RELAŢII PUBLICE

Definiţii. Obiective.Roluri
Istoria PR-ului
 Ce sunt relaţiile publice?

 Asociaţia germană de PR
defineşte acest domeniu ca
fiind:

„managementul
comunicării cu
publicul”

prin care:
se creeazã şi se menţine
imaginea pozitivã a
unei organizaţii
 Alte 3 definiţii scurte ale PR-ului:

 Efortul susţinut, planificat şi deliberat de a

stabili şi menţine înţelegerea mutuală
între o organizaţie şi publicurile sale.

 Practica de a câştiga recunoaştere

publică a unei performanţe.

 Practica de a prezenta profilul public al

unei persoane sau organizaţii.
 Beneficiile unei
bune imagini?

 vinde produse, idei şi servicii;

 câştigă parteneri de afaceri şi clienţi
interesaţi;
 motivează angajaţii;
 atrage tineri specialişti calificaţi;
 creste valoarea actiunilor pe piaţa de
capital;
 preîntâmpină crizele şi prejudecăţile.
Scopuri şi obiective de PR
 Viziunea organizaţiei

 Viziunea strategică intenţionează să proiecteze

organizaţia către aspiraţii viitoare, să arate direcţia în
care aceasta doreşte să meargă.

 Ea este formulată de seniorul manager şi necesită

energie şi angajament din partea membrilor ei. Este
destinată informării interne, creşterii din interior.
Viziunea

 Viziunea unei organizaţii reprezintă o stare ideala

proiectată în viitor şi care configurează o posibilă şi
dezirabilă dezvoltare a organizaţiei respective.

Viziunea presupune o gandire dinamică şi capabilă să

evalueze pe termen lung şansele reale de dezvoltare
ale organizaţiei.
VIZIUNE _caracteristici
 O viziune bună, deci o viziune care să aibă succes trebuie să se caracterizeze prin
următoarele elemente:
 • Starea ideală care se proiectează în viitor trebuie să fie înrădăcinată în prezentul
organizaţiei.
 • Creatorii acestei viziuni trebuie să conştientizeze dificultăţile care vor
fi întâmpinate şi provocările la care este supusă organizaţia.
 • Viziunea creată trebuie să genereze o atitudine de încredere în viitor şi în
posibilităţileorganizaţiei de a se dezvolta, în sensul transformării viziunii propuse
în fapte.
 • Viziunea trebuie să fie rezultatul sinergetic al muncii întregii echipe manageriale.
Ȋn cazul firmelor mici, viziunea este atributul gândirii membrilor fondatori.
 • O viziune bună oferă posibilitatea tuturor membrilor organizaţiei să îşi identifice
interesele şi, deci, să-şi construiască motivaţia necesară pentru transpunerea ei
în viaţă.
 • O viziune bună este aceea care poate fi împărtăşită de toţi membrii organizaţiei şi
nu numai de o parte a lor. Aceasta înseamnă ca viziunea să fie acceptată şi să
generezei dei şi atitudini novatoare. Fără viziune, organizaţia este condamnată la
stagnare, la involuţie sau chiar la faliment, dacă operează într-un mediu puternic
concurenţial.
Viziunea Universitatii
Westminster

 “În noul mileniu, Universitatea Westminster va fi recunoscută pe plan naţional şi

internaţional pentru:
 •o înaltă calitate, accesibile dar
provocatoare programe universitare şi de cercetare, servicii de
expertiză;
 •o puternică motivaţie, angajare şi atitudini profesionale din
partea corpului profesoral şi al studenţilor;
 •climatul intelectual oferit ca suport pentru studenţi şi profesori;
 •rolul educaţional de lider în regenerarea Londrei;
 •dezvoltarea de relaţii mutuale benefice cu industria şi comerţul;
 •experienţa educaţională deosebită oferită pentru mediul
internaţional
 Misiunea organizaţiei

 Misiunea organizaţiei este formulată pentru

publicurile externe acesteia
 Misiunea unei organizaţii comunică
ce este organizaţia respectivă şi ce vrea ea să facă
pentru această societate.
Misiunea organizaţiei

 Misiunea unei organizaţii reprezintă

raţiunea de a fi şi de a crea valoare
pentru societate.
 Misiunea sintetizează legea existenţială
a organizaţiei şi explicitează viziunea ei.
 Misiunea determină evoluţia
organizaţiei în sensul transformării
viziunii în realitate.
Elementele componente ale Misiunii

 1. o exprimare generală a viziunii

 2. o indicare a valorilor fundamentale pe care şi

le asumă managementul de vârf al organizaţiei

 3. o articulare a obiectivelor fundamentale sau

strategice ale organizaţiei. Aceste elemente
trebuie să fie realiste şi convingătoare atât pentru
resursa umană angajată în organizaţie, cât şi
pentru cei care sunt sau care pot fi clienţii
organizaţiei
Obiective de PR
Creşterea gradului de recunoaştere a organizaţiei pe
piaţa ţintã (awarness).

