II va avea un co n ţin u t mai m are de zahăr. în acest caz, p e n tru a
avea o c ît m ai b u n ă epuizare, se m ai face o fierbere şi cristalizare, cu siro
p u rile verde I I şi alb II, obţinfndu-se m asa I I I sau m asa finală.
, FjTrbŢxea^şi^ cristaliz area^ m aselor interm ediare, c ît şi a m asei finale^
decurge în aceleaşi e tap e ca, şi la c are se ob ţin e zah ăru l tos alb
<
cu diferenţele im puse d a to rită scăderii p u rită ţilo r. E ste fo arte im p o rta n t
să se lucreze cu schem e de cristalizare diferite, fun cţie de p u rită ţile siropu
rilor, deoarece siropul in te rcrista lin din u ltim a m asă trece în „m elasă", con
stitu in d deşeul secţiei fafinărie.
în cele ce urm ează va fi tr a ta tă fierberea şi cristalizarea p rodusului fi
nal, in d ife re n t de schem a de rafinărie a p lic a tă (îjL^donă sau trei prpdiLse)^
2. E T A P E L E F IE R B E R II
a. în g ro şa re a m asei la „proba de fir". Siropul verde al fiertu rii din tre a p ta

de cristalizare a n te rio a ră este încălzit în rezervorul de sirop verde, p în ă la
95°C, p e n tru a dizolva cristalele fine fo rm a te în tim p u l răcirii şi se in troduce
în a p a ra tu l vanulurîTVinde cu a ju to ru l ag e n tu lu i în călzito r se concentrează
p în ă la p u n ctu L o ptim al în săm în ţării, sta b ilit em piric p rin „proba de fir",
în g ro şarea se p o ate face în două feluri :
, sub vid redus (42—46 cm H g) şi la te m p e ra tu ră rid ic ată 9 3 —94°G.
în acest caz, diferenţa de te m p e ra tu ră d in tre ab u ru l în călzito r şi m asa în
fierbere este mică, în schim b v iscozitatea m asei este m ai redusă ;
— sub vid m ai în a in ta t (55 cm H g şi la te m p e ra tu ră m ai joasă). în aceste
condiţii, visco zitatea siropului este m ai m are.
b. F o rm area cen trilo r de cristaliza re se realizează p rin in troducerea
unei c a n tită ţi mici de za h ăr p u d ră sau sub form a unei suspensii în alcool,
deoarece p u rita te a masei fiind m ică (7 2 —78% ) a r treb u i un g rad de su p ra
s a tu ra ţie m are (a = 1;4) p e n tru a avea form are sp o n ta n ă de cristale,
c. Creşterea cristalelo r de zah ăr se realizează p rin trag e ri succesive,
la in te rv ale de 2 —3 m inute, de c a n tită ţi mici de sirop sau prin reglarea debi
tu lu i de sirop, p e n tru o alim en tare co n tin u ă a a p a ra tu lu i.
în funcţie de schem a de rafinare ap licată, în a p a ra t se p o ate trag e sirop
alb II, sirop de afina ţie e tc.
151
La coeficienţi egali de su p rasa tu raţie, cristalizarea masei de produs final
este mai rap id ă la te m p e ra tu ra de 80°C ; la te m p e ra tu ri mai joase se o b ţin
fie rtu ri cleioase.
d. C oncentrarea fin a lă a m asei se face p în ă la un B x = 9 5 —96° p en
tr u a avea o epuizare în z a h ă r cît m ai com pletă a siropului in tercristalin ,
deci pierderi c ît m ai reduse în m elasă. P ractic, fierberea m asei produsului
final durează 8 - 1 6 ore, d a to rită p u rită ţii scăzute, care face ca viteza de creş
tere a cristalelor să fie cui m u lt încetimTaT
e. D escărcarea m asei din ap a ratu l vacuum se face în m o m en tu l cînd
m asa a atin s B x-ul d o rit (cît mai m are posibil, lim ita t însă de creşterea visco-
zităţii).
D escărcarea m asei groase se face prin scurgere liberă, în m alaxoare num ite
cristalizoare sau refrigerenţi, care s în t am p lasate sub a p a rate le de fierbere
sub vid.
3. C R IS T A L IZ A R E A P R I N R Ă C IR E
a. G eneralităţi. D eoarece din cen trifu g area m asei finale se o bţine pro
dusul final cristaliza t şi siropul in te rcrista lin — melasa, p e n tru a avea p ierd eri
c ît mai mici cL^ ex trag ere a za h ăru lui în m alaj'
xoarele c ristaliza to are, unde se aplică principiul cristalizării zah aro zei prin
răm re.7 ..
Solu b ilitatea zaharozei din siropul in te rcrista lin al m asei finalc-se red 11ce
p rin scăderea te m p e ra tu rii în acest caz, o p arte din zaharoză, în urm a
cre ştem coeficientului d e s up r a s a tu ra ţie, va cristaliza pe cristalele de za h ăr
existen te.
P e n tru a îm piedica f orm area u n or noi cen ţii de cristalizare în cazul
miei creşteri rap id e a coeficientu lu i ele su p ra sa tu ra ţie , se iau m ăsuri de gra-_
dare â ră c irii masei, la coborîrea în m alaxoare. Masa este s tr op ită cu o can-
tlta te calc u lată de ap ă caldă, astfel ca prin răcire p în ă la te m p era t ura de
Feîitrîfu’g areT"B x r H sa aju n g ă să fie ce! „optim " co resp u n zăto r o b ţinerii u n ei
m dăse'-cu' d 'p u ritate-'no A ^ l u ^ r e ă apei calde se face fie d irect în a p a
ratele vacuum , în a in te de descărcare, fie în m ălaxdărele crisfalizato are, fie"
1 rf~ nişte m a ia x oa re f ol os iTe special p e n tru d i1ii a re a ş f dmdgfeiiizarea m asei.
— - îri" îilalăx oa rele cristaliza toare'^âiTTdcr'dQ ua ITfdcese r ^ c î r i F ^ i m i¥ei şi
cristalizarea zahărului.
R ăcirea m asei în cristaliza to r se făcea în ain te, prin răcire n a tu ra lă , prin
rad ia ţie şi co n d u c tib ilita te term ică, operaţia d u rîn d circa 3 zile. P rin co n stru i
rea crista liz a toarelor cil răcire artific ia lă opera ţ ia d u rează circa 24 de ore ;
c re ş tF c ă p ic ita te a de utilizare a m alaxoarelor, procesul p u tîn d fi reg la t d u p ă
n ecesităţi.
în tim pul cristalizării, rn m alaxoare-cristalizato are, răcirea treb u ie astfel
condusă, în c ît siropul-m am ă, să fie m ereu o soluţie su p ra s a tu ra tă (a 1,1).
A ceasta nu m ai este necesar la centrifugarea masei, deoarece se m ăreşte in u til
viscozitatea, încetinind centrifugarea. De aceea, d u p ă răcirea finală a m asei
(de exem plu : la 35°C), ea se încălzeşte în a in te de centrifugare cu 5 —7°C,
p în ă ia ap ro x im a tiv 4 0 —45°G, trec în d p rin elem entele de răcire în locul apei
reci, apa caldă. în acest caz, m elasa (siropul in tercristalin ) devine o soluţie
s a tu ra tă (a = 1,0), ia r v iscozitatea ei se reduce cu 2 0 —30% .
.152
D upă profesorul Silin, cristalizarea treb u ie să se facă în aşa fel, în c ît
la centrifugare, să in tre o m asă groasă al cărei sirop in te rcrista lin să fie o
soluţie s a tu ra tă de zahăr, av în d gradul B rix coresp u n zăto r te m p eratu rii de
centrifugare.
în ta b ela 6, Silin indică d rep t norm e p en tru B rix-ui meiasei, u rm ăto a
rele valori în funcţie de te m p e ra tu ra de centrifug are :
Tabela 6
Gradul Brix al meiasei Ii» funcţie de temperatura de centrifugare
T em peratura
°C 30 32 34 36 38 40 12 11 46 48 50
0 81,5 81,9 82,3 82,7 83,1 83,5 83,9 84,3 84,7 85,1 85,5
b. Construcţia malaxoarelor-'crlstnlizatotire. M alaxoarele cristaliza toare,

d u p ă principiul de fu ncţionare se îm p a rt în a p a ra te cu fu n cţio n are continuă
şi d iscontinuă.
Ţ in!iul seam a de scopul u rm ărit, de îm b u n ă tă ţire a epuizării siropului
in te rcrista lin , s-au co n stru it mai m ulte tip u ri de m alaxoare, care s-au perfec
ţio n a t încon tin u u , în vederea asigurării unei mişcări c ît mai intense a masei
în ju ru l a g ita to ru lu i schim b ăto r de căldură.
în cazul m alaxoarelor cu fu ncţionare discontinuă, dacă op eraţiu n ea de
m alax are-cen trifu g are durează de 2 —3 ori mai m u lt d ec ît op eraţiu n ea de
fierbere, se in stale az ă p en tru fiecare a p a r a t vacuum 2 —3 m alaxoare.
A cest d ez av a n ta j a fost elim in at p rin realizarea m alaxoarelor-crista-
iizoare cu fu n cţio n are continuă, care con stau în legarea în serie a mai m u lto r
mala x oa re c u f u neţi o na re dis c o n ti n na. La fiecare golire
^bere, j i asa. groa&ă ^ a d e ^ m tp ^ i^ in la - x o r - receptor, apoi trece din u n u l jn
altu l, p e n tru a ieşi din u ltim ul m alaxor cu te m p e ra tu ra necesară p e n tru ceu-
ţrifh g a re: T7iicrH e s te astfel o rg an iz aţi J ii c îO a , golirea u n ui a p a ra t de ITerf"
m alaxorul-rece p to r să fie gol p e n tru a pu te a pripii întreaga fiertu ră. A pa de
răcire circulă în con tra curent, asigurîndu-sc o răcire progresivă m asei, dife-
renta de te m p e ra tu ră fiind uniform ă şi nu prea m are (10~-2Q°CJ.
Succesiunea de m alaxoare în serie p e n tru răcirea co n tin u ă p o ate li în
lo cu ită cu un m alaxor suficient de lung, în care m asa in tro d u să în mod
reg u la t la un ca p ăt, să se deplaseze în porţiuni
ralele.
U n a;^tfejîliju^,parii,L m alax o ru l f l f f t t h u O L .
W erkspodr, care are p ereţi tran sv e rsali sau
d iscuri ce perrifilf'scurgerefţ p ro gresivă a museL^j?
g ro ase~Ţfig7 I03Ţ. A ceste discuri acoperă în- —
1rea ga secţiune t r a l î s v e i i i l l ^
îifsă avf o sc o b itu ră în form a unui se cto r cir-'
ţgljŢK“T ăîcE îrile a l o uă discuff s uccesm T T în t
a şezate d ia m elra l opus, în c ît p erm it m asei
groase să se scurgă progresiv. în co n tra c u ren i
cu apa de răcire ca re _ j^rcula p rin JîscuiT.
A g itarea este fa v o riz a tă de nişte aripioare Fig# m D is c u r ile "malaxoru-
solidare cu discurile. jui W e r k sp o o r .
153
4. ACCIDENTE ÎN FUNCŢIONAREA MALAXOARELOR-CRISTALIZOARE
a. f o rm a r e a spum ei in m asa groasă are loc atu n ci cînd m asa are o reacţie
uş or a ci dă, ~cee7t^"ce~~pr ovoâcaTTn1verETrea'"zaliar ozei ; zah ă ru l in v e rtiL T d rm ă r
reacţio n ează la c a ld ’ (apro x im afîv 50 —60°C) cu am îhoacizii, fo rm în d com puşi
c o i o f ^ ^ e t R M i z î y şi bioxid de carbon, care pro v oa c ă Tdr ni a r e a unei sp ume
ab u n d en te, Ia re v ă rsă rea m asei
.fiL aceste cazuri se a d au g ă sodă cau stică (N aO H) p e n tru co rectarea pH -u îu i.
iJfhem ţeles că este mai T une"să se” evite asem enea situ a ţii m e n ţin m d T m '
t i m p u l P e n t r u to a te siro p u rile şi mamele dîu secţia ra-~
fto ă n e ^ e ste lie c e sa r să se- m en ţin ă o reacţie alcalină, p e n tru a evita pierderile
în za h ăr prin in v ertire.
b ,f o r m a r e a un ei em u lsii se în tîln eşte cînd nivelul m asei groase este
! prea sc ăz u t în m alaxor. A erul în g lo b a t dă em ulsii stabile, care p ro duc g r e u tă ţi"

la ” centriTugărel
c. I)if icn ită ti în a g itarea m asei se p ro d uc datoi:itll..crejsterii p re a m ari

a concen traţiei finale a masei în ap a ra tu l vacuum , d a to rită unei răciri prea*
^ y a hsaTer~“saTt *da to rita adăugii îi tffiei c a n tîtă ţi “ dc
7 ^
to are.
cazul în tre ru p e rii a g ită rii, d a to rită un o r defecţiuni iv ite în sistem ul
de âcţio n are, este necesar ca im e d ia t sa se ia m ăsuri de ac ţio n are m an u ala
p rfn ă rtaT 'e m e ^ ~~ "
5. C O N D U C E R E A ŞI R E G L A R E A C R IS T A L IZ Ă R II P R O D U S U L U I F IN A L
a. C onducerea şi reg larea fierb erii şi c rista liz ă rii se realizează astfel :
— m anual, în funcţie de experienţa, priceperea şi co n ştiin cio zitatea
fierb ăto ru l ui ;
— a u to m a t, b a z a t pe controlul grad u lu i de su p ra sa tu ra ţie cu a p a ra
tu r ă de m ăsu ră şi control. L a controlul a u to m a t al fierberii şi cristalizării
p rodusului I, s-au descris principiile m ăsurării a u to m a te a su p rasa tu raţiei.
L a conducerea cristalizării produsului final se aplică p rin cip iu l de m ăsu rare
a co n d u c tib ilită ţii, care dă rela ţii asu p ra gradului de su p ra sa tu ra re . A plica
rea lui este ju stific a tă de p u rită ţile m ai scăzu te ale m aselor finale, care fac
ca în siropul in te rc rista lin să se găsească o c a n tita te m ai m are de eleetro-
liţi, o b ţin în d u -se astfel m ăsurători mai sensibile.
b. C onducerea şi reg larea c rista liz ă rii p rin răcire în m alaxoare-crista-
lizoare se realizează în m odul u rm ă to r :
— m anual, în funcţie de indicaţiile d ate de analizele de lab o rato r,
asu p ra vitezei de răcire şi a vitezei de epuizare a meiasei, se reglează de
b itu l ag en tu lu i ră c ito r sau în călzitor şi se dozează c a n tita te a de ap ă caldă cu
care se tra te a z ă masa groasă p e n tru ca în final să aib ă un B rix corespun
z ă to r te m p e ra tu rii de centrifugare (procedeu a p lic a t în fabricile de za h ăr din
ţa ra n o astră) ;
— a u to m a t, b a z a t pe controlul viscozim etric al m asei groase. A cest
control, treb u ie să fie continuu, perm iţând în reg istrarea şi reglarea a u to m a tă
a procesului.
154
Fig. 104. Schema tratării
produsului final.
v i
~Ţ
c in
5
8
v \ A / \ i ^ v A / \ A A / V ' <l'
V" 1
Spre
_jx
TL centrifuge
JL .
■d
Fig. 105. Reglarea încălzirii masei groase înainte de centrifugare :
1, 2 — în re g istra to r ; 3, 5 — v isc o z im e tr u ; 4 — în r e g istr a to r d e tem p era tu ră ;
6 — v e n til d e reglaj ; 7 — în re g istra to r reg u la to r d e tem p era tu ră ; 8 —
m a la x o r .
în figura 104 este p re z e n ta tă schem a tehnologică m odernă a tr a tă r ii

p ro d u su lu i final, d u p ă care m asa groasă este co b o rîtă în tr-u n m alax o r de
scurgere A , de un d e cu o p o m pă este îm pinsă în m alaxorul B, de unde m asa
este tr e c u tă în m alaxorul de epuizare C şi apoi în m alaxorul încălzito r D.
în figura 105 este p re z e n ta tă schem a de control a încălzirii m asei groase,
în a in te de centrifu g are. T e m p e ra tu ra finală şi v isco zitatea m asei s în t m ă
s u ra te şi în re g istra te a t î t la in tra re a c ît şi la ieşirea din m alaxorul încăl
zito r. în re g istra to ru l reg u la to r de te m p e ra tu ră com andă adm isia apei calde
în se rp e n tin a în călzito are a m alaxorului. #
Vis cozi m etru l folosit p e n tru controlul tr a tă r ii p ro d u su lu i final, este
fo rm a t d in tr-u n disc care se în v îrte şte cu v ite ză co n stan tă. M ăsurarea creş
te rii p u te rii ab so rb ite de electrom otorul care acţio n ează discul dă indicaţii
asu p ra v isc o zităţii m asei groase.
U n n u m ă r de discuri de diferite d ia m etre p erm ite a d a p ta re a co n tro
lului la o gam ă în tin să de viscozităţi. E ta lo n a re a se face in iţial în lab o ra to r.
A legerea v alorilor optim e p e n tru viscozitate ca valo are consem n în bucla
de reglare se face în fu n cţie de condiţiile specifice fiecărei fabrici.
155
E. CALCULUL CAPACITĂŢII A PARATELOR DE F IE R B E R E
C a p acitatea Q — în tone a a p a ra te lo r de fierbere se calculează în
funcţie de c a n tita te a de m asă groasă din fiecare produs, ra p o rta tă la 100 kg
sfeclă, du p ă form ula :
0
n* 24 . (t) O)
în care :
Gm este c a n tita te a de m asă groasă, în t/24 h ;
Z — tim pul de fierbere, în h ;
n n um ărul ap a rate lo r.
V olum ul se calculează ţin în d seam a de masa specifică a masei groase,
după form ula :
(2)
ia r s u p ra fa ţa cie î n c ă 1z ire
5 Q (m 3). (3)
V E H IFI(:AŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE
1. Cure s în t fa z e le d e fierbere şi crista liza re a m asei groase de produs tos ?

2. D e ce im se a d m ite forum rea de cirsta le fin e (pudră sau praf dc cristale) la fierberea m asei
groase d e produs t o s ?
3. C um se face concen trarea m asei groase în a in te de d escărcare?
4. Se consideră o fabrică ce prelucrează 3 000 t sfe clă /2 4 h cu un randam en t în masă groasă
de produ s II de 7% şi a v în d trei a p a ra te de fierb ere cu o c a p a c ita te de 3,5 t fiecare. Se cere
să se d eterm in e tim p u l de fierb ere.
JR: 12 h.
5. Să se ca lcu leze volum ul şi suprafaţa d e Încălzire a trei ap arate de fierbere pentru m asa groasă
de produs I cu un randam ent în u n sa groasă de 29,8% sfeclă. M asa sp ecifică a m asei groase
este de 1,42, durata fierberii de 5 li. F ab rica prelucrează 2 500 t s fe clă /2 4 li.
R : V a* 108,9 m 3
S == 778,5 iu 3.
6. Ge c o n d iţii de lucru se im p u n în tim p u l desfăşurării procesului de c r ista liza r e prin răcire ?
jhloaraliW
d A
sAJ c a p j 1 0 ,/u | x i i aj c /i
~ ‘ F IN A R E A _ Z A H Ă R U L U I
if
S’w ' / A. SCO PU L R A F IN Ă R II
7 ... jzahăr, o b ţin u te p rin procesul de fierb ere şi cr is talizare»
nu s în t co n stitu ite "din zah ăroza~ pură ci co n ţin şi u n ele im p u rită ţi. Aceste
f flp u rită ţi pro v in _diiQ rfoput: m ă’m ăjr d în ~ l^ ăf^ '''^ airsep arat cristalele şi p o t fi
re ţin u te p rin ab so rb ţie p e T e fe re lt® ^
m m
■ h kc* J ifd i-u u d d x

‘tir? $ -r /. r I*/ev*»— O»/s)9 ///) - &£.M.?i
Incluziunile p o l Ii solide sau lichide. Cele solide s în t fo rm ate din p a r
ticu le de dim ensiuni m oleculare care se fixează în re ţe a u a cristalin ă în locul
m oleculelor de zah ăr. Cele lichide s în t fo rm a te din vaeuole de sirop, de
dim ensiuni fo arte mici.
D a to rită im p u rită ţilo r se p o ate obţine za h ăr cu cristale neuniform e,
u nel e ~ lîe n fo rn îă tr~ şt^ ^ ' ~ •
P e n tru a se obţine un produs" de c a lita te superio ară, de culoare albă
strălu cito are, cu cristale de form ă reg u lata, s F ’p f c ^ ztf
T rS n Ju îT ~.... ........................................... ~............... ...........
în d ep ă rta re a im p u rită ţii or î n ve dere a ob ţ i neri i z a h ă r ului ra fin a t se fa ce
p rin operaţii ele alin are a z a h a ru lu O jfift^~şi ’]pi;î n Id S d fF a re „şi resc ristalizare_
după o p rea lăb îK H ec o lo râre şi filtrare a clerselor.
l^ x istă şi procedee noi de purificare a clersoloTT cu sch im b ăto ri de ioni.
ZalTarhl "o b ţin u t prm fierberea clerselor rafin ate p o ale aju n g e p în ă la
o p u r i Ia te d e 9 9,9 %.
B . A FIN A R K A ZA II A R U L tJI
A fi narea este o m etodă de p urificare a zahărului p rin care se înlo cu ieşte

m ecan ic, pelicula de sirop in te rcris lai in aderentă, pe cristale (care în tim p u l
ce n trifu g ării nu se îndep ărtează) cu o pelicula de sirop cu o p u rita te mal
m are d e c ît p rim a. A ceasta se r ealizează în două faze :
J — obţinerea masei artificiale ;
/—■ centrifugarea masei artificiale.
rr: P eiitrn obţinerea m asei artific ia le se am estecă zah ăru l, în tr-u n m alax o r
special p e n tru o peraţiunea de alinare, cu un sirop în călzit' î n ”"prealabil la
T Ssr= W i:7 cu o p u rita te m al m are decîl p u r ita tea siro p u lu i m am ă a fie r tu rii
din care s-a o b ţin u t zabăriiî. Masa o b ţin u tă se num eşte .Tmasă artificială
b. Centrijfujjnrea m asei artific ia le se face în cen trifu g e obişnuite, însă
d estin ate afinării. L a sfîrşitui centrifugării se p o ale face şi o albire supli
m e n tară a cristalelor de za h ăr cu apă şi abur, du p ă necesitate.
Condiţiile care treb u ie resp ectate la afina rea, zah ăru lu i :
— gradul B rix al masei groase în m alaxoare trebuie să fie m e n ţin u t
c ît mai rid ic a t (9 0 —92°), deoarece astfel creşte efectul afinării, evit în du-se
dizolvarea cristalelor de zah ăr ;
am estecarea masei groase în malaxoare. trebuie să se facă tim p dc
cel p u ţin o oră ;
— în a in te de centrifugare, m asa artificială se aduce la un Brix =«
— 88 —90, cu o c a n tita te de sirop astfel, calculată, în vederea uşurării ope
raţiu n ii de centrifugare ;
— nu se recom andă creşterea c a n tită ţii siropului de afina re peste 25%
fa ţă de g reu ta tea zah ăru lu i supus afinării, deoarece ac est sirop treb u ie re lu a t
în schem a de lucru, ceea ce su p raîn c arcă a p a ra te le vacuum şi duce la reeir-
culări im p o rta n te de siropuri, care nu s în t ind icate ;
— încălzirea siropului cu care se face alin area p în ă la 8 5 —90°C p er
m ite realizarea unui b un efect de afinare, cu o c a n tita te m inim ă de sirop.
T e m p e ra tu ra rid ic a tă a masei artificiale favorizează op eraţiu n ea de ce n tri
fugare.
157
C. O B Ţ IN E R E A C L E R S E L O R P U R IF IC A T E
1. D IZ O L V A R E A Z A H Ă R U L U I
Clersele p e n tru produsul ra fin a t se obţin p rin dizolvarea zah ăru lu i

galben" şi j i za h ăru lu i afin a t. P e n tru dizolvare se foloseşte condens, acesta
a v în d o p u ri ta ie m a lr id ic a ta H e c ît apa “ele l a liţe a T ^ a îT z e a nlarr suTBpre~dacă
aceasta a 'f o s t 'b i n e purificată^~ .......... — — .............. -... - ~r r* .- —
U p erăţîa^ se realizează în v a se p re v ă z u te cu a g ita to r şi cu serp en tin e de
încăK Bx. { ~ “ ~ ~~ “
T e m p e ra tu ra clersei treb u ie să aju n g ă la 8 0 —90°C ia r co n ţin u tu l în
su b s ta n ţă uscată, la circa 65°Bx.
2. D E C O L O R A R E A ŞI F IL T R A R E A C L E R S E L O R
P e n tru decolor a re se folosesc su b sta n ţe cu p ro p rie tă ţi ab so rb an te,

