Polonia la Grigore Ureche și Miron Costin

Grigore Ureche
Grigore Ureche a fost un umanist român din Moldova. El a fost fiul lui Nestor Ureche,
mare vornic al Țării de Jos pe vremea lui Eremia Movilă. Refugiat împreună cu familia sa în
Polonia pentru anumite perioade de timp, el studiază istoria și geografia la școala Frăției
Ortodoxe din Lvov, unde învață și latina. Petre P. Panaitescu susține că Ureche a studiat și la
Colegiul iezuit de la Lemberg. În 1617 se întoarce în Moldova, iar din 1627 devine logofăt. În
1643, domnitorul Vasile Lupu îl numește mare vornic al Țării de Jos. Grigore Ureche este
autorul lucării Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălicat țara și cursul anilor și de
viața domnilor care scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă. Este prima cronică scrisă în
limba română. De altfel, el este primul istoric laic moldovean, spre deosebire de mediile
monahale din care provin istoricii secolelor XV-XVI. Cartea se bazează și pe izvoare poloneze,
cum ar fi operele lui M. Bielski, I. Bielski, M. Kromer, M. Miehovski. Cronica nu s-a păstrat în
original, iar copiile pe care le avem conțin diverse interpolări. După cum o arată și titlul, cronica
lui Ureche urmărește partea de început a istoriei Moldovei ca formațiune politică.

Trebuie menționat că în secolul al XVII cultura poloneză pătrunde în Moldova, Grigore

Ureche fiind influențat de aceasta. Acest lucru a fost posibil datorită înființării de colegii iezuite
în zona sudică a Poloniei, unde populația ortodoxă se întâlnește cu umanismul. Și datorită
politicii polone de la sfârșitul secolului XVI, care dorea să își extindă influența, apare o partidă
filo-polonă a boierilor moldoveni. Din aceasta făcea parte și familia Ureche.

Descriind ajutorul pe care îl oferea regele Poloniei lui Alexandru vodă, Grigore Ureche îl
prezintă pe monarh într-o poziție autoritară, decizând dacă să cucerească sau nu Moldova. Se
observă dreptul de intervenție al regelui Poloniei în problemele Moldovei: “Iară craiul au făcut sfat, ce
va face cu această ţară mişcătoare şi neaşăzată ”. În lupta cu Bogdan vodă, adversarul lui
Alexandru, Ureche îi descrie pe poloni ca fiind viteji, intrând în luptă fără să țină cont de
sfaturile lui Alexandru.

Mai departe, Grigore Ureche amintește de conflictul lui Ștefan cel Mare cu regele polon
Ioan I Albert. Acesta din urmă este criticat pentru că rupe relațiile amicale moldo-polone și nu
face un front comun împotriva turcilor “carii în toate părțile fulgera și tuna cu trăsnetul armelor
sale, vărsând sângile creștinilor și stropșindu volniciia tuturora, înmulțindu légea lui Moamet cea
spurcată”. Albert pornește în Moldova motivând că dorește să atace Cetatea Albă și Chilia.
Episcopii îl sfătuiesc pe regele Albert să nu îl supere pe Dumnezeu, atacând un alt conducător
creștin. Regele polon nu ține cont de sfatul lor, mai mult primește solii lui Ștefan cu ospitalitate
încercând să îl inducă în eroare pe domnul Moldovei: „craiul cumu-și umbla cu înșălăciune”.
Ștefan încearcă de două ori să facă pace cu el, trimițându-i solii pe care regele le primește cu
bucurie. După ce trece Nistru însă, îi întemnițează pe soli, arătându-și „toată vicleniia”. Oastea
lui Albert asediază trei săptămâni cetatea Sucevei, fără succes însă. Astfel, Grigore Ureche
relatează că soldații polonezi aproape că s-au răzvrătit împotriva acțiunii regelui lor, criticându-l:
„Că văzându craiul atâta cuvinte réle de dânsul de la oastea sa, să temu ca să nu-l părăsască și să
fugă, să cază în mânule vrăjmașilor săi”.

Urmează relatarea pustiirilor lui Ștefan cel Mare în sudul Poloniei, ca răzbunare. Acesta
distruge multe orașe și sate și ia mulți robi. Astfel, regele Albert decide să ridice asediul, spre
bucuria soldaților săi, și să se întoarcă prin altă parte, pe la Codrii Cosminului. Deși este avertizat
de Ștefan să nu meargă pe acolo ca să nu prădeze și alte părți din țară, acesta nu îl ascultă pe
voievod. Astfel, Ștefan se simte îndreptățit să îl atace deoarece, ne spune Grigore Ureche, regele
polon a încălcat condițiile păci negociate de voievodul Transilvaniei. Cronicarul consideră ce
Ștefan a fost ajutat de Dumnezeu și de Marele Mucenic Dimitrie în a obține victoriile împotriva
polonezilor: „le-au datu războiu și pre toți i-au răsipit îndată și i-au topitu cu ajutoriul lui
Dumnezeu și cu norocul lui Ștefan vodă”. Grigore Ureche spune că Dumnezeu l-a pedepsit pe
regele polon pentru că a atacat alți creștini, iar prin victoria lui Ștefan consideră că s-a făcut
dreptate.

Grigore Ureche descrie și organizaea Poloniei. Astfel prezintă principiul electiv în urma
căruia devine rege fratele lui Ioan I Albert, Alexandru. Legea este făcută de șleahtă, dar pentru
apel există două tribunale: vara la Liublin și iarna la Petricov. Cronicarul prezintă cu admirație că
în fața instanțelor de judecată, spune el, regele poate pierde procesele intentate împotriva sa dacă
nu are dovezi. Ureche prezintă și modul de funcționare al Dietei – Sjemul.

Miron Costin
S-a născut în 1633, fiind fiul hatmanului Iancu Costin și al Saftei, din familia
Movileștilor. Familia sa s-a refugiat de timpuriu în Polonia fiind inclusă în șleahta poloneză. Aici
Miron Costin studiază la colegiul iezuit din orașul Bar, învățând printre altele latina. Se întoarce
în Moldova, fiind logofăt între 1675 și 1683. În timpul lui Dumitrașcu Cantacuzino el este
împuternicit în a discuta cu polonezii pentru a aplana conflictul polono-turc. Are un aport
important la încheierea păcii din 1676, în timpul domniei lui Antonie Ruset. În 1683 participă la
al doilea asediu al Vinenei. Principala sa operă este Letopisețul Țării Moldovei de la Aron-Vodă
încoacce de unde este părăsit de Ureche, vornicul de Țara de Jos, scos de Miron Costin,
vornicul de Țara de Jos, în oraș Iaș, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la nașterea
mântuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseță...dni, cuprinzând o istorie a Moldovei între 1595-
1661. A mai scris în 1677 Cronica Moldovei și a Munteniei, abordând romanitatea românilor, și
De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, abordând aceeși temă.

Miron Costin a făcut de asemenea parte din partida polonă și este influențat de cultura
polonă. Astfel, deși Letopisețul său este mai mult o lucrare memorialistică, el introduce ideea
obiectivității istoricului: „iară direptatea socotind nu poci scrie într-alt chip”. Această idee a
imparțialității este o influență de la istoricul Piasecki, a cărui cronică a fost izvorul principal al
lui Miron Costin. Acesta menționează suveranitatea polonă asupra Moldovei, bazată pe
vasalitatea lui Ștefan cel Mare de la Colomeea și pe tratativele lui Bogdan al III-lea. Spre
deosebire de el, Grigore Ureche nu menționează aceste aspecte.