Identitatea regională a Transilvaniei

În acest eseu voi prezenta viziunile istoriografice asupra Transilvaniei, bazându-mă pe

articolul scris de Ioan-Marius Bucur și Ionuț Costea, Transylvania between Two National
Historiographies. Historical Consciousness and Political Identity.
Prin integrarea Transilvaniei în monarhia habsburgică și în contextul absolutismului
luminat, se pune problema la sfârșitul secolului al XVIII-lea a obținerii de drepturi politice de
către români în contextul sistemului constituțional al provinciei: trei națiuni politice și patru
religii recepte. Astfel, prin Supplex-ul Școlii Ardelene se deschide dezbaterea asupra problemei
transilvane. Încă de la început părerile au fost opuse. În aceste condiții, intelectualii români își
justifică cererile pe revenirea la o stare anterioară, cea din Evul Mediu, unde românii ar fi
participat la viața politică în egală măsură cu maghiarii, sașii și secuii. Argumentul principal este
documentul din 1437, și anume înțelegerea dintre țăranii ro âni și maghiari, pe de o parte, și
nobilime, pe de altă parte. Ca răspuns, I. C. Eder și Martin Bolla au susținut teza conform căreia
românii ar fi vebit de la sudul Dunării în Transilvania în secolul al XIII-lea.
În a doua jumătate a secolului XIX, în contextul dualismului austro-ungar și al
naționalismului, disputa asupra acestei probleme continuă. Așadar, istoriografia maghiară reia
teoria migrației, în urma lucrării lui Robert Roesler. Mai mult, acum apare critica asupra vechilor
cronici maghiare și contestarea unor ducate românești la finalul secolului XIX. De altfel, întreaga
interpretare a acestei părți istoriografice este din perspectiva unei istorii naționale ce își propune
să aducă toate etniile din Ungaria sub egida unei singure naționalități. Aceste eforturi de
integrare se observă și în modul de a scrie și a preda istoria. Pe de altă parte, istoriografia română
pune accentul pe distincția dintre stat, Ungaria, și etnie, românii. În același timp, este susținută pe
mai departe teoria continuității, conform căreia românii sunt continuatorii coloniștilor romani în
Transilvania.
În perioada interbelică și până la instaurarea regimurilor comuniste disputa pe această
temă se menține, fiind dezvoltate cele două teorii. Din 1948 începe regimul comunist. În prima
sa fază asistăm la principiile sovietice clasice, ale internaționalei socialiste. Astfel, Mihai Roller
schimbă direcția de viziune, accentul căzând pe lupta de clasă. Mai mult, unirea Transilvaniei cu
România este vezută în cheia aceasta: burghezia românească ofensivă a acționat împotriva
republicii maghiare.
Din anii ‘80 asistăm la faza național-comunismului atât în Ungaria, cât și în România.
Astfel, în timpul regimului lui Ceaușescu istoria Transilvaniei este văzută în cheia istoriei
României, fiind dificil de analizat din punct de vedere regional. Pe de cealaltă parte, Istoria
Transilvaniei a Academiei de Științe maghiare din 1986 reia teoria migrației. Acum disputa
istoriografică este transpusă și pe planul geostrategic între cele două țări.