cum s în t cărbunele a ctiv vegetal sau cărbunele de oase/ C ărbunele activ
v e g e L Î l " p r e z i n t ă în sta re p u lv e ru len tă ia r .cărbunele"de oase se p re z in tă
sub T orm ă de b u c ă ţi neregulate cu s tru c tu ră poroasaT *
. —* Cărbunele aciiv vegetal se foloseşte în p ro p o rţie de 0,08% fa ţă de
s u b sta n ţa u sc ată . Se arnesTeca cu clersa şi apoi se filtrează folosind ca m a
te rial de filtra re ş î ’Eiselgur în p r o p o î Ţ ^ fa ţă de suB-
' s ta n ţa u scată. ^
C înd nu este necesar să se facă o decolorare, deci nu se ad a u g ă car-
b u n e /'a c tiv a se , dublează c a n tita te a de kiseigur p en tru f iltr a r e . ^
F iltra re a se p o ate face p r in ^ jiltre-pr e s .ă s a u , în fabricile m oderne, în
filtre" cil discuri sau filtre cu lu m in ă ri acestea av în d o ca p ac ita te m are de
filtrare.
— Cărbunele de oase se foloseşte. a iîL x a ^ n a te d â î., deco lo ran t c ît şi ca
m a terial f iltr a n t.
*** .Clersa trece p rin tr-o coloană în care se găseşte cărbunele, fiind in tro
dusă pe la p a rte a superio ară a coloanei şi e v a c u a tă pe la p arte a inferioară.
D u p ă o perio ad ă de funcţionare, p u te re a de decolorare a cărb u n elu i
se m icşorează şi atunci se procedează la regenerarea lui. P e n tru a se asi
gura o fu n cţio n are continuă a sta ţie i de p urificare se folosesc mai m ulte co
loane care lu crează a lte rn a tiv .
Reqeneiaiiea cărbunelui constă în tr-o tra ta re ^ c h im ic ă cu solu ţie de sodă
şi apoi cu o soluţie de acid clorhidric şi din tr-o tr a ta r e term ică p rin încăl
zire la circa 6 0 0 °tT ln cup“to ¥ i^ speHaîeT
3. P U R IF IC A R E A C L E R S E I C U S C H IM B Ă T O R I D E IO N I
P în ă la folosirea răşinilor sch im b ăto are de ioni, p e n tru decolorarea'

clerselor se foloseau num ai su b sta n ţe cu c a ra c te r ab so rb a n t (cărbunele an i
mal, cărbunele activ). Aceste m ijloace de decolorare a clersei se folosesc la
noi în ţa r ă în to a te fabricile de zah ăr. L a fabrica P odari-C raiova, în cam
pania 1969 —1970 s-a in tro d u s decolorarea clersei cu sch im b ăto ri de ioni.
P e n tru decolorare, în in sta la ţia de la fab rica P o d ari s-a folosit răşin a
ita lia n ă K a ste l A 501 D, care se p rez in tă sub form a u n o r granule sferice de
culoare alb ă sau uşor galbenă, cu diam etru l cuprins în tre 0,3 şi 1,2 m m .
158
R ăşin a este un copolim er s ti ren- divinii benzen, fo arte poros, care a re fi-
x a t în “s tru c tu ra sa g rupări am oniacale de n a tu ră Bazică. S u b stan ţele co
lo ran te "sînt în general'"form ate din m olecule mari, care p re z in tă caracter
anionic, slab acid. P e rm u ta re a acestor ioni coloranţi se face p rin schim b
cu ioni de clor. D e aceea, p e n tru regenerarea sch im b ăto ru lu i de ioni se folo
seşte clorura de sodiu, din care clorul este r e ţin u t pe răşină, înlocuind anionii
coloranţi, re ţin u ţi în tim p u l decolorării.
In sta la ţia de tr a ta r e cu schim bători de ioni se com pune din mai m ulte
a p a ra te cu fun cţio n are discontinuă, care lucrează a lte rn a tiv .
Ciclul de fun cţio n are a unui a p a r a t cuprinde u rm ăto arele o p e r a ţii:
— 'decolffîffl^ siîpus deco”
lorării, de sus în jos, la te m p e ra tu ra de 8 0 —85°C ;
— dedulci rea, care are loc la sfîrşitu i fazei activ e (cînd din analiza siro
pu lu i care iese din filtru rez u ltă scăderea ca p ac ită ţii de decolorare a răşinii),
p rin in tro d u cerea apei dedu rizate calde (80 —85°C) de sus în jos ; ap a am es
te c a tă cu sirop care iese pe la p a rte a inferioară, este re c u p e ra tă ;
— spălarea în coritracarenL e fe c tu a tă cu ap ă d ed u rizată, de jos în sus,
cu o v iteză lin iară su ficientă p e n tru asig u rarea unei b u n e afin ări a răşinii
(fără să fie a n tre n a tă cu apa care iese pe la p a rte a su p erio ară a filtru lu i) ;
— regenerarea, care este e fe ctu a tă p rin percolarea de sus în jos a unei
soluţii de clorură de sodiu alcalinizată, la te m p e ra tu ra de 8 0 —85°C;
—jsgălarea răşiniiL rea liza tă p rin percolarea de sus în jos a apei dedu
rizate, încălzite la 85°G, p în ă cînd nu m ai ex istă urm e de reg en eran t.
Apoi se reia faza a c tiv ă a ciclului de decolorare.
Cele mai bune re z u lta te s-au o b ţin u t cînd s-a lu c ra t cu debite specifice
de 3 p în ă la 5 volum e sirop / volum ră şin ă /o ră . în ă lţim ea s tra tu lu i de
răşin ă este cuprinsă în tre 1 200 şi 1 500 m m . L a în ă lţim i mai m ari se con
s ta tă a n tre n ă ri de răşin ă la spălarea în c o n tra c u re n t de jos în sus. în ă lţim i
m ai mici provoacă reducerea ran d a m en tu lu i în decolorare, d a to rită for
m ării de d ru m u ri p referenţiale ale siropului, tim p u l de c o n ta c t cu răşina»
fiind insuficient, ne uniform. . 4 ^ ^ **
^ 1dU C C ^fU «W ^.M 't/JdC A i& C tâiitjktţAtoM
u n j o n - c A * { te - '/ u v u Ă t t â t C ita u Sam .- 4 ^ W s 1j
S W / ^ f î i â f i ^ M î ^ R U L U I R A F IN A T
1. SC H E M Ă D E F I E R B E R E Ş I C R IS T A L IZ A R E C U 4 P R O D U S E
P E N T R U O B Ţ IN E R E A Z A H Ă R U L U I R A F IN A T
în fabricile m oderne, p e n tru obţinerea unui z a h ă r de calitate co n stan t

su p erio ară, in d ife re n t de v ariaţiile c a lită ţii m ateriei prim e, se lucrează
d u p ă schem a tehnologică de obţinere a zahăru lu i rafin at. A ceasta înseam nă că,
din to t siropul c o n c e n tra t v e n it de la s ta ţia de evaporare, se fierbe şi cris
talizează o m asă din care rez u ltă un za h ă r galben care îm p reu n ă cu zah ăru l
afin a t, re z u lta t din produsul final şi apă, form ează clersa. Z ahărul tos alb
se ob ţine n u m ai din clersă, care are o p u rita te de 9 8 —99% , aşa cum rezu ltă
din figura 106.
(159
| Sirop concen trat
I I
Fierbere şi cristalizare
i\Iasă groasă î
c en trifu g a re
Spălare
_L
Zahăr tos
_ vercle |
[ Sirop Sirop alb
l g roasă îl J
r—Centrii'
H —
Z ah ăr b ru t CM elairi
j A lin a re |
4
Zahăr a fi nat]
l_ j_
D izolvare
4
Clersa
Purificare
T
Clersă
pu rificată
i r
^F ierb ere şi crista l!z a re j
£ Masă ra fin a t J
JL
L ic h e r C entrifugare
t: Sp ă la re
£ 1 1.
Zahăr rafinai Sirop alb Sirop verde
X " '“
Presare
_L
Uscare
JL
[ T ăiere
[Zahăr cabicj
[ A m balare ]
f D epozitare )
w
A nalizind schem a de lucru a zah ăru lu i rafinat, (se observă că din cen
trifu g area „m asei tos ra fin a t î* \ se scoate un singur sirop, care se u tilizează
la un nou produs „m asa tos rafin at I I 1*. Din centrifugarea acestei m ase re
zu ltă zah ăru l tos ra fin a t II şi siropul ra fin a t II, care se reia ta.*,m asa 11“ .
L uciand d u p ă o astfel de schemă, rez u ltă un zah ăr tos de ca lita te fo arte
bună, cu un c o n ţin u t mie de cenuşă, cu cristale uniform e, p e n tru că este
o b ţin u t num ai din clersa cu p u rita te în altă.
2. SC H E M Ă D E F I E R B E R E ŞI R A F IN A R E
CU O N O U Ă M E T O D Ă D E F O R M A R E A P IC IO R U L U I C R IS T A L
în schem a cu două produse za h ăr b ru t şi două produse z a h ăr tos rafi

n a t (fig. 107), se observă că zahărul II b ru t final, după afin are şi cen trifu
gi LOZ
F ig . 107. S c h e m ă c u p a tr u p r o d u se şi o n o u ă m e to d ă d e fo r m a r e a p ic io r u lu i c r is ta l.
1,1 —“ U tila ju l şi teh n o lo g ia în in d u stria a lim en ta ră ex tra c tiv ă — cd. 14 161

gare, se în tre b u in ţe a z ă ca m asă picior cristal la masa groasă I. Se observă
din schem ă că din centrifugarea m asei artificiale rezu ltă un zah ăr a fin a t cu
p u rita te de 94 şi Bx = 97.
P e n tru a p u te a fi tras în a p a ra tu l v acu u m de produs I, se am estecă
p în ă la B rix = 8 8 cu sirop co n c en trat. In acest fel se utilizează m ai bine
ap aratele, elim inîndu-se operaţiile de concentrare p în ă la „p ro b a fir“ şi în»
să m în ţa re a . Se trece la creşterea cristalelor, alim e n tîn d a p a ra tu l vacuum cu
sirop co n c e n tra t de la evaporaţie, cu sirop ra fin a t II şi cu sirop verde I.
D upă acea stă schem ă lucrează noile fabrici de zah ăr de la B uzău, Ora»
dea, Corabia.
3. SC H E M Ă D E F I E R B E R E CU R A F IN A R E P R I N
S C H IM B Ă T O R ! D E IO N I
In schem a din figura 108 se prezintă o m etodă nouă de purificare prin

dec ol orar ea şi de m ineraliza rea siropului verde de la centrifugare. Prin această
m etodă rezultă u n sirop aproape incolor din care prin fierbere se obţine un
z a h ă r de c a lita te superioară.
S iropul re z u lta t de la centrifugarea acestui zah ăr se reia în circu it la
spălarea în cen trifugă a zahăru lu i produs I.
Masă groasă l
C entrifugare
Spălare
•j Sirop a lb Zahăr tos S iro p v er d e I
T ratare cu sch im bători de ioni
M asă groasă II
C entrifugare
f 1
Sirop verde 11 Zahăr rafinat
F ig -. 108, S c h e m ă d e f ie r b e r e c u r a f in a r e p r in s c h im b ă t o r i d e io n i.
162
In vederea trecerii peste răşina schim bătoare de ioni siropul trebuie
răc it la 20°G p en tru a se evita invertirea zaharozei.
O v a ria n tă a acestui procedeu prevede realizarea schimbului ionic fără
răcirea prealabilă a siropului. In acest caz se obţine un sirop cu un con
ţi n u t rid icat de za h ăr invertit, care se p oate folosi în industria produselor
zaharoase, în industria conservelor ete.
E. O BŢINER EA ZAHĂRULUI SIJB FORMĂ DE BU C ĂŢI (CUBIC)
1. SGI-IEMA TEHNOLOGICĂ DE OBŢINERE A ZAHĂRULUI TOS

ŞI CUBIC
Zahărul cubic se obţine din clerse purificate, după cum se poate urmări
în figura 109. P e n tr u a se folosi în mod raţional aparatele de fierbere şi
centrifugele, zahărul cubic se obţine concom itent cu z a h ăr tos. Clersa din
care se fierbe masa groasă pentru za h ăr cubic se obţine din dizolvarea zahă
rului galben şi a zahărului b r u t afinai.
Zahărul o b ţin u t de la centrifugare se supune operaţiilor de presare,
uscare, tă iere şi am balare.
2. FIERBEREA MASEI GROASE PENTRU ZAHĂR CUBIC
A ceastă operaţie se realizează în a p a r a te destinate num ai pen tru obţi

nerea produselor rafinate. L a fierbere trebuie respectate anu m ite condiţii
p e n tru a se asigura obţinerea unui produs de calitate. Astfel, încălzirea clersei
începe num ai după ce s-a acoperit com plet camera de fierbere cu sirop şi
c ît tim p durează concentrarea se u rm ăreşte ca su prafaţa superioară a acestei
camere sa fie acoperită. D acă nu se respectă această condiţie, prin stro
pirea p ărţii neacoperite, se formează un s tr a t de zahăr care se poate cara-
meliza, colorînd masa groasă.
P e n tr u form area cristalelor se face o „ î n s ă m în ţa r e " cu o c a n titate mare
de z a h ă r p u d r ă (circa 2 kg), cu scopul de a se forma cristale de dimensiuni
mici care se aglom erează mai bine în timpul presării. Cînd s-a ajuns la nu
m ărul norm al de cristale se micşorează gradul de su p ra sa tu ra ţie pen tru a se
evita lipirea cristalelor. Se m enţine coeficientul de su p ra sa tu ra ţie la va-
1oa rea d e 1,01 —1,05.
T e m p e r a tu r a în prim a perioadă a fierberii se menţine la valoarea de
8 0 —85°C ia r vidul la o valoare cuprinsă între 4 0 —50 cm Hg. în a doua
perioadă a fierberii se reduce te m p e r a tu ra la 7 0 —72°C. Se obişnuieşte ca
ţ a f ie r b e r e s ă şe adau ge ui tra m arin care se depune pe cristale, în tim pul for
mării acestora, ca particu le microscopice. ^Zahărul ca p ătă în acest fel o cu
loare albă strălucitoare, deoarece culoarea alb astră a u ltram arinului este
co m p le m e n ta ră culorii galbene a im p u rită ţilo r din zahăr. _
P e n tr u decolorare se poate ad ă u g a în tim p u l fierberii şi hidLO^xdfjJt_(Iev
s odiu. (blanchit) care are o acţiu ne red u c ăto â re .asupra substanţei or colo-
ranle, transform în du-le în leucoderivaţi care s în t incolori.
163
I Si pop concentrat]
r
' z u m
Masă g roasă I
i ..
C 1e rsă p u r if ic a tă "]
1
Fierbere şi crista liza re |
1
jM asă ra fin a i l |
Centrifugare
:t n
f
j^Zahăr rafinat | Sirop rafinat t|
jFierberc şi cristalizare
ZZZEZT”
[Masă ra fin a i llj
P
[ C entrifugare j
‘z a h ă r r a f i n a i | |s ir o p rafinai îtj
3. CEN TRIFUG AREA
Centrifugarea masei groase p en tru z a h ăr cubic se face în centrifuge

a vînd site cu orificii fine, j l e 0,3. ?nmu Spălarea cristalelor în centrifugă şe
face cu o cîersă de spălare (licher) p r e p a ra tă special în acest scop. Albirea
cu clersa asigură un r a n d a m e n t superior în cristale, d ato rită dizolvării reduse^
care are loc.,
D upă spălare, cristalele păstrează la suprafaţa lor o peliculă de clersa
ca re Va uşura procesul de aglo me rare a cris tal el or la presa re şi la usca re.
U m iditate a zahărului supus preşării variază între 2 şi 3 % t în funcţie^
de du rita tea pe care u rm ă iim s-o capete bucăţile obţinute. La o um iditate
mai mică, se obţine un zahăr mai p uţin dens, care se sfărîmă uşor.
4. PRESAREA, USCAREA ŞI TĂIEREA ZAHĂRULUI
In funcţie de utilajul folosit, zahărul cubic o b ţin u t prin presare se pre

zin tă sub două forme :
—- za h ăr bucăţi rezultat prin tăierea batoanelor o b ţin ute prin presare ;
— bucăţi rezultate prin presare pe to a te cele şase feţe.
P e n tru realizarea presării se folosesc două maşini de p re sa t dintre care
mai des se întîinesc două tipuri :
— Maşini de p resa t cu placă rotun dă tip Psyllas. cu a ju toru l cărora se
obţin bato ane prismatice.
— Agregate cu funcţionare continuă tip Chambon.
Presa tip Psyllas este alcă tu ită dintr-o m asă rotundă, p r ev ă zu tă cu
patru m a triţe fixate simetric faţă în faţă (fig. 110). M atriţa este confecţio
n a tă din alam ă şi este despărţită în com partim ente, prin pereţi cu grosimea
de 3 mm. D istanţa dintre pereţi este de 23 mm şi aceasta reprezintă mări
mea la turei batonului. In golurile m a triţei se mişcă nişte pistoane a căror
porţiune superioara este formată din nişte plăcuţe de alamă care formează
fundul matriţei. Prin deplasarea acestor pistoane se realizează comprimarea
şi presarea zahărului faţă de o con tra placă ce se găseşte deasupra mesei
rotunde.
Modul dc f u n c ţ i o n a r Masa r o tu n d ă execută 6 —8 rot/m in, iar la fiecare
rotaţie eu 90° face o oprire de 1 —1,5 s. In acest tim p în fiecare m a triţă
are loc cîte o operaţie a ciclului dc presare. Un ciclu de presare se poate ur
mări în figura 111.
Fig. 110. Masa presei Fig. 111. Schema ciclului de presare a zahă
tip. Psyllas. rului.
165
Cînd pistonul se află la p a rte a inferioară, la o rotire de 90° spaţiul gol
se umple eu zahărul adus printr-o gură de alim entare. D u p ă o altă rotire
cu 90° se face presarea (poziţia 3) fa ţă de con tra-placă, prin ridicarea pisto
nului pe distan ţa H x—H z, aşa în c ît I I z să fie egal cu la tu r a batonului, p e n tru
a se obţine o secţiune p ă t r a tă . In poziţia 4, după o rotire cu încă 90° b a
tonul fo rm a t este împins afară din m atriţa, este l u a t de un dispozitiv care
se mişcă de-a lungul m atriţei şi este aşezat pe un g rătar. Acest g r ă ta r se află
la marginea mesei de presare şi înaintează a u t o m a t cu fiecare rotire a mesei,
aşa încît să primească o d a tă to a te cele 8 batoane ale unei m atriţe. P e un
g r ă ta r încap 24 de batoane.
D u p ă fiecare golire, m a triţa este ştearsă la p arte a superioară de o b a n d ă
umezită p entru ca sup rafaţa b atoaneior să iasă perfect netedă.
Cursa pistonului m atriţei este i / 2, iar raportul acesteia faţă de
poziţia iniţială ne dă coeficientul de presare :
B li'—Z l b . 100.
Hi
Acest coeficient reprezintă şi scăderea de volum a masei de zahăr reali
zată prin com primare. Valoarea lui (3 este cuprinsă între 28 şi 30%.
Grătarele cu bato an e umede sîn t a r a n ja te în vagonete lăsînd spaţii
între ele pentru a se face o b u n ă uscare, asigur?udlu-se circulaţia aerului.
Vagonetele se intro duc în (unele cu aer cald unde are loc uscarea zahărului,
Aerul folosit la uscare are o te m p e r a tu ră m axim ă de 70°C.
Baloanele uscate se taie prin lovire in stantanee între două cuţite.
VERIFICAŢI- VĂ CUÎVO ŞTIINŢELE
1. Ce se în ţeleg e prin alinarea za h ă ru lu i? Dar prin ra fin a re?

2. Ce c a ra cteristici treb u ie să p rezin te zahărul rafina! ?
3. Ce p roced ee de p u rificare a clerselor cu n o a şteţi ?
4. Ce cqnd iţii d e o seb ite se im p un la fierberea şi centrifugarea m asei groase pen tru zahăr cubic ?
C A P IT OL U L X III
CENTRIFUGAREA
A. SCOPUL C E N T R I F U G Ă R I I
Masa groasă după ce est e adusă în m alax oare la te m p eratu ra de centri

fugare, este supusă operaţiei de p.p-ptrifngar^ d a l o n t ă T ă r e i a cristalele de"za-
lîar se separa de siropul intercristalin.
fn principiu, o ceîrtrlFugăê UcImpune d intr-un ta m b u r cu pereţii per
foraţi, acoperîT^cu un s t r a t filtr a n t co n stitu it dintr-o sita. T a m b u ru l se
Iroteşte cu viteză mare pe un ax vertical sau orizontal. D a to rită forţei cen
trifuge mari care se dezvoltă în tim pul rotirii, cristalele de zah ăr răm în pe
sită, iar siropul intercristalin, du pă ce trece prin spaţiile dintre cristale şi
16 6
perforaţiile sitei, este elim inat din ta m b u r. Acest sirop se n u meşte sirop
verde şi este trim is în rezervoare. D ato rită tensiunii superficiale şi coeziunii
p a rti c ulei or s u pus e cent ri Iu gării, pe s u p ra f a ţa _„m isiaM 0r"K
T tlnîne ii n fii m
de sirop intercristalin. Cu cît cristalele s în t mai mici, av în d deci o su p ra
faţă mai mare şi c a n tita te a de sirop r e ţi n u tă de cristale este mai mare. P e n tru
a obţine cristale p ure de zahăr, este necesar să se îndepărteze acest film
de sirop aderent pe su p rafaţa cristalelor, prin spălare cu a p ă caldă sau eu
aburi, operaţie n u m ită „albirea zahărului**. în tim pul acestei operaţii are loc
dizolvarea unei ca n tităţi de zahăr, ceea ce face ca siropul re z u lta t din spă
lare să aibă o p u rita te mai mare decît siropul-m am ă. Acest sirop se num eşte
„sirop alb** sau „bogat** şi se trim ite în tr-u n a lt rezervor.
B. P R I N C I P I U L C E N T R I F U G Ă R I I
i. FORŢA CENTRIFUGĂ
L a rotirea tam burului centrifugei ia naştere o fo rţă centrifugă.