Câştigarea reputaţiei organizaţiei

Modificarea atitudinii publicului faţã de organizaţie

(behavior)

Managerierea relaţiilor strategice

- CRESTEREA VIZIBILITATII
- -DEZVOLTAREA CREDIBILITATII
 Care este rolul specialistului în PR?

 discută cu ziariştii; dă interviuri

 organizează conferinţe de presă
 organizează evenimente
 ajută la comunicarea internă cu angajaţii
 susţine comunicarea cu investitorii şi pieţele
financiare
 face lobby
 participă la managementul crizei
 utilizeaza codul de protocol
 Roluri situaţionale (James Hutton)

 Persuadator (lobbyist)
 Avocat – Spin doctor
 Instructor – PR Training (mediator)
 Cruciat – în beneficiul societãţii
 Generator de informaţii
 Manager al reputaţiei
 COR 2010 –
Grupa 2447: Specialiştii în relaţii publice

 Mediator
 Referent de specialitate marketing
 Specialist în protocol şi ceremonial
 Consultant cameral
 Purtãtor de cuvânt
 Brand manager
 COR 2010 –
Grupa 2447: Specialiştii în relaţii publice

 Fundraiser
 Impresar
 Lobbyist
 Orator motivaţional
 Events planner
 Ataşat de presã
 Hostess
De unde a inceput totul?
Istoria Relaţiilor Publice
 Istoria PR - Revoluţia americanã

 Apare primul
purtător de cuvînt
prezidenţial: Amos
Kendall,
cel care a redactat
articole şi discursuri
pentru preşedintele
Andrew Jackson.
Istoria PR - Revoluţia americanã

 În 1800-1889 apare etapa „agentului de presã”

care presupunea comunicarea într-un singur
sens, de la agent spre public.

 Informaţia distribuitã era cel mai adesea

incompletã, exageratã, sau chiar falsã cu scopul
de a controla publicul şi de a câştiga faimă pentru
client, fie el persoanã fizicã sau organizaţie
Istoria PR - Revoluţia americanã

Ca urmare a revendicãrilor sociale, a

restricţiilor guvernamentale şi a atacurilor
presei,
aceastã practicã a fost înlocuitã de
cea a birourilor de publicitate,
înfiinţate în 1889
 Istoria Relaţiilor Publice

 Relaţiile publice, aşa

cum le cunoaştem azi,
au apãrut la sfârşitul
secolului trecut, o datã
cu dezvoltarea presei
de mare tiraj.
 Tentative de creare a unui eveniment
Pacific Railroad, în 1870, cu ocazia deschiderii liniei
New York - San Francisco
Westinghouse, 1889, crea primul departament
de relaţii publice
Automobilele Ford – evenimentele create
de Henry Ford

Ford GT
 Automobilele Ford – evenimentele create
de Henry Ford

 Ford a organizat „demonstraţii” în care şi-a prezentat

noile modele, pentru ca presa sã vorbeascã despre
ele.

 Materialele informative publicate de presa vremii

despre evenimentele Ford au ajuns în scurt timp în
toate colţurile Americii.

 Exemplare vândute din Modelul T (1908 -1927) a

ajuns la 16,5 milioane în cei 19 ani.
 9 din 10 maşini din lume aveau marca Ford.
 Henri Ford - tehnici de relaţii publice

 poziţionarea: cine intră primul în atenţia publicului obţine

recunoaşterea; pozitionare pe segmentul de populatie cu
venituri medii

 accesibilitatea: cu cât e mai accesibil mesajul, cu cât ajunge

mai repede la presă, cu atât numele produsului sau
organizatiei va deveni mai popular. ex. Coca-cola; Apple

 diferentierea: unicitatea ne asigura un loc in mintea

publicului-tinta
 Crizele economice din
1873–1884–1907-1939

 Marile întreprinderi sunt provocate sã

managerieze criza de credibilitate.

 De aceea decid sã apeleze la PR pentru a-şi

reface imaginea şi a-şi recâştiga
încrederea publicului.
 Istoria PR – criza familiei de
industriaşi Rockefeller
 În 1904 apare prima
agenţie de relaţii
publice, condusã
de Ivy Lee, care a
umanizat figura lui
Rockefeller
 1904 – criza familiei de industriaşi
Rockefeller

 Comunicarea era unidirecţionată, dar

informaţiile au fost în general corecte
şi adevărate,

 Munca relaţioniştilor a fost similară cu

aceea a ziariştilor.
 Istoria Relaţiilor Publice
 Primul curs de Relaţii Publice a fost predat de
Edward T. Bernays
 A schimbat orientarea PR de la informarea
publicului, la înţelelegerea publicului.

 Aceasta este etapa de start a comunicãrii

bilaterale, dar asimetrice, pt.ca s-a urmãrit numai
transformarea publicului, nu şi a organizaţiei.

 Este o perioadă în care se practică cercetarea,

prevenirea şi planificarea, iar relaţionistul este
un manager al comunicării.
 Istoria PR - după 1980 ….
Diferitele crize (ex.Tylenol etc.)
au conturat precis şi definitiv
rolul relaţionistului ca
moderator.

 A introdus modelul
comunicării bilaterale
simetrice în care specialistul
PR joacă rolul de mediator.
 Istoria PR - după 1980 ….

 Scopul este atingerea unei înţelegeri

reciproce, prin dialog.

 Mijloacele sunt schimbarea nu numai

a publicului, prin persuasiune, ci şi a
organizaţiei
 IDEI DE RETINUT

– 1889 – comunicare intr-un

 Inceputuri
singur sens: organizatii  public

 1907 – 1980 – comunicare bilaterala

asimetrica (de la informarea publicului
la intelegerea lui)

 dupa1980 – comunicare bilaterala

simetrica – dialog
 IDEI DE RETINUT

 Inceputuri – 1904 => PR= promovare

 1904 – 1939 => PR= managerierea

crizelor companiilor + refacerea
imaginii

 1940– prezent =>

PR = promo (MKT) + crize (MG)
O zi cu noroc!

Nicoleta Dospinescu