Bosnia medievală între creștinism și islam

Pentru început, trebuie să analizăm puțin credințele primare ale slavilor, înainte de
creștinare. Aceștia erau un popor de păstori sau agricultori, în consecință o parte însemnată din
zeii lor erau centrați pe natură și pe ciclul anitimpurilor. De altfel, există similarităși cu zeitățile
asiatice, cum ar fi cultul soarelui. După unii autori, chiar o parte din zeii slavi au supraviețuit
creștinării, fiind transformați în sfinți. În orice caz, practicile păgâne au supraviețuit în unele
cazuri până în secolul XVII, iar în altele până azi la populațiile slave.

Mai departe, pentru a înțelege evoluțiile ulterioare, trebuie să ne oprim asupra

bogomilismului. Acesta este o erezie dualistă, care apare în secolul al X-lea în cuprinsul țaratului
bulgar. Are o dublă influență: aceea a pavlicienilor armeni și cea a gnosticilor. Bogomilismul a
atras ca adepți în special țăranii, datorită simplității sale și ca reacție la stăpânirea aristocraților
bulgari și ulterior bizantini.

Teologia sa se opune dogmei Sfintei Treimi, respinge cultul icoanelor ca fiind idolatrie și
nu este de acord cu Sfânta Cruce. Ei consideră că Satan este fiul cel mare al lui Dumnezeu, care
s-a revoltat împotriva Sa împreună cu o parte a îngerilor. În consecință, acesta este alungat din
Cer și își creează propria lume, pământul. El îl creează pe om, rugându-L pe Dumnezeu să îi dea
suflare de viață, în schimb acesta urmând să îi asculte pe amândoi. Dumnezeu acceptă. Mai mult,
Dumnezeu îl trimite pe Fiul Său, care este același cu Arhanghelul Mihail, în lume. El este omorât
pe cruce, ceea ce face din aceasta un obicet demn de dispreț. Bogomilii resping astfel Vechiul
Testament, care le contrazice complet viziunea asupra Creației. De altfel, ei se consideră Aleși.

În timp ce unii istorici consideră că bogomilismul a facilitat trecerea spre islam, alții sunt
de părere doar că există elemente comune: de exemplu respingerea icoanelor și a crucii. În orice
caz, Bosnia în secolul XV era o zonă unde se manifestau atât creștinismul de rit oriental, cât și
cel de rit apusean, fără ca vreunul să fie dominant. Astfel, este elocvent creștinarea în formă
romană a unor zone care nu au rezistat mult sub această influență și care nu se simțeau catolice.
Peste aceastea va veni islamul.

Rațiunile din care s-a răspândit islamul începând cu secolul XV în Bosnia sunt diverse.
Un prim argument este trecerea aristocrației la această religie, astfel fiind obligați și țăranii să
adere la islam. Aici se adaugă și colonizările musulmane, în special prin sistemul “timar”, care
presupunea acordarea de pământuri unor elite musulmane. Aceștia își aduceau pe domeniile lor
oameni ce aparțineau acestei religii. Un rol major pentru islamizare este jucat de orașe, unde
religia aceasta se răspândește mult mai rapid. Aici intră și orașele nou-înființate, multe dintre ele
în jurul moscheilor sultanului, contruite din banii săi. Altele sunt fondate de funcționarii din
regiune. În orice caz, aceastea devin centre ale culturii musulmane, atrăgând multe persoane. Mai
trebuie menționat și rolul Macedoniei, organizată sub forma unei „mărci militare” de unde s-a
început convertirea Serbiei și Bosniei. În final, de adăugat sunt și țăranii care doresc să evite
surplusul de taxe, adoptând islamul. Totuși, situația acestora este una mai complexă deoarece nu
renunță complet la creștinism, având un mod dublu de viață.