Mărimea forţei centrifuge este d a tă de relaţia :
F c = mo)zr, (1)
rn este masa corpului aflat în mişcare, în k g ;
<•> — viteza unghiulară de rotaţie, în r ad /s ;
r — d istan ţa pe care se deplasează corpul faţă de axa de rotaţie.
înlocuind- viteza unghiulară prin viteza periferică şi masa corpului
prin greu ta tea sa, relaţia 2 devine :
(! I GO j
de unde :
Ff *51. , . . ' (2)

// 900
Considerînd raportul — = 1, pentru o greu ta te a masei groase de

ff
1 kgf, relaţia 2 devine :
D in relaţia 3 rezultă că mărirea forţei centrifuge, se realizează mai uşor

prin creşterea turaţiei, decît prin creşterea diametrului ta m b u ru lu i. Deci,
ta m bu rul cu diam etrul mic dar cu o turaţie mare p oate să dezvolte o forţă
centrifugă mai mare, decît ta m burul cu d ia m etru mai mare, însă cu o
tu r a ţ ie mai mică.
în cazul centrifugării maselor groase mărimea tu raţiei este lim ita tă de
f a p tu l că ia o viteză periferică prea m are se pot sfărîma cristalele de zahăr
167
2. FACTORUL DE SEPARARE
Un criteriu de apreciere a efectului de centrifugare al centrifugelor îl

constituie factorul de separare. Acest factor reprezintă raportul dintre
acceleraţia câmpului centrifugal şi acceleraţia cîmpului gravitaţional :
z (4)
sau, în funcţie de tu r a ţie :
r •nz
(5)
900
D in relaţia 5 reiese că factorul de separare este egal cu forţa centri
fugă ce se dezvoltă la rotirea unui corp cu g reu ta tea de 1k g f ’
Valorile factorului de separare, în funcţie de diametrul tam burului
şi de viteza periferică, sîn t trecute în tabela 8.
P e n tr u in dustria zahărului se folosesc centrifuge la care valoarea fac
torului de separare este cuprinsă între 6 5 0 —1 500.
C. CONSTRUCŢIA ŞI F U N C Ţ IO N A R E A C E N T R I F U G E L O R
în industria zahărului se folosesc centrifuge cu funcţionare periodică şi

centrifuge cu funcţionare continuă.
1. CENTRIFUGE CU FUNCŢIONARE PERIODICĂ

D in tre centrifugele cu funcţionare periodică, cele mai des întâlnite s în t
centrifugele suspendate cu ta m b u r vertical (fig. 112). La acestea, axul 3
F ig . 1X2. C e n tr ifu g a s u s p e n d a tă :
1 — ta m b u r ; 2 — carcasă fix ă ;
a — p ărţi c o m p o n en te ; b --- v e d e r e d e a n sa m b lu ;
3 — a x ; 4 — cu p laj ; 5 — grin d ă de s u s ţin e r e ; 6 — frîn ă ; 7 —- jg h ea b d e a li
m en ta re ; 8 — d u ze d e sp ă la re ; 9 — ta b lo u d e co m a n d ă ; 10 — m otor.
168
este legat de fundul ta m bu rulu i 7, cu a ju toru l unor spiţe, printre care are
loc descărcarea zahărului, în fundul ta m burului este p rev ă zută o deschi
dere inelară, care se închide în tim pul funcţionării cu un con de închidere
demontatul. Centrifuga are un t a m b u r filtrant, ac ţio n a t direct de motorul
electric 10. Centrifuga este deservită manual, folosi ud u-se pentru oprire
frîna (>. P en tru spălarea zahărului există un rezervor ele măsură special cu
a p ă caldă, iar p en tru tratarea cu a b u r se foloseşte un injector de abur.
T am b u ru l cilindric / este confecţionat din tablă de oţel şi are în gene
ral diam etrul de 1 —1,2 m şi înălţim ea 0 , 5 - 0 , 7 m. Mărimea perforaţiilor
tam burului este în funcţie de grosimea tablei. Astfel, într-o tablă cu gro
simea de 5 —6 mm se fac ochiuri cu diam etrul de 4 —6 m m ; într-o tablă de
10 m m grosime, nu se fac ochiuri cu d ia m etru mai mic de 6 mm. Se preferă
ta m b u ru l cu fante lungi, deoarece se ast upă mai greu cu cristale decît perfo
raţiile rotunde. D ista n ţa între ochiuri este dc 25 —30 mm, iar numărul lor
este astfel calculat, încît suprafaţa perforată să reprezinte m aximum 5 %
din suprafaţa tam burului, pentru a nu-i micşora rezistenţa.
P e n tr u asi gu ra rea un ej_cen t ri fugări n ni f (iiumvûxtraseLgri) lis e, ta m b u.ru!
este fm bra ca t n f l n t e d o r cu două site su p rapuse. IJna este o sită de susţinere
din sîriînpTienTpS^^ "sau alamă, cu ochiuri mari ( 5 x 5 mm), iar a doua
are un n u m ă r mare de orificii fine, p en tru a reţine cristalele de zahăr.
î n c a z u l c e n t r i f u g e l o r s u s p e n d a t e c u a u t o de se a r c a re, p a r t e a i n f e r i o a r ă
a t a m b u r u l u i — a r e f o r m a c o n ic ă , u n g h i u l d e î n c l i n a ţ i e al p e r e ţ i l o r f i i n d m ai
m a re d e c ît u n g h iu l talu z u lu i n a tu ra l a z a h ă ru lu i s e p a ra t. D a to r ită acestui
f a p t, z a h ă r u l a lu n e c ă d in ta m b u r d u p ă o p rirea cen trifu g ei.
Centrifuga se încarcă la o tu raţie micşorată a tamburului, la circa 200
rot/m in, masa groasă cazi ud pe discul distribuitor m o n ta t pe ax. Deschi
derile de descărcare nu sînt acoperite, deoarece discul orizontal repartizează
masa groasă pe pereţii tamburului, n e p e rm iţm du-i să cadă.
Centrifugarea se face la circa 1 000 rot/m in. La frînare se reduce numă
rul de rotaţii la 1J50. în timpul frînării, datorită şocului, masa de cristale se
dislocă şi ia oprirea centrifugei, zahărul cade de la sine prin deschiderea
inferioară.
Aceste centrifuge se po t uşor auto m atiza .
2. FAZELE OPERAŢIEI DE 0 E NT R TEU GA B E flfL

/ r n w aJ S ^ + ^
M md
La centrifugele cu funcţionare periodică?,un ciclu d
urm ăto arele faze :
— pornirea şi încărcarea centrifugei ;
— ce ntrifugarea siropului verde ;
ui verde.; r
— albirea ;
*— frîna rea ;
— descărcarea centrifugei.
fi l f /»A
D u ra ta unui ciclu de centrifugare a masei groase de produs I pe faze,
p e n tru o centrifugă cu diam etrul de I 200 mm, este cu aproxim aţie u rm ă
toarea :
P or ni rea şi î ncărca rea 25 s
Gen lrif ii ga rea sirop ului verde 70 s
Albirea cu a p ă 35 r
Albirea cu a b u r 150 k S
F rîn a rea şi descărcarea 70 s
CvnjU tr& r*<\ c\ ryrx- ^ } % „Total ., 350~s
C
&S h ^ L Â e k ciYMÂ O snU aU ş
t Din practică, s-au c o n s ta ta t urm ătoarele d u rate ale ciclului de centri-
fugaue^. în funcţie de diam etrul centrifugei şi de tu ra ţie (tabela 9).
J °fncarcarta centrifugei cu masă groasă se face cînd tamburul se ro-
ir X)kdXf te şte cu viteză redusă p en tru a se repartiza cît mai uniform în interiorul.
Z ^ : acestuia. F o rm a pe care o c a p ătă masa la introducerea ei în centrifugă este
aceea a unui paraboloid de revoluţie. C antitatea de masă groasă ce se in tro
duce depinde de dimensiunile ta m b u ru lu i şi este cuprinsă între 300 —l 000 kg.
Introducerea unei ca n tită ţi prea mari de masă groasă p oate să ducă la
trecerea acesteia, peste marginile tam bu rulu i, în sirop, făcînd să crească
C&7\/s\x. niriUijtea acesteia.
caT 7 cu'ar ca si ro p u l ui verde începe din m o m e n tu l introducerii masei
fg roase în tambur, viteza de separare eres cînd o dată cu creşterea turaţiei.
a v ^ J t a valoarea m axim ă a acesteia, viteza de separare este cea maximă, aşa
’-aSr <_u ifc v jv t-după cum s-a a r ă t a t anterior prin relaţia 3. Siropul se p a ra t se scurge pe
p e r e t e l e interior al m antalei şi este colectat într-u n jgheab, de unde se tri»
' m ite la rezervor. f& c u i 7JUX<
l bir ea zahăr ălui J n <&nlri fu ga e£te o operafie care se execută de
regulă ^ centrifugarea maselor groase produs I.
P rin operaţia de alb ire se urm ăreşte să se îndepărteze pelicula_de__sirop-
n i a m T c T m a i răm îne pe suprafaţa cristalelor.
. Albirea- se T â c e prin spălarea crisl.ale.lor cu a p ă fierbinte a v î n d te mp e-
rattira de 7 0 —80°C. Apa_este pulverizală în interiorul centrifugelor eu a j u ^
Torul unor cKîze ce se găsesc pe o conduciă p lasată p e r a h T c u gtmcratoarea "
(ambui ului. T re cîm l priîi straiul de cristale, sub influenţa fo rţei centrifuge,
a p a aTitreneaza o p a r te clin siropul aderent. După această spălare eu a p ă /
urmează" o tr a t a r e ÎTVfls falei or cu a b u r supraîncălzit. O parte din a b u r se
condensează şi Ireeînd prin strătu F ele za h ă r îi îhoălzeş(Tir viseozitaI ea siro-
TJlîtuf scade şi astfel csle l u a D l i ş a r “" ~*
în urma spălării cu apă şi a b u f se"oCTfiic u,U . zahăr alb eu o um id itate
scăzu tă, circa 0,5 % şT cu o^ t^ m p e m tnră^ ridica l a ceea ecTTFdesheşte7, în eblF
film are, procesul de uscare a zahărului. ~~ ’ * ---- -— ~
Siropul re z u lta t din spălare are o p u r ita te mai ridicată decît siropul
mamă d atorită dizolvării unei c a n tită ţi de za h ăr în apa folosită. Acest sirop
se scurge întiyuii jgheab s e p a ra t de cel p e n tru siropul marnă şi se colectează
în rezervoare se parate spre a p ute a fi dirijat şi reluat în procesul de fierbere,
corespunzător cu p u r ita te a sa. ^ . c e S tu fJ
J ţ j Descărcarea centrifugei. D u p ă albire se tir m ăr este să m oprească t a m
burul Tntr-un tim p cît maî sc u rt p e n tru ca s tr a tu l de za h ăr să nu se tr a n s
forme într-o m asa compactă, greu de desprins. în vederea opririi se Trece mo-
'"oAâ
torul pe tu r a ţia minimă şi apoi se frînează centrifuga. Cînd s-a oprit ta m b u ru l
170
se deschid capacele, se ridică piesa conică ce închide gura de evacuare şi
apoi se taie stratu l inferior de zahăr, restul cristalelor căzînd singure. Tăierea
se face cu un plug ce p oate fi ac ţio n a t m anual sau mecanic.
Zahărul ca/e în tr-u n tra n sp o rto r ce se află sub bateria de centrifugare.
3. c e n t r if u g a r e a p r o d u s u l u i f in a l
4 en trifugarea se realizează în condiţii şi cu utilaje asem ănătoare cu cele

descrise la centrifugarea zahărului tos.
Aspectele deosebite, care intervin la centrifugarea produsului final, s î n t :
™ D u ra ta ciclului com plet al centrifugării, produsului final este mai
mare (circa 16 min) decît p en tru produsul I, deoarece viscozitatea siropului
in tercristalin (melasă) esle mai marc, d a to rită purită ţii scăzute.
— în general, Ia centrifugarea produsului final nu se mai execută spă
larea cu a p ă caldă sau cu abur, deoarece rezultă zahărul brut, care este supus
O lc a l/o Â .
<r '
% a a T ta s K
entrifugele folosite in fabrica de z a h ăr s în t gru p ate în baterii, după
felul produselor ce se supun centrifugării. F u n cţionarea unei baterii se diri
jează în aşa fel în c ît să se realizeze o economie cît mai mare de energie.
Din analizarea ciclului de funcţionare al unei centrifuge, se constată că
energia necesară este diferită, ea variind cu operaţiile ciclului.
La pornire se înregistrează cel mai m are consum de energie, deoarece
trebuie învinsă inerţia tam burului şi a masei groase. E nergia absorbită
se transform ă în energie cinetică, ducnici ia creşterea vitezei unghiulare, pînă
la atingerea tu raţiei de regim.
în perioada de centrifugare a siropului verde şi de albire, puterea nece
sară p e n tru rotaţia tam burului scade mult, ea depinzînd în primul rînd de
pierderile de frecare în lagăre şi de rezistenţa aerului.
L a oprirea centrifugei nu se consumă deloc energie, rezerva de forţă
vie a centrifugei în ro taţie fiind absorbită de rezistenţele pe ea re ileopun
f rinele.
P e n tr u a realiza un consum cît mai uniform de energie, este necesar ca
centrifugele unei baterii să funcţioneze după un grafic stabilit, care să asi
gure existenţa fiecărei centrifuge în a ltă fază de lucru. Aceasta este foarte
im p o rta n tă, în special la centrifugele a c ţiona te individual, cu m otoare electrice,
Centrifugele m oderne s în t acţionate cu motoare cu două viteze sau cu
m otoare cu colector, Ia oprire produeîndu-se o frîna re electrica cu restituire
de energie în reţea, şi apoi frînarea mecanică. în felul acesta, oprirea unei
centrifuge din b aterie furnizează energia necesară pen tru pornirea în acelaşi
tim p a altei centrifuge.
în cazul acţionării centrifugelor cu a ju to ru l curelelor, acestea trebuie
calculate p e n tru o p u te re a cărei valoare este mai mare decît mărimea medie.
T ransmisiile cu fricţiune cer o supraveghere continuă şi intervenţii dese,
iar m otoarele electrice să fie de construcţie specială, cu hobinaj secundar.
171
5. AUTOMATIZAREA OPERAŢIEI DE C EN TRIFUG ARE
In procesul de centrifugare s-au făcut, progrese considerabile, în direcţia

creării condiţiilor de lucru uniforme şi controlabile, cu eliminarea to tală
sau reducerea muncii omeneşti.
Acţionarea a u to m a tă a centrifugelor a impus au tom atizarea u r m ăto a
relor operaţiuni : reglarea turaţiei, încărcarea centrifugei, separarea siro
purilor de centrifugare, spălarea cu aburi sau cu apă, golirea centrifugei.
Un ciclu com plet a u to m a tiz a t la o centrifugă acţio n a tă de un m otor
asincron în scurt-circuit, cu două trep te de turaţie, decurge după curba din
figura 113.
La apăsarea butonului de pornire, motorul porneşte cu tu ra ţie mică
an tren înd centrifuga goală. La atingerea turaţiei de 2 0 0 —-250 rot/min,
un în tre ru p ă tor centrifug com andă electrom agnetic sau electropneuma tic
coborî rea jgheabului de încărcare şi descărcare a vanei de intrare a masei
groase în centrifugă. în timpul încărcării, tu r a ţia este m e n ţin u tă aproxi
mativ con stan tă. Momentul în care centrifuga s-a u m p lu t este semnalizat
de un palp a tor cu b r a ţ sau de o celulă fotoelectrică, comandîndu-se închide
rea vanei de alim entare. T o tod a tă, prin intermediul unei pîrghii se com andă
v a n a de acţionare electrică a robinetului de apă p e n tru spălarea jgheabului.
P rin ridicarea acestuia se acţionează contactul unui lim itator de cursă,
care pune în funcţiune un releu de timp, care reglează creşterea tu raţiei şi
trecerea motorului pe tu ra ţia mare. T a m b u ru l atinge repede viteza m axim ă
şi cu aju to ru l unui releu de tim p se menţine tu raţia maximă în tim pul
optim, sta b ilit în funcţie de calitatea zahărului.
Acelaşi releu acţionează schim bătorul de siropuri şi com andă spălarea
cu apă sau cu abur, după care motorul este tr e c u t a u t o m a t pe tu r a ţia mică
T u ra ţia devenind suprasincronă, motorul se transform ă în generator, d e b f
172
tind în reţea şi proci ne înd astfel frînarea electrică a centrifugei. Cînd tu r a ţia
a scăzut la ju m ă ta te , motorul este deconectat şi prin com andă electrom ag
netică sau electropneum atică se face frînarea mecanic pînă la tu r a ţia de
golire a centrifugei, care este de 50 rot/m in, şi se p ăstrează în t o t tim pul
golirii. T o to d a tă se com andă şi deschiderea capacelor centrifugei, ridicarea
conului, care, la rîndul lui, comandă eleetropneum atîo introducerea plugului
p e n tru descărcarea zahărului.
La term inarea operaţiei de descărcare, plugul este ridicat în sus, conul
d e 'în c h id e r e coborît, ia r capacele acoperă a u t o m a t centrifuga şi un j e t de
ap ă spală geamul celulei fotoelectrice s it u a t în peretele ta m b u ru lu i (celula
fotoelectrică este plasată în afara tamburului, însă solidară cu el şi lu m in ată
prin geamul din peretele tamburului de o lam pă cu reflector din interiorul,
centrifugei). Motorul este tr e c u t pe reţeaua normală şi ciclul se repetă.
Dacă în tim pul funcţionării au to m a te este să rită vreo operaţie, o sonerie
de alarmă şi un semnal luminos (bec roşu), a n u n ţă pe. m uncitorul s u p r a
veghetor, care intervine m a n u a l apoi centrifuga intră în ciclul normat de
f u n e ţ i ou a re a u I o ma t ă .
Centrifugele au to m a te şi semiautomale. prezinlă urm ătoarele avantaje,
faţă de centrifugele cu acţionare m anuală :
~~ micşorarea ciclului de centrifugare, (cu circa 3 min) ;
— simplificarea condiţiilor de m unca ale muncitorilor ;
— realizarea unei separări mai a v a n sa te a siropului-m am ă ;
— obţinerea unui zahăr de calitate superioară, uniformă.
fi. C E N T R IF U G E (U f FU N C Ţ IO N A M ?, C O N T IN U Ă
Centrifugele cu funcţionare continuă se p o t îm părţi în două grupe mari,

dup ă poziţia tam b u ru lu i : centrifuge orizontale şi centrifuge verticale.
D up ă modul în care se deplasează masa groasă în tam bur, se îm p a rt în
centrifuge eu în a in ta re fo rţa tă a
masei şi centri fuge eu curgere liberă
a masei.
Centrifugele cu ta m b u r ori*
'/outal (fig. 114) s în t cele mai răs-
pîndite, d a to rită a va nta jelor pe
care le prezintă la încărcare şi des-
c ă rea re, sp a ţ i u 1u i o cupa t m a i re d u s,
accesibilităţii în exploatare. Ele
funcţionează după urm ătorul prin
cipiu : materialul de centrifugat
este introdus continuu prin con
ducta de alim entare 7, în partea
îngustă a conului ro tativ 2. T a ne
bunii cilindric este fo rm a t din mai
multe ta m b u re de diam etre diferite,
a sa mfoia l e împ ren n ă , e onsli tu in d
t.rep t ele ee n tri fu g j i.
Axul 3, fo rm a t dintr-o ţeavă,
F ig . 114. C e n tr ifu g a cu f u n c ţio n a r e con
este fix a t de fundul ta m b u ru lu i 4, tin u ă , cu ta m b u r o r iz o n ta l.
173
în interiorul lui : pistonul 5 are o m iş
care a ltern ativ ă. Masa groasă ajunsă în
partea îngustă a eonului 2, se răspîn»
cleşte pe su p rafaţa acestuia cu o viteză
care creşte trep tat, aju n g în d pe prima
tr e a p tă a tam burului rotativ, unde
are loc separarea siropului verde.
Z ahărul răm as pe sita tam b u ru lu i este
împins spre tr e a p ta a doua de discul
0, care este a c ţio n a t de pistonul 5.
în tr e a p ta a doua, zahărul care se
află în tr - u n s t r a t de circa 2 0 —50 m m
grosime este s p ă la t cu a p ă caldă prin
dispozitivul 7. Alimentarea cu a p ă de
spălare se realizează p rin tr-o valvă re
ducă (oare de presiune, înc ît condiţiile
de spălare să ră m în ă constante.
U n deb itm e tru indica consumul
de apă. în ultima tr e a p tă zahărul este
t r a t a t cu a b u r şi părăseşte tam burul
V iii. 115. C e n tr ifu g ă cu f u n c ţio n a r e p ri n 8.
* c o n tin u ă , cu ta m b u r v e r t ic a l. E lim inarea tutu ror siropu ri lor re
zid. Late din centrifuge se face în fie
care tre a p tă a ta m burului : astfel din trea p ta I se elimină siropul verde în
c a n tita te a cea mai m are (după cum rezultă din diagramă), din a doua siro
pul alb re z u lta t din procesul spălării şi din a treia un sirop cu p u r ita te
înaltă, însă în c a n tita te mică.
F u n cţio n a rea centrifugei este com plet a u to m a tă . Dispozitivul de ali
m entare este cone ctat cu un regulator, care reglează alim entarea în funcţie
de p u te re a ab so rb ită de centrifugă. în funcţie de aceasta, un releu electric
co m andă închiderea sau deschiderea valvei de alim entare. în com binaţie
cu acest regulator, se controlează a u t o m a t viteza rotorului, num ăru l de curse
ale pistonului, c a n titate a de a p ă de spălare.
Centrifugele eu tam bur vertical. în figura 115 este r e d a t principiul de
funcţionare al unei centrifuge cu funcţionare continuă şi cu ta m b u r vertical.
Această centrifugă se com pune din ta m b u r u l conic 1 care este prins de axul
vertical 2. Axul este ac ţio n a t de la p a rte a inferioară prin cuplare la uri
electromotor. T u r a ţia ta m b u ru lu i este de 2 500 ro t/m in. T a m b u ru l este ali
m e n ta t pe la parte a superioară, din conducta 3, prin curgere liberă a masei
groase. în interiorul tam bu rulu i se află conducta i prin care se trimite apă
de spălare. Carcasa centrifugei este îm p ă rţită în com partim ente pentru
e o 1e c ta rea s e p a ra 1ă a s i r op u ri1o r.
Masa groasă in tra continuu în centrifugă şi d ato rită forţei centrifuge
este r e p a rtiz a tă în mod uniform pe peretele tam burului.
S iropul-m am ă se elimină prin sită ia r stratu l de cristale înaintează,
d a to rită conicii aţii tamburului, către p arte a superioa ră a cen trifugei pe
unde se evacuează. în drumul, său spre evacuare, zahărul este sp ă la t iar
siropul alb ce trece prin sită şi se colectează separat.
174
A vantajele centrifugelor continue sînt :
— consum uniform de energie electrică ;
— uniform izarea condiţiilor de obţinere a zahărului, deci şi a calităţii
acestuia :
— separarea mai bună a siropurilor ;
— d ato rită grosimii mai mici a stra tu lu i dc za h ăr pe sita tam burului,
ap a r a v a n ta je în eficacitatea operaţiei de spălare şi p ro tejare a structurii
cristaline.
Greutăţile care se pol ivi la centrifugare s în t urm ătoarele :
— Balansarea tam burului centrifugei are ioc în cazul unei centrări
imperfecte a acestuia : p e n tru remediere se opreşte centrifuga, se verifică
şi se fac corijările necesare.
— P ă tr u n d e r e a cristalelor de za h ăr în siropul de centrifugare se poate
m tîm p la d a to rită :
— supraîncărcării centrifugelor ; ruperii sitelor ; conţinutului ridicat
de cristale fine de zahăr în masa groasă.
întreţinerea şi repararea centrifugelor. în perioada de re m o n t se execută
urm ătoarele operaţii de întreţinere şi reparaţii la c e ntrifug e:
— dem ontarea şi curăţirea cu grija a tu t u r o r părţilor com ponente ;
— verificarea sitelor şi înlocuirea acelora sp a rte sau care prezintă grad
a v a n s a t de uzură ;
— verificarea dispozitivului de frîna re, a lagărelor şi r u lm e n ţilo r;
— înlocuirea tu tu r o r pieselor uzate ;
— dem ontarea, curăţirea şi verificarea întregului sistem de acţionare,
a dispozitivelor de spălare cu apă şi abur.
In tim p u l campaniei, centrifugele se m e nţin în perfectă sta re de cură
ţenie, verif ieîndu-se periodic şi înlăturindu-se im ediat orice defecţiune ce se
iveşte.
Măsuri dc tehnică a securităţii m uncii :
— T o ţi muncitorii care deservesc sta ţia de centrifugare trebuie să aibă
in stru c taju l de protecţie a muncii făcut.
— Să existe, afişate la loc vizibil, instrucţiunile d f u n c ţ i o n a r e şi deser
vire a centrifugelor.
— N u este permis muncitorului să se sprijine sau să p u nă diferite obi
ecte pe m a n ta u a centrifugei.
— E s te interzisă orice intervenţie în caz de defecţiune, p înă nu se a n u n ţă
m aistrul de tura, iar centrifuga se opreşte im ediat.
—* Dispozitivele de pornire şi oprire să fie astfel construite şi am pla
sate, în c ît să nu pe rm ită pornirea accidentală a centrifugei.
— Plugurile p e n tru descărcarea centrifugei vor fi folosite exclusiv la
turaţii reduse.
— în tim pul operaţiei de spălare cu apă sau a b u r (cînd se face manual),
fu rtu n u l trebuie să fie în d r e p t a t în sensul rotirii tam b u ru lu i şi sa nu atingă
s u p ra fa ţa cristalelor.
— Jgh e aburile şi rezervoarele trebuie să fie în p e rm a n e n ţă acoperite.
175
D. CALCULE TEHNOLOGICE PR IV IN D CENTRIFU GAREA
1) P roductivitatea centrifugelor. Calculul productivităţii centrifugelor

se face pornin d de la urm ătoarele date :
Gx ~ Vt *y este g reuta tea unei şarje de masa groasă [kgf] ;
t— d urata unui ciclu com plet de centrifugare [m in u te ];
G.maa- —- produ ctiv itatea m axim ă a centrifugei [kgf/li] ;
Vj —' volumul linei şarje de masă groasă [m3] ;
y greutatea specifică a materialului înainte de centri
fugare [kgf/ m'r) ;
r <voo Vj *y * 0 0 (
' ('ma* “ -------==* ~ * ((>)
T T
Volumul unei şarje, Vt, se calculează în funcţie de înălţim ea centrifugei
şi de grosimea stratu lui de masă groasă.
Noi.înd cu :
/) __ diam etrul tamburului centrifugei |m ] ;
d —diam etrul deschiderii de încărcare al centrifugei [rn] ;
II —î n ă 11i mea ta mb n r u Iu i ee n t r i f u gei,
rezultă :
G
, r = v (• = [kgf].
Gm„ fkgf/h]. (8)

T
P e n tr u simplificarea calculului s-a considerat că masa groasă în centri
fugă are o form ă cilindrică. Grosimea stratu lu i inelar de masă groasă se
consideră în mod obişnuit egală cu —, a vînd o valoare de 0 ,1 4 —0,20 rn.
o
2) Calculul numărului, de centrifuge se face în funcţie de cap ac ita tea
de prelucrare a fabricii, de r an d a m en tu l în masa groasă şi de d u ra ta urnii
ciclu de centrifugare, cu formula :
N = ----9 3 1 —
. , (9)
100 *60 *24 *tr,
în care :
N c este num ărul de centrifuge ;
Q — capacitatea de prelucrare a fabricii, în t sfeclă/24 h. ;
-t) — ran d a m en tu l în masă groasă, în % ;
r ~~ d u rata ciclului de centrifugare, în min ;
Gj — capacitatea unei centrifuge, în t.
1. D em onstraţi de ce separ irea cristalelor de zahăr prin cen trifu gare este o m etodă avan tajoasă.
2. Prin ce se aseam ănă şi prin ce se deoseb esc cen trifu gele cu fu ncţionare continuă.
3. Care s lu t a v a n ta je le centrifugelor cu fu n cţio n are contin uă ?
4. De ce e ste necesară operaţia de spălare a zahărului în cen trifugă şi în, ce constă a ceastă
o p era ţie ?
176
5. Ce ca n tita te de m asă groasă se p o a te centrifuga într-o oră în 6 cen trifu ge care au urm ă
toarele c a r a c te r is tic i:
™ diam etrul ta m b u ru lu i de 1,14 m, diam etru l sp a ţiu lu i lib er de 0,950 m , în ă lţim ea de 0,8 rn.
T im pu l se cen trifu g a re e ste de 3 m in Iar g r e u ta te a sp ecifică a m asei groase, 1 300 kgf/m *.
R - 3 9 ,187 k g .
6. C im oseînd că diam etru l tam burulu i unei cen trifu g e e ste de 0,9 m şi În ălţim ea de 0,75 m , să
de cen trifu ge ce treb u ie fo lo site într-o fab rică de zahăr care
de 2 000 t sfeclă în 24 h. C entrifu gele se vor folosi pentru o
k g f/m 3. R andam en tul în m asă groasă este de 30%
m n*
a,
rjpAJt U â im *
o l j t L X IV
^îipMLAREA ZAHĂRULUI
.f f f p&ţ 'GcG&ttftrfbt£ .
j>nci/moAi oGU/itonvit c£m
T R A N S P O R T U L Z A H Ă R U L U I ÎN U S C Ă T O R IE
AM
* î n v e d erea depozitării, zahan.il obţinut: din cen(nfttge trcdjuie uscat.
IlsfiŞloria de z a h ă r es te o I n că pere se p a ra tă de secţia d O i e r b c r e _şi cristali-
zareU T raiisp ortul zâ lia ru hn d e„ia...centri fuge ia mcn-re.se realizează cu_jyjbu_
tognl... t r a n sportorului oscilant şi a elevatorului. _
T r a n s p o r ţ i ! I ' " ' o s e i l ă M " ! ^ ^ ^ d e s c ă r c a t ■din^centdfuge este
j r ^ ^ p Q U a t cir un ’ffă n sp o rîo r oscilant (fig. 116), care de obicei j o a c ă rolul
Fig*. 116. T r a n s p o r to r o s c ila n t.
12 ~~ U tilajul şi. tehnologia în Industria alim entară extractivă — cd. 14 177

şi de so rtato r. T r an sportorul este f o rm a t clin tr-un jgheab cu fundul pla t,
su s ţin u t.d e arcuri uşor înclinate şi flexibile (lame din lemn de Frasin sau oţel).
T ra n sp o rto ru l prim eşte de la un sistem bielă-manivelă, o mişcare alter-
iia ti vă-rectilinie, care asigură deplasarea masei de cirîsCaTe pe supraTapTsTr
p la n a ! Unstaiele"^de za h ă r se deplasează prin salturi, aju n g în d la capătul
transportorului, de unde s în t preluate, de cupele unui elevator, care le ridică
în secţia de uscare. L ăţim ea jgheabului este de obicei cuprinsă între 400
şi 1 000 mm, înălţim ea marginilor între 200 şi 230 mm, iar num ărul de osci
laţii 2 5 0 —400 pe m inut. T ra n sp o rto ru l este aşezat pe saboţi de lemn, s p r i
jiniţi pe un s t r a t de material an tiv ib ran l, p e n tru a împiedica transm iterea
viBfă ţiilor.
Se utilizează a c e s tg e n de tra n sp o r t o r, p e n tr u c ă ev it ă f o r m a re a z a h ă nil u i
p u d r ă şi pie rderea luciului cristalelor.' în tim pul deplasării, cristalele încep "
"să se răcească şi să se usuce.
P e jgheabul transp orto rulu i vibrator, zahărul se mişcă cu o viteza medie
de 0 ,1 5 —0,21 m/s, în tr-u n s t r a t cu înălţim ea h = 0 , 0 3 -0,05 m. P entru cal
culul transportorului, se ţine seama dc masa specifică a zahărului uscat,
800 kg/ m3.
E levatorul pentru zahăr tos. De pe transportoru l oscilant, z a h ă r u l tos,
este ridicat la sta ţia de uscare cu ajutorul elevatorului vertical sau înoîinaj.
Cupele acestuia se fac din oţel zincat şi s în t bine fixate pe lanţuri sau pe o
bandă"(hiiieiuea ţa,’
P e n tr u calculul elevatorului, se apreciază coeficientul de umplere = jjl
= 0,75, viteza = 1 , 5 m/s, masa volum etrică a zahărului 0,8 t / m 3. D istanţa

dintre cupe se stabileşte în funcţie dc condiţiile de evacuare // 0/1 —0.0 m.
B. USCAREA Z A H Ă R U L U I
L G E N E R A L IT Ă Ţ I
P e n tr u ca zahărul s ă poată fi p ă s tr a t pe o perioadă m ai, lu n g ă de timp

(în medie ' 12Tum) "Trebuie să îndeplinească urm ătoarele condiţii :
— să aibă o u m id itate de m a x im u m 0,05% ;
— pH -u l să nu fie mai mic de 8 ;
— să nu conţină zahăr i n v e r t i t ;
— să fie răc it la te m p e ra tu ra mediului a m b ia n t (25°C) ;
— sa nu conţină praf de zahăr.
Conţinutul de apă al zahărului centrifugat depinde de dimensiunile
cristalelor, v ariind astfel :
— p e n tru cristale de 1,0 —1,5 mm, u m iditatea este aprox im ativ 0,5% ;
— p e n tru cristale de 0 ,2 5 —0,30 mm, u m iditatea este ap roxim ativ
2, 0 % . 4
2. M O D U L D E L E G A R E A U M ID IT Ă Ţ II ÎN Z A H Ă R
In zahărul o b ţin u t de la centrifugare, um id itatea se găseşte sub formă de

^ u m id ita te l ib e r ă ” ce se află în p icătu ra de sirop care înconjoară cristalul,
(le „ u j m ^ l a ^ E ^ a R V 6 sub forma unui film de sirop su p rasa tu rat, pe su p ra
faţa cristalelor şi ca ,jn n id i la t e in te rn a “ d ato rită moleculelor de apă incluse
în stru ctu ra cristalelor.
178
Umidi tatea libera se m d e p artea zâ cel mai uşor. eliminarea ei încep înd
chiar din tim pul transportului, zahărului.
în d e p ărtare a în to ta lita te a acestei um idităţi are loc în uscăt oarele cu
aer cald.
U m id itate a legată se îndepărtează m u lt mai greu şi p rezenţa ei creează
neajunsuri în tim pul depozitării. Zahărul c o n ţin u t în filmul de sirop su p ra
s a tu r a t suferă un proces de cristalizare lent şi cu timpul se formează pe su p r a
faţa cristalelor un s t r a t subţire de za h ăr amorf.
U m iditatea legată depinde a t î t de mărimea cristalelor c ît şi de p u r ita te a
zahărului şi de proporţia de conglomerate. P e n tr u a se obţine u n z a h ăr cu o
c a n tita te cit mai mică de u m iditate sub această formă este necesar să se ia
măsuri corespunzătoare în procesul de fierbere şi cristalizare. Se vor folosi
deci siropuri cu p u r ita te cît mai ridicată, şi se va asigura o b u n ă circulaţie a
masei în ap a ratele de fierbere p en tru a se evita formarea conglomeratelor.
U m id itate a in te rn ă nu se poate elimina decît din zah ăru l care a fost
supus operaţiei de măcinare.
3. N O Ţ IU N I D E S P R E P R O C E SU L D E U SC A R E A Z A H Ă R U L U I
Uscarea zahărului reprezintă un proces de difuzie a um idităţii de la

s n p fMalŢPc n1R;ălid:grl iriTeTO
realiza tra nsfe r uî d e u in i di ta te şi de căldură liste necesa'F'' câ'"îil'rretz a h ă r şi aer*
Im existe o cTiTer^'ţa de urniditate şi te m p e ra tu ră . f c e s t transfer d u rează pină~
V stabilirea unui ecHîli’tiru ilitre um iditatea zahărului "şi UMÎIiltătea a e rnlur"
a t flTTIFlSarăc
ale aerului cald. D intre caracteristicile zahărului o influenţă h o ta rîto a re o
are mărimea cristalelor şi grosimea stra tu lu i de cristale, deoarece în procesul
de uscare predom ină difuzia exterioară. Cu c ît cristalele vor fi mai mici viteza
de uscare va creşte.
In ceea ce priveşte caracteristicile aerului cald, viteza de uscare va fi
eu a t î t mai mare cu cît um iditatea acestuia va fi mai micsLiar viteza sa d
r circula ţie, mai m a n ^ y f i C " - oaut ^t
a s ^ n f o t ko a e â fS d
X ew av'
$
c n tru cristale mari, de ^ m s te t -^ [t %
c n rî ^ d a to rită con ţin utului scăzut
)iv^'de
de u m id itate se în tre b u in ţea ză uscătorul sistem
sislem tturn
u m (fig. 117) în ucareu i , *zahărul
« « « * u * ^( f&•
* cade progresiv pe nişte şicane care îi încetinesc deplasarea ; în contra curent
circulă aerul p reluînd um id itatea şi o p a r te din căldură. U /k
~~~ P e n tr u cristalele mijlocii, de 0 , 5 —1 mm, c a n tita te a de u m id itate 4k OPobfi* n*
fiind mai mare, uscarea se face cu aer încălzit şi apoi se realizează o răcire (lOCCt/â
eu aer din mediul a m b ian t. Instalaţiile de uscare de acest fel s în t foarte M}0 i ^
variate, ele p o t fi form ate din două tu rn u ri, în care zahărul se deplasează*
vertical, prin cădere naturala, p rim ul fiind s t r ă b ă t u t ele un c ure nt de aer V U t J-
cald, al doilea de u n c u r e n t de aer rece.
în ultim ul tim p s-a introdus uscătorul cu tu rb in ă (fig. 118), care este
fo rm a t din discurile in e la re *1 , fixate pe suporturile 2 şi care se rotesc în jurul
unu i ax central cil 1/3 —1/4 rotaţii pe m in ut. Discurile s în t îm p ă r ţite prin
găuri în sectoare individuale. Z a h ă r u l ^ u pus uscării in tră prin fiecare sector
al discului, cu a ju to r u l dispozitivului de alim en tare 3, şi ră m în e pe disc în
m
Fig. 117. U scător sistem turn. Fig. 118. Uscător cu turbine.
tim pu l unei rotaţii a acestuia. Cu aju to ru l unei palete fixe, aşezate în faţa
dispozitivului de alimentare, zahărul este a r u n c a t prin găurile dintre sectoare,
pe sectoarele discului s itu a t mai jos, şi se distribuie pe acestea în s t r a t uni
form. Astfel, zahărul se deplasează de sus în jos succesiv trec înd de pe uri
disc pe altul ; de pe discul inferior, zahărul cade pe transportorul 7 şi se oii- *
m ină din uscător.
P rin centrul uscătorului trece axul 5, care se roteşte ani ren înd (uneori
mai multe) rotoare ale ventilatoarelor 6*, care creează o circulaţie de aer în
uscător. U ltim ul v entila tor asigură răcirea zahărului p înă la 3 5 —40°C, iar
cel superior uscarea lui, făcînd să circule aerul încălzit de radiatoarele .9.
O p arte din aerul s a tu r a t cu umidita te este a s p ira t do ventila torul 4 şi în
locul lui in tr ă aer pro asp ă t prin canalul 8.
A vantajele acestui uscător s în t urm ătoarele :
— asigură păstra rea luciului şi a calităţii cristalelor ; ,
— realizează un proces intens de uscare ;
— are un consum redus de energie.
în cazul uscării cristalelor mici se produc aglomerări de cristale.
P e n tr u ocap ac ita te de 2 0 0 —300 t/24 h, uscătorul cu tu rb in ă are dia
m etrul de 5 , 6 —6,6 m şi înălţim ea de circa 5 ,5 —7 m.
P e n tru uscarea cristalelor fine, foarte ras-
p i n di t e ste uscătorul cu ta mb u r r ota ti v
(fig. 119), fo rm a t dintr-un cilindru gol, de oţel i ,
î n el i na t c u 4 —6% faţă de or iz o n t a l s i_ ca re
*se învîrteşte pe role de sprijin cu o viteză
"ele 3 —5 ' ro t/m in. LîTngimeă tăinl) u ruj ui este
de 3 —5 m, iar diametrul între 1,5 şi 2 rn.
Din parte a frontală a tamburului, pe o lu n
gime de aproxim ativ 0,5 m, pereţii plini s în t
înlocuiţi eu site p en tru cernerea zahărului
uscat 2. în interiorul •cilindrului sîn t fixate pe
F ig . 119, U s c ă to r cu ta m b u r
r o ta tiv . pereţi pS eriT d e o ţd ^ c u rb a te şi dispuse în spi-
raiă, care ridică zahărul şi apoi îl lasă să cadă (cînd paletele au ajuns
In partea* de sus),^ în c ît o ploaie de cristale pe t o a T O e c ţ ^ şp
Zahărul cedează u m id ita tea sa aerului ca re c ir cu 1ă î n ,co 11t r a cu ren t şi

ajuiige~uscaila capăt, u 11cîe t r e ce prin site, căzfn c T p ^ ^ o^cŢîai^T""
iHTtlţîhrtf^fofml^ e ra t;e sîn t a r u nea ţ i în a fară, în direcţia
m rîă tă: A T nirclfrenese din ta m b u r este refulat în tr-u n ciclon, unde se reţine™
— — — ~ — _ _ — ,
R e zultate mai bune s-au o b ţin u t prin folosirea unui ta m b u r uscător-

răcitor sau a două ta m b u re ; în primul, z a h ă rul se usucă p rin trecerea prin
ta m bu r, în contracurent, a unei ca n tităţi djeâer caTliîar în al doilea zahărul
este răcit. f* * jf— > nfctuf
D. C E R N E R E A Z A H Ă R U L U I ŞI S E I
DE ZAHĂR
1. CERNEREA ZAHĂRULUI a J r d n tf-
Operaţia se execută după uscare şi răcire eu scopul de a sorta cristalele

de zahăr d u p ă mărime. — -
Sortarca_eiteHnecesară a t î t pentru obţinerea unui aspect corespunzător
cît şi J 11 vcd’c r e l T i a ^ — - —— —. _ — --------------
P e n tr u sortare se foloseşte tran spo rto rul oscilant cu site, sau sita vibra
toare.
T ransportorul oscilant este asem ă n ăto r cu cel folosit la transportul
zahărului în secţia de uscare, cu diferenţa că suprafaţa pe care se deplasează
cristalele de za h ăr este constituită din site cu ochiuri de mărimi diferite.
P rim ul rînd de sile are ochiurile cele mai fine (0 ,3 —0.7 imn), urmează apoi
site cu ochiurile.cuprinse între 0.7 — 1,5 mm iar ultimul rînd de site» pentru
cristalele cele mai mari, are ochiuri de circa 3 mm.
«Sita vibratoare este alcă tuită di 11 mai m ulte rînduri dc site suprapuse,
m o n l a îe în rame care an o î n cî i n a ncTŢl n ta la. S i tele a u o
mişcare v ib ra Io r ie d a lori I ă e ă rei a 1îiaTm^ffi za Ăosplfndintlu-se
într- u 11 s trat~~d.e ’jgrosi me iiîTiTbmfăT
’Âiîl; la transp ortoru l oscilant c ît şi la sila vibratoare zahărul se colec
tează pe fracţiuni, separat, în funcţie de mărimea cristalelor.
2. SE PA R A R E A PR A F U L U I DE ZAHĂR
Aerul înc ărca t cu praful de za h ăr ce se formează a t î t în timpul uscării,

cît şi în timpul, sortării este absorbit eu ajutorul instalaţiilor de ventilaţie
şi este purificat pe cale umedă sau uscată.
1
Purificarea aerului pe cale um edă se realizează prin refularea aerului
în cicloane umede sau în tr-un vas cu apă.
P e n tr u purificarea pe cale uscată se folosesc filtre cu saci, închise.
3. AM BALAREA ZAHĂR U LU I
Cî
D u p ă sortare, zahărul este tr a n s p o r ta t în tr-un buncăr de unde prin că
dere se a 1imenfofl *■«-
. Cm ta rele au. (omule opresc sc u rgerea zahărului din bu n că r în m om entul
cîn<nS*' sac a i n t r a t c a n tita te a necesară.HPe arborele c în ta r u I u F e s te fixat;
uiT c o n tac t care- dă n n îm p nli” la ap a ra lele ih5icaloare'Mş n n r e g t s t r a t 6 a r e de
b n ce"'mbmilTr'c'an^
FmbalalăTTIacinn^ ^ cu. a j utorul unui tra n sp o rto r prin Fapf
unei maşini care coase gm;a sacului, Sacii ci i & u ii- s w ^
s a u j că r u ci oa re, i j l .maga&iir—
mr~~ P e n tr u am b alarea în saci se folosesc saci de iu tă de 100 kg sau saci de
hîrtie^lFlSO"Ttglîairc^ ^ c s î n t inai
ig lem cF deo arece nu se recupereif f i ^ ^ oferă o protecţie* mai
ţu r ia 'T m p d tr iv a ume^ltîT *
^n'xiltim iî'¥nr"¥-"a"extins m ult sistemul de am balare a zahărului în pungi
j de hîrtie de 1 kg, de 0,5 kg sau în pungi mici, de 8 g,
/ Ambalarea în pungi se realizează cu aju to ru l maşinilor a u to m ate. Aceste
\ maşini dfcecuta u rm ăto arele operaţii :
— confecţionarea pungilor ;,
— dozarea zahărului şi umplerea pungilor ;
— închiderea pungilor prin lipire ;
— am b ala re a pungilor în pachete mari.
P ro d u c tiv ita te a unei asemenea maşini poate ajunge p în ă la 80 pungi
de 1 kg pe m inut.
^ ------ - 4. SC H E M A D E T R A N S P O R T , S O R T A R E ŞI A M B A L A R E A Z A H Ă R U L U I
P e n tr u a avea o privire de ansam blu asupra prelucrării zahărului după

centrifugare, în figura 120 este re d a tă o schemă după care se realizează aceste
operaţii.
F ig . 1E0. S c h e m a d e tr a n s p o r t, s o r ta r e ş i a m b a la r e a z a h ă r u lu i :
1 — ven tilator, ; 3 ~~ b aterie d e în că lzir e a a er u lu i ; 3 ta m b u r d e u sc a re : 4 — ta m b u r de
ră c ire ; 5 — tran sp
_ ortor o sc ila n t. de
... la ce n tr ifu g e ?: « band ă d e tr a n s p o r t; 7 — e lev a to a re
ele zah ăr ; 8 sorta to r ; 9 — b u n că re p en tru zâh ăr so rta t ; 10 ' — cîn ta r ; 11 — b u n că re p en tru
a m b a la re ; 12 — sa c ; 13 —1 cîn ta r ; M — m a şin a d e c u su t sa ci.
182
E . CALCULE TEH N O LO G ICE LA USCARE
B ilanţul ele m ateriale. P en tru determ inarea ca ntităţii de um iditate

care se îndepărtează, a cantităţii de material u sc a t o b ţin u t şi a consumului
de aer, se alcătuieşte bilanţul de materiale.
Se notează cu :
Gy — can titate a de material umed care in tră în uscător [kgf/h | ;
Gz ~ c a n titate a de material usc at care iese din uscător [kg/li] ;
Gu = c a n tita te a de produs com plet uscat în material umed, îu kgf/h ;
W i —um iditatea materialului în ainte de uscare [%] ;
W 2 = um iditatea materialului după uscare, [%] ;
W = ca n tita te a de um iditate în d e p ă r ta tă din material [kgf/h] ;
L = c a n tita te a de aer complet uscat care trece prin uscător [kgf/h] ;
x() = conţinutul de u m iditate al aerului la trecerea prin ^radiator
[kgf/kgf aer usca t] ;
a:, — conţinutul de u m iditate al aerului la intrarea în uscător
[kgf/kgf aer uscat] ;
x z = conţinutul de um id itate al aerului la ieşirea din uscător
[kgf/kgf aer uscat],
Cînd nu s în t pierderi de material, c a n tita te a de su b sta n ţă uscată
răiunie aceeaşi, a t î t înainte cît şi după uscare.
G re u ta tea su bstan ţe i com plet uscate care trece prin uscător, în kgf se
poate exprim a prin ecuaţia :
r r 100 - wt „ 100 - w t
' Tn = Ori — = Or2 ,
100 100
de uude :
G = g, - — (I)
' . “ 100 - IV;
şi
G.,= G, 1-—zJZ.'.
1.00 -- w 2
C a n titate a de um id itate în d e p ă r ta tă prin uscare este egală cu dife
renţa dintre gre u ta te a materialului umed şi a materialului u s c a t:
W - Gy G*. " (3)
In tro d u c înd în ultima ecuaţie 'valoarea Iui G2, se obţine :
100 - w ,
100 - w2
(W { - WA
W (4)
1100 - T j
I n tro d u c în d în ecuaţia (3) valoarea lui G, din ecuaţia (1), se obţine :
W = G„ — — ? - 6'.,,
100 - IV;
sau : •
w —
,
G
= (kgf/h).
100 - wt
Consumul de aer. în tr-u n uscător fără pierderi, ca n tita te a de aer com
plet u scată care trece prin uscător, ca şi c a n tita te a de su b s ta n ţă uscată a
m aterialului supus uscării răm în invariabile.
în uscător in tr a urm ătoarea c a n tita te de um iditate :
w
Cu materialul care se usucă: Gx—
100
Cu a e r u l. L-ap.
T o ta l... G,—
100
în acelaşi timp, din uscător se îndepărtează ca n tita te a de um iditate

[kgf/h | :
Cu materialul u s c a t . . . . G? —
100
Cu a e r u l .......... L \ r 3.
T otal G3^ + L - x 2.
100
în ab sen ţa pierderilor, ca n titate a to ta lă de u pi i di ta te răm îne con

s ta n tă şi deci trebuie să aibă loc egalitatea :
q z ~p L ’Xj = G x ~~~ + L-ap.

100 100
C a n titate a de um id itate în d e p ă r ta tă în uscător din materialul care se

usucă se determ ină după ecuaţia precedentă :
W -- (h - G2 ~~1.
100 100
Com parînd ecuaţiile A şi B, r e z u l t ă :
W - L(ap - op),
de unde consumul to ta l de aer necesar uscării va fi :
w
[kgf/h],
ap -- .r,
Consumul de aer, r a p o r ta t Ia 1 kgf u m id itate în d e p ărtată din m a te

rial în uscător, va fi egal cu :
1 JL 8= — 1— [kgf/kgf umiditate].
IV X<, ,Tj
Deoarece aerul trec înd prin bateria de radiatoare nu absoarbe şi nu
cedează umiditate, co nţinutul lui de u m id ita te la încălzirea în r ad ia to r
răm îne c o n s ta n t şi d eci:
ap « ;r0, ,
l r—
" — --— [kgf/kgf um iditate]. (5)
x 2 ;T0 v
Calculul volumului tam burului de uscare se face după formula :
V --?
' tam bur — >
184
în care :
W este cantitate a de apă care trebuie în d e p ă r ta tă din materialul
supus uscării, în kgf u m id ita te /h ;
a —- ca n tita te a de apă care se p oate evapora pe oră în u n ita te a de
volum a uscătorul ui ; a = 7 —9 kgf/ni3 li.
P en tru a dimensiona tam burul, se consideră viteza de trecere a aerului
cald prin ta m bu r, v = 0 , 7 5 m/s.
Volumul aerului necesar trebuie calculat late m p e ra tu ra necesară ele
încălzire a aerului în bateria încălzitoare.
D u p ă calcularea volumului de aer se determ ină diam etrul tam b u ru lu i
după relaţia :
*n ==-' debilul de aer = L

4
Lungimea ta m burului rezultă din rap o rtu l între volum şi secţiune,

adică :
4 •V
tambur
TC*f/3
F. M Ă S U R I D E P R O T E C Ţ IE A M U N C II ŞI D E P R E V E N I R E
A I N C E N D I IL O R LA USCAREA, C E R N E R E A Ş I A M BA L A RE A
ZAHĂRULUI
P en tru prevenirea exploziilor d ato rită prafului de ssaliăr, se iau urm ă

toarele măsuri :
- se montează dispozitive de ab so rb it praful de za h ăr ;
•— se face un control p e rm a n e n t al conţinutului de praf de zah ăr în aer
(după unii autori, exploziile se produc la o concentraţie variind între 180
şi 260 g /m 3) ; .
— se înlocuiesc lanţurile de oţel la elevatoarele de zahăr, cu lanţuri de
masă plastica ;
— se controlează cu atenţie întreaga instalaţie electrică, evitlndu-se
folosirea becurilor prea puternice ;
— la fiecare 100 m3 de încăpere, trebuie să existe 7 - 8 deschideri,
p e n tru a perm ite propagarea undei de explozie, evit înd astfel producerea
de pagube mari ;
— la instalaţiile de tran sp o rt se iau măsuri pentru a se evita impur?*
fi ea ren zahărului eu htbrifianţi.
VERIFICAŢI- VĂ CUN O ŞTINŢELE
1. Ce a v a n ta je p rezin tă pentru transportul zahărului, transportorul o s c ila n t?

2. E x p lic a ţi n e c esita tea uscării zahărului.
3 . Gare s în t fo rm ele sub care se află reţin u tă u m id ita tea în zaliăr ?
4. Gare e ste scop ul cernerii zahărului ?
185
5, Ce c a p a c ita te de evaporare are tm uscător a) cărui v o lu m e ste de 30 rns şi din care se o b ţin e
o c a n tita te de zahăr uscat d e 10 500 k g /h cu o u m id ita te dc 0,05% . U m id ita tea in iţială a
zahărului a fo st de 2 %.
. î i = 8,4 k g /m 3 du
6. Să sc c a lcu leze c a n tita te a de aer necesară uscării a 12 t za h ă r/h ini rum uscător r o ta tiv de Ia
u m id ita tea dc 3 % la um iditatea de 0,0 6 % eunoscînd că aerul intră în uscător cu u m id ita tea
d e 0,015% şi ie se cu u m id ita tea de 0,03% .
li = 24 000 kg a e r/h .
C a p i t o 1 u l XV
D EPO ZITA REA ZA H Ă R U LU I
A. T R A N S F O R M Ă R I L E CARE AU LOC ÎN T I M P U L D E PO Z IT Ă R II
ZAHĂRULUI
Zahărul este sensibil la variaţiile ele te m p e r a tu ră şi umiditate. Dacă

te m p e ra tu ra şi u m id itatea s în t m e n ţinute constante, zahărul alb, bine uscat
pînă ia 0 , 0 3 —0,05% umiditate, se poate conserva tim p îndelungat.
N erespectarea condiţiilor de um iditate p e n tru z a h ăr şi p en tru fertil,
din depozit po ate duce la aglomerarea cristalelor de zahăr, la absorbţia
apei pînă la un c o n ţin u t de 0,2% um iditate. Zahărul eu um iditate ridicată
are un aspect neplăcut, devine lipicios, greu de m a n ip u la t şi de am b ala t.
în tim pul depozitării, d a to rită nerespectării umidităţii şi a pH -ului se
po t produce şi modificări de n atu ră eh i mi co- bacteriologice. Astfel, se p o t
dezvolta microorganisme care produc pierderi de za h ăr a l î t prin consum a
rea acestuia cît şi prin crearea condiţiilor de invertire a zaharozei.
P en tru o b u n ă conservare a zahărului se impune, deci, ca acesta să aibă
o u m id itate şi un p H corespunzător, să fie bine purificat, iar în depozite să
existe instalaţii p e n tru condiţionarea aerului,
B. D E P O Z IT A R E A Z A H Ă R U L U I ÎN SACI
Z a h ă rul a m b a la t în saci se depozitează în magazii care trebuie să asigure

eoiidfţlile necesare unei bune conservaTn * ’ “
.Magaziile' p e n tru zaliar se construiesc^din materiale rezistente la foc şi,
de asemenea, cu co nductibilitate term ică scăzută,. Se iau măsuri p en tru a
preîntâm pina p ă tru n d e re a umezelii cum ar fi construirea pardoselii dea
supra nivelului solului, izolarea fundaţiei, construirea de uşi şi ferestre de
dimensiuni mici.
In magazia de depozitare, sacii s în t aşezaţi in stive, care au între 15
şi 20 de saci înălţime; Sacii cu z a h ăr nu trebuie sa atingă pereţii, ta v a n u l
sau pardoseala magaziei, p en tru a nu se umezi. Sub saci, pe duşumea, se
aşază g răta re din lemn, seînduri uscate, rogojini. în tre stive şi pereţi se lasă
o d ista n ţă de 0 , 7 —0,8 m.
186
P e n tr u consolidarea stivelor este necesar ca la 3 —4 rîn duri de saci să
se aşeze senul uri subţiri, uscate.
Stivuirea sacilor se face astfel încît fiecare s t r a t să acopere, d upă o
direcţie transversală, m u lu l anterior. în felul acesta, între saci răm in spaţii
p e n tru circulaţia aerului.
Operaţiile de încărcare în saci, tr a n s p o r t şi stivui re în magazia de depozi
tare s în t foarte obositoare dacă se fac m anual. L a fabricile noi s-au moder
nizate din ţara noastră se realizează aceasta pe liniile a u to m a te de eîntărire,
ambalare, transport, în magaziile de zahăr, sacii s în t ara n ja ţi cu ajutorul
electr os ti vu j (oarelor.
Controlul z a h ăru lu i în tim pul depozitării constă în determ inarea umi
dităţii, şi la a num ite intervale de timp, mai mari, se determ ină conţinutul
de za h ăr invertit.
Se controlează în p erm a n e n ţă te m p e ra tu ra şi umidi ta tea aerul ui.
P e n tr u a se preveni umezirea zahărului prin condensarea vaporilor de
ap ă pe suprafaţa lui, se urm ăreşte menţinerea tem peraturii aerului din maga
zie la un nivel mai ridicat decît cel al aerului din exterior.
Acest lucru este posibil, numai d a to rită instalaţiilor de condiţionare.
Condiţionarea conl-inuă a aerului» ţiu înd seam a de cele pfljtru a notim
puri, se face astfel :
— iarna, instalaţiile de condiţionare vor funcţiona p e n tru menţine
rea tem p eratu rii zahărului mai mare decît te m peratu ra din afa ră ;
— prim ăvara, instalaţiile vor funcţiona din plin, p e n tru a preveni ume
zirea zahărului ;
— vara, este necesar să se facă aerisirea magaziei şi uneori este cazul
să se umidifiee atm osfera pentru a ev ita uscarea zahărului peste limitele
a d m is e ;
— toamna, instalaţiile de condiţionare vor funcţiona numai atunci
cînd se observă o scădere mai a c c e n tu a tă a tem peraturii.
% C. D E P O Z IT A R E A ZAHĂRULUI ÎN VRAC, lN S IL O Z U R I
! . C O N D IŢ IIL E D E P Ă S T R A R E A Z A H Ă R U L U I
Z ahărul se p o ate p ăstra a m b a la t (în saci), în magazii de depozitare

şi n ea m b a lat (în vrac) în silozuri de diferite construcţii.
D epozitarea în vrac este superioară depozitării în saci, p entru u rm ă
toarele considerente :
— economie de sp a ţiu ;
\ — sup rim area am balării în saci ;
\ — economie considerabilă de m ină de lucru, deoarece la depozitarea
în vrac to a te operaţiile de tr a n s p o r t în şi din siloz se fac mecanizat.
2. C O N ST R U C Ţ IA SIL O Z U R IL O R P E N T R U D E P O Z IT A R E A
ÎN VRAC A Z A H Ă R U L U I
Silozurile p e n tru depozitarea zahărului în vrac pot fi îm p ă rţite în două

g r u p e : silozuri plane şi silo zuri.în form ă de tu rn . Cele mai răspînd ite sîn t
silozurile în formă de turn, care realizează economie de m ateriale şi între
ţinere, precum şi o cap acitate mare de însilozare.
Io ţa r a noastră. s-au con struit astfel de silozuri, la fabricile de zahăr
Buzău, Bod ele.
Dimensiunile unora dintre aceste silozuri (fig. 121) s î n t : diametrul
interior 35 m, înălţim ea peretelui vertical 27 ni, grosimea peretelui 26 cm,
înălţimea de depozitare a zahărului 23,5 m. Silozul are capacitatea de
20 000 t zahăr, putîn d u -se depozita circa 60% din producţia an ua lă a unei
fabrici cu o capacitate de prelucrare de 2 000 t/2 4 h. T ra n sp o rtu l z a h ă ru
lui, de la sta ţia de uscare în siloz şi de la siloz în magazia de însă cui re, se
face cu transportoare cu b a n d ă m o n ta te în pasarele metalice. Acoperişul,
/
â
.188
fundul şi pereţii, a t î t ai silozurilor cît şi ai pasarelelor, s în t izolaţi contra
umezelii şi căldurii şi prevăzuţi cu instalaţii p e n tru condiţionarea aerului.
Pereţii silozurilor s în t din beton precompri mat, s tr ă b ă tu ţi de 420 de canale
cu diam etrul de 7,5 cm, prin care circulă aerul cald. P eretele silozului este
rezem at elastic pe reazeme din ne of ren, care p erm it deplasarea în urm a pre-
comprimării, a variaţiilor de te m peratu ră , a umplerii şi a golirii silozului
fără eforturi suplimentare. F u n d u l silozului este form a t dintr-o placă de
beton a r m a t de 20 cm grosime, s t r ă b ă tu tă de asemenea de canale, care totali
zează o lungim e de 4,5 km, prin care circulă aerul cald.
Peretele interior al silozului este acoperit cu o vopsea rezistentă la uzură
(prenolac) p e n tru a fi p r o te ja t contra acţiunii zahărului.
Zahărul cade de pe banda tran sp o rto a re pe un pod ro ta tiv care se spri
jină pe tu rn ul central o, cu diametrul, de circa 4 in, în jurul căruia se roteşte,
în timpul umplerii, podul se roteşte continuu şi foarte încet (circa 2 rot/h),
şi îm prăştie zahărul uniform, lăsîndu-1 să cadă sub foi una unei perdele fine
prin mijlocirea a 12 de flec toare distribuitoare.
Un tran sp o rto r eiieoidal din oţel inoxidabil este m o n ta t sub pod şi se
în vîrteşle odată eu acesta. La încărcarea silozului, melcul a j u tă la distri
buirea uniformă a zahărului în siloz, rotindu-se într-un sens, iar la descăr
care, dato rită unui mecanism de inversare a mişcării, aduce zah ărul către
tu rn u l central. Podul rotativ poate fi ridicat sau coborî! pe întreaga înăl
ţime a silozului. Zahărul ajuns în lubul central este prim it de un elevator
eu cupe, care îl aduce la banda de tr a n s p o r t de deasupra silozului.
Preluarea zahărului din siloz se face prin tubul central. Clapetele m on
tate4 pe întreaga sa înălţim e se deschid consecutiv, de sus în jos, astfel cea
mai mare p arte din za h ăr (circa 1/3) poate ajunge în turn prin cădere liberă.
P e n tr u rest, sau dacă este nevoie ca descărcarea să fie mai rapidă se pune în
funcţiune şi podul ro tativ. Zahărul scos din siloz este trimis cu a ju torul
benzii de tran sp o rt, prin pasarele de legătură, la magazia de za h ăr şi introdus
în tr-u n tu rn de însăcuire, unde este a u t o m a t c în ta r it şi am b ala t.
Aerul este condiţionat, iar te m p e ra tu ra şi u m iditatea relativă a aeru
lui s în t controlate în mod perm anent. Controlul complet a u t o m a t şi su p ra
vegherea mersului silozului se face din tu r n u l central. P e n tr u ventilaţie şi
condiţionare, o p arte din aerul cald poate fi uneori aspira tă din exterior.
Aerul este tr e c u t peste un filtru, încălzit şi trimis rin jos prin turnul central,
de unde trece în camerele de curăţire prin perete şi planşeu. Un al doilea
ven tila to r aspiră aerul de deasupra zahărului şi împinge, o p arle din el spre
exterior, iar cea mai m are p arte trece prin dispozitivul de uscare şi apoi din
nou reintră în circuit. T o ate aparatele de manipulare a zahărului în siloz
şi condiţionare a aerului, se comandă de la un tablou central, s itu a t în cabina
din vîrful silozului.
3. M Ă S U R I D E T E H N IC Ă A S E C U R IT Ă Ţ II M U N C II
ŞI D E P R E V E N I R E A IN C E N D IIL O R
Pe lingă măsurile generale de telinică a securităţii cunoscute de la

exploatarea elevatoarelor, transportoarelor, la siloz se mai iau u r m ă to a
rele precauţii :
a) La m ontarea instalaţiilor de tra n sp o rt s-au luat; măsuri de sigu
ran ţă p e n tru a evita căderea unor lubrifiant! peste zahăr. De asemenea,
este interzis ca personalul să circule pe zahărul depozitat, p en tru ca să nu
m urdărească produsul fabricat.
189
b) P e n tr u prevenirea exploziilor d a to rită prafului de zahăr,' se iau u rm ă
toarele măsuri :
— să se monteze dispozitive de abso rb it praful de z a h ă r :
— să se facă un control p e rm a n e n t al conţin utului de praf de za h ăr
în aer (după unii autori, exploziile se produc la o concentraţie variind între
1 8; şi 260 g/ m3) ;
sa se înlocuiască lanţurile din otel de la elevatoarele de zahăr, cu lan
ţuri din m asă plastică :
— să se controleze cu atenţie întreaga instalaţie electrică,, evitîndn-se
folosirea becurilor prea p u t e r n i c e ;
— la fiecare 100 m 3 de încăpere, trebuie să existe vreo 7 —8 deschi
deri, p e n tru a p erm ite propagarea undei de explozie, ev itînd astfel p ro d u
cerea de p agub e mari ;
— este str ic t interzisă în siloz orice flacără deschisă (chibrit, ţigară
aprinsă etc.) ;
— este interzis muncitorilor care deservesc silozul să poarte în c ălţă
m inte cu blacheuri, care prin alunecare pe părţile metalice a r produce scîritei ;
— materialele folosite în construcţia silozurilor, a pasarelelor şl a uşilor
trebuie să fie neinflamabile.
1. Ce co n d iţii de caii ta lc se im pun pentru zahăr iu v ederea conservării acestu ia ?

j‘ . Ce neajunsuri apar în tim pul conservării dacă nu se resp ectă a c este con d iţii ?
3 . Ce con d iţii treb u ie r esp ecta ie ia construirea mug iziilor de zahăr p en tru a se e v ita um ezirea
a cestu ia ?
4. Care s în t a v a n ta je le depozitării zahărului în vrac ?
G a p i t o I u 1 XVI
V A L O R IF IC A R E A SU BPR O D U SELO R ŞI A DEŞEURILOR
A. B O R H O T U L
1. FO LO SI BEA. B O R H O T U L U I CA F U R A J
După cum s-a a r ă ta t anterior, în capitolul. VI, borhotul o b ţin u t în

urm a extragerii zahărului din sfeclă, se valorifică, în cea mai rnare parte,
ca furaj. Borhotul uscat, d a to rită compoziţiei sale, are o valoare n u tritiv ă
ap ro p ia tă de aceea a fînului şi a ovăzului f a p t ce-1 face foarte apreciat ca
h ran ă p en tru animale.
B orhotul u scat se poate folosi ca a ta r e sau sub form ă de brichete.
Brichelarea borhotului uscat se face prin presare. D rept liant se folo
seşte melasa, în proporţie de 2 —20% .
190
1
în urma brichetarii, greutatea volumetrică se măreşte de la 220 k g /m 3

la 500 k g /m 8. în felul acesta se face o economie de spaţiu de depozitare şi
se uşurează operaţiile de transport.
Folosirea meiasei ca lia n t îm b u n ă tă ţe şte m u l t valoarea n u tritiv ă a bor
hotului.
2. A L T E U T IL IZ Ă R I A L E B O R H O T U L U I
Fabricarea pre linei alimentare. în borhotul umed conţin u tu l de - sub

s ta n ţe pectice este de pînă la 1%. E liberarea su bstanţelor pectice din bor
h o t se realizează printr-o hidroliza în mediu acid.
S ubstanţele pectice se obţin fie sub forma unei extracţii cu o concen
traţie de circa 10% su b s ta n ţă uscată, fie sub formă de pulbere.
Aceste s u b sta n ţe a u o largă întrebuinţare, la prepararea jeleurilor,
a marm eladelor, la fabricarea margarinei şi a maionezei, ca stabilizatori
de emulsie, la p ăs tra re a produselor de patiserie în stare proaspătă, la rea
lizarea învelişurilor protectoare pentru produsele conservate prin frig ele.
F abricarea cleiului pcctinic. Substanţele pectice formează soluţii colo
idale foarte vise oase, cu putere adezivă, as em ăn ătoare eu aceea a soluţi
ilor- de guma. arabică sau clextrină.
Cleiul pecii» ie se foloseşte în diferite industrii, ca :
— industria textilă, la colorarea fibrelor de mătase artificială ;
— industria lemnului, ca adeziv :
— industria electrotehnică, pentru izo laţii;
-- industria metalurgică, la prepara rea miezurilor şi la sufla tul for
melor ;
— industria poligrafică, ea înlocuitor, al glicemiei şi gelatinei la fabri
ca rea cleiului de valuri.
Deşeurile rezultate la obţinerea cleiului pect inie se folosesc ca furaje.
B. MELASA
I. C O M PO ZIŢIA C H IM IC Ă A M ET.ASEI
Melasa este un fluid vîscos, dc culoare brună, f e z u lta t la centrifugarea

masei groase de produs final. în melasă, pe tîngă o a n u m ită c a n tita te de
zahăr, se găseşte co n c en tra t t o t nezahărul solubil care nu s-a elim inat în
procesul de purificare.
Melasa este deci o soluţie de z a h ăr şi nezabăr din care nu se mai poate
separa za hăru l prin cristalizare, datorită prezenţei nczaharului.
Compoziţia obişnuită ameiasei este :
- s u b s ta n ţă uscată (Bx) 82 % —85%
- apă 15 % - 1 8 %
- za h ă r 47,6% - 5 0 %
P u r it a te a meiasei este 58 —60%
Compoziţia chimică a sub stan ţe i uscate depinde de mai mulţi factori,
cum s î n t : soiul de sfeclă, condiţiile de cultură, condiţiile de depozitare,
schema tehnologică ap licată la fabricarea zahărului ş.a.
S u b s ta n ţa uscată are urm ăto area compoziţie medie :
—* z a h aro ză 5 4 —63% ;
191
— s u b s ta n ţe organice az ota te 14,8 —15% ;
— s u b sta n ţe organice neazotate (în afară de zaharuri) 16,7—18% ;
— săruri minerale 8,5%.
Intre substanţele organice azotate, în c a n tita te mai m are se găseşte
be taina, care reprezintă 2/3 din to ta lita te a acestor sub stan ţe şi glutam ina.
D intre su bstanţele organice neazotate, în afară de zaharoză, se găsesc
su b sta n ţe pectice şi produse rezultate din degradarea acestora, s u b stan ţe
colorante (caramel, mei a noi de, nuda ni ne), acizi (acid lac tic, acid for mic,
acid acetic, acid propionie).
S ubstanţele minerale existente în melasă s în t combinaţii ale acizilor
carbon,ib, sulfuric, clorhidric, azotic, fosforic, cu potasiu!, sodiul, calciul,
magneziuL Ca rbona tul de calciu reprezintă cam 80% din to ta litate a aces
tor su bstanţe.
2. T E O P J A F O R M Ă R II M E L A S E l
Asupra formării meiasei s-au emis mai m ulte teorii.

. Anafizînd diferitele teorii emise se p o t trage urm ătoarele concluzii :
— nu se poate atribui acţiunea melasigenă unui a n u m it nezahăr, în
tru cît to a te substanţele au o influenţă mai mare sau mai mică asu pra for
mării meiasei ;
— com parînd acţiunea melasigenă a diferiţilor cationi com binaţi cu
acelaşi anion se constată că K + are puterea melasigenă cea mai mare,
N a 1' are puterea melasigenă mai mică, iar Ca21 are puterea melasigenă
foarte mică.
P rin tr a ta r e a zemurilor eu schimburi de ioni s-ar p u te a înlocui to ţi
K 1 cu Ca++ şi în felul acesta ca n tita te a de melasă s-ar reduce cu 75% .
In p ractică se aplică acest tr a t a m e n t numai la 60% din zeamă, deoa
rece s-a c o n s ta ta t că ionul de calciu fiind hidrofil, măreşte m ult viscozi
ta tea soluţiilor ele zahăr, făeînd imposibilă separarea cristalelor prin cen
trifugare.
— An ion ii prezenţi în melasă au putere melasigenă diferită, care
descreşte în u rm ătoarea o rd in e : 0 1 1 , COg, (7Hir—COO (4 , acid gin
ta mie, I irozi nă, acid lac tic, produse rezultate din descompunerea za h ă ru
lui invertit, NOg.
— Azotul v ă t ă m ă to r are un coeficient melasigen. mai scăzut.
F o rm a re a meiasei se explică deci printr-o teorie m e c t w o - f i c h i m i c ă ,
aceasta ţin înd seama a t î t de influenţa nezahărul ni asupra viscozităţii
meiasei, cît şi asupra solubili ta ţii zaharozei.
3. U T IL IZ Ă R II. E M EL AS EI
Melasa se poate utiliza ca n u tr e ţ pen tru animale, în industria fermen

ta tivă la fabricarea alcoolului etilic, a drojdiei, a acidului lac tic, a glice*
rinei sau la extragerea zahărului prin metoda separaţiei.
Utilizarea meiasei ca nutreţ se realizează în amestec cu alte furaje
cărora le măreşte valoarea n u tritivă. Se pot prepara nu treţu ri com binate
prin adăugarea meiasei la b orhot uscat, sau la tu r te de plante oleaginoase.
N utreţurile obţinute, nu trebuie să aibă o um iditate mai mare de 18%,
căci se degradează.
192
Fabricarea alcoolului etilic din melasă se realizează în u rm a unui proces
de fermentare cu ajutorul drojdiilor, la te m p e r a tu ra de 2 0 —-25°C.
C12H MOw -1- H 20 in v erta ză CaHJO0 + CeH laOe zttnază 4 G2î I 0OH -f* 4 CO,
zaharoză glucoză fru ctoză
Invertaza din drojdii produce transform area zaharozei în za h ăr inver

tit, care sub influenţa zimazei se tran sfo rm ă în alcool şi bioxid de carbon.
Alcoolul se separă prin distilare, iar borhotul care răm în e se poate folosi
ca în g răşăm înţ.
Fabricarea drojdiei din melasă se bazează pe utilizarea zahărului p en tru
hrăni rea şi dezvoltarea celulelor de drojdii.
în vederea obţinerii drojdiilor se foloseşte o melasă diluată cu o con
centraţie m axim ă de 5% su b sta n ţă uscată, căreia i se ad a u g ă sulfat de a m o
niu şi superfosfat ca sursă de azot, respectiv de fosfor, p e n tru hrănirea acestor
drojdii.
Oxigenul necesar dezvoltării drojdiilor se asigură prin trimiterea unui
cu re n t de aer în vasul de fermentare.
Dacă se respectă aceste condiţii şi se evită formarea alcoolului şi a b i
oxidului de carbon se obţine un r a n d a m e n t b un în drojdie : din 100 kg de
melasă se obţin 100 kg drojdie com prim ată cu un co n ţin u t ele s u b sta n ţă
u scată de 25% .
Fabricarea acidului lactic. Din melasă se poate obţine şi acid tactic, care
are multe utilizări în industria alim e n tară şi în industria farmaceutică.
Acidul lactic se obţine în urma unei ferm entaţii laetice a zaharozei, la
te m p e r a tu ra de 50°C.
Mai întîi are loc o descompunere a zaharozei în glucoză, şi fructoză,
ia r în continuare se obţine acidul lactic, conform ecuaţiei :
C6H î 20 6 ^ 2 CH, - C H O H -C O O H .
în timpul fermentaţiei se adaugă c a rb o n at de calciu p e n tru a separa
acidul re z u lta t sub formă de la c ta t de calciu, deoarece acumularea unei
ca n tită ţi mai mari de acid duce la întreruperea fermentaţiei. Ulterior lacta
tul de calciu se trateaz ă cu acid sulfuric şi se recuperează acidul lactic care se
concentrează prin evaporare sub vid.
Obţinerea ac idului citric din melasă constituie un procedeu de valori
ficare superioară a acesteia. Acest procedeu se aplică de curînd şi în fabri
cile noastre de zahăr.
în figura 122 se poate urmări o schemă de fabricare a acidului citric.
Melasa c în tă r ită se supune sterilizării şi apoi se înglobează substanţele
necesare p en tru a înlesni dezvoltarea microorganismelor în prezenţa cărora
se produce ferm entaţia citrică. Melasa, t r a t a t ă astfel, se introduce în tăvi,
într-o cam eră sterilizată în care se suflă aer cald încărcat cu spori de A sper-
(jillus Niger.
D u p ă ferm en tare se obţine o leşie care se separă de im p u rită ţi prin cen
trifugare, apoi se tra te a z ă cu lapte de v a r p en tru precipitarea acidului citric
sub formă de cifrat de calciu. Avi tra tul de calciu se separă de bo rh o t prin
filtrare în tr-un filtru eu vid. în urm a spălării care are loc în filtru se separă o
soluţie care mai conţine ci trai. şi care se foloseşte la prepararea laptelui de var.
Ci traiul se tr a te a z ă cu acid sulfuric şi se descompune, obţin în du-se o soluţie
de acid citric în am estec cu sulfat de ealciu.
Sulfatul de calciu se îndepărtează prin filtrare iar soluţia de acid
citric se purifică prin tr a ta r e cu s u b sta n ţe absorban te şi coagulante.
13 — U tila ju l şi teh n o lo g ia în in d u stria alim en ta ră e x tra c tiv ă — cd. 14 193

Fig. 122. Schema tehnologică de obţinere a acidului citric din melasă.
194
D u p ă o liouâ filtrare, se face 6 purificare su plim en tară prin schimbători
de ioni. Soluţia de acid citric obţinută, a v în d o concentraţie de 300 g/l se
supun e operaţiei de evaporare prin încălzire la 60°C sub vid. Soluţia concern
t r a t ă este tr e c u tă la operaţia de cristalizare. P e n tr u a se evita degradarea aci
dului citric, concentrarea în vederea cristalizării se face la te m p e r a tu ră scă
zu tă (32°C) şi la un vid în a in ta t (presiunea re m a n e n tă 15 m m Hg).
Masa groasă o b ţin u tă se descarcă în tr-u n m alaxor de unde se trim ite
la centrifugare, prin care se separă cristalele de acid citric şi soluţia-mamă.
Cristalele se usucă la te m p e r a tu ra de m a x im u m 70°C, se sortează şi se a m b a
lează, Soluţia-mamă, d u pă filtrare, se reia în fabricaţie în am estec cu leşia
ferm en tată .
Din melasă se mai p o t obţine : acetonă, alcool butirie, acid glutamic,
glicerina ş.a.
în fabricile, de z a h ăr se procedează uneori şi la dezaharificarea meiasei.
Procedeele de dezaharidicare cunoscute se bazează pe proprietatea zaha-
rozei de a forma za h araţi greu solubili in apă. Se p o t folosi în acest scop com
puşi ai bariului, s tron ţi ului sau calciului, cum s î n t : barita, hidroxidul de stron-
ţiii sau varul,
4. D E P O Z IT A R E A M EL A S E 1
Melasa se depozitează în rezervoare metalice, închise, de form ă cilin

drică. Aceste rezervoare sîn t prevăzute cu conducte de alim entare şi de eva
cuare a meiasei, cu serpentină de încălzire şi cu robinete de probă.
In tim p ul depozitării, în melasă au loc procese chimice şi biochimice
care se datoresc în principal prezenţei zahărului reducător a aminoacizilor şi
a alto r s u b sta n ţe organice instabile, form ate în timpul procesului, de purifi
care cu var. Aceste procese au ca r e z u lta t o creştere a acidităţii, creşterea
ca ntităţii de sub stan ţe reducătoare, Sn d auna zaharozei. Se produce, de ase
menea o degajare de bioxid de carbon cu form are de spum ă precum şi o creş
tere a tem peratu rii. S-a c o n s ta ta t că te m p e r a tu ra meiasei la depozitare poate
atinge valori foarte ridicate care să ducă chiar la autoaprinderea acesteia.
I n ten sitatea cu care se produc aceste transform ări în melasă în tim pul
depozitării, depinde de compoziţia chimică a meiasei, de gradul de infectare
m icrobiană şi de condiţiile de depozitare.
P e n tr u evitarea neajunsurilor s în t necesare a n u m ite măsuri de preîntâm
pinare a intensificării proceselor am in tite :
— Rezervoarele se vor curăţa şi dezinfecta cu Soluţie de formol 30% .
— Se va asigura etanşeitatea serpentinelor de încălzire.
— Rezervoarele vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilaţie sau alte posi
bilităţi de răcire.
— Melasa dep ozitată va avea o concentraţie de minimum 80°Bx, un
p i l de m inim um 6,5 şi o te m p eratu ră mai mică de 40°G.
— încălzirea în vederea evacuării meiasei din rezervor se va face cu grijă.
Ga a n t is p u m a n t se va folosi g heaţă sau a p ă rece.
— în tim pul zilelor călduroase se vor stropi pereţii rezervoarelor cu apă
rece.
— Se va controla în p erm a n en ţă te m p eratu ra meiasei depozitate.
C. N Ă M OLU L D E LA F I L T R E
în u rm a filtrării zemii la purificare se obţine ca deşeu un nămol în com
poziţia căruia se găseşte circa 50% su b s ta n ţă uscată.
195
Compoziţia substanţe i uscate este form ată în principal din carbonat
de calciu (7 0 —75%), din su b stan ţe organice fără azot, sub stan ţe organice
cu azot, alte săruri minerale în afara carbonatuhii de calciu. C a ntitate a de
zaharoză din nămol reprezintă circa 2% faţă de conţin u tu l de su b s ta n ţă uscată.
D a to r ită c o n ţinutului de ca rb o n a t de calciu nămolul se poate utiliza ca
a m e n d a m e n t p e n tru solurile acide. Se poate utiliza de asemenea ca îngraşă-
m în t în agricultură, d ato rită conţinutului în azot şi acid fosforic.
Nâinolul se p o ate valorifica şi în vederea recuperării, varului pentru
fabricile deficitare în aprovizionare cu c a rb o n at de calciu.
D. CALCULE T E H N O L O G I C E
1) Coeficientul melasiyen este un indice caracteristic al meiasei şi
reprezintă c a n tita te a de za h ă r a n t r e n a tă sau r e ţin u tă în melasă de 1kg
de nezahăr.
Acest indice m, se poate calcula cu relaţiile :
2
m = — ti r
sau M ■= -— Q ,
Nz 100 - Q
în care :
N z este nezahărul din melasă ;
z — zahărul din melasă ;
Q — p u r ita te a meiasei.
2) Pierderile de zahăr în melasă. C onţinutul de zahăr al meiasei este
destul de ridicat, circa 50%, dar p e n tru a ne p utea da seama de c a n tita
tea de z a h ăr care se pierde în melasă trebuie să rap o rtăm aceste pierderi
la ca n titate a de sfeclă care se prelucrează.
C antitate a de za h ăr care se pierde în melasă, p e n tru 100 kg de sfeclă
prelucrată, depinde de doi factori :
— de c a n tita te a de nezahăr răm asă în zeamă după purificare (Nz) ;
— de coeficientul melasigen al meiasei (m).
C antitate a de nezahăr rămasă în zeam ă sau în siropuri depinde de
modul în care s-a realizat purificarea. Cu cît p u rita te a zemii sau a siropu-
lui co n c en tra t este ihai mare, cu a t î t pierderile de zahăr în melasă s în t
mai mici. I
Coeficientul melasigen este cu a t î t mai mic cu cît pu rita tea meiasei /
este mai mică, deci cu cît s-a reuşit să se cristalizeze mai m u lt za h ă r din
produsul final.
Cu n osc înd că pentru fiecare kilogram de nezahăr s în t reţinute în
melasă m kg zahăr, p entru Nz kg nezahăr se vor reţine în melasă mNz. L
kg zahăr. l
. Exem plu de calcul f

Se cu n o sc urm ă to a rele date :
d ig estia sfeclei — 1 7 ,8 % ;
— p ierd erile de zahăr (cu ex ce p ţia celor din m elasă) — 0 ,8 % ;
— p u rita te a zem ii subţiri — 91 ;
- p u rita te a m eia sei — CO ;
con ţin u tu l de zahăr în m elasă — 48 % .
C a n tita te a de zahăr ca re va a ju n g e în siropul gros v a fi :
17,8 - 0 ,a = 17 %.
196
C antitatea de nezahăr răm asă in zeam ă tu urma pu rificării va fi :
W2 _ 1 7 U 00-W ) _ 68
91
C oeficientul m elasigen va fi :
60 , c ,
m = > ----------------- 1,5 kg.
100 - 60
Pierderile de zahăr in m elasă, pentru 100 k g sfeclă, vor fi :
1,68 X 1,5 - 2,52 kg.
C antitatea de nielasă ce se ob ţin e la 100 k g sfeclă va fi :
A , - * 5 * 2 5 2 . „ 5 , 2 5 kg.
48 ‘
1. C are sîn t princip alele căi de valorific re a m e ia s e i?

2 . Pe ce se bazează folosirea m eiasei ca m a terie prim ă in industria spirt ului ; dar a drojdiei
de furajare ?
3. îu ce constă procesul teh n o lo g ic de ob ţin ere a acidului c itric din m elasă ?
4. Să se ca lcu leze ca n tita te a de m elasă ce se o b ţin e într-o oră îu lr-o fa b rică de z ah ăr care p re
lucrează 2 000 1 sfeclă in 24 h, eunoscînd :
— ca n tita tea de n e z ih ă r din m elasă, 1,5 k g pentru 10 0 kg s fe c lă ; p u ritatea m eiasei, 6 0 ;
B rixul m eiasei, 82. /{ 3 910
5. Să se ca lcu leze p ierd erile de z ibăr in m elasă şl cantJtal ea de m elasă ce se o b ţin e pentru 100 kg
sfeclă prelucrată eunoscînd : d ig estia sfe cle i, 17,8% , p ierd erile de zahăr p iu ă la evaporare,
0,8% , p u rita tea zem ii su b ţiri 91, p u rita tea m eia sei 60, polarizaţia m eia sei 48% . Se consideră
că la evaporare şi cristalizare nu se produc pierderi de zahăr.
/?, - 2,32 kg, IU « 4,38 kg.
C a p i t o 1 u î X V II
ACTIVITATEA PRACTICA D E-LA BO RA TO R
ln fabrica de zahăr, laboratorului îi revine un rol deosebit. în conduce

rea raţională a procesului tehnologic.
Pe baza analizelor de la b o ra to r se iau măsuri de îndreptare a deficien
ţelor c o n s tatate în desfăşurarea a n u m ito r operaţii, se stabilesc regim uri
optime de lucru în diferite etape, se calculează bilanţul de za h ăr pe fabrică.
P e n tr u a-şi pute a aduce ia îndeplinire im portantele sarcini ce-i revin
în cadrul producţiei de zahăr, laboratorul trebuie asig u ra t cu cadre bine
pregătite în ceea ce priveşte executarea analizelor eu cea mai mare ex a ctita te
şi în tim p cit mai scurt.
Lucrările de la b o ra to r ce se execută în cadrul programului de în v ă ţă m în t
au menirea de a-i deprinde pe elevi cu ex ecutarea cît mai corectă a princi
palelor analize ee se efectuează, curent, într-o fabrică de zahăr.
Aceste lucrări se vor îm părţi în grupe mari cum ar fi : analiza materiilor
prime şi a materiilor auxiliare, controlul pe faze de fabricaţie, analiza pro d u
sului finit şi a deşeurilor. P e n tr u fiecare dintre aceste categorii de produse
s-a înto c m it cîte o schemă care cuprinde principalele analize ce se execută
(v. ta bela 7).
197
Tabela 7
: . Produsul Âj.-.iiiJ L ocul de recoltare al * F recv en ţa efectu ă rii

î an alizat | | " probelor A nalize analizelor
Materii prime şi auxiliare

1. Sfecla din mijlocul de Im purităţile pentru fiecare Iot recepţionat
transport Digestia
Zahărul invertit
sucul normal Conţi ru tu l de marc
Polarizaţia
Brixul
Puritatea
Conţinutul de aminoacizi
2. Laptele de var rezervorul de lapte de var Concentraţia orar ,
Yarul total decada!
Varul liber decada 1
3. Gazul de saturaţie conducta de gaz Concentraţia In CO», CO, 0 2 din 2 in 2 ore
Controlul pe faze de fabri
caţie
4. T ăiţei proaspeţi transportorul de" tăiţei Cifra Sillin din 4 în 4 ore
Cifra suedeză din 4 în 4 ore
% sfărîmături din 4 în 4 ore
conţinutul de zahăr orar
substanţa uscată decada!
5. Zeama de difuzie robinetele de probă Polarizaţia din 4 în 4 ore
Bixul orar
Puritatea din 4 in 4 ore
Aciditatea idem
pH-ul idem
Puterea de coagulare decada!
6. Borhotul ■presat Gura de evacuare a presei Conţinutul de zahăr orar
polarizabil
Substanţa uscată din 4 in 4 ore
7. Borhotul uscat Transportul de borhot Conţinutul de zahăr o d ată pe schimb
uscat Substanţa uscată idem
Conţinutul de praf şi sfărîmături idem
8. Zeama predefecată şi zeama Robinetele de probă Aîcalinitatea orar (in laborator)
defecată pH-ul continuu (în secţie)
ţi
9. Zeama de la saturaţia 1 Robinetul de probă Aîcalinitatea — pH-ul orar (in laborator)

Viteza de sedimentare zilnic
Volumul de nămol zilnic
Coeficientul de filtrare zilnic
10. Zeama de la saturaţia Robinetul de proba Aîcalinitatea orar
a Il-a pH-ul
Brixul la 4 ore
Sărurile de calciu la 4 ore
11. Zeama subţire Robinetul de probă Aîcalinitatea orar
pH-ul orar
Brixul din 4 în 4 ore
Polarizaţia idem
Sărurile de calciu Idem
Coloraţia idem
12. Zeama groasă Robinetele de probă Aîcalinitatea orar
pH-ul orar
Brixul orar
Polarizaţia din 4 in 4 ore
Puritatea idem
Sărurile de calciu idem
13. Masele groase şi Jgheabul de evacuare Coloraţia idem
siropurile Brixul idem
Polarizaţia Ia fiecare fiertură (masele apoase)
Puritatea clin 4 în 4 ore (siropurile)
14. Melasa Centrifuge Brixul Din proba medie recoltată de două
Rezervor Polarizaţia ori şi pe schimb — primele 4 ana
Puritatea lize la 8 ore — ultimele 2 analize
pH-ul decadal
j Masa specifică
Viscozitatea
Produsul finit şi
deşeurile
15. Zahărul Depozit Polarizaţia zilnic
Ambalaje Umiditatea zilnic
Culoarea zilnic
Cenuşa zilnic
16. Nămolul de Ia Filtre conţinutul de zahăr orar
filtre
17. Apele de conden Rezervoare prezenţa zahărului continuu
saţi e
L ANALIZA MATERIEI PRIME ŞI A PRINCIPALELOR
MATERII AUXILIARE
P e n tr u determ inarea calităţii sfeclei se fac analize a t î t din probele de

sfeclă ca a ta r e cît şi din sucul normal.
A. A NALIZA M A T E R I E I P R I M E
1. ANALIZA SFECLEI
Determinarea impurităţilor se face prin cîntărirea probei de sfeclă îna

inte şi după curăţirea sfeclei. Curăţirea se face prin îndepărtarea păm intui ui
a d e re n t cu aju to ru l unei perii aspre.
Calculul conţinutului de im p u rităţi se face cu ajutorul formulei :
v[%] = £ i _ = A . 100,
Gi
în care :
G1 reprezintă masa probei înainte de curăţire ;
G2 — masa probei după curăţire.
Determinarea conţinutului dc zahăr polarizatul'
P rincipiul determin arii. Se aplică m etoda digestiei care constă în ex
tragerea zahărulu i din sfecla m ăru n ţită, cu a jutorul apei calde (75—80°C).
Determinarea concentraţiei ele zahăr a extractului se face cu ajuto rul za-
harim etrului. Folosirea zaharim etrului im pune respectarea condiţiilor ,,nor
male/* de lucru cu acest a p a r a t în ceea ce priveşte c a n titate a de produs lu a tă
în. analiză şi lungim ea tubului zaharim etric.
R e am in tim că pentru a citi direct concentraţia procentuală în zahăr,
în cazul folosirii zahari metrului, se iau în analiză 26 g produs şi se foloseşte
un tu b polarim etric de 200 mm.
Modul de lucru este r e d a t în schema din figura 123,
Observafii :
— L a încălzirea balonului se vor respecta cu stricteţe tim pul şi te m p e
ratu ra,
— Balonul va fi cu fu n d a t în baie în aşa fel în c ît conţinutul balonului
să fie sub nivelul apei din baie.
— Limpezirea cu acid acetic se face numai dacă lichidul filtrat este
opalescent.
— T u b u l polarim etric se clăteşte în mod obligatoriu de 3 ori cu soluţia
de analizat.
Determinarea zahărului invertit. Se foloseşte m etoda Ofner.
P rincipiul metodei. Zahărul in v e rtit se determ ină pe baza proprie
tăţilor sale re du că toare. Metoda Ofner este o m etodă iod o metri că în care
se foloseşte o soluţie cuprică av în d un p i l de circa 10 (mai scăzut ca al
soluţiei Fehling) iar cuprul redus se oxidează cu iod chiar în mediul în
care a a v u t loc reducerea sa. C antitate a de iod care nu a rea cţio n a t se
titrează cu tiosulfat de sodiu şi apoi, prin diferenţă, se determ ină iodul
c on sum at p e n tru oxidarea cuprului.
200
Reacţiile cu iodul decurg astfel :
CuaO + I2 + 2 H+ ™ 2 Cu34 + 2 1 + H aO
I8 + 2 S20 | “ - 2 1 ' + S4O r .
Modul de lucru este redat; în schemele din figura 124.
Calculul cantităţii de zahăr investii
C antitatea de zahăr inv e rtit p e n tru 100 g sfeclă se calculează cu for
mula :
z,\%] ,
1 ' g 1000
în care :
Z.j reprezintă procentul de zahăr in ve rtit din sfeclă, în % ;
Vj — volumul de soluţie de iod 0,0323 n în exces în care s-a
t r a t a t proba, în cm 3 (m ăsu ra t foarte ex act cu b iu re ta)
1 cm3 sol. iod 0,0323 n corespunde la 1 mg za h ă r in-
vertifc.
V8 — volumul de soluţie de tiosulfit de sodiu 0,0323 n cores
p unzător excesului de iod ;
c — corecţia p en tru iodul care se consideră că a rea cţionat
cu zaharoza (0,1 cm3 iod p en tru fiecare gram de zaha
roză din proba analizată ;
(j — ca n titate a de sfeclă corespunzătoare filtratului lu a t în
analiză, în g.
E xem plu de calcul
C antitate a de terci lu a tă în analiză — 52 g.
Ţinfnd cont de toa te diluţiile ex ecutate conform metodei de lucru,
filtratului l u a t în analiză (50 cm3) îi corespund 6,5 g sfeclă.
.'/ = 6,5 g
V, — 20 cm 3
V, = 8.7 cm 8.
Can titatea de zaharoză din sfeclă 17%.
Volumul de iod care a rea cţion at va fi :"
2 0 —8,7 = 11,3 cm3
Corecţia p e n tru zaharoză :
100 g sfeclă . . ...................... 17 g zaharoză
6,5 g s f e c l ă ................................x zaharoză
x — — —- — 1,1 g zaharoză în proba analizată.

10 0 a 1
1 ,1 x 0 ,1 — 0,11 cm3 iod — p en tru corecţie

Zt % ,17,
6,5 1000
Observaţie:
în t o t tim pul fierberii lichidul de deasupra precipitatului trebuie
să ră m în ă albastru. Dacă nu se respectă acest lucru se repetă analiza cu
o c a n tita te mai mica de filtrat, care se com pletează p înă la 50 cm3 cu ap ă
distilată.
201
Determinarea confinatului, de marc din sfeclă
Se foloseşte metoda Glaassen
P rincipiul metodei. Sucul din terciul de sfeclă şi substanţele solubile
se îndepărtează prin spălări rep e tate cu apă caldă. Marcul rămas (substanţa
solidă) se usucă la e tu v ă şi se eîntăreşte.
M odul de lucru este r e d a t în schema din figura 125;
Calculul cantităţii de marc se face cu formula :
marc |% ] — * 100,
fu
în care :
Gj este ca n tita te a de terci de sfeclă lu a tă în analiză ;
q 2 — c a n titate a de marc rez ultată du pă uscare.
Observaţie:
— Cîntărirea marcului se face îm preună eu fiola de uscare şi cu h ir ti a
de filtrare, a căror masă se scade din c a n titate a aflată prin cîntărire şi se
obţine masa marcului.
— Spălarea şi filtrarea cu instalaţia de filtrare sub vid s în t operaţii
care se repe tă de patru ori înainte de a se trece la filtrarea prin h îrtia de
filtru ca n titativ ă.
2. A N A L IZ A S U C U L U I N O R M A L
Sucul normal se obţine prin presarea terciului de sfeclă. P e n tru aceasta

terciul circa 1 kg se înfăşoară într-o pînza albă, c u r a tă şi uscată şi se pre
sează la o presă de la borator. Sucul care trece prin p înză se colectează într-un
p a h a r c u r a t şi u scat şi se păstrează la rece p în ă la efectuarea analizelor.
Determinarea conţinutului de substanţă uscată aparentă —* B rix u l —
se realizează prin metoda refracto metri că.
M odul de lucru
Se ia o porţiune din proba de suc şi se filtrează prin filtru uscat m
p a h a r uscat.
Din filtratul omogenizat se iau cu o b aghe tă 1 —2 picături, se pun pe
prisma refractom etrului şi se citeşte con ţin utul de s u b s ta n ţă uscată a p a
rentă.
D eterm inarea se face la te m p e ra tu ra de 20° G. Dacă refracto metrul nu
este p re v ă z u t cu ui tra termos tal care să m enţină această te m p eratu ră se
im pune să se facă şi măsurarea tem peraturii sucului şi să se aplice corecţia
cor es p u n z ă t oa r e .
Corecţia se citeşte din tabele şi dacă te m p eratu ra la care s-a fă c u i de
term inarea este mai m are de 20°G, aceasta se ad a ugă la valoarea Brixului
iar dacă te m p e ra tu ra este mai mică de 20°G, corecţia se scade din valoarea
Brixului.
Determinarea conţinutului de zahăr polurizabil se face prin m etoda
polarimetrică.
Modul de lucru se poate urm ări în schema din figura 126.
Puritatea sucului normal se calculează cu formula :
202
* 1
Q reprezintă p u rita tea sucului ;

P — Polarizaţia sucului (zahărul polarizatul, în %) ;
Bx — Brixul (substanţa u sc ată aparen tă, în %).
Cantitatea dc nezahăr din suc se determ in ă prin calcul, din diferenţa
în tre Brix şi Polariza ţ ie.
N s [% j = Brix -- Polariza ţie.
D eterm luarea a m ino ac iz i Ior
Principiul metodei. Aminoacizii şi am ide le acizilor dicarboxilici se
tra te a z ă cu fosfat de cupru (precipitat în mediu de borax). Se formează
complecşi solubili de cupru care se determ ină pe cale iodometrică. Se
ad augă glicocol p e n tru că unii aininoacizi (leucina, arginina etc.) formează
complecşii a m intiţi num ai în prezenţa acestui aminoacid. Iodul se de
term ină prin titra re cu soluţie de N a 2S20 3 0,1 n. Separat, se face o probă
de dozare a ca ntităţii de glicocol.
M odul de lucru este descris în schema din figura 127,
— R e zu ltatu l determinării se exprim ă In azot.
Calculul ca n tităţii de azot din aminoacizi şi amide se face cu formula :
N[
% ]-- <V- - V») '0’0002l . l o o ,
0
în care :
V, reprezintă volumul soluţiei de N a 2S20 3 0,01 n folosit la titra re ;
V3 — volumul soluţiei de N a 3S20 3 0,01 n folosit la tit r a -
rea probei cu glicocol ;
0,00028 — reprezintă c a n tita te a de azot aminic corespunză
toare la 1 cm3 sol. N a 2S20 3 0,01 n ;
g — ca n titate a de suc din proba supusă titrarii (se va
calcula ţin înd cont de dilu ţiile efectuate),
Observaţii, privind modul de lucru :
— C a ntitatea de suc lu a tă în analiză se va. cîntări foarte exact, prin
diferenţă.
— Dacă în loc de balon c o ta t de 50 cm 3 se foloseşte balon de 100 cm”
se vor lua c a n tită ţi duble,
— Excesul de plum b se elimină după ce s-a filtrat întreaga c a n titate
de soluţie.
Analiza sfeclei şi a sucului normal ne dă indicaţii asupra calităţii teh
nologice a sfeclei şi deci, asupra m ăsurilor ce se impun în ceea ce priveşte
condiţiile de desfăşurare a procesului tehnologic în vederea obţinerii unui
r a n d a m e n t m axim în z a h ăr cristalizat.
B, AN ALIZA P R I N C I P A L E L O R M A T E R II A U X I L I A R E
1. A N A L IZ A A P E I P E R T R U A L IM E N T A R E A IN S T A L A Ţ IE I D E D IF U Z IE ,.
P e n tr u operaţia de difuzie se foloseşte a p ă de la condensatorul baro

metric, a p a de condensaţie şi apă de la reţea. P e n tr u această apă, principala
condiţie care se im pune este aceea de a avea u n p H cuprins între 5 ,8 —6,2
p e n tru a se evita solubilizarea s u b stan ţe lo r pectice.
4 3 s
D eterminarea p H -u lu i se face cu liîrtie indicatoare de p i l sau pe cale
polen ţiometrieă.
Cînd se foloseşte hSrtie indicatoare, se alege hîrtia corespunzătoare
p entru domeniul de p i l respectiv, se introduce în proba de analizat, se
ţine 3 s, se scoate şi du pă 30 de s, în care tim p se stabilizează culoarea, se
com pară cu scara de p i l a trusei de hîrtie.
D eterm inarea pe cale polen tio metrică se face conform instrucţiunilor
de folosire ale ap a ratu lu i respectiv.
2. A N A L IZ A L A P T E L U I D E V A R
L ap tele de v a r se foloseşte în procesul de purificare şi se obţine prin

tr a ta r e a cu a p ă a varului ars, o b ţin u t din cuptorul de var.
Determinarea concentraţiei laptelui de var se face a t î t în secţia de pre
parare (de 4 ori într-o oră) c ît şi în la b o ra to r (orar).
P e n tr u determ inare se foloseşte un areo m etru iar după indicaţiile
acestuia se citeşte din ta bele concentraţia în CaO.
Determinarea varului total. P rin v a r to ta l se înţelege ca n tita te a de
c a rbon at de Ga, de hidroxid de Ca şi oxid de Ga din laptele de var.
P rincipiul metodei. Se tra te a z ă proba cu soluţie de LIGI normal în exces
fa ţă de c a n tita te a de calciu din laptele de var. Excesul de acid se titre az ă
cu o soluţie de Na OH.
M odul de lucru este re d a t în schema din figura 128.
Varul to ta l se exprim ă în procente de GaO şi se calculează cu formula :
CaO [% ] ■= ;
G
în care :
V reprezintă volumul de hidroxid folosit la titra re, in cm® ;
G — c a n titate a de lapte de v a r lu a tă în analiză, în g.
Aplicaţie, U rm ărin d modul de lucru re d a t în schemă, încercaţi să de
duceţi formula d a tă p e n tru calculul ca ntităţii de var.
Determinarea varului liber. Varul liber reprezin tă c a n tita te a de calciu
aflată sub formă de hidroxid de calciu şi oxid de calciu.
P rincipiul metodei. Varul liber se d eterm ină prin titra re directa cu solu
ţie de acid clorliidrie.
M odul de lucru se urm ăreşte în schema din figura 129.
C antitatea de var liber se exprim ă în GaO şi se calculează cu formula :
CaO [% |
G
în care :
V este volumul soluţiei de 11CI în cm3 ;
G —- c a n tita te a de var lu a tă în analiză, în g.
A p lica ţie
D educeţi form ula de c a lc u l, ţinîrnl ţcont de in d ic a ţiile d ate în sch em a m odului de lucru.
D iferen ţa d in tre varul to ta l şi varul lib er, e x p rim ată în C a C 0 3 rep rezintă varul nears e x is
te n t in la p tele de var. Prin a ceste determ inări se p o a te urm ări şi m odul de fu n cţio n a re a c u p
torului de var.
204
3. ANALIZA GAZULUI DE SATURAŢIE
La arderea pietrei de v ar se obţine, in afară de oxidul de calciu, si bi

oxidul de carbon necesar operaţiilor de purificare (satu raţia I şi a II-a).
P e n tru ca aceste operaţii sa decurgă în bune condiţii gazul re z u lta t
din cuptorul de v a r trebuie să aibă o co ncentraţie corespunzătoare în C 0 2.
Determinarea concentraţiei în COa
Principiul determinării. Componenţii gazului de sa tu ra ţie se reţin
pe rîn d în soluţii cu care formează com binaţii stabile. Bioxidul de carbon
se separă prin absorbţie într-o soluţie de KOTI 25% , oxidul de carbon
într-o soluţie de clorura cuproasă, oxigenul, într-o soluţie de pirogalol.
P en tru determ inare se foloseşte a p a r a tu l Orsat.
Se respectă modul de lucru din instrucţiunile aparatului.
II CONTROLUL p e f a z e d e f a b r ic a ţ ie
P en tru determinările ce se fac în cadrul controlului pe faze de fabri

caţie se vor aduce, în laboratorul şcolii, probe rezultate din fabrică. P înă
la efectuarea analizelor acestea se vor păstra la rece, în frigidere.
E s te indicat ca elevii sa execute toate analizele cuprinse în acest capitol
chiar dacă unele sîn t asemănătoare, cum ar fi determinările de polarizaţie,
Brix, p u ritate, alcalinitate ele. P rin repetare se ca p ătă deprinderea de a
litera rapid şi corect. în acelaşi timp, prin com pararea rezultatelor obţinute
se fixează mai bine cunoştinţele, despre condiţiile de lucru ce se impun în
diferite faze ale procesului de fabricaţie.
A. T Ă I E R E A S FE C L E I
I. A N A L IZ A T Ă IŢ E IL O R
Determinarea calităţii tăiţeilor. Calitatea tăiţeilor reprezintă un indiciu

al modului de funcţionare a maşinilor de tă iat şi to to d a tă o garanţie a bunei
desfăşurări a procesului de difuzie.
Calitatea tăiţeilor se exprim ă prin : cifra Silin, procentul de sfărîm ă
turi, cifra suedeză.
Cifra Silin reprezintă lungimea în metri, a 100 g tăiţei din care se în
depărtează tăiţeii mai scurţi de 1 cm, tăiţeii transparenţi şi plăcuţa piep
tenilor.
P e n tru determ inare se aşază tăiţeii rămaşi cap la cap pe o scindară
specială cu lungimea de 1 m care are să pate de-a lungul ei 10 şănţuleţe.
N u m ăru l şănţuleţelor care se umplu cu tăiţei reprezintă cifra Silin.
Procentul de sfănm ăluri se determ ină cîntărind sfărîm ăturile separate din
pro b ă p e n tru cifra Silin.
Cifra suedeză — reprezintă rap o rtu l dintre masa tăiţeilor mai lungi
de 50 cm şi masa celor mai scurţi de 1 cm.
P e n tr u determ inare se cîntăresc 50 g tăiţei din care, cu o pensetă se
aleg cei eu o lungime de la 5 cm în sus şi cei cu o lungime de la I cm
în jos. Se cîntăresc s e p a ra t cele două fracţiuni, şi se face raportul maselor.
205
D eterm inarea co nţin u tu lu i de zahăr p o ia n z a h il se face prin m etoda
digestiei la cald aşa d u pă cum s-a indicat la analiza sfeclei.
P e n tr u analiză se efectuează doua probe în paralel iar rezultatul repre
z intă media aritm etică a celor două determinări.
Se acordă o atenţie deosebită acestei analize deoarece pe aceste deter
minări se bazează întocmirea bilanţului zahărului.
D eterminarea substanţei uscate se face prin uscare la etuvă.
M odul de lucru. Se cîntăresc la b alan ţa tehnică 1 5—20 g terci rez u ltat
din măcinarea taiţeilor într-o capsulă de aluminiu îm preună cu o baghe tă
mică de sticlă. Se întinde terciul cu bagheta, în s t r a t egal, şi se introduce
fiola în etuvă la te m peratura de 105- ~ltO°C. Se ţine tim p de 6 —8 h la această
te m p eratu ră , apoi se scoate şi se răceşte în exicator, timp de 30 min, după
care se cîntăreşte.
Calculul ca ntităţii de s u b sta n ţă uscată se face cu formula :
S u [% ] == 100,
G\,
în care :
G, reprezintă masa probei după uscare ;
G., —- masa probei înainte de uscare.
B. D IFU ZIA
1. A N A L IZ A ZEM II D E D IF U Z IE
P e n tr u urm ărirea curentă a modului de lucru se determină de două

ori pe schimb Brixul, Polarizaţia, puritatea, aciditatea şi p I F u l.
Brixul se determ ină refractom etric din proba răcită la 20°C.
P olarizaţia se determ ină cu ajutorul zaharimetrului, după metoda d e
scrisă la analiza sucului normal, cu urm ătoarele modificări : în analiză se ia
o probă de 52 g, la defecare se folosesc 4 —5 cm 3 a c e ta t bazic de plumb, fil
tratul se polarizează în tu b de 400 mm. Conţinutul de zahăr se determ ină
prin îm părţirea citirii polari metrice la 4.
P u ritatea se determină, dup ă cum. s-a mai a r ă ta t, în funcţie de Brix şi
Polariza ţie.
Aciditatea zemii de difuzie este d ată de acizii organici ce se ex tra g odată
cu zahărul din sfeclă.
D eterm inarea acidităţii se face prin titra re cu o soluţie de Na OH şi
se ex prim ă în procente de CaO. P e n tru ca aciditatea să se exprime în acest
fel, determinarea, se efectuează cu o soluţie de Na OII 11/28.
M odul de lucru. 25 cm3 zeam ă se introduc într-o capsulă mare de p o r
ţelan, se diluează cu ap ă neutrală p r o a sp ă t p re p a ra tă şi se titrează cu so
luţia de hidroxid 11/28. Sfîrşitui reacţiei se co n stată cu o hîrtie de fenolfta-
ie/ină pe care se picură soluţia de analizat. Cînd apare o coloraţie roz în jurul
picăturii, titra re a este term inată.
Calcu lul acidităţii. D acă titrarea s-a făc u t cu soluţie de Na OH n/28 —
la fiecare cm3 de soluţie vor corespunde 0,001 g CaO, deci :
CaO [%] - 4 V -0,001.
206
D eterm inarea p l î- u lu i se face, rapid, cu aju toru l hîrtiei indicatoare de p i l
sau mai precis, potenţiometric. Se procedează ca în cazul sucului normal.
Puterea de coagulare dă indicaţii asupra conţinutului de coloizi şi în
le g ătu ră cu aceasta se stabilesc condiţiile de lucru la purificare.
P rincipiul mei odei. Se precipită su bstanţele dizolvate coloidal (pro
teinele) cu acid acetic con cen trat şi se m ăsoară volumul de prec ip ita t se
p a r a t prin sedimentare.
M odul de lucru. Se va lucra d upă schema din figura 130.
Calculul puterii de coagulare se face considerînd că la 1 cm3 p recipitat
corespunde o putere de coagulare de 1%.
Activitatea microorganismelor în instalaţia de difuzie se apreciază prin
metoda lui W emann. Principiul acestei metode este u r m ă t o r u l:
— in instalaţia în care nu există fermentaţie, aciditatea zemii prove
nită din aciditatea din sfeclă creşte proporţional cu creşterea conţinutului
de su b s ta n ţă uscată a zemii de-a lungul instalaţiei. Cînd în baterie are loc
o fermentaţie, aciditatea creşte brusc, şi astfel se poale depista locul unde
există infecţie.
Controlul activităţii microorganismelor' se face deci prin determ inarea
periodică a conţinutului de su b sta n ţă uscată (Bx), a acidităţii şi a p î 1-ului
zemii din diferite sectoare ale difuzorului.
D alele obţinute se înscriu într-un sistem de coordonate în care pe abs
cisă s în t trecute sectoarele din care se recoltează probele (fig. 39) iar pe
ord o n ată valorile pentru sub stan ţa uscată, ac iditate şi p i l . Se trasează gra
ficele corespunzătoare valorilor determ inate prin analizele respective şi dacă
într-un a n u m it sector se constată o creştere bruscă a acidităţii sau o scă
dere bruscă a pH -ului în r a p o r t cu Brixul înseam nă că în acel sector există
o ac tiv ita te microbiană in tensă. în figura 131 această sil im ţie apare pentru
sectorul 8.
2. ANALIZA BORHOTULUI PRESAT
D eterm inarea co n ţin u tu lu i dc zahăr polarizabil. Se foloseşte m etoda

digestiei şi se procedează ca în cazul analizei sfeclei, cu urm ătoarele deo
sebiri : c a n titate a de terci cîn tărită va fi de 25,62 g şi se va trece printr-un
balon c o ta t de 200 cm3.
Această analiză se efectuează pen tru a se stabili pierderile de za h ăr
în borhot.
D eterm inarea substanţei uscate se face proced hulu-se ca în cazul tăiţeilor
proaspeţi.
C a n titate a de su b s ta n ţă uscată se determ ină pentru a se putea stabili
prin calcul c a n tita te a de borhot presa t ee se obţine.
C. P U R IF IC A R E A Z E M II D E D IF U Z IE
Analizele de bază în cadrul procesului de purificare s în t cele de deter

minare a p lî- u lu i şi a alealinităţii. P e n tr u zeama predefecată se determ ină
varul total.
pH -u l şi aîcalinitatea s în t parametrii principali prin care se conIru
lează şi se reglează operaţiile procesului de purificare. uf
Instalaţiile noi, moderne, s în t prevăzute cu a p a rate care măsoară direct,
în perm anenţă, valoarea pH-ului.
P e n tr u instalaţiile care nu s în t d o ta te cu asemenea aparate, analizele
de p H şi alcalinitate se execută în secţie, în posturile de control ce există în
fiecare staţie.
In la b o ra to r se controlează, de asemenea, pl l-nl şi aîcalinitatea pro
duselor rezultate din operaţiile de purificare.
'Aîcalinitatea se exprim ă, p e n tru toate aceste produse în % CaO. P en
tru aceasta, determ inarea alealinităţii se poate face în două moduri :
a) folosind la ti tra re o soluţie de H 2S 0 4 11/28 şi o b iuretă obişnuită ;
b) folosind la ti tra re o soluţie de H 2S 0 4 0,1 n şi biureta K appus.
Biureta K a p p u s are gradaţii speciale astfel încît, dacă se iau în analiză
10 cm3 sau 10 g de produs, num ărul diviziunilor biuretei, corespunzător
volumului de soluţie folosită la titra re, va indica direct aîcalinitatea în pro
cente de CaO. Acest lucru este posibil deoarece la biureta K ap p u s un volum
de 10 cm3 este îm p ă r ţit de 28 de diviziuni, fiecare diviziune a v în d deci un
volum de 0,357 cm3. R e zultă că, în funcţie dc norm alitatea soluţiei (de
litrul corespunzător CaO) 1 diviziune a ap a ratu lu i va corespunde cu
0,1% CaO, 0,01% CaO sau 0,001% CaO după cum norm alitatea soluţiei va
fi 1 n, 0,1 sau 0,01 n.
1. ANALIZA ZEMII PREDEFECATE ŞI DEFECATE
Dete rm inarea pH -u lu i — se face cu hîrtic indicatoare sau cu pH -m etruL

trul.
Determ in a rea alea Ii n hăţ î i
Principiul metodei. Se titrează proba în vederea neutralizării cu o so
luţie de H 2S 0 4, în prezenţa fenolftaleinei ca indicator.
M odul de lucru este re d a t în schema din figura 132.
2. ANALIZA ZEMII DE LA SATURAŢIA l
Determinarea alealinităţii şi a p lî-u lu i se face ea pentru zeama pre de

feca ţă şi cea defecată.
Determinarea vitezei dc sedimentare şi a volumului de nămol sînt a n a
lize prin care se a p r e c ia z ă . calitatea zemii în vederea desfăşurării în bune
condiţii a operaţiei de decantare.
Principiul metodei. Se urmăreşte timp de 25 de min înălţim ea stratu lui
de nămol depus dintr-o probă de zeam ă tulbure, la tem peratura de 65°C.
Se notează înălţim ea din m inut în minut; primele 10 minute, din 2 în 2 min
p în ă la 20 de min şi apoi înălţim ea la care s-a ajuns la 25 de min. Datele
se înscriu pe două axe (pe abscisă timpul, în min, şi pe ordonată înălţim ea
nămolului, în mm) şi se trasează o curbă.
Se duce ta n g en ta în p arte a cea mai înclinată a curbei şi se notează
valorile de pe abscisă şi ordonată în punctele unde aceasta intersectează cele
două drepte.
Viteza de sedim entare se notează cu S k şi se calculează raport înd
valoarea înălţim ii în punctul de intersecţie eu tangenta la valoarea tim
pului.
20(8
M odul de lucru. P e n tr u determ inare se foloseşte un cilindru g r a d a t de
1 000 cm3 căruia i se ataşează un marcaj suplimentar, din h irtie milimetrică
pînă la înălţim ea de 350 m m — după ce se introduce proba, se face o agi
tare. a acesteia şi cînd te m p eratu ra a ajuns la 65°C se începe notarea înălţimii
de nămol, după cum s-a a r ă t a t mai sus.
E xem plu de calcul :
P rin trasarea curbei şi a tangentei respective s-a o b ţin u t pe o rdonată
valoarea de380 mm iar pe abscisă 5,8 min.
Sy ~~ 6,5 cm /min.
5,8
Volumul de n ăm ol se calculează pe baza datelor o b ţinu te la determ inarea

vitezei de sedim entare şi se exprim ă în procente faţă de volumul de zeamă.
Deoarece diam etrul cilindrului are o valoare co n stan tă volumul de nă
mol se poate calcula fă cînd raportul dintre înălţim ea stratu lu i depus după
25 de min şi înălţim ea iniţială a stratu lu i de zeamă din cilindru (350 mm).
E xem plu de ca lcu l:
înălţim ea stratului de nămol depus a fost de 72 mm. Deci :
nămol f % ] = - - - •100 - 20,5.

350
D eterm inarea coeficientului de îilirubiîifate Fk

P rincipiul metodei. Se scufundă în zeamă, un dispozitiv p re v ă z u t
cu o hirtie de filtru de su p rafaţă cunoscută. Acest dispozitiv este în legă
tură cu o b iu reta îm pă rţită prin 5 diviziuni în 5 p ărţi egale de volum cu
noscut. Se măsoară tim pul în care zeama filtrată parcurge prim ul şi ulti
mul interval al bi o relei :
F , — (/»—/i).
în care :
/2 este timpul în care zeama filtrată parcurge ultim a diviziune, în s ;
ll — tim pul în care zeama filtrată parcurge prima diviziune, în s.
s».
în care :
S este su p rafaţa filtrantă, în cm 2 ;
a — volumul unei diviziuni, în cm3.
3. ANALIZA ZEMII DE LA SATURAŢIA A H a
D eterm inarea alealinităţii,-' a': pH -nliii şi a Brixului se face prin meto

dele indicate la zeama defecată sau la zeam a de difuzie.
D eterm inarea conţin u tu lu i de să ru ri de ealciu se face prin m eto da com
plex o metrică.
P rincipiul rnelodei. Se titrează proba cu o soluţie de eomplexon în pre
zenţa unui indicator eomplexonietric corespunzător. Are loc în primul rînd
formarea unui complex metal — indicator, colorat caracteristic. în tim pul
14 — U tila ju l şi teh n o lo g ia în in d u stria alim en ta ră ex tra c tiv ă — cd. 14

209
tîtră rii cu soluţia de corn plex ou ionii de metal se desprind din complexul
me tal — indicator, mai p u ţin stabil, — reacţionm d cu soluţia de titra re pînă
se atinge p u n c tu l de echivalenţă cînd culoarea soluţiei virează net.
M odul de lucru este redat. în schema din figura 133.
Calculul cantităţii dc săruri de calciu. Sărurile de calciu se exprim ă
în procente de CaO şi se calculează cu formula :
CaO [% ] *= — ~~Vl)/ : 1 CI-0 ,

V'IOQO
în care :
V i este volumul de soluţie de eomplexon folosit la determ inarea săru
rilor de calciu din apă, în cm3 ;
V 2 — volumul de soluţie de eomplexon folosit la titra re a probei, în cm3 ;
V — volum ul probei de produs lu a t în analiză, în cm3 ;
f — factorul soluţiei de eomplexon.
4. ANALIZA ZEM II SU BŢIRI
— D eterm in area alealinităţii, a pH -ului şi a Brixului se vor face după

metodele descrise anterior.
D eterm inarea polarizaţiei se face prin m etoda polarimetrică cu u r m ă
toarele precizări : proba c î n tă rită (52 g) şi răc ită la 20°C se trece în balon
de 100 cm 3 şi se neutralizează cu soluţie de acid acetic. 1 : 1 în prezenţă,
de fenolftaleină, apoi se face defecarea cu 2 —4 cm3 a c e t a t bazic de plum b
d u p ă care analiza se continuă după modul de lucru descris la analiza zemii
de difuzie.
D eterm inarea coloraţiei se face prin com parare vizuală cu o seară de
soluţii etalon a căror coloraţie este ex p rim a tă în grade Starnmer. P e n tr u
întocmirea scării se folosesc sticluţe; de o form ă specială, din sticlă incoloră,
închise ermetic.
Pe fiecare sticlă se notează coloraţia în °St.
M odul de lucru. Proba de zeam ă filtrată şi răcită (20°C) este introdusă
într-o sticluţă identică cu cele clin scara de etaloane. Se compară coloraţia
zemii cu fiecare din soluţiile scării etalon şi se notează coloraţia în °St
corespunzătoare soluţiei cu coloraţie identică cu cea a zemii.
Coloraţia se exprim ă în procente fa ţă de conţinutul, de s u b sta n ţă uscată :
°St f % Bx] = —
Bx
în care :
C este coloraţia de pe sticluţa etalon, în ° S t ;
Bx — Brixul zemii subţiri, la 20°C, de te rm in a t refracto metric ;
d — densitatea zemii corespunzătoare Brixului (se ia din tabele).
210
D. EVAPORAREA
1. ANALIZA ZEM II GROASE
— Determinarea B rixului este analiza de baza prin care se urm ăreşte

funcţionarea staţiei de evaporare.
Brixul se determ ină refract o metric.
D eterm inarea a le a lin ită ţii se face prin titrare, d u p ă cum s-a a r ă t a t la
zeama predefecată, cu urm ătoarele precizări : ca n tita te a de probă luată
în analiză (10 g) se diluează cu ap ă distilată p în ă se obţine o soluţie des
chisă la culoare p e n tru a se p utea observa pu nctu l de viraj.
D eterm inarea co n ţin u tu lu i «le zahăr polarizabil se face pe cale polari
metrică după indicaţiile prevăzute la analiza zemii subţiri cu deosebirea
că se cîntăresc p e n tru probă, 26 g, ia r p e n t ru citire se foloseşte un tu b pola
ri metric de 200 mm.
D eterm inarea să rurilo r «le calciu se face prin m eto da complexometrică
luîndu-se în analiză 2 —5 g zeam ă groasă. Se lucrează după schema pre
z e n ta tă la analiza zemii de la sa tura ţia a II-a.
Determ inarea coloraţiei se face du pă m e toda descrisă la analiza zemii
subţiri cu u rm ăto area precizare : în cazul în care culoarea probei este mai
închisa decît aceea a etalonului cel mai colorat, se diluează zeama p înă se
obţine o coloraţie care se încadrează în scara de etaloane. P e n tr u calcul,
se m ăsoară BriXul soluţiei diluate.
Coloraţia se poate determ ina şi cu aju to ru l fotocolorimetrului, folosind
curba de etaloane a a p a ratu lu i respectiv.
E . F I E R B E R E A ŞI C R IS T A L IZ A R E A
JL ANALIZA MASELOR GROASE ŞI A SIRO PURILOR REZULTATE

LA CENTRIFUGARE
în vederea determinărilor, probele se omogenizează foarte bine.

D eterm inarea substanţei uscate aparente a Brixului se face pe cale re
fra ctom etric ă folosind o soluţie diluată în proporţie de 1 : 1 din proba res
pectivă.
M odul de pregătire a soluţiei 1 : 1 . Se cîntăresc 50 g probă într-o capsulă
t r a t a t ă îm p re u n ă cu o baghetă, ia b a la n ţa tehnică. Se ada u g ă circa 40 cm 3
a p ă distilată fierbinte (8 0 —85°C) şi se am estecă p în ă la dizolvarea completă
a cristalelor. Se răceşte capsula la 20°C, apoi se aşază pe b a la n ţă şi se com
pletează masa probei p în ă la 100 g cu a p ă distilată rece.
D in soluţia astfel p r e p a ra tă se ia pro b a p e n tru citirea conţinutului de
s u b s t a n ţă u scată la refract o metru. R e z u lta tu l citirii (după ce s-a aplicat
corecţia p e n tru te m p e ra tu ră ) se înm ulţeşte cu 2 şi se obţine Brixul p r o d u
sului de analizat.
211
Determinarea c o n ţinutului de zahăr polarizatul se face folosind, de
asemenea, soluţie .de probă, diluată în proporţie de 1 : 1 .
Se procedează ca în cazul analizei zemii subţiri cu deosebirea că nu se
mai face neutralizarea cu acid acetic. P e n tru a citi direct conţinutul pro
centual de z a h ăr din produsul respectiv se foloseşte un tub polarimetric de
200 mm.
Determ inarea reacţiei masei este o determ inare calitativă' care se reali
zează im aju to ru l indicatorului albastru de brointimol.
La reacţie alcalină, în prezenţa indicatorului soluţia îşi schimbă cu
loarea de la galben la verde ; la reacţia acidă culoarea soluţiei nu se modifică.
2. ANALIZA MEI. A S E f
Analiza meiasei constituie un mijloc de control asupra modului de lucru

in secţia de fierbere şi cristalizare. P rin analiză se stabilesc pierderile de
zahăr în melasă în vederea întocmirii bilanţului de zahăr pe fabrică şi se
stabileşte calitatea meiasei în vederea folosirii ei ca materie primă în alte
industrii.
D eterminarea Brixului se face printr-o probă de soluţie diluată 1 : 1 *—
după. modul de lucru de la analiza maselor groase.
D eterminarea co nţinutului ele zahăr se face prin m etoda polari metrică
cu urm ătoarele p recizări: se cîntăresc 26 g probă (soluţie diluată 1), .se trec
în balon c o ta t de 100 cm3 şi se face o defecare cu 1 0 —15 cm3 a c e ia t bazic
de plumb.
în a in te de completarea la semn se încearcă dacă nu mai precipită cu
a ce ta t bazic de plumb.
Dacă filtratul are o culoare închisa, după ce s-a colectat în întregim e
acesta se decolorează prin tr a t a r e cu 0,5 g cărbune vegetal activ d u pă care
se filtrează din nou prin filtru uscat în p a h a r uscat. Se foloseşte tu b polari
metric de 200 m m şi rezultatul citirii se înm ulţeşte cu 2.
D eterm inarea pH -u h ti se face pen tru o soluţie diluată, cu apă distilată
neutră, în proporţie de 1 : 5 d up ă metodele indicate la analiza celorlalte pro
duse.
Determinarea masei specifice — se face cu ajutorul picnometrului.
Î n a in t e de efectuarea determinării se face dospii marea meiasei în vederea
înlăturării aerului şi a unor im purităţi.
Despumarea meiasei se face intro d u c în d o ca n tita te de melasă într-o
pîlnie al cărei orificiu se înfundă cu o b a g h e tă cu g arn itu ră de cuciuc. Pîlnia
se aşază pe un p a h a r Berzclius care conţine apă, circa 1/3 din volumul său.
P ah aru l se aşază pe o sită deasupra unei flăcări.
Vaporii degajaţi prin fierberea apei încălzesc melasa, aerul se ridică la
su p rafaţă an tren înd im purităţile uşoare, iar prin micşorarea viscozităţii
meiasei, im pu rităţile mai grele se depun la baza pîlniei.
Cînd se constată că grosimea stratu lu i superior nu mai creşte, se înde*
p ărte az ă pah a ru l cu apă şi se lasă pîlnia să se răcească, apoi prin ridicarea
baghetei se îndepărtează stra tu l inferior şi d up ă aceea se colectează melasa
d esp u m ată din stratu l de la mijloc.
P e n tr u determ inarea masei specifice a meiasei despumate se foloseşte
un picnom etru cu gîtul lărgit şi cu dop p re v ă z u t cu capilar.
212
Pi cu o metrul adus la masă co n stan tă se umple cu melasă adusă la tem
pera tu ra de 20° C şi se cm tăreşte. Cântărirea se face pe b a la n ţa an alitică. Se
goleşte apoi picnometrul, se spală bine şi se cîntăreşte din nou după ce s-a
um p lu t cu ap ă distilată ad usă la 20°C.
Masa specifică se calculează eu formula :
Gr-P
în care :
Gx este masa picnometruhii cu melasa ;
Gz ~ masa pîcnomeIrului cu a p ă distilată ;
P ~ masa pic n ome Ir ui u igol.
III. ANALIZA PRODUSULUI FINIT SI A DEŞEURILOR

DE FABHICAŢI.E
A. ANALIZA Z A H Ă R U L U I
I. DETERMINA BEA ZAHAROZEI
Această determ inare se poale face pe cale polari metrică sau prin metodă
chimică.
D acă se foloseşte metoda polari m etrica se procedează astfel : se cîn tă
resc 26 g zahăr, se trec în balon de 100 cm8, se dizolvă mai întîi în circa
70 cm3 apă şi se adaugă o picătură de a c e ta t bazic de plumb, după care
se aduce la semn, a v în d grijă ca te m p e ra tu ra soluţiei să fie de 20°C. Se fil
trează, primele porţiuni de filtrai; se aruncă, iar soluţia lim pede se introduce
în tu b de 200 mm. Citirea la zaharimel.ru se repe tă de 3 —5 ori şi se face
media aritm etică.
Metoda chimică de determ inare a zaharozei este m e t o d a B e r t r a n d , cu
n oscută din analizele efectuate la biochimie.
Metoda B e rtra n d se aplică numai după ce s-a procedat Ia invertirea za
hărului .
2. DETERM INAREA CENUŞII
Metoda gravim etrică

M odul de lucru. Se cîntăresc la b a lan ţa analitică 10 g zah ăr într-un creu
ze t de porţelan şi ta r a t. Se umezeşte zahărul cu 1 cm3 I I 2S 0 4 c o n c e n t r a t şi
se aşază creuzetul pe flacără mică p în ă se carbonizează conţinutul. Apoi se
introduce în cuptorul electric şi se calcinează la 50 0 —600°C. Se răceşte în
exicator şi se cm tăreşte.
C a ntitate a de cenuşă se calculează cu formula :
c [%]= W . 1 0 0 ,
în care :
G este masa zahărului lua tă în analiză, în g ;
Gy — masa cenuşii, în g ,*
0,9 — coeficient de diminuare a cantităţii de cenuşa, c o r e s p u n z ă to r
sulfaţilor formaţi.
213
D eterm in area cenuşii se poate face şi prin metoda condudometrică folo
sind un con ductom etru p e n tru industria zahărului, cu scară g ra d a tă în pro
cente de cenuşă.
3. DETERM INAREA U M ID ITĂ ŢII
Se face prin uscare la etuvă. Se cîntăresc 5 g za h ăr ia b alan ţa anali

tică şi se usucă 3 h ia te m p e ra tu ra de 105°G. Se răceşte fiola în exicator
şi se cîntăreşte din nou. U m iditatea se determ ină cu formula :
u \%] = -ii-zJk.
G, -
ioo,
în care :
Gt este masa fiolei + masa zahărului lu a tă 111 analiză, în g ;
G2 — masa fiolei + masa zahărului după uscare, în g ;
G — masa fiolei, în g.
4. DETERM INAREA CULORII
D eterm inarea se face prin com parare vizuală folosind scara de e ta

loane, d u p ă m etoda de la analiza zemii subţiri.
P e n tr u d eterm inare se foloseşte o soluţie de za h ăr de circa 50°Bx care
se com pară cu etaloanele din scară. Coloraţia se exprim ă în °St faţă de 100 g
s u b s t a n ţă uscată (100 Bx).
jPentru calcul se determ ină e x a c t Brixul soluţiei, ia r din tabele se ia
densitatea corespunzătoare.
5. DETERM INAREA IM PURITĂŢILOR METALICE
Se cîntăresc 500 g za h ă r şi se întind în s t r a t subţire pe o hîrtie. P este

s tr a tu l de z a h ăr se plim bă un magnet.
Im p u rităţile prinse de m agnet se desprind cu o lopăţică de lem n şi se
cîntăresc la a b a la n ţa analitică. R e zu ltatu l se rap o rtea ză în mg la 1 kg de
zahăr.
B. A NALIZA N Ă M O L U L U I D E LA F I L T R E
1. Determinarea conţinutului de zahăr se efectuează pentru a se stabili

pierderile de zahăr,
Se foloseşte metoda polarimetrică.
C. A NALIZA A P E L O R D E C O N D E N S A Ţ IE
1. Determinarea calitativă a zahărului se face folosind reacţia Molisch.

M odul de lucru. Se ia 1 cm3 de a p ă d istilată şi se introduce într-o
e prubetă.
D upă răcire se adaugă 2 picături de soluţie de alfa-naftol 5% şi se
agită. Se introduce apoi cu grijă de-a lungul peretelui eprubetei 1 cm3 H 3S 0 4
co n c en tra t (d = 1,84). D acă există za h ă r în apă, la lim ita de separare a
apei se form ează un inel roşu-vilet.
214
C U P R I N S
r Gap. ^î) N o ţiu n i, g enerale

A . Scurt istoric a l in d u striei zahărului ................................................. 3
B. V aloarea a lim en ta ră a z a h ă r u l u i .......................................................... >4
R ecoltarea, transportul ş i descărcarea s fe c le i de zahăr
.... A . R ecoltarea sfeclei de z a h ă r .........................................................................................
^ B. T ran sp ortul sfeclei la bazele de r e c e p ţ i e .......................................................... 9.
/G . Prim irea sfeclei la bazele de r e c e p ţ i e .................................................................... 10
D. Conservarea sfe cle i în s i l o z u r i ................................................................................... 10
E . D escărcarea şi depozitarea sfeclei în curtea în t r e p r in d e r ii............................. 14
T ransportul s fe c le i de zahăr în întreprindere, spălarea şi eîntărirea
A . T ran sp ortul sfe cle i în f a b r i c ă .................................. . ........................................... 17
B. R idicarea sfe cle i la m aşina de s p ă l a t .................................................................... 19
:• G. Spălarea sfeclei de z a h ă r ................................................................................................. 21
D . P u rificarea apelor de transport şi s p ă l a r e .......................................................... 26
E . R idicarea sfeclei la cîn ta r şi la m a şin ile de t ă ia t ............................................ 27
F . C întarul a u to m a t s istem C r o n o s .............................................................................. 28
G. N orm e de p r o te c ţie a m u n cii la transportul şi spălarea s f e c l e i ..................... 29
T ăierea s fe c le i de zahăr
A . Scopu l tă ierii sfeclei ...................................................................................................... 32
B . M aşini de tă ia t s f e c l a ...................................................................................................... 33
C. R eg u li de fu n cţio n a re şi d eservire p en tru m a şin ile de t ă i a t ......................... 35
D . N orm e de p r o te c ţie a m u ncii ia m a şin ile de tă ia t sfecla , ................................. 35
-Yap. 0 E xtragerea za h ă r u lu i din sfecla vie zahăr
A. P la sm o liza celu lei d e s f e c l ă ....................................................................................... 37
B. Procedeul de ex tr a cţie în c o n t r a c u r e n t ...................................... 37
/ G. C onsideraţii privin d aplicarea le g ii d ifu ziei la extragerea zahărului din
7 s f e c l ă ........................................................................................................................................ 38
D . F a cto rii care in flu en ţea ză procesul d e d i f u z i e ................................................. 42
E . I n sta la ţii de d i f u z i e ................................................................................................ 44
F . Calcule te h n o lo g ic e p riv in d procesul de d i f u z i e ................................................. 56
Gap. '^T.J Presarea ş i uscarea borhotului
tC A. Presarea b o r h o t u lu i..................................................... .....................................................
J B . U scarea b o r h o t u l u i ........................................................................................................... 62
r<xr\ C. C alcule te h n o lo g ic e la presarea b o r h o t u lu i.......................................................... 65
- Cap. (yiJF P urificarea z e m ii de difuzie
A . C om poziţia zem ii d e d i f u z i e ........................................................................................ 69
B . P r e d e f e c a r e a ......................................................................................................................... 7-6
G. D efecarea ........................................................................................................... 7*8
D. Saturaţia I .......................................................................................................... 82
E . S atu raţia a Il-a .......................................................... 190
c F . Prefierberea zem ii. s u b ţ i r i ............................................................................................ 103
G. S u lfita r e a ............................................................... .... . . . . . . . . . . 104
H . S chem e de p u r i f i c a r e ...................................................................................................... 109
I. Conducerea a u to m a tă a procesului d e purificare . ..................................... 111
J . P u rificarea cu sch im bători de i o n i ......................................................................... 113
v ,K . C alcule t e h n o l o g i c e ...........................................................................................................
f . » Separarea su sp en siei de precipitat d in zen n iri
Obţinerea la p telu i de var, a b io x id u lu i de carbon ş i a b ioxid u lu i de su lf

A. Prepararea la p telu i de var şi a b io x id u lu i1 de carbon . . . 115 ,
B. Măsuri de p ro tecţie a m u ncii la prepararea la p telu i cte var şi a bioxidulu i '
de carbon 123
G. O bţinerea b io x id u lu i de s u l f ....................................................................................... 123
D. C alcule te h n o lo g ic e privin d obţinerea varului şia bioxidulu i de carbon . 124
w Gap. n E vaporarea
A. G e n e r a lită ţi.............................................................................................................................. 126
B . A parate pentru realizarea e v a p o r ă r i i .................................................................... 128
G. F actorii care in flu en ţea ză transferul de căldură în evaporatoare . . . . 132
D . I n sta la ţii de evaporare cu efect m u l t i p l u .......................................................... 134
E . T ran sm iterea căldurii în in sta la ţia de evaporare în t r e p t e ................................ 134
F . In sta la ţii a n ex e ale sta ţie i de evap orare ............................ 146
G. M odificările zem ii în tim pul e v a p o r ă r i i .................................................................... 149
215
H . Spălarea evaporatoarelor ............................................................................................ 129
I. T ratarea zem ii groase . ............................................................................................ 130
J. P rocedeul dc d epozitare a siropului concentrat în vederea prelucrării u lte
rioare * . 130
K . Calculul sta ţie i dc e v a p o r a r e ................................................ .... ................................. 132
Cap. X I. şi cristalizarea
A. G e n e r a lită ţi.......................................... .... 134
B . Cristalizarea z a h ă r u lu i.................................. 137
C. A paratele de fierbere şi accesoriile lor 145
D. F ierberea produsului f i n a l ........................ 151
X II. Ua fi narea za h ă ru lu i
A. Scopul r a f in ă r ii............................................................... 150
A fina rea z a h ă r u l u i ..................................................... 157
Obţinerea clerselor pu rificate ............................. .158
Schem e dc obţinere a zahărului rafinat . . . 159
Obţinerea zahărului sub formă de b u căţi (cubic) 103
Cap. X I I I . Centrifugarea
A. Scopul cen trifugării . . . . . . . . . .106
B. Principiul centrifugării .................................. 167
C. C onsl ru cţ ia ş i f u n e ţ i onarca cen trif ugel or 168
I). Calcule, teh n o lo g ice privind centrifugarea. 176
U scarea, cernerea şi am balarea zahărului

A. T ransportul zahărului în r i s c ă l o r i e ................................ . . . 177
B. U scarea zahărului .................................................................. . . . 178
C. In sta la ţii d c u s c a r e .................................................................................. 179
I), Cernerea zahărului şi separarea prafului dc zahăr . . . . . 181
E . C alcule te h n o lo g ice la, Uscare .................................. ....................... 183
F. Măsuri dc p ro tecţie a m u ncii şi de prevenire a incendiilor la u soarea, cer-
nerea si am balarea zahărului ......................................... . . . 185
XV. D epozitarea zahărului

A . T ransform ările care au loc în tim pul depozitării zahărului 186
B. D epozitarea zahărului în s a c i ................................................ 186
C. D epozitarea zahărului în vrac, în s i l o z u r i ........................ 187
X V I. Valorificarea subproduselor şi a deşeurilor
A. B o r h o t u l........................................... .... ................................. .... 190
B. M e la s a ................... ................................................................................. 191
C. N ăm olu l de la filtre .................................................................... 195
D. C alcule t e h n o l o g i c e ......................................................................... 196
p. X Y i i . A c tiv ita tea practică de laborator
/ . A naliza m ateriei prim e şi a principalelor m aterii au xiliare 200
A. A naliza m ateriei p r i m e .................................................................... 200
B. A naliza principalelor m aterii a u x ilia re ........................ .... 203
I I . C ontrolul pe laze de fab ricaţie . . . , . . . . . . 205
A. Tăierea sfeclei .......................................................... 205
B. D i f u z i a . ..................................................................................................... 206
G. Purificarea zem ii d e d i f u z i e .......................................................... 207
D. E vaporarea ............................................................................................ 211
E . Fierberea şi c r is ta liz a r e a ............................ . 211
I I I . A naliza produsului fin it şi a deşeurilor de fabricaţie . 213
A. A naliza z a h ă r u lu i.................................................................................. 213
B. A naliza năm olului de la f i l t r e ..................................................... 214
e. A naliza apelor de c o n d e n s a ţ i e ..................................................... 214

XII Murgeanu A - Utilajul Si Tehn in IA Extractiva - Tehn Zaharului 1981

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

XII Murgeanu A - Utilajul Si Tehn in IA Extractiva - Tehn Zaharului 1981

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

in g . Alice Murgeanu in g .

Manual pentru licee industriale cu prbfll \j

R e fe r e n t: Jng. E ugen Cost a d ie

R edactor : in g . Georgeia Cosiache

T ehnoredactor : E lena Oprise a nu

Coperta : N icolae Sîrbu

Coli de tipar 13,500. Planşe 8.

A. SCURT IST O RIC AL I N D U S T R I E I Z A H Ă R U L U I

Cunoscut din tim puri vechi ea su b s ta n ţă c o n ţin u tă în sucul de trestie,

Produsul principal al acestei industrii îi constituie zahărul, care se poale

1. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A ZAHĂRULUI

Zahărul este o s u b sta n ţă aproap e chimic pură, conţinînd :

2. PR O PR IETĂ ŢILE ZAHA ROZEI

Z aharoza este s olubilă în apă., Solubil i la tea zaharozei iu apă creşte cu

Soluţiile p u re de zaharoză n u conduc cu rentul electric şi sînt, n eutre.

3. SUBPRODUSELE DIN INDUSTRIA ZAHĂRULUI

în cursul, procesului de fabricare a zahărului rezultă ca subproduse b o r­

RECOLTAREA, TR A N SPO R TU L ŞI DESCĂRCAREA

Epoca optimă dc recoltare. R ecoltarea sfeclei de zahăr se face atunci

„. ... ^om /or c t o ' e s c â r c o / ' c

F tg , I. S c h e m a o p e r a ţie i d e r e c o lt a r e c u m a ş in ile E -7 3 4 şi E -765.

lucrează în urm a maşinii de decoîetat, t o t pe 3 raiduri, după ce au fost deco-

Sfecla re col ta Lă trebuie J ransppr ta tă în ccl niai sc u rt ti mp la b a zele de

In ^ărca^ tr a n s p o r t se poate face nianual, folosind f a r d

Sfecla de z a h ăr nu se poate prelucra în totali ta le pe măşiiră ce se recol­

în vederea alcătuirii silozurilor de sfeclă, terenurile se pregătesc aşa

în tim pul depozitării, în sfeclă au loc o serie de procese fiziologice în

t'iaHagOjj C6H r20 B + C6H ]20 6.

posibilitatea de p ătru n d e re în interior a bacteriilor. Din grupa ciupercilor

T e m p e r a tu r a din silozuri se măsoară zilnic. D acă aceasta depăşeşte 4°C

în scopul reducerii pierderilor de zahăr, în perioada dintre recoltarea şi

P e n tru a se asigura continu itatea prelucrării, în întreprindere trebuie

Descărcarea m anu ală se face cu ajutorul furcilor cu dinţi rotunjiţi, pen­

P e n t ru descărcarea autocam ioanelor există platform e basculante pe care

Descărcarea pe cale hidraulică se face cu ajutorul unui j e t de apă cu o

Canalele p e n tru depozitarea sfeclei se const r uiesc în două telur i : de adifry

~~ D escărcarea vagoanelor se face num ai după ce locomotiva a fost

— L a lucrările efectuate în silozurile cu sfecla se vor folosi muncitori

VERIFICAŢI- VĂ CUM O ŞTIMŢELE

e a 'im Â Z^i cf i a nÂe 1^

TR A N SPO R TU L SFECLEI “D E ZA HAR ÎN ÎN^RETO ÎN '

De la canalele şi p la tf o r mele’ d c depozitare, sfecla se transp ortă către

Dozatorul este un dispozitiv al cărui rol esle acela de a trintile.sbecla în

O dată cu sfecla s în t an tre n ate în canalele transport oare, im purităţi mai

în ultimii ani s-a a d o p t a t u n nou tip de s e p arato r de p ia tr ă şi nisip —

Acest tran sp o rto r se foloseşte atunci cînd ridicarea sfeclei se face de la

2 — U tila ju l ş i te h n o lo g ia în in d u stria a lim en tară ex tra c tiv ă — cd. 14 17

E s te form ată dintr-un tub în formă

3. ROATA ELEVATO ARE

Acest dispozitiv se foloseşte p e n tru ridicarea sfeclei la înălţimi de circa^

Capacitatea de transport a roţii elevatoare sa calculează dup ă relaţia :

A ceste pom pe se folosesc p e n tru ridicarea sfeclei Ia înălţimi de p înă la

.în a in te de a îi prelucrată, sfecla de z a h ăr trebuie foarte bine sp ă lată

A ceastă m aşină se com pune dintr-o cuvă de form ă prismatică de I S ­

X\ig, 18, M a ş in a d e s p ă la t c u tr e i c o m p a r tim e n te :

In al treilea com p artim e n t se spală sfecla în continuare, separ în du-se

Capacitatea de spălare a m aşinii eu trei compartimente se calculează

Principalele părţi componente ale maşinii sini: : cuiva superioară /,

Se u rm ăreşte ca alim entarea maşinii eu sfeclă să se facă In mod ritmic

Li fabricile de za h ă r apa folosită pentru transportul şi spălam a sfeclei

4 ceşt decantor este fo rm a t dintr-un bazin de form ă .d re p tu n g h iu la ră

Decan torul Door es te un bazin de form ă cil indrică 1. Apa mu rdară

• In ‘ fabricile-noi,- maşina de sp ă lat este am plasată în ir-un spaţiu izolat

în cursul, procesului de fabricare a zahărului rezultă ca subproduse b o r

Sfecla de z a h ăr nu se poate prelucra în totali ta le pe măşiiră ce se recol

Descărcarea m anu ală se face cu ajutorul furcilor cu dinţi rotunjiţi, pen

A ceastă m aşină se com pune dintr-o cuvă de form ă prismatică de I S

P e n tr u a se ţine o evidenţă a sfeclei in tr a tă în fabrică, în scopul întoc

Maşinile de tă ia t sfeclă s în t de trei tip u ri: cu disc, centrifugale şi cu ta m

în nomogram a lui Silin (v. fig. 31) pe axa absciselor s î n t trec u te